Liberul arbitru
 

Are omul libertatea de a alege?

Concluzia lui Benjamin Libet este susţinută de un specialist din alt domeniu: psihologul Daniel Kahneman, care susţine că majoritatea deciziilor oamenilor sunt generate de ceea ce el numeşte sistemul 1 (partea inconştientă a creierului), asupra cărora sistemul 2 (conştiinţa) poate aplica o decizie de veto.

Mark Halett, un specialist în neuroştiinţe din cadrul National Institutes of Health (principala agenţie de cercetare din cadrul Ministerului Sănătăţii din SUA), afirmă că majoritatea oamenilor găsesc dificil de acceptat faptul că liberul arbitru nu există din cauza unei erori conceptuale: aceea că sinele este diferit de creier. „Este ca şi cum am crede că mintea este separată de corp, dar mă gândesc că nu mai crede nimeni aşa ceva. Absenţa liberului arbitru nu înseamnă că suntem maşinării. Activitatea creierului este substanţa fiziologică în cadrul căreia funcţionează personalitatea noastră. Absenţa liberului arbitru înseamnă doar că sinele conştient este la curent cu doar o parte din deciziile creierului nostru”.

Un alt exemplu ce arată limitele conceptului de liber arbitru este oferit de medicamentele ce tratează maladia Parkinson. Aceste medicamente, din categoria „agoniştilor dopaminei”, accentuează apetitul pacienţilor pentru sex, mâncare, jocuri de noroc şi alcool. În întreaga lume (SUA, Scoţia, Franţa, Canada, Australia) s-au întâlnit cazuri în care pacienţii au devenit dependenţi de jocuri de noroc, pornografie şi întâlniri sexuale periculoase, existând numeroase procese pe rol împotriva companiilor farmaceutice.

sursa http://www.descopera.ro/stiinta/9396...fera-raspunsul

Bun subiect.


Raspunsul la intrebarea ta este da. Omul are libertatea de alegere. La fel si cainele, si musca si tot ce are un creier.

Insa libertatea de a alege este un proces determinist. La prima vedere suna contradictoriu, dar nu este de loc asa. Orice actiune a omului, inclusiv cea care pare aleatoare, are loc in urma unui proces fizic in creier, greu de observat si imposibil de prevazut de catre un observator. Este un sistem complex, cu multe grade de libertate, dar totusi determinist.

Nu, animalele nu au liberul arbitru, sau vointa. Ele actioneaza din instinct, fara o alegere rationala, ca in cazul omului.

Atunci ar trebui sa stai macar o zi pe langa catelul meu.

Instinctul il face pe caine sa ascunda mancarea ? Al meu o duce dupa perdea in sufragerie.
Daca raspunsul tau e da, atunci si omul tot din instinct face tot ce face.


Dar problema este mai adanca de atat.
Omul difera de animale prin numarul mult mai mare de neuroni si sinapse. Asta il face ca procesele neuronale sa fie mult mai complexe, si sa dea senzatia de gandire, vointa, inteligenta.


Poti vorbi despre calitatile mentionate de tine (liber arbitru, vointa) in egala masura la om si animale, in sensul ca ambii le poseda, dar la om sunt mult mai complexe.

La fel si despre instinct: si oamenii au instincte

Cainele tău ascunde mâncarea din instinct frate drag.
Nu amesteca borcanele că se sparg.

Asta-i din ciclul : Cand nebunii ajung oameni de stiinta. :1:

Daca omul nu are liber arbitru atunci nimeni nu ar trebui sa fie la puscarie. De aia si fac un terci pana la urma spunand ca nu are liber arbitru dar de fapt poate alege,
Asta lasand deoparte discutia despre care ar trebui sa fie etalonul omului normal conform cu psihologia evolutionista. Probabil e ceva de genul : Eu sunt etalonul, cine gandeste diferit e anormal.

Ai dreptate, a fost un exemplu prost. Ceea ce nu face insa din instinct este sa zgarie usa cand vrea sa iasa afara, si multe altele pe care le-a invatat prin casa.

Iuliu daca mai continui pe tonul asta ti-o iei. Este al doilea avertisment.

Parintele Cleopa- DUMNEZEU ESTE TOTUL ÎNTRU TOATE ŞI ÎNTRU NIMENI, NIMIC:
http://carteromaneasca.wordpress.com...-nimeni-nimic/

"Sfântul Efrem Sirul, când vorbeşte de cele zece puteri ale omului – cinci în partea văzută, cele cinci simţiri: văzul, auzul, mirosul, gustul şi pipăitul, de care se serveşte trupul, şi cinci puteri nevăzute ale sufletului: mintea, gândul care izvorăşte din minte, ca raza de soare, cugetarea, alegerea şi hotărârea –, care vorbeşte şi de a unsprezecea putere a omului, care este instinctul sau priceperea firească.

Această putere, a unsprezecea, care nu face parte din minte, ci din instinct, a dat-o Dumnezeu la toate vieţuitoarele de sub cer şi din ape şi din cer şi de pe pământ, ca să-şi întreţină viaţa, să se păzească de duşmanii lor, să ştie la ce vreme să vină şi să plece.

Aceasta-i priceperea firească. Şi calul şi câinele şi papagalul şi măgarul şi boul şi oricare vezi că au pricepere, aceasta nu-i minte, este a unsprezecea putere a omului: priceperea firească sau instinctul, prin care ele să-şi apere viaţa, cunosc pe stăpânii lor, ştiu să se păzească de primejdii, ştiu să se hrănească, ştiu să se ferească. Aceasta le-a dat Dumnezeu şi lor pentru viaţa de aici, dar nu-i minte, este pricepere firească. Dacă vom zice că-i minte, cădem în cealaltă extremă, împotriva Duhului Sfânt."


http://carteromaneasca.wordpress.com...esc-al-mortii/
"Părinţii spun adeseori că, la început, mai înainte de a păcătui, omul nu era nici muritor, nici nemuritor. Sfântul Teofil al Antiohiei scrie în acest sens: „Dar îmi vei spune: A fost făcut omul, prin fire, muritor? Nu ! Atunci, nemuritor? Nici asta n-o spun! Dar poate mă vei întreba: Nu era nimic din acestea? Nici asta n-o spun. Prin fire, omul n-a fost făcut nici muritor, nici nemuritor. Dacă l-ar fi făcut dintru început nemuri tor, l-ar fi făcut Dumnezeu; şi iarăşi, dacă l-ar fi făcut muritor, s-ar fi crezut că Dumnezeu este pricina morţii lui. Aşadar, nu l-a făcut nici nemuritor, nici muritor, ci, după cum am spus mai înainte, capabil şi de una, şi de alta. Dacă omul înclina spre nemurire, păzind porunca lui Dumnezeu, avea să primească de la Dumnezeu ca plată nemurirea şi avea să ajungă dumnezeu; şi iarăşi, dacă se îndrepta spre faptele morţii, neascultând de Dumnezeu, el însuşi avea să fie pricina morţii sale, că Dumnezeu l-a făcut pe om liber, cu voinţă liberă.”

Sfântul Grigorie Palama socoteşte chiar că porunca i-a fost dată omului tocmai ca să se poată feri de stricăciune şi moarte, păstrându-şi totodată libertatea de a alege ; el subliniază faptul că a fi muritor ori nemuritor, stricăcios ori nestricăcios, ţinea în fapt de alegerea omului , pentru ca Dumnezeu l-a creat liber să-şi hotărască destinul ."

Uşurel frate iliegh. Uşurel!

Inainte sa ameninti ca " o dai " unuia explica-i de ce. Esti cumva om de stiinta si te-ai simtit jignit de ce am scris eu ? Care e problema ta ? Nu ti-am raspuns tie in postarea mea asa ca nu inteleg...nu mai pun la socoteala faptul ca-s satul de e-threatening. :1:

Usurelul are si el treptele sale. Nu o sa suport pana la infinit aroganta si obraznicia unui mucos ca iuliu. Asa ceva numai un crestin ar putea sa faca.

Ma intreb ce natie de om poate sa faca ceea ce face iuliu .

Nu trebuie sa fii om de stiinta sa iti dai seama ca toate postarile tale duhnesc a aroganta si ironie.

Si da, sunt om de stiinta. Mai ai intrebari ?

Si in plus nu cred ca am jignit pe cineva care este credincios. Eu doar am intrebat "cum de poti sa crezi asa ceva" ? In mare vorbind.

In primul rand fiecare cu mucii lui. Nu ma cunosti asa ca nu ai de unde sa sti daca sunt mucos. Daca tu esti mucos asta nu inseamna ca toti ceilalti sunt mucosi.
In al doilea rand la aroganta si ironie nu poti raspunde decat cu aroganta si ironie. Sant mii de oameni ca tine care se alatura unui grup cum e cel de pe forumul acesta pentru a le impartasi si altora niste sclipiri de geniu, fara ca macar sa se intrebe daca are vreun rost sa faca asta daca lucrurile in care cred ei sant adevarate.
Era pe vremuri intr-o emisiune pe Discovery o rubrica " I can do science me " . Sigur ca poti face ceea ce vrei dar nu te astepta ca toti ceilalti sa te ia in serios. Daca vrei sa discuti serios despre religie pune-te la punct, citeste si altceva decat propaganda ateista, incepe cu Biblia pe care toti spuneti ca ati citit-o dar nici unul dintre voi nu a deschis-o macar si atunci ti se va raspunde serios. E usor sa-ti construiesti o idee falsa despre divinitate dupa care sa o demolezi, problema e ca aici oamenii nu cred in ceea ce crezi tu, sau cel putin nu ar trebui sa creada asta.

Stai putin ca se pare ca tu nu intelegi nimic din ce spun eu.
Eu nu cred in nimic, prin urmare nu am cum sa determin forumistii de aici sa creada in ceva.
Nu are rost sa ma intreb daca lucrurile in care cred eu sunt adevarate pentru ca eu nu cred in nimic.

Eu doar observ.Si ceea ce observ ESTE adevarat, nu e o chestiune de credinta. Eu STIU ca este adevarat nu CRED.

Problema pe care ai ridicat-o tu se aplica integral tie. TU trebuie sa te intrebi daca ceea ce crezi este adevarat, pentru ca tu doar crezi, nu stii.

Senzaţia de... ce?
E ca şi cum ai spune mărul de ...gutuie. În realitate e mărul de Voineşti, mărul Parmen Auriu etc. (la gutui nu mă pricep..:))

Ilie, parcă spuneai că eşti om de ştiinţă. Păi se poate?....

P.S. Ipoteza materialistă că procesele psihice ar fi generate/cauzate/determinate de substratul neurocortical cu procesele sale, a făcut, ce-i drept, carieră în psihologie şi mai face şi azi, sub o formă nouă şi foarte elegantă şi hiperdocumentată: ştiinţele cognitive.
Însă, chiar şi cei mai înrăiţi cognitivişti acceptă că viaţa psihică este în relativă interinfluenţă cu procesele neurocorticale, în determinismul proceselor psihice intervenind simultan o mulţime de alte determinări majore.
Principalii autori din domeniul epistemologiei de astăzi şi principalii gânditori din psihologie tind să convină asupra faptului că viaţa psihică este relativ autonomă faţă de determinismul ei neuronal. S-au scris tone de cărţi pe tema asta (arătîndu-se limitele reducţionismului neuro), am citit şi eu vreo două-trei din ultimii ani, lucrări excepţionale şi am tras următoarea concluzie: habar nu avem de fapt ce-i cu rădăcinile, izvoarele, mecanismele psihismului. Dar nu deznădăjduim! Cătăm, căutăm, că vreme avem destulă...:)

Nu sunt expert in neuropsihologie, dar lucrez cu retele neuronale.
Indiferent despre ce proces psihic vorbim, vaz, auz, foame, durere, vointa, dragoste, ura, toate isi au sursa in interiorul creierului (cu mici exceptii in care e implicata si maduva spinarii). Toate aceste procese nu sunt decat perceptii sau interpretari ale perceptiilor.

Cu acest fapt elementar cred ca sunt de acord si principalii autori despre care vorbesti..
Ca nu se cunoaste clar mecanismul psihismului nu e foarte surprinzator. Trebuie sa fie un mecanism complicat, bazat mai mult pe o structurare a informatiei decat pe mecanica sau electricitate chioara. Sigur ca o sa cautam, doar nu o sa punem acum si psihismul pe seama vreunui zeu sau cine stie ce fenomen paranormal.

Noi, creştinii, suntem aici de acord cu oamenii de ştiinţă (mai ales că printre oamenii de ştiinţă sunt şi creştini, iar printre creştini sunt şi oameni de ştiinţă): viaţa psihică nu atârnă de zei şi paranormal.
Mă bucur că am identificat un punct comun între noi, Ilie! Sper să mai dezbatem câte ceva, toate bune!

Daca imi mai permiti o singura observatie.

Daca as fi acum in locul tau, si daca tot veni vorba de creier, as pune o intrebare care pe mine m-ar incuia, si la care nu vad o solutie logica.


O pun eu in locul tau.

Daca toate procesele psihice sunt perceptii si prelucrari ale acestora, cum deosebeste creierul uman starea de bine de starea de rau ?

Adica, ca s-o scurtez, o retea neuronala invata orice (sa se miste, sa scoata suntete,sa numere, etc) numai daca o inveti, adica numai daca ii spui in mod repetat ca e bine sau nu e bine - se cheama antrenare). Ea poate sa devina inteligenta si sa invete singura dupa aceea.

Revenind la creier, nu stiu cum acesta poate sa catalogheze o perceptie in bine sau rau. Ca nu are nici un motiv. Daca as sti, as face roboti inteligenti maine.

Pentru Iuliu, ca sa traduc, cand mama ta te-a batut primele dati cand erai mic si mucos, de unde ai stiut ca acea bataie era de rau? Din durere ? De unde a stiut creierul tau ca lovitura doare ? A durea este tot o perceptie, de unde a stiut creierul s-o catalogheze nasoala. In orice caz, bine ti-a facut.

Astea-s basme de adormit copii. Sunt o gramada de lucruri in care credem fara ca macar sa ne intrebam de ce credem ceea ce credem. Pornind de la ideea ca oamenii ar trebui sa se comporte intr-un anumit fel.
De unde stii ca ceea ce observi este adevarat ? Sunt milioane de oameni care traiesc intr-o iluzie, de ce ai fi tu mai special decat ei ?

Iuliu, din nou nu intelegi.

In postul anterior eu ti-am aratat religia mea daca poti sa-i spui asa.
Nu m-am referit la situatiile comune in care as putea crede ca Steaua ia campionatul, sau as putea crede ca nu stiu ce politician este corupt etc.

Eu am vorbit aici despre principiul dupa care ma ghidez atunci cand port discutii despre religie.

Iti raspund la singura intrebare care pare pertinenta: ceea ce observ il consider adevarat pentru ca este repetabil. Il pot observa din nou in conditii diferite si in aceleasi conditii.

Ilie, întrebarea ta îmi place foarte mult, e una dintre cele pe care le discutam cu prietenii şi colegii din neuroştiinţe, la conferinţele studenţeşti de la Cluj, Ilieni etc. La cele de Cognitivă, mă refer, unde reţelele neuronale erau o pasiune frumoasă pentru toţi, inclusiv pentru mine (atât cât mă pricepeam ca psiholog).
Dar de-o vreme, după multe războaie sufleteşti, am renunţat să mă mai cufund în frumuseţile psihologiei şi ale ştiinţelor cognitive. Mi-am făcut treaba, destul de onorabil, e de ajuns. Dacă aş mai avea câteva vieţi, ei bine una mi-aş dedica-o neuroştiinţelor. O spun cu mâna pe inimă. Dar am doar o viaţă şi... ştiu eu dacă mâine voi mai fi ...în reţea?...:))
O să cuget totuşi la ce m-ai întrebat deşi, zău, genul ăsta de dilemă ar merita dezbătută între noi, în baza brumei de cunoştinţe care mi-o mai fi rămas prin sinapse, însă în afara forumului - unde e normal să căutăm tangenţa cu viaţa de credinţă (tu în felul tău, eu ca om creştin).

P.S. Îmi place extraordinar de mult că pui accent pe observaţie. Nu te supăra că-ţi spun, dar acesta e un dar mare de la Dumnezeu pe care tu îl preţuieşti, ce-i drept, însă nu arăţi deocamdată recunoştinţă pentru Cel Care ţi l-a oferit.... Te cam lauzi cu el, în sensul că îţi atribui observaţia ca pe un merit...
Totuşi, eu te încurajez cu tărie să observi în continuare! Du până la capăt, până în pânzele albe observaţia cu tot ce presupune ea (procesări, ecouri emoţionale, fapte etc.). Cu vremea va ieşi ceva bun de aici, foarte bun. Aşa cred eu, ca unul care am fost foarte harnic în ale observaţiei sistematice ani şi ani, într-o vreme lăudîndu-mă ca şi tine cu asta...:) Dă-i bice! Observă şi cugetă. Eu unul îţi ţin pumnii şi, ca rugăminte, mai zi şi nouă ce şi cum observi!...:)

Scuza-ma dar ceea ce scrii e un nonsens. Daca eu sunt dus cu capul si vad extraterestri o sa-i vad mereu, ori de cate ori as repeta asta. Daca discut cu altcineva discutia poate fi in genul asta : "

A : Alb !
B : Ai zis Alb ?
A : Nu, nu am zis Negru am zis Alb
B : A, ok, credeam ca ai zis Alb :1:
Nu exista nici un mijloc prin care poti proba ca instrumentul pe care-l folosesti pentru a afla adevarul te ajuta intr-adevar sa afli adevarul. Nu exista decat credinta ca intr-adevar te ajuta.

Asta demonstrează că decizia omului este ”amanetată”, nu este liberă ”de sarcini”; omul nu decide liber, el are doar iluzia că el a vrut ceea ce i-au ”sugerat” medicamentele despre care habar nu avea că îl predispun la devieri.
Voința lui s-a exercitat 100%, dar decisă de slăbiciunea trupească în responsabilitatea sufletului care va da seama la judecată pentru această decizie.

De aceea conceptul de liber arbitru nu se referă la capacitatea liberă de axercitare a voinței(cum dovedesc aici toți participanții la dialog), ci la vrednicia(capacitatea) omului de a lua o decizie responsabilă 100%, o hotărâre neviciată de predispoziții de moment(de slăbiciuni trupești și patimi).

catalin2 spunea că liberul arbitru este chipul lui Dumnezeu în om, însă chipul Lui Dumnezeu în om este același mereu, indiferent de faptele omului; liberul arbitru nu se referă la chip, ci la asemănarea omului cu Dumnezeu, iar aceasta, asemănarea, este o iluzie dacă nu este mereu filtrată de Duhul Sfânt.

Liberul arbitru îl duce mereu pe om la fericirea cerească.

Percepția plăcută (prin organele de simț trupesc) îi dă starea de bine, iar cea neplăcută îi dă starea de rău.

Numai dacă o pre-setezi, adică numai dacă o programezi să-și arhiveze experiența în dosare de decizie.

Motivul vine de la simpatia creierului pentru organele de simț pentru că și creierul este tot o parte din trup(ca și organele de simț); senzațiile organelor obținute numai din lumea materială sunt transmise creierului care deja le-a perceput prin senzor ca plăcute sau neplăcute.

Esti pe calea buna, dar mai fa un pas in detalierea starii de bine sau rau.

Cum a catalogat creierul o senzatie ca fiind buna si alta ca fiind rea ? Caci prin simturi primesti numai impulsuri nervose sub forma de potential electric transmis prin sinapse.

La nivelul cel mai de jos al fenomenului, de ce cezi tu ca un impuls electric ar fi bun si altul ar fi rau, care e diferenta dintre ele, sau care este criteriul dupa care creierul le imparte in bune si rele ?

Criteriul este arcul reflex, care confirmă sau infirmă dacă percepția este bună sau nu; cu alte cuvinte, dacă senzația este plăcută organele de simț ”rămân pe recepție”, iar dacă senzația primită este o amenințare, atunci prin arcul reflex(instinct) trupul se protejează .
De aici încolo începe treaba creierului să le conștientizeze, să le arhiveze și să tragă concluzii.

Arcul este doar suportul anatomic al proceselor nervoase. Un lanţ de neuroni, conectaţi prin sinapse.
Probabil ai vrut să zici actul reflex, nu arcul.
Deşi nici aşa nu ţine, deoarece activitatea psihică nu se reduce la reflexe, oricât de complicate ar fi ele. Procesările psi sunt cu mult mai complexe la om decât la o reţea neuronală oarecare.
Reţelele neuronale sunt, atrag atenţia, doar un model al realităţii, nu însă realitatea însăşi.
Rolul lor este în primul rând euristic. Oferă sugestii pentru investigarea mai profundă a misterului funcţionării omeneşti.
E bun acest model, însă are dezavantajul că se limitează la procesări destul de simple, fie ele şi intelectuale.
În orice caz, e cam precum modelul gazului ideal din fizică. Genial, prin faptul că permite să operăm mintal în legătură cu legile realităţii, însă neîntâlnit ca atare în natură.

Am vrut să zic ceea ce am și zis: arcul reflex, pentru a sugera numai circuitul actului reflex (de care ai amintit tu) fără legăturile cu sistemul nervos central.
Arcul reflex este format(știi și tu) din neuronul senzitiv(de la senzor până la măduva spinării), neuronul de legătură din măduvă și neuronul motor (din măduvă până la placa motorie din mușchi); organul de simț trimite un impuls prin neuronul senzitiv la măduva spinării unde face legătura cu neuronul de legătură care transmite impulsul atât neuronului motor(actul reflex), cât și sistemului nervos central care conștientizează senzația și dă comenzile necesare în completarea actului reflex.

Observația ta este binevenită in cadrul discuției pornite de Iliegh deoarece astfel se explică mai lesne că prin actul reflex senzația este percepută direct ca fiind bună sau rea ca abia apoi să se conștientizeze la nivelul scoarței cerebrale.

Instinctul de supravietuire il face pe caine sa ascunda mancarea.

Depinde ce conceptie de viata aveti, daca considerati ca omul este animal rational mi se pare logic ca pentru d-voastra omul este tot animal si are acelasi instinct ca si cainele. Daca puneti pe picior de egalitate cainele cu omul, n-am cuvinte.

Daca credeti ca omul este fiinta superioara, creata de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Lui, superioara animalelor, nu veti putea crede ca omul face tot ce face din instinct. La om nu exista senzatie de gandire ci exista gandire, vointa si inteligenta. Exista liber arbitru DOAR la om, nu si la animale care actioneaza doar din instinct.

Orice om crede in ceva, e imposibil sa nu crezi in nimic. D-voastra credeti in stiinta, care e creatia omului, omul poate gresi, pentru ca e subiectiv, Dumnezeu nu poate gresi.

2 obiectii:
1) dar pentru ca vedem efectul fizic, nu inseamna ca nu se intampla prin procesee proprii.
Doar pentru ca vedem curentul cum se misca prin circuite, nu inseamna ca procesorul nu calculeaza 0 si 1. Doar pentru ca vedem omul cum se ridica sa manance, nu inseamna ca nu a luat decizia sa manance.
2)http://en.wikipedia.org/wiki/Theory_of_mind

Aham, am inteles, tu nu crezi tu observi si pentru ca ai schimbat termenul de "cred" cu "observ" ceea ce tu crezi, pardon, observi, e musai sa fie adevarat.

Genial, ce mai, sunt sigur ca 3/4 din forumisti sunt deja pe spate de la atata profunzime.

Teorie. Ca in practica nici o retea neuronala nu poate simula la ora actuala dragostea sau ura.

Desigur, daca rezumam dragoste = 1 ura = 0 putem simula multe chestii si sa zicem: "probabil asa lucreaza si creerul", adevarul este ca nici un calculator nu a trecut deocamdata testul Turing.

Deocamdata cea mai buna asumtie bazata pe cunoasterea actuala, este ca ceva teribil de inteligent si sofisticat a creat ceva atat de sofisticat si inteligent (la unii).

Liberul arbitru este o notiune sa zicem cvasi-religioasa si ea este cea atacata prin pseudo-stiinta.

Capacitatea de a alege (corect!) cu care opereaza justitia este altceva cu toate ca se afla si ea pe un teren cam mlastinos atunci cand se ajunge la expertiza psihologica a discernamantului.

Ideea este sa desensibilizeze responsabilitatea omului care astfel sa ia deciziile simplist, fatidic, dar asta nu inseamna ca se anuleaza responsabilitatea juridica.

Asa cum un caine o ia peste bot cand face ceva rau, chiar daca nu stie sa faca diferenta intre bine si rau decat luand-o sistematic peste bot, tot asa se vrea sa opereze si justitia asupra omului transformat in animal lipsit de liberul arbitru.

Cam asta este ideea.

Nu cred ca e ACELASI impuls electric, in primul rand cred ca exista mai multi senzori specializati pe diferite tipuri de senzatii care se termina in diferite zone ale creerului si pe urma poate sa difere si intensitatea/freventa impusurilor.
Parere din amintiri vagi de info medicina, realitatea anatomica poate fi mai mult sau mai putin complexe.

Semnalele care se termina in zonele de durere sau au parametri fizic din care rezulta o solicitare extrema sunt interpretate ca un pericul pentru integritatea structurala a corpului si tratate ca atare (rau).

etc.

P.S.
Sa nu confundam bine/rau fizic cu binele/raul moral.
Notiunea de decizie se leaga de prima categorie, notiunea de liber arbitru de a doua.

Liberul arbitru ca si concept religios (si nu cred ca exista in afara religiei) are legatura cu notiunile morale de bine si rau, ceea ce binenteles la un caine (sau alt animal) nu exista.

Asta e partea, cea mai importanta, care ti-a scapat cu desavarsire.

Asa zicea si Einstein despre Univers.

Pe urma a aparut mecanica cuantica, Einstein a pierdut pariul si lumea nu a mai inteles nimic despre cum functioneaza lumea sub-macroscopica :)
Dar probabil tu preferi inca sa te agati inca de "looser side" :24:

Nu strica distractia omului, e locul favorit al multora de a da de-a dura cu pianul pe scari. :21:

Liberul arbitru
 

Buna Alin si comunitate,

ce parere aveti de cercetarile neuropsihologice recente?
http://en.wikipedia.org/wiki/Neuroscience_of_free_will

mai ales de cele mai recente ale Simone Kühn si Marcel Brass.

Intelegerea mea este ca vor sa explice ca multe decizii se iau in subconstient si foarte putine in constient...e un topic deshis spre dezbatere in lumea stiitifica , nu cred ca s a ajuns la o concluzie inca.

Cum vi se pare experimentul cu semaforul de pe link?

Toate cele bune,
Silviu

Pai eu cred ca existenta subiectivitatii presupune automat si existenta liberului arbitru.
Avem o experienta constienta, la persoana 1, care include si faptul ca ne simtim liberi.
Cele doua sunt profund legate, dupa mine.
In privinta cercetarilor neuropsihologice si a subconstientului, sunt destul de sceptic.
In sensul ca ma indoiesc de posibilitatea stiintei de a infirma liberul arbitru.
Dupa cum spunea eminentul filozof al mintii John Searle, problema liberului arbitru ne va insoti mereu, chiar si atunci cand toate celelalte probleme ale mintii umane se vor fi rezolvat.