Cum poti sa ajungi scriitor?
 

Bine v-am regasit!
Exista oare niste reguli, reglementari, pentru ca cineva sa poata scrie literatura (de "fictiune")? trebuie sa aiba anumite studii, calificare in vreun domeniu? Poate scrie absolut orice ii trece prin cap, sau exista niste reguli? care ar fii macar "criteriile morale"pe care nu ar trebui sa le incalce nici un scriitor de fictiune, avand in vedere impactul pe care il are literatura asupra publicului? Cata lume nu crede lucruri ca fiind adevarate sau le ia de exemplu pentru ca au vazut intr-un film/citit intr-o carte? Poate fii oare viziunea/"fictiunea" creata de un anume autor, la un moment dat, o adevarata revelatie???
Cand creezi ceva, un roman de fictiune, o poveste, un scenariu, o telenovela, nu exista riscul sa faci tu o treaba pe care doar Dumnezeu o poate face, adica sa creezi o lume, sa nasti si sa omori oameni, sa-i faci sa faca voia ta, etc?

Salut, nu sunt scriitor dar o sa ma bag ca musca-n lapte. Daca tu vrei sa scrii ceva, cred ca trebuie sa te gandesti ca ceea ce vei scrie v-a influenta oamenii. Noi ca si crestini avem mare raspundere, si vom da socoteala pentru lucrurile care le facem cu fapta, cuvantul si gandul si ceea ce vei scrie ma gandesc ca nu trebuie sa dea de niste interpretari care sa sminteasca. Nu prea am citit literatura clasica insa Dostoievski toata lumea l-a recomandat si am zis sa ma " arunc " pe el, si dupa ce am citit mi-am dat seama ca acest autor nu prea are cum sa sminteasca, nici nu stiu cum sa-ti explic, trebuie sa-l citesti ca sa ma intelegi. Uite de exemplu citind Mayitrei pentru scoala ajunsesem la niste pasaje care descria relatia dintre ea si Allan, si citind lucrurile alea, imaginatia mergea ca un motor, efectiv imi creea niste imagini cam perverse, si mintea producea excitatia. Sunt si romane de dragoste care prezinta dragostea intr-un mod crestinesc, nu stiu sa iti enumar, poate te ajuta colegii mei. In fine cred ca ai inteles ideea, deci mare grija la ce vei scrie. Si inca un lucru, noi fiind pacatosi, putini au harul duhul sfant, si ma gandesc ca na ceea ce vom scrie, e mai.............. nici nu stiu cuvantul, nici nu cred ca o sa gasesc unul. Oricum spor la scris sa ne prezinti si noua opera :D

Mie personal mi-ar placea foarte mult sa am candva timp sa raspund pe indelete la aceste intrebari, care sunt extrem de largi, mai ales din cauza ca perceptia asupra scriitorului, asupra literaturii si a scopului ei s-a tot schimbat pe parcursul secolelor.

La ce te-ai gandit cand ai pus aceste intrebari? E pura curiozitate, doresti sa te informezi, vrei sa devii scriitoare, asa cum crede Marcel Ionut, te nemultumeste impactul pe care il are literatura asupra altor oameni sau ...? Poate ar fi de folos sa stim, ca sa avem o idee despre structura raspunsului si sa nu scriem romane fluviu pe forum...

..........:)

In general stiu ca nu-ti trebuie studii. Poate oricine sa scrie carti.
Daca exista reguli legate de subiecte? Nu stiu si nu cred.
Oamenii scriu in general ceea ce simt si gandesc.
Si nici nu cred ca se gandesc de la inceput la impactul pe care il va avea lurarea asupra cititorilor.
De obicei scrii pentru tine, din sufletul tau si mai apoi, daca te hotarasti, dai la publicat.
Mai exista si situatiile in care ti se cer niste lucrari, de la editori, sau reviste/ziare. Asta este mai greu, zic eu. Pentru ca trebuie sa te pliezi unor cerinte si te simti si esti ingradit.

Sunt multi care isi scriu viata, sau anumite experiente inedite de viata.
Altii scriu poezii, sau eseuri.

