Misiunea noastra de pe acest pamant
 

Ma intrebam zilele trecute oare care este misiunea noastra pe acest pamant? Cat de mult trebuie sa ne dedicam activitatii noastre profesionale.Cat de departe trebuie mers in acest sens? Se poate sa fii un scriitor de exceptie, un politician de succes, un medic formidabil(ca sa ajungi in punctul asta sunt necesari ani intregi de munca, studii etc..) si sa-I slujesti lui Dumnezeu sa ai si o familie pe care sa o ingrijesti?

Bineinteles ca da!
Este de dorit ca fiecare sa lucreze in meseria care-i face placere si sa o faca cu pasiune si seriozitate in munca, indiferent care ar fi aceea meserie (de la tractorist la doctor)! Poate printre cei mai constinciosi si seriosi oameni in munca pe care am avut onoarea a-i cunoaste sunt ceferistii: cu o raspundere enorma la locul de munca, dar foarte uniti, disciplinati si seriosi in munca- nu degeaba era denumiti ä doua armata a tarii""!

Apoi un alt aspect foarte important este cel al existentei unei familii stabile, formate pe baza sentimentelor de iubire si stima reciproca. Conteaza foarte mult ca atunci cand vii acasa dupa 8 ore sau 24 de ore de munca sa stii ca te asteapta o femeie care te iubeste.

Si bineinteles mai este si aspectul comportamentului in societate, in sensul de a aveea o atitudine cetateneasca, de buna intelegere si convietuire cu ceilalti si de a-i ajuta- in masura posibilitatilor- pe cei care au nevoie.

Ca sa rezum mai pe scurt- vorba cantecului- "Da Doamne la om noroc/si la munca si la joc/si la dragoste cu foc"".

Am o prietena de familie, ne cunastem de mult... avea o pasiune foarte mare pt teatru film de mica si s-a facut actrita.
Meseria ei presupune, intalniri cu o gramada de oameni,telefoane peste telefoane, participarea la evenimente, filmari noaptea, ziua....am purtat cu ea o discutie despre nuditate si mi a spus ca nu vede nimic rau in a aparea dezbracata, imi spune despre corp ca este creat de Dumnezeu si face parte din viata, nu e nimic rau...

Personal nu cred ca ar putea sa dea o educatie buna copiilor ei daca apare in astfel de ipostaze,nu zic ca nu ar avea capacitatea ci nu cred ca ar putea sa aiba suficienta autoritate i n fata lor.Pe langa asta nu cred ca ar avea timp de familie, la ei totul e bazat pe propria persoana, trebuie sa fiu acolo, sa apara acolo, dc nu mi zice si mie ca am jucat bine... etc si sunt mai mereu plecati

Asta ca sa dau un exemplu concret :)

Da intradevar in cazul asta poate fi mai dificila o viata de familie, dar nu imposibila! Daca exista iubire si bunavointa cu ajutorul lui Dumnezeu se poate rezolva si gasi o cale de mijloc, care sa-i permita si sa faca meseria de actrita (daca are talentul asta actoricesc si i place ar fi pacat sa nu-l puna in valoare) si sa aiba o viata de familie!

Cam acceiasi problema este si in cazul soferilor de cursa lunga sau a marinarilor, care prin natura meseriei sunt plecati destul de mult de acasa (la marinari chiar si 6 luni).

Una e sa joace ca actrita in filme crestinesti, gen Ostrov, si alta e sa joace in filme care promoveaza valori anticrestinesti. Exista filme si filme. Dumnezeu poate fi slujit in multe feluri.

Profesia de actrita in zilele noastre este destul de periculoasa pentru suflet. E greu sa faci fata compromisurilor de tot soiul. Cu un sot actor, cu o trupa de teatru orientata spre valori crestinesti ar putea face lucruri frumoase, chiar misiune crestina.
http://www.youtube.com/watch?v=pMDhPVXqVh4

Perfect adevarat- sunt filme si filme!

In genul de filme crestine amintit de dumneavoastra evident ca nu este ceva rau a juca!

Problema mai dificila apare atunci cand joci in filme ca sa le zic asa mai comerciale, gen drama, thriller, de actiune sau comedie!
Oricum, si aici care este actor adevarat stie cand sa faca diferenta si cand sa se opreasca! In acest sens as putea aminti actori/actrite atat romani (precum Toma Caragiu, Jean Constantin, Amza Pellea, Dem Radulescu sau actrite din Romania si talentate si frumoase precum Diana Lupescu, Rodica Muresanu, Catrinel Dumitrescu, Stela Popescu, etc), cat si straini (Louis des Funes, Alain Delon, Jean Paul Belmondo, Bourvil, Harison Ford, Michel Pffeifer, Nicole Kidman, Kristen Dunst, etc) care au avut sau au un talent actoricesc deoasebit si in general au jucat in filme foarte bune, dar si decente!

Cred ca misiunea noastra pe pamant este sa ne mantuim. Indiferent ce profesie avem, medic, manager, muncitor, etc., important este sa traim aceasta viata pentru Dumnezeu.

Dumnezeu nu ne interzice sa ne realizam profesional, dar este important ca in profesia nostra sa nu gresim fata de El. Sunt multe exemple de Sfinti sau de Parinti ce au avut o viata profesionala activa, au avut familii si in acelasi timp s-au ingrijit exemplar si de suflet.

Sunt si situatii in care nu le poti face pe toate, in functie de puterile fiecaruia, de darurile primite de la Dumnezeu. Imi spunea cineva de o doamna, doctor de familie care are opt copii. Alte femei in aceasta situatie nu pot sa isi pastreze si locul de munca si raman sa se ocupe doar de copii. Dar nimic nu este nefolositor sau neimportant, totul este sa tinem cont si de poruncile lui Dumnezeu.

Asa este, aveti dreptate. Daca vrei si te ajuta Dumnezeu chiar poti sa le faci pe toate.
Eu cred insa ( pt ca am exemplul in fata) ca educatia pe care a primit o ea cat si colegii ei in facultate ii tine departe de aceste valori( familie Dumnezeu).
Sa dea bunul Dumnezeu ca ea sa fie o exceptie :-).

Ce sfat sa ii dau data viitoare cand o sa purtam o discutie despre importanta familiei si a carierei?
Multumesc

Exact!!! As mai spune doar ca: "Scopul vietii crestine este dobandirea duhului sfant".

In viata multor oameni Dumnezeu nu are loc. Asta se intampla pentru ca oamenii nu vor sa-I faca loc, considera ca sunt fericiti traind altfel decat ne-a invatat Dumnezeu.

Valorile de care pomeniti poate nu sunt pe lista ei de prioritati si cu toata dragostea pe care o aveti, manifestata in dorinta de a o ajuta, nu cred ca veti putea pana cand nu va intelege ea singura ce este cu adevarat important in aceasta viata.

Tot ce este frumos se dobandeste cu greu (familie, copii), implica multa osteneala, suferinta, lupta, iar omul de multe ori nu vrea sa mai lupte, nu vrea sa duca greul si cauta un loc cat mai odihnitor.

Eu am invatat in multe imprejurari ca nu este bine sa dai sfaturi daca nu iti sunt cerute, chiar daca faci asta cu cea mai buna intentie si cu cele mai bune ganduri. Omul nu prea este miscat de vorbe, are nevoie de mila lui Dumnezeu si luminarea mintii ca sa inteleaga esenta vietii.

Dupa credinta in Dumnezeu si sanatate, cel mai important lucru din viata unui barbat este sa aiba o familie fericita si o sotie care sa-l iubeasca! Fara asta e tare greu! Si poate cel mai bine este descris "in versuri" ce am vrut sa zic aici:

http://www.youtube.com/watch?feature...&v=AWy7YD2Y05M

Foarte bine zis, Ekaterina. Ai pus punctul pe i.

Ma bucur Florin ca spui asta si ca apreciezi familia si dragostea unei sotii. Dumnezeu tine cont in viata si de ceea ce ne dorim. Uneori primim lucruri minunate in avans, iar apoi incepem sa le intelegem si sa le apreciem, iar alteori intai intelegem cat de importante sunt, apoi Dumnezeu ni le daruieste.

Oricum Florin si cu sotie si copii ese greu, sa nu crezi ca este doar fericire. Sunt multe griji, probleme, munca din greu, mai ales pentru barbat care este capul familiei si pe umerii lui atarna greutatea.

misiunea noastra pe acest pamant
 

Consider ca misiunea noastra,a oamenilor , este de a intelege ca timpul petrecut in aceasta viata este scurt,urmand sa demonstram , ca meritam ca viata vesnica sa fie langa Dumnezeu;eu am inteles asta ,acum,la 41 de ani,iar modul prin care am inteles a fost tragic,insa nu pot descrie ce bucurie simt,intelegand asta;zilele trecute citeam din Biblie si la un moment dat am avut un gand,mai exact un gand in care mi s-a transmis un mesaj.Mesajul a fost:relatia cu Dumnezeu este identica cu relatia tata copil,fara nicio diferenta.De cate ori nu am auzit fraza asta...insa..ce curios!...sa inteleg si sa simt asta abia acum.Sentimentul este de familiaritate,insa este minunat.

Familie nu are pentru ca nu a cunoscut persoana potrivita. Daca randuiesti Dumnezeu te casatoresti si cu cea mai dificila/ampla/importanta/activa cariera.
Poate rolul ei deocamdata este in slujba divertismentului/filmului/teatrului...
Sa ii arati dragoste si intelegere, nu sa incerci sa ii schimbi prioritatile dupa aprecierea ta sau a noastra.

Si un exemplu bun pentru copii poate fi in alt fel...poate le da o educatie morala din alte puncte de vedere decat dezbracatul si poate le da multa dragoste si in timp copii invata interactionand cu altii si despre valorile lipsa...nu putem noi aprecia cine e potrivit pentru a avea familie sau pentru a avea copii.

Nici nu se pune problema sa ii schime nimeni prioritatile. Doar ca aici apare o problema, putem sa dam sfaturi daca ni se pare(nu zic ca asa este) aproapele nostru este pe un drum gresit? Fara a-i denigra cariera.

Arta e frumoasa, poti transmite mesaje minunate printr un film, dragostea o poti arata print-o poezie, printr-un zambet , nu trebuie sa arati o scena de sex ca sa arati ca se iubesc.

Sfantul Ioan Gura de Aur spunea: cum poti sa iti mai privesti nevasta daca ea este pe scena batuta injurata sau dezbracata de un altul? ( nu este citatul exact nu l stiu chiar perfect dar ideea cred ca se intelege)

Nu inteleg din ce calitate vrei sa-i dai un sfat"data viitoare"...
Este o ruda mai tanara ca tine? O prietena apropiata care a cerut sprijin?Consiliere?
Daca vrei sa indepartezi pe oricine,ofera-i sfaturi fara sa le fi cerut !
Eu am primit o lectie si mai zdravana:dupa ce prietena mea cea mai buna mi-a cerut un sfat iar eu mi-am permis sa-i spun ce nu dorea sa auda,m-a concediat!

bun,deci sa nu zic nimic.
merg pe principiul fiecare cu viata lui, face ce vrea cu ea?

Adica?
Te-am intrebat,ti-a cerut ea sfaturi?
Daca nu ti-a cerut,vezi-ti de treaba ta;altfel o sa fuga de tine.
Fiecare om este inzestrat cu constiinta,mai devreme sau mai tarziu o va folosi.
Este o forma de mandrie si asta sa dam sfaturi altora sau sa ne dorim sa-i indreptam noi.
Oare am terminat lucrul cu noi insine?O-ho-ho-ho,Slava Domnului, lupta cu pacatele si patimile noastre este una nesfarsita!

sunt discutii pe care le purtam,nu mi-a cerut niciun sfat si n-am zis ca am terminat cu pacatele mele, asta clar nu, dar daca am langa mine un om la care tin mult, prieten, cand purtam o discutie despre nuditate, imi dau si eu cu parerea.
nu condam pur si simplu explic ceea ce gandesc eu.educatia in facultatea ei e de asa natura incat i se pare ca e foarte normal sa se dezbrace sa fumeze daca e cazu, ore in sir,alte chestii de genu. imi pare rau ca ar face chestii de genu dar pana la urma face ce vrea si nu ii interzice nimeni asta, mai ales eu.

Asa este cum zici: "Omul nu prea este miscat de vorbe", dar nu pentru ca vorbele nu il misca, ci pentru ca persoana, care i le spune nu a atins inca un anumit nivel spiritual. Dovada, ca la un Parinte, care a ajuns la niste culmi spirituale, vin oamenii de pretutindeni, ca sa se adape.
Poate ca si noi, oameni obisnuiti, am putea spune aceleasi vorbe, dar fara efect, caci ne lipseste nivelul spiritual.
Tocmai de aceea, atunci cand avem dorinta de a-l invata pe aproapele ceva, trebuie sa o facem cu multa atentie, sa nu atingem cumva un punct dureros, ca acesta sa ne respinga total. Trebuie multa rabdare si delicatete. Daca nu suntem in stare, mai bine tacem.
O solutie mult mai buna e de a-i pune o carte, un articol in mana, care trateaza chiar problema ei sau a lui. Doar nu s-o supara si pe carte!
Prezentand solutia ca pe sfatul a unei terte persoane, evitam coliziunea frontala si ne pastram ca bun prieten. Doar o parere.

Este o parere foarte buna si non-invaziva,multumim!
Nimic nu este mai hilar intr-o situatie,decat ca un betiv sa dea dea sfaturi unei drogat(scuzati exemplul,fara ofensa).