E pacat daca imi doresc sa mor?
 

Nu sunt o fiinta depresiva, nu imi urasc viata, imi iubesc extrem de mult familia, insa mi-ar placea sa ma intorc acasa in Rai, abia astept acest lucru pentru ca stiu ca acolo e mult mai bine, acolo o sa ma intalnesc cu bunicii mei pe care ii iubesc mai mult decat orice pe lumea asta, ma voi intalni cu Dumnezeu, voi fi inconjurata de iubire pura si sincera , de lumina..Cand spun aceste lucruri celor din jur acestia se uita la mine ciudat, ba imi spun ca sunt nebuna, ba ca pacatuiesc. Vreau doar sa stiu daca e un pacat sa imi doresc sa ma intorc in Rai?

Nu este pacat sa vrei a murii pentru imparatia cerurilor(rai),dar trebuie sa astepti fara a grabi sau provoca aceasta,pt ca sa-r putea sa ajungi in alta parte mai mult sau mai putin dorita.Avem aceasta viata trecatoare,cu bune si cu rele ca sa putem ajunge in rai formandune aici prin iubirea de Dumnezeu,astfel avand smerenie si iubind pe aproapele fara de care nimeni nu poate ajunge in ceruri alaturi de Sfinti.Iar acum cat timp vei traii pe pamant,sa inalti rugaciuni catre Dumnezeu ca prin iubirea ta de cei dragi tie si prin faptele bune sa fi placut/a Lui astfel aducand in rai pe aceia pentru a dainuii cu ei(daca acestia nu erau acolo din motivul negrijirii sufletului lor)...
Sa ne ajute Dumnezeu spre buna intelegere,si si fapte chivernisite.

Intr-un alt topic de pe forum numit Cuvant pentru suflet, am citit o marturisire cutremuratoare a Mitropolitul Antonie al Surojului. Ceea ce m-a impresionat in mod special si m-a determinat sa privesc intr-o alta optica experienta mortii, au fost cuvintele pe care le-am subliniat in text.

"Timp de trei ani mama mea a suferit de cancer. A fost operată fără succes. Doctorul m-a informat, adăugând: „Dar... bineînţeles că nu îi veţi spune mamei dumneavoastră." I-am răspuns: „Bineînţeles că îi voi spune." Şi aşa am şi făcut. Îmi amintesc că m-am apropiat de ea ca să-i spun că medicul a telefonat să mă anunţe că operaţia nu a reuşit. Am rămas tăcuţi, după care mama mi-a spus: „Aşa că voi muri." I-am răspuns: ..Da.’’ Apoi am rămas într-o tăcere adâncă, împărtăşindu-ne unul altuia tot ceea ce trăiam, fără să spunem un cuvânt.

Nu am căutat în nici un fel să examinăm situaţia. Ne aflam în faţa unui intrus care apăruse în viaţa noastră şi bulversase totul. Nu era o fantomă, nu era un rău, nu era o spaimă. Era ceva definitiv, pe care trebuia să-l primim, fără să ştim cum se va sfârşi. Am rămas amândoi fără să rostim vreun cuvânt atâta timp cât ne-au cerut sentimentele. Apoi viaţa şi-a reluat cursul ei. În consecinţă s-au întâmplat două lucruri. Primul a fost că în nici un moment, nici mama, nici eu nu ne-am împotmolit în vreo minciună, obligaţi să jucăm o comedie, dar nici nu am rămas dezarmaţi.

Niciodată n-am simțit nevoia de a intra în camera mamei cu un zâmbet fals pe buze, spunând cuvinte lipsite de adevăr. Niciodată nu am jucat comedia vieţii învingătoare asupra morţii, nici n-am pretins că boala e în declin sau că lucrurile stau mai bine decât în realitate, când amândoi ştiam prea bine că nu era aşa. În nici un moment nici unul dintre noi nu s-a simţit lipsit de sprijinul celuilalt. Erau clipe când mama simţea că are nevoie de ajutor. Atunci suna clopoţelul, eu soseam şi vorbeam despre moartea ei, despre durerea mea, despre durerea despărţirii de ea.

Iubea viaţa, o iubea profund. Cu câteva zile înainte de a muri ea a spus că ar fi gata să trăiască 150 de ani în suferinţă, dar să trăiască... Iubea frumuseţea primăverii, care tocmai se apropia. Ne iubea pe noi. Gândul despărţirii o umplea de durere. Oh, să poţi atinge această mână care nu mai este şi să auzi sunetul unui glas care a tăcut! (Tennyson).

Au venit şi alte momente, când durerea despărţirii era insuportabilă, şi atunci stăteam şi discutam cu ea despre asta. Ea, la rândul ei, îmi oferea tot sprijinul, consolându-mă pentru moartea sa. Relaţia noastră a fost profundă şi adevărată. Nu exista nici umbră de minciună în ea. Tocmai de aceea relaţia noastră era marcată de adevăr până în adâncul ei. Şi apoi mai era şi un alt aspect, pe care l-am mai pomenit. Pentru că moartea era pe aproape, pentru că ea putea surveni în orice dipă şi atunci ar fi fost prea târziu de îndreptat ceva, trebuia ca totul să exprime în fiece moment, în modul cel mai deplin şi desăvârşit, preţuirea şi iubirea de care relaţia noastră era marcată.

Doar moartea poate să umple de măreţie şi de sens ceea ce în aparenţă este mărunt şi nesemnificativ: felul în care pregătim o ceaşcă de ceai pe o tavă sau aşezăm o pernă la spatele unui bolnav, tonul vocii noastre când îi vorbim, modul în care ne mişcăm - totul poate fi expresia profunzimii legăturii sufleteşti.

Dacă se percepe vreo notă falsă, dacă apare vreo fisură, dacă ceva distruge armonia, totul trebuie reparat pe loc. Cea mai mică îndoială poate fi dezastruoasă, cea mai mică amânare lasă timpul să treacă fără întoarcere. Moartea îl pune pe om faţă în faţă cu adevărul vieţii la o intensitate şi într-o transparenţă de neegalat."

Eu cred că atunci când "iubirea pură şi sinceră, de lumină" e în inima noastră ....

Trolish topic.

Nu incercati sa faceti pe duhovnicii in astfel de cazuri, ca nu o sa va mearga.
Lasati oamenii sa vada specialistii (daca problemele chiar sunt reale).

Nu are cum sa fie pacat. Dar parintele Porfirie spune foarte apasat sa nu ne dorim sa vina moartea ca sa traim in Imparatia Cerurilor ci trebuie sa traim in ea de acum.

In primul rand nu ai cum sa te intorci in Rai, pentru ca nu ai mai fost acolo, doar daca tu crezi in reincarnare sau preexistenta sufletelor (o invatatura gresita a lui Origene).
Trecand peste asta, daca nu e vorba de o depresie si dorinta de a muri, e chiar bine ca poti gandi asa, majoritatea oamenilor se tem sa moara. Sfintii isi doreau sa ajunga in Rai, stiind cum este acolo.

Să nu spui…

Să nu spui „Tată”, dacă nu te comporţi ca un fiu.
Să nu spui „Nostru”, dacă trăieşti închis în egoismul tău.
Să nu spui „Care eşti în ceruri”, dacă eşti preocupat numai de lucrurile pământeşti.
Să nu spui „Sfinţească-se numele Tău”, dacă nu îl respecţi.
Să nu spui „Vie împărăţia Ta”, dacă o confunzi cu succesul material.
Să nu spui „Facă-se voia Ta”, dacă nu o accepţi când e dureroasă.
Să nu spui „Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi”, dacă nu te gândeşti la cei înfometaţi, la cei însetaţi, la cei fără carte, fără adăpost, fără mijloace de supravieţuire.
Să nu spui „Ne iartă nouă păcatele noastre”, dacă nu te-ai împăcat cu aproapele tău.
Să nu spui „Nu ne duce pe noi în ispită”, dacă ai de gând să păcătuieşti în continuare.
Să nu spui „Mântuieşte-ne de cel rău”, dacă nu te împotriveşti răului.
Să nu spui „Amin”, dacă nu iei în serios cuvintele din Tatăl nostru.
Sursa:

http://jurnalspiritual.eu/sa-nu-spui/

Ai mai jos doua indreptare de spovedanie. Fa o spovedanie amanuntita si accepta voia li Dumnezeu, nu incerca sa-I impui tu lui Dumnezeu regulile tale. Stii ce ceri? De unde stii ca locul tau e in Rai? Asta e mandrie, iar cei mandri merg in alta parte. Cei din inchisorile comuniste rabdau chinuri mari spunand ,,ori de murim, ori de traim, ai Domnului sa fim!'"

Noi cersim un loc in Rai, dar nu-l meritam, nu ni se cuvine. Mantuirea se obtine si cu stradanie, dar mai ales prin marea milostivire a lui Dumnezeu. Ce garantii ai ca decedatii din familia ta sunt in Rai? Poate ca ei asteapta din partea ta niste sarindare (pomenice pe 40 de zile), rugaciunile tale pentru ei si mai ales milostenie.

Aceste ganduri sunt de la diavol si trebuie sa le respingi categoric. Fa milostenie pentru cei dragi, plateste sarindare, roaga-te si vei simti pace in suflet.

Noi trebuie sa ne rugam sa ne dea Dumnezeu vreme de pocainta si chiar s-o folosim. Sfinti mari in apropierea mortii spuneau ca n-au pus inca inceput bun pocaintei lor, din smerenie. Sa dobandim smerenia si sa-L lasam pe Dumnezeu sa faca voia Sa.

http://www.ortodoxia.md/descopera/9-...-de-spovedanie

http://www.scechurch.org/biblioteca/...spovedanie.pdf
In al doilea indreptar, la punctul 63, vei gasi raspunsul cautat;

63.Nu am multumit lui Dumnezeu pentru binefaceri, pentru boli, necazuri, ispite, ci am cârtit, m-am blestemat pe mine, dorindu-mi chiar si moartea;

Antonia, sper sa nu te superi, dar te rog sa observi ca in mesajul ei, Evelyn nu spune nici ca se considera vrednica de Rai nici ca il roaga pe Dumnezeu sa o ia acum din viata asta adica ca ii impune ea ceva Lui. Spune doar ca de-abia asteapta sa ajunga in Rai.

Ceea ce am scris e valabil pentru mine in primul rand. Spune,,Vreau doar sa stiu daca e un pacat sa imi doresc sa ma intorc in Rai?''

Eu stiu cat e de hoata mandria asta, ma lupt si eu cu ea, nu vreau s-o hranesc. Daca gresesc, o rog sa ma ierte. Daca nu e o greseala de exprimare la mijloc, eu vad si un dram de mandrie pe acolo. Dar poate ma insel eu... Oricum, postandu-le pentru ea, am citit si eu inddreptarele de spovedanie...

Ţineţi mintea în iad şi nu deznadăjdui.

Doamne ajută.

Aline, Aline, ce bine că nu au procedat şi Sfinţii Părinţi ca tine, ci plini de Duhul Sfînt, au avut discernămînt şi au răspuns oricui.
Nu trebuie să fi duhovnic, ca să ajuţi. Iar Scriptura susţine asta în zeci de versete.
Cine eşti tu să spui ce o să meargă şi ce nu? Unde-ţi este iubirea de aproape, nesăbuitule? Chiar aşa uşor să cazi, să nu te sileşti deloc să gîndeşti: oare e bine să spun asta? Ridică-te şi ruşinează-te pentru nesăbuinţa şi neruşinarea ta.

Dumnezeu prin Sfîntul Apostol Pavel: "Cine este slab şi eu să nu fiu slab? Cine se sminteşte şi eu să nu ard? Dacă trebuie să mă laud, mă voi lăuda cu cele ale slăbiciunii mele!" I Corinteni 11, 29-30.

Şi ca să te ruşinezi şi mai tare, de nesăbuinţa ta, ca niciodată să nu mai faci asta în viitor, uite: "Datori suntem noi cei tari să purtăm slăbiciunile celor neputincioşi şi să nu căutăm plăcerea noastră." Romani 15, 1

Roagă-te înainte să scrii orice mesaj, oricui, oriunde, în orice format. Smereşte-te şi nu mai sminti pe cei mai mici decît tine, că mai bine ţi-ar fi să-ţi legi o piatră de gît, decît să sminteşti pe cei mai mici. Domnul să te întărească şi pe tine şi pe noi toţi care dorim întărire.

__________________________

Evelyn Sara, fiind primul tau mesaj, bine-ai venit. Binecuvîntat este cel ce vine intru numele Domnului.

Da, este păcat să îţi doreşti să mori.
Nu, nu este păcat să îţi doreşti Raiul.

Diferenţa dintre aceste doua principii e foarte simplă. Uite:

În primul rînd, moartea nu mai există, a biruit-o Hristos. Toţi oamenii adorm, şi vor învia la Judecată, fie ca vor sau nu, hinduşi, atei sau creştini. De la Adam şi Eva, pînă la cei din Papua Noua Guinee a zilelor noastre. Toţi vor învia.

Da, îţi doreşti să te întorci în Rai, dar ce avem e doar o memorie a Raiului, din codul adn-ului uman, de la Adam şi Eva, ceea ce nu e suficient. Raiul trebuie să-l îl dobîndim încă din viaţa aceasta, să-l trăim încă de aici, ca şi copii nevinovaţi, ca să-l putem avea şi dincolo, cînd vom fi în El. (valabil şi pentru cătălin2)
Apoi, e o laşitate să îţi doreşti să mori. Trebuie să mărturiseşti. Să fi semănător, să semeni seminţa şi Vestea cea Bună. Trebuie să răbdăm orice ar fi: "cel ce va răbda pînă la sfîrşit, acela se va mîntui" (Matei)

Voi fi mai detaliat:

Trebuie să îţi doreşti să trăieşti cît mai mult, chiar dacă viaţa nu e decît chin şi suferinţă, pînă să te ucidă oamenii, cum L-au ucis pe Hristos, pe Apostoli, pe diaconi, pe martiri, pe sfinţi, mai este mult. Sfîntul Apostol Pavel spune că încă nu am mărturisit pînă la sînge. Pînă la sînge, ai auzit? Să îţi fie picioarele trupul răni de la istovire şi obosire de mărturisirea lui Hristos. Să fi ucis, pentru că mărturiseşti pe Hristos. Deci pentru ce să plec de aici? Apostolii să fie exemplele noastre. Dacă şi Apostolii îşi doreau să plece, ei! care au văzut pe Dumnezeu în trup, cum era? Dar ei au înţeles. Cum şi noi trebuie să înţelegem. Hristos e Calea, Adevărul şi Viaţa! Nu moartea. E Dumnezeu Vieţii.

Lasă că o să ai timp de bucuria de a vedea pe Dumnezeu. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Deci tu aici sileşte-te în fiecare zi să fi curată cu inima. Cînd te trezeşti spune: "Doamne, tu toate le poţi. Dă-mi să pot să fiu mai plăcut Ţie azi, decît am fost ieri". Iar cînd te pui la somn, spune: "Doamne, îţi mulţumesc pentru toate cele bune şi rele ce le-am primit azi."

Roagă-te mult, cu rugăciunea inimii, sau rugăciuni scurte şi dese. Şi rugăciunea vameşului din templu, poate fi rugăciunea inimii: "Doamne milostiv fi mie păcătosului." Sau doar Doamne Iisuse miluieşte-ne.

Dracu e cel care vrea moartea noastră, ne luptă pe noi straşnic, că ştie că nu Îl poate lupta pe Domnul. Uită-te la dreptul şi sfîntul Iov din Vechiul Testament, ce mult a chinuit, pînă a avut lepră şi dormea pe groapa de gunoi a cetăţii, şi se scărpina cu un ciob de sticlă. Deci nu îşi tăia venele cu el, ci se scărpina.

Ai timp de Rai. Trebuie să îl meriţi însă, pînă atunci. Deci nu-ţi fă griji. "Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită", ne spune Hristos. Să ceri Domnului să îţi dea înţelepciune cînd ajungi să suferi pentru aproapele tău. Toate trec, dragă Evelyn Sara. Şi bune şi rele. Şi noi cu ele. Mergem la Împăratul Luminii şi odihnei pururea fericită.

Evelyn, scumpa mea surioară, ştii care-i scopul omului pe pămînt? Dobîndirea Duhului Sfînt. Ştii ce se petrece cînd dobîndeşti pe Duhul Sfînt? Te rogi neîncetat. Eşti în a doua treaptă din 3 trepte pe care trebuie să urci ca om. Prima-i curăţirea de patimi şi păcate. Sau pregătirea. Silirea cu tranpiraţie, lacrimi fierbinţi, suspinuri puternice, strigă-te ale întregii tale fiinţe, de zdrobire. Apoi e Luminarea. Cînd, tu rugîndu-te, te cuprinde o pace cum nu i s-a dat omului să cunoască, şi simţi şi vezi cum trupul, mintea, sufletul, inima, întregul tu, se roagă fără să se oprească nici un minut. Atunci nu te mai rogi tu, ci Duhul Sfînt se roagă înăuntrul tău. Iar ceea ce simţi, nu vei putea vreodată să redai în cuvinte. E cea mai mare bucurie ce o poţi trăi pînă atunci. Vorbeşti cu oamenii, dar în acelaşi timp, paralel, te rogi, şi nu rugăciunea ce o ştiai pînă atunci, ci totul e altfel, spun Sfinţii Părinţi mai detaliat despre asta. Ţi-am redat doar în idei principale.

Iar apoi, ei... ultima treaptă e îndumnezeirea! Cînd vezi slava lui Dumnezeu, cînd vezi Lumina necreată a Dumnezeului a toate. Nu e ca nici o lumină din această lume. E mai presus de orice cuvînt. Şi nu pot să mai spun nimic despre asta, nu se poate spune. Citeşte la Sfîntul Grigore Palama, Sfîntul Ioan Gură de Aur, Sfîntul Simeon Noul Teolog, Sfîntul Ignatie Briancianinov, Sfîntul Siluan Athonitul, Sfîntul Vasile cel Mare, Sfîntul Serafim de Sarov, sau alţii, dacă nu ţi se vor părea prea greu de citit.
În această stare, poţi să stai de la cîteva secunde, pînă la cîţiva ani. E... Dumnezeu cu adevărat. Eşti în anticamera Împărăţiei Cerurilor. Spune Scriptura: "pînă nu veţi dobîndi Împărăţia Cerurilor înăuntrul vostru, nu o veţi dobîndi nici cînd ea va veni".
La fel cum Împărăţia Cerurilor poate fi înăuntrul nostru încă din această viaţă, la fel şi iadul, din această viaţă. De aceaa trebuie să mărturisim pînă la sînge, fără ruşine, prin imaginea ce o afişăm pe stradă, prin gesturi, privire, mers, atitudinile zilnice, cuvinte, tot. Să mărturisim şi să ne rugăm cît mai mult posibil.

Şi Evelyn draga mea, pînă nu ai dobîndit acestea, la ce să ne dorim să plecăm de aici? O ! Dar sunt atîtea de făcut ! Atîţia oameni au nevoie de noi, de ajutor, de Cuvîntul Cel de Viaţă dătător, de-o pîine caldă, de-o haină, de un zîmbet, de orice ajutor. După putinţa cu care poţi să ajuţi, Evelyn.

Uite cum spune rugăciunea Evelyn: "Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat nouă Lumina. Slavă întru cei de sus, şi pe pmînt pace, între oameni bunîvoire. Lăudă-mu-Te, bine Te cuvîntăm, închină-mu-ne Ţie, îţi mulţumim Ţie, pentru slava Ta cea mare." Care Lumină? Care slavă? Cele ce le vezi cînd ajungi îndumnezeit, cînd guşti cu sufletul şi întreaga ta fiinţă izvorul fericirii adevărate.
Ce taine, Doamne Iisuse !

Ce multe-aş vrea să îţi mai scriu. Nu vreau să te obosesc însă. Dacă vrei să mai vorbim, cu mila Domnului, şi după cum voi ştii să răspund, îţi voi fi alături.

Evelyn, draga mea, ştii care e unul din cele mai mari leacuri ? A fi mulţumit. A fi mulţumit vindecă o mulţime de boli. Şi nu orice boli ! Vindecă mîndria, vindecă lăcomia de toate formele, vindecă iubirea de arginţi, vindecă iubirea de bogăţie, vindecă slava deşartă, părerea de sine, aduce înţelepciune. A fi mulţumit, aduce iubirea, rugăciunea, smerenie, milostenia, lacrimile şi tot lucrul bun. Să-ţi ajute Dumnezeu să fi şi tu mulţumită cu ce ai şi să mărturiseşti chiar cu preţul vieţii, pînă la ultima ta suflare, la 40 sau 80 de ani. Căci şi El va mărturisi pentru tine în ceruri şi mare va fi mărturisirea aceea. "Cine-şi va pierde sufletul pentru Mine, acela îl va găsi".

Hristos a înviat!
Bucurii.

Iată o perlă demnă de un premiu Nobel!

Poti sa explici putin de ce e perla?

Mie mi s-a parut ca Daniel_Ortodox a inteles bine situatia, a oferit solutii detaliate, mai bune ca ale mele si ca ale multora dintre noi, a incurajat-o pe initiatoarea topicului in drumul spre sfintenie, i-a explicat de ce greseste si a incurajat-o sa ceara si alte lamuriri. Putem lua exemplu de la el. Asa trebuie sa procedeze un crestin ortodox.

Memoria Raiului înscrisă în codul ADN e, desigur, una din cele mai mari minuni care se pot imagina. Bate cu mult minunile cu luminiţe strălucitoare şi alte, minunate, minuni. E o culme a minunilor, o mega-giga minune, o bazaconie din vârful lanţului trofic al bazaconiilor minunate aşa încât, cu toată veneraţie ce se cuvine, eu i-aş acorda premiul Nobel.
Numai un om care iubeşte atât de mult iubirea, iubirea absolută, fără de trup şi ţară, fără naţiune, fără limbă şi popor, fără obiceirui şi tradiţii, iubirea goală aşadar, iubirea eterică supratranscendentă şi ultravaporoasă ar fi putut scorni gigantica bazaconie minunată.

Aveţi cumva idee ce sunt: Raiul, memoria, codonii şi ADN-ul?
Cam cât de idee aveţi?

Cu putina bunavointa, se poate observa ca Daniel_Ortodox a folosit un limbaj figurat referindu-se la faptul ca Adam si Eva au fost izgoniti din Rai. Noi tanjim, asadar, dupa Rai, in primul rand pentru ca de acolo au fost izgoniti stramosii nostri, Adam si Eva. De asemenea, avem in vedere misiunea divina incredintata Mantuitorului, Noul Testament si Scrierile Sfantilor Parinti.

Daca un poet spune ,,Padurea canta.", un om de stiinta poate stramba din nas daca n-a observat ca are in fata o poezie.

Dar hai mai bine sa vedem ce spun altii mai incercati duhovniceste decat noi:

,,Părintele îmi întinde mâna, zâmbind cu bunătate. Se reflectă pe chipul lui bucuria prilejuită de faptul că un tânăr din fundul temniţei visează să urmeze Teologia. Mă priveşte cu încredere şi zice:
- Neamul românesc a trecut prin multe momente grele în istoria sa, dar a răzbit şi a biruit întotdeauna prin credinţa