Si nu, nu creezi nimic in locul lui Dumnezeu. Tu nu creezi ceva concret, ci niste viziuni.
Mia ales daca scrii ceva fictiv: o poveste, un roman. Acele personaje nu exista.
Impactul asupra cititorilor: este foarte diferit. De cele mai multe ori nu esti inteles, sau lumea intelege cu totul altceva. Depinde cat de "ciudat" sau abstract scrii.
Pe unii poate sa-i fascineze, pe altii sa-i ingrozeasca etc. La fel ca si la picturi de altfel.
Aici de fapt nu mai este vina ta, ci este imaginatia, intelegerea si sufletul celor ce citesc.
Iar faptul ca lumea crede, sau ia de bune niste lucrari fictive, este o greseala a lor. Daca nu stii sa faci diferenta intre real si fictiv, este greu si rau.

Totusi este posibil ca unele lucruri sa te impresioneze in asa masura, incat sa confunzi. Se intampla la filme mai ales. ca acolo si vezi si te mai influenteaza si actorii si jocul lor.

De fapt exista niste reguli de respectat totusi. Exista subiecte tabu, exista limite de bun simt, etc. Desi in ziua de azi gasesti si erotice si de razboi, si horror si crime si tot ce vrei.
Selectia o face editorul si mai apoi publicul. Citesti ceea ce te intereseaza si iti place. Si gusturile sunt largi si nu se discuta...
La fel este pentru orice arta: pictura, sculptura, muzica, film.

Acum exista unele diferente: una este sa scrii ce simti tu, sau ce ai trait tu si alta sa scrii SF-uri, adica sa imaginezi lucruri inexistente (pana acum).

Eu imi pun o alta intrebare de fapt: cine face piata artelor (inclusiv televiziune): cei care produc, sau cei care cer?
Sa se faca ceea ce cere lumea, sau ceea ce este mai normal, mai bun? Ca de multe ori lumea cauta si cere anumite lucruri si acestea au un succes imens desi sunt porcarii, in schimb lucruri valoroase se pierd, nu au cautare (si pe urma se renunta la ele).

In general, scriitorii prind curaj sa scrie de pe bancile scolii, se remarca la olimpiade si la concursuri scolare. Sunt oameni care mai intai citesc mult, observa modalitatile altora de a deveni originali, apoi isi creeaza un drum propriu. Au o incliantie spre scris, dar accepta ideea ca munca de scriitor presupune 10 % inspiratie si 90 % transpiratie, asa ca in general sunt oameni care au un spirit critic si autocritic dezvoltat.

Daca citesti ,,Viata ca o prada" de Marin Preda, observi cat de cat cum a razbit in literatura un fiu de taran cu venituri modeste.

Apoi mai apare ceva, asa cum a spus Marcel Ionut si anume responsabilitatea fata de cuvantul scris. Prin cuvant, putem sa zidim, adica sa-i ajutam pe cei din jur sa devina mai buni sau dimpotriva, putem sa daramam, adica sa le traansmitem idei patimase, smintitoare pentru care vom da raspuns inaintea lui Dumnezeu. Scriitorul, de obicei, trebuie impresioneze criticii literari si sa se raporteze intr-un anume fel la curentele literare mai mult sau mai putin cuminti si asezate, dirijate din culise de marii puternici ai lumii. Asa apar filme si carti orientate spre patimi grosolane, in timp ce preocuparea pentru dobandirea virtutilor e oarecum marginalizata.

In viata, daca facem cu prioritate ce e mai de folos pentru mantuirea noastra si a semenilor, atunci suntem placuti lui Dumnezeu. Daca vrem sa fim pe placul oamenilor, sa ne cultivam mandria, atunci putem avea de suferit.

Dupa cum vad intrebarea ta se refera la un anumit gen literar si anume literatura de fictiune. Daca duci o viata crestina si ai un duhovnic, sigur e important sa-l intrebi si chiar sa-i arati ce scrii si sa ceri binecuvantare.
Fictiunea este rodul imaginatiei iar imaginatia poate merge foarte departe. Desigur poate fi viziunea revelatie! (ex cartile lui Jules Verne..).
Intrebarea mea este urmatoarea: daca vrei sa scrii si ai talent de ce sa nu te inspiri din viata reala care de cele mai multe ori iti ofera situatii la limita binelui sau a raului.
Da, poti deveni scriitor daca iti doresti, scrii corect gramatical, ai un vocabular bogat, ai timp si rabdare si poti transmite in mod atragator interesul pentru lectura. Parerea mea e ca macar bacalaureatul e bine sa-l ai ca, deh, atarna greu si diplomele (desi n-ar fi cazul) daca ai dotare.
Iti trebuie timp talent, inteligenta, vointa rabdare putere de concentrare si multa, multa munca. Ai nevoie si de cateva persoane care au scris deja cateva carti carora sa le oferi spre lectura un capitol, doua si a-ti spune sincer daca merita efortul. Trebuie sa fii pregatit sa accepti si lauda dar si critica. Se spune ca scriitorul este in cetatea sa un om sacrificat.
Iti doresc succes. In fond..."devenim ceea ce gandim"(asta a spus-o parca Lazarev)
Si inca ceva: poti publica oricate carti vrei daca ai bani! Mai greu (chiar foarte greu) e sa te publice o editura si sa-ti vanda cartea.

Multumesc, doamna Dorina!
"Creez" de multa vreme insa nu scriu decat de vreo 2 ani, si inca nu am aratat la nimeni, am avut o tentativa dar nu a fost nimeni interesat sa citeasca. Al meu (partener) nu prea e de acord sa fac asa ceva "neconstructiv". (Nu stiu nici duhovnicul daca ar fii).
Nu scriu fictiune dinaia cu extraterestrii, fantome, zane si spiridusi, ci intamplari reale, inspirate din viata, dar cu personaje "create' de mine (asemanarile cu realitatea sunt de obicei intamplatoare). E drept ca unele "figuri" intr-adevar ma pot inspira, si le pot reproduce in oarecare masura in vreun personaj (am vazut ca asa fac si scritorii adevarati).
Nu stiu daca e bine ceea ce fac, nici eu nici ceilalti care o fac, nici cei care consuma literatura si filme chiar si de acest gen, iarasi nu stiu cat e de bine sa ne "atasam' emotional de vreun personaj din astfel de productii, sa ajungem sa plangem in fata televizorului (desi cred ca cu totii am facut-o).
Oricum, daca "telenovele" mea va fii vazuta si analizata de cineva pana la urma si va fii considerata prea "emotionanta" si prea putin obiectiva pentru gusturile noastre, ale romanilor, o sa-mi incerc sansa cu ea la Bollywood... (glumesc).

Iti recomand sa-ti faci un blog unde sa postezi periodic fragmente din creatia ta si sa-l distribui pe siturile unde ai cont. Vei avea un numar constant de vizitatori si de ce nu de cititori care unii chiar iti vor spune sincer parerea despre scrisul tau. Daca imi vei da linkul te asigur ca voi citi si imi voi spune parerea sincera. Succes! Pe blog poti seta ca drepturile de autor iti apartin.
Doamne ajuta.

o "mostra" din propria "creatie' puteti gasi pe topicul acesta : http://www.crestinortodox.ro/forum/s...962#post534962

Poetul si talharul (pilda)

,,Undeva, într-o cetate, trăia un poet, care îşi folosea talentul (darul de a scrie versuri), primit de la Dumnezeu, numai în rău, căci scria poezii de prost gust, în care Dumnezeu şi sfinţii erau defăimaţi. De aceea, în vremea lui, puţin îi citeau nesuferitele lui versuri.


Nu departe de poet, într-o pădure, trăia un tâlhar, de care se temea multă lume şi care săvârşise multe fapte rele. Totuşi, pe lângă faptele lui cele rele, a construit şi el, pe drumul care trecea pe lângă pădure, o fântână.
După un timp, când s-a terminat firul vieţii, au murit amândoi şi au fost duşi în iad pentru faptele lor cele rele.


Tâlharul, pentru faptele lui cele rele, avea sub el o flacăra foarte mare, ce-l acoperea aproape tot; poetul avea numai un foc mic care-l ardea. Cu timpul flacăra de sub tâlhar se micşora pentru faptul că oamenii care treceau pe acel drum, unde se găsea fântâna construită de tâlhar, se bucurau când beau apă şi îl pomeneau pe acela care a construit-o, căci fântâna avea o apă tare bună şi îşi potoleau setea cu ea. Însă flacăra de sub poet se tot mărea, fiindcă oamenii care îi citeau poeziile, se sminteau, deveneau necredincioşi şi din cauza lui negau existenţa lui Dumnezeu, pierzându-şi sufletele. În timp ce tâlharul mai avea doar un foc micuţ sub el, flacăra de sub poet se mărea mereu…"


Sursa: http://www.catehetica.ro/poetul-si-talharul-pilde

Vizavi de acest subiect, inca mai am niste temeri, datorita prejudecatilor celorlalti legate de aceasta preocupare (ati vazut ce au zis despre autoarea lui H. Potter...).

Cea mai mare temere a mea este ca daca te apuci sa scrii, si nu scrii din realitate, ce ti se intampla tie, ci fantezie, si ti se intampla ceva ( te imbolnavesti, ai un accident) si ti se gasesc notitele, se pot intampla doua treburi nasoale : 1. ori lumea crede ca e jurnalul tau real si ca ce scrie acolo ti s-a intamplat cu adevarat ( si te trezesti banuit de infidelitate su cine stie ce crime, tu sau altcineva); 2. ori isi dau seama ca nu poate fii real ce scrie acolo si iau fantezia ta creativa drept nebunie (boala psihica) si te trezesti cine stie cum pus pe o medicatie cand tu de fapt scriai un roman...

Fallen, fa-ti un blog si scrie ;)

N-am timp pe cât aş vrea să am,
Suflet sărman!
M-am risipit tot căutând
În van
Potcoave de cai morţi !…
Sute de cărţi…
Pierdute printre rafturi şi coperţi
De autori celebri şi… experţi !…
Ce-a mai rămas din ele-acum ?
Povara unei Cruci în drum,
Sub soarele dogoritor,
Urcând Golgota faptelor!…
Câtă risipă ? Câte nopţi
Pierdeam mereu
Închis în mine, fără Dumnezeu?...
Mă frământam, din zori în miezul nopţii,
Ca să descopăr, astfel, taina vieţii.
Şi rămâneam supus în umbra morţii,
Printre filozofii întortocheate,
Cu fraze-alese, sau alambicate…
Mă complăceam în fals şi slăbiciune,
Fără esenţă, fără adâncime,
Că nu găseam nicicum « Cuvinte vii » !...
Doar vorbe goale !... Simple fantezii !...

Te-am chinuit mereu, suflet sărman
Şi te-am ţinut închis între zăbrele,
Înghesuit de gânduri efemere,
În loc să te apropii de liman !
Ai fi putut avea « Comoară-n cer »
De ţi-aş fi dat la vreme, cele bune,
Dar ai rămas dator în căi străine
Iar ca să te salvez, e greu să sper !...
Talantul care ni s-a dat
Şi-a risipit în van, menirea.
Naiv, mi-am compromis zidirea,
Că la vrăjmaş a fost amanetat!...
O viaţă a trecut pe lângă noi !
Orgoliu, slăbiciune şi noroi…
Ţinut pustiu şi dezolant…
Aveam talent, dar… nu aveam Talant !...

"A scrie", nu e deloc greu, mai ales pentru cei care s-au nascut cu acest talent. Evident, e mai greu sa razbati daca gramatica lasa de dorit, (nu e cazul la tine, probabil) dar sa nu uitam ca Lev Tolstoi care a scris Anna Karenina, sau Razboi si pace, era un "dezastru" din punct de vedere gramatical. Oricum, traim alte vremuri, iar ceea ce atunci era valabil, acum cu siguranta nu mai este. Si-apoi astazi, intr-o tara ca Romania, e greu de crezut ca poti sa-ti intretii o familie scriind carti, mai ales daca nu ai deja un nume.
Oricum ar fi, asa cum au punctat si ceilalti, este foarte important ca nimic din ceea ce iese de pe urma ta, sa nu aduca sminteala nimanui, nici macar din greseala. Adica tu sa vrei sa spui ceva, dar sa se subanteleaga si altceva, sau sa lase loc de interpretari parsive.
Cu multi ani in urma, (prin "87), fiind in convalescenta pentru o buna bucata de vreme, am scris si eu, iar manuscrisul a umblat prin multe maini inainte de a fi publicat. Si totusi am spus NU, desi, pentru acea perioada mi se oferise o suma frumusica, macar sa vand drepturile de autor, daca nu vreau eu sa public. Acum ma bucur ca mi-a dat Dumnezeu acel gand, si ca "Inger razvratit" n-a fost publicat niciodata.
Si acum scriu, e drept, pe alta lungime de unda. Si totusi desi sunt sfatuit de catre preoti cu mult har, sa nu abandonez, eu stiu ca nu am nici un merit. Sunt oameni rugatori si induhovniciti care sa aiba cu adevarat ceva de spus in acest sens, iar ca sa indraznesc eu sa cred ca ma pot ridica la gandul ca pot vorbi si altora despre credinta si dragoste, mi se pare o mare nevrednicie. Nu cred ca sunt indeajuns de "copt" pentru asta, si ma tem sa nu alunec si sa pierd si ceea ce cu greu simt ca am obtinut pana acum.

Sfatul meu: cerceteaza-ti cugetul. Tu stii cel mai bine cum "lucreaza" fantezia ta. Pune-ti talentul (talantul) in slujba lui Dumnezeu, si te vei bucura de mangaierea Lui!

Doua sfaturi ti-as da. N-ai scris cam ce anume iti doresti sa scrii.

1. Chiar ar fi bine sa scrii despre credinta si dragoste.
Ne lipseste asta. Ne lipseste sa aflam din experienta si trairile altora. Avem mii de carti teoretice si filozofice si de catehism. Foarte bune.
Dar ne lipseste exemplul omenesc.
Concret cum sa ajungem la credinta, cum s-o intelegem, cum s-o traim. Cum s-o imbinam cu talentul, profesia, familia noastra.
Vieti de teologi, de monahi nu prea se publica. Sa aflam si noi drumul lor, cine si cum i-a dus spre credinta. Cum au ajuns ceea ce au ajuns. Ce obstacole, ce greutati au intampinat in credinta. Daca regreta ceva, sau nu.
Asa am putea intelege mai mult, invata de la alti si am putea stii cum sa ne facem si noi drumul.

Pe forumul asta si altul tocmai astea sunt framantarile si cautarile.

Deci scrie poveste ta, trairea ta, credinta ta. Cu vobe simple, sa inteleaga toti.

2. Daca vrei sa scrii fictiune, sau alte domenii, scrie.
Scrie si scrie. Nu-ti cara cu tine sufletul greu si plin.
Totul este interesant pe lumea asta si nimic de prisos.

Mai spun ceva: si viata unui om este un roman si merita scrisa. Daca am scrie toti viata noastra am avea un izvor nesecat de invataturi si modele si ne-ar si face mai buni.
Caci scrisul linisteste, este ca o terapie.
Oamenii au sentimente, trairi. Fiecare ni le notam pe undeva...

E bine sa scriem....

Spu eu, care si eu am mare teama. De calitate, de judecata altora, etc.
De edituri nu mai vorbesc...

sa ai talent pentru asa ceva....si inspiratie

E bine ca exista si parinti (preoti) care sunt de acord cu scrisul, ma temeam ca in general ar putea sa nu fie.
Am un blog pe care mai scriu dincand in cand dar nu prea apuc, insa am o multime de "manuscrise" de care ma tem sa nu fie luate drept cu jurnale personale ale mele, sau ca eventualii gasitori sa nu condamne insasi initiativa mea de a scrie ca fiind o actiune anormala.

Nu vreau sa poluez topicul cu vise, desi creatia artistica e tot in fel de vis, dar nu unul inconstient, ci unul elaborat in stare de constienta, trezvie...chiar daca uneori pare ca se creaza singur, fara a avea intotdeauna in cap un plan constient, o tema...
Visele ca visele, toata lumea viseaza, unii poate insa nici nu-si amintesc; dar ce ne facem atunci cand mintea noastra treaza, aievea, creaza " personaje" si " povesti"? Nu ma refer aici la nebuni, ci chiar la autori...( de literatura, teatru, film, etc)....este oare vorba de pygmalionism? Adica sa creezi un personaj- de ex Othello, sa zicem. Sau Hamlet. Si el odata facut cunoscut, ia viata. Toata lumea stie acum cine e Hamlet sau Othello, desi ei nu au existat niciodata in realitate...si mai mult decat atat, mai si inspira pe cititor...unii prin virtuti, altii, din contra, sunt exemple de "asa nu", sunt menite, create special poate, de catre autor, ca sa arate cat de fatale pot fii unele metehne precum gelozia.... . Desi astfel de personaje nu sunt create de Dumnezeu, ci de diversi autori, unii poate inspirati divin, nu putem spune ca ele "nu exista", atata timp cat deja sunt simboluri sau chiar modele...sau chiar idoli falsi...ele cumuleaza mai multe calitati sau defecte decat daca am lua individual sau ar lasa sa se vada toti cei pe care ii cunoastem in realitate...
In concluzie, ce credeti, este bine ca astfel de personaje "exista", ca au fost create de cineva, de mintea cuiva, si facute cunoscute lumii intregi, sau sunt cu totii niste "demoni" care au prins viata datorita faptului ca mintea autorului a fost " violata" de diavol, sau el s- a lasat inselat de acesta, crezand poate ca inspiratia lui e de fapt de sorginte divina?

Cum poţi să ajungi scriitor?
Scriind.

Multi scriitori sunt inspirati de personaje reale,ei numai "infloresc"putin evenimentele sau creeaza cadre noi,insa arheotipurile umane deja exista,nu mai este nimic de inventat.

Nu putem inventa o bruta care omoara la gelozie sau un avar extrem,ei exista deja/au existat.Insa putem scrie la nesfarsit despre alti avari,in cu totul alte romane;arhetipul nu se epuizeaza de loc :)


Scriitorii scriu deoarece au vieti mai interesante decat majoritatea si nu ultimul rand au o traire interioara mai complicata decat omul de rand.

Si daca scriu prostii ( " creez demoni")???

Eu chiar nu am o viata mai interesanta, ci chiar una anosta, plictisitoare chiar...nu stiu de unde imi vin ideile ( e drept ca-n ultima vreme nu mi-au mai venit ), dar in general scriam sau as fi dorit sa scriu, dar nu am apucat, despre lucruri pe careas fi vrut sa le fac, dar nu le-am facut, am " creat" personaje pe care evident ca nu le cunosc ( cel mult se aseamana cu unii sau altii), dar as fi dorit sa existe in viata mea, cum a spus si Ioan Cezar, " copiii pe care nu-i vom avea niciodata ", sau poate, cream" variantele imbunatatite" ale noastre insine, ale copiilor, parintilir, fratilor, prietenilor nostri...
( chiar, stiati ca se spune ca autorul lui "Winnetou" si altor carti de aventura, Karl May, ar fi petrecut o mare parte din viata si ar fi scris in puscarie, nicidecum in urma unor calatorii aventuroase, asa cum povesteste in romanele sale?)

Pe marginea acestui subiect, s-ar putea scrie enorm, fara monotonie si fara falsa modestie. Este un subiect extrem de interesant si care afecteaza multe suflete sensibile, uneori ca o "boala" (desi poate fi numit si hobby sau pasiune), alteori ca un refugiu in coltisorul intim al viselor... Dar dincolo de pasiune si refugiu, ramane talentul sau harul pe care-l pune Dumnezeu, plus... un pic de sansa. Pentru ca nu-i suficient sa ai talent, daca nu traiesti intr-o societate prin care lumea sa aiba motivatia sau conditia sa te cunoasca in creatia ta. Nu, in Romania de dupa "89, pasiunea pentru citit s-a diminuat ingrijorator, iar asta se vede cel mai bine in modul de exprimare dar mai ales in greselile gramaticale. Plaja enorma de canale tv, pentru multi potential-cititori, este coplesitoare. Iar daca mai vorbim de dependenta de facebook, deja ramanem... "semianalfabeti"...
Ca sa fii "citit", e nevoie de doua lucruri esentiale:
- sa fii "cineva"
- sa scrii "ceva"
Daca n-am reusit pana acum sa devenim "cineva", nu ne mai ramane decat sa reusim sa scriem "ceva". In subiectivismul nostru, noi chiar credem ca ceea ce scriem, constituie acel "ceva" pentru altii, dar e o amagire. Nimanui nu-i pasa de ceea ce credem noi. Dimpotriva, riscam (daca nu suntem bine ancorati in detalii) sa primim din partea celorlalti (pe care-i consideram prieteni...) dezamagiri catastrofale pentru visele noastre.
In ce ma priveste, in ciuda incurajarii multora (de cei din familie nu mai zic) mie imi lipseste curajul. Iubesc in schimb competitia si nu odata m-am lasat antrenat in provocari, de unde am castigat concursuri, diplome si premii in bani, incepand de la "Club Univers 20" al Janei Gheorghiu, sau emisiunile lui Dan Ursuleanu pana mai tarziu, dupa Revolutie si dupa ce devenisem familist. Dar le consider doar "provocari" si-atat. Nimic serios din care sa-mi pot ajuta familia. Ca mi-ar placea, e adevarat, dar pentru mine e o... "joaca"! Hai sa scriem! OK, ce? Poezie, beletristica? Orice! Care-i tema? Parodie, marketing, social, alcool, religie, fițe? Oricare dintre ele! Bun! Care-i conditia? Cate randuri, care-s cuvintele "cheie"? Carui segment de public trebuie sa se adreseze? Care-i efectul pe care se mizeaza?... Cam astea le consider eu provocari si fata de care nu ma simt stresat, ci dimpotriva.
Altfel, cand mai scriu ce mai scriu, e doar arhiva personala. Sunt ganduri legate de om in relatia lui cu Dumnezeu. Ganduri care nu cred ca vor fi publicate vreodata, cel putin pe durata vietii mele. Sunt pe deplin constient ca nu reprezint nimic, un nimeni, o nulitate in materie de "har". Nu trebuie sa mi-o spuna altii!... Stiu eu mai bine!...

Nu cred ca se pune problema, in majoritatea cazurilor, sa scriem pentru bani ( pentru a ne castiga existenta din asta) - decat poate cei care sunt de profesie jurnalisti, am observat ca cei mai talentati dintre ei ajung in final sa publice ceva, fie si un cumul de articole- ci pentru ca unii dntre noi pur si simplu simt nevoia sa scrie...si ajung sa scrie bloguri, articole pe net, pe diverse teme, majoritatea gratuite, si lumea ii citeste, fie din curiozitate, fie din plictiseala, fie cautand solutii sau raspunsuri la framantarile proprii...cu toate ca nu stiu cati dintre noi chiar suntem in stare sa oferim asa ceva...
Intrebarea e ce ne facem atunci cand nu ne mai multumim cu povestile citite, ci mintea noastra simte nevoia de a crea propriile povesti...unele poate inspirate din povestile citite, altele din propria viata.... . O solutie ar fi desigur sa ne tinem mintea ocupata cu chestiuni pragmatice, scoala, munca, invatat, probleme cotidiene " reale", insa, chiar si asa, nu stiu cum face mintea noastra ( a celor cu prea multa imaginatie, desigur), de evadeaza, uneori chiar si in momentele cand artrebui sa fie preocupata la maxim de o chestiune arzatoare ( examen maine, etc), se relaxeaza poate, si face ca "povestea" virtuala sa continue, in paralel cu evenimentul de viata care este in plina desfasurare...

Daca imaginatia ameninta sa ne iasa prin pori cel mai ok lucru e sa...scriem (sau sa n inregitram gandurile si imaginile care ne vin si apoi sa transcriem). Si daca raman scrierile doar pentru noi; poate, la un mement dat vom avea curajul a publicam.
Eu de vreo 5 ani ma tot intreb daca sa imi dau poeziile la vreo editura sau sunt catasrofale si n-am nici o sansa. Momentan stau in sertar :)

Ah, si eu cel putin, am nevoie de carti, am nevoie sa citesc si am ajuns in punctul in care nu mai am ce sa citesc, nu mai stiu ce sa citesc si as citi lucrari ale unor autori au chiar pseudo-autori necunoscuti...de multe ori autorii necunoscuti sau chiar autorii de fan-fiction au o imaginatie superba si ies niste capodopere din mainile lor (capodopere pentru mine; cum gusturile difera si nu sediscuta, nu ma bag in gusturil altora). Eu sunt mare fana fictiuni si romane politiste; citesc tot ce prind in mana din aceste doua genuri. De scris, scriu mai rar, pentr ca atunci cand imi vin ideile nu am tim sa scriu, motiv pentru care am inceut sa imi inregistrez ideile pe reportofonul de la telefon si sa lucrez pe baza acelor iei cand a timp, acasa, in liniste.

Daca stie cineva bloguri cu povesti si/sau romane de fictiune si politiste, va rog sa imi trimiteti prin MP sau chiar aici linkurile.

Multumesc.

Cel mai bine este sa-ti faci tu blogul tau si apoi sa-l promovezi pe diferite saituri.Asa ajungi si cunoscut.
O stiti pe Petronela Xulescu(de fapt numele ei este Rotar,Petronela Rotar)?a ajuns celebra,deja este la o doua carte si a inceput doar cu un blog ,apoi invitata in diverse interviuri,emisiuni de radio etc...
Dar ea poate ca a ajuns celebra si datorita stilului vulgar pe care il adopta fiind o femeie moderna,fara prejudecati,genul de 4 ori femeie,tunsa scurt barbateste,care consuma tutun si injura birjareste,un fel de George Sand neoasa.

Este important si ce scrii in functie de trendul timpului,acum se poarta foarte mult scandalul,mistocareala de cartier-dar scrisa cu grija si f corect gramatical,ca deh pretentiile sunt mari...nu mai conteaza ca ce scrii este gunoi si filozofie la o samanta de floarea soarelui.

Iti dai seama ca ultima mea grija ar fi sa scriu ce vrea sau place publicului de acum sau e in trend :)...
Insa daca ar fi sa scriu din experienta persoanala...cu siguranta ar fi numai sarcasm si vulgaritati...mai ceva ca in Morometii :)

Cum poţi să ajungi scriitor?
Scriind.
Şi citind ce au scris scriitorii.

Da, dar invers. Citind ce au scris scriitorii. Si scriind. In aceasta ordine.

Just.
Apoi scriind şi citind, citind şi scriind şi tot aşa.

Nu e important sa ajungi celebru folosind orice mijloace. E foarte important insa ca niciodata sa nu regreti ca te-ai expus public deoarece "vorba zboara, scrisul ramane"!
Daca simti nevoia sa scrii scrie, corecteaza ori plateste pe cineva care scrie corect gramatical, cauta o editura da-i manuscrisul, plateste-ti ori gaseste un sponsor pentru un anumit tiraj (nu-i deloc usor sa gasesti sponsor, scriitori sunt cati pesti in balta!).
Fa-te cunoscuta prin toate mijloacele, mass media, internet, trimite cartile la critici cunoscuti si convinge-i sa scrie ( de bine sau nu depre ele- nici asta nu-i deloc usor!).
Participa la concursuri de creatie, publica in reviste si antologii, samd. Dupa care mai publica o carte si inca una indiferent daca ai avut ori nu succes.
Dupa a treia carte unii te vor numi scriitor(asta nu inseamna ca esti, dar tu cu siguranta ca te vei socoti scriitoare!).
Eu asa am facut. In curand imi va iesi de sub tipar a 7-a carte. Nu sunt celebra si nici nu stiu daca voi fi, unii ma citesc si ma lauda, altii ma critica ori ma denigreaza, altii ma fura (cica asta ar fi de bine!). Dar sunt scriitoare!
Curaj. De Dumnezeu si de tine depinde totul.

P.S Si inca ceva. Daca te gandesti ca vei castiga bani din cartile tale te inseli! Scriitorii cu foarte mici exceptii sunt oameni saraci material, dar bogati spiritual.
Doamne ajuta.

M-am gandit si la varianta cu furatul, si chiar mi-ar conveni, oarecum. Stiti ca in urma cu ceva vreme erau niste site-uri de unde puteai descarca muzica filme etc, dar iti cereau sa share si tu ceva din fisierele tale... desigur nu acceptau fisierele de sistem, de aceea puneam ce aveam in partitia separata cu muzica, filme, si, din greseala, si creatiile mele... . La un moment dat a aparut o productie romaneasca care mi s-a parut ca preia o idee de a mea, desigur putea fi coincidenta, dar...sincer m-as fi bucurat ca prin modalitatea asta ideile mele sa prinda viata, dar cu conditia, desigur, sa nu fie total denaturate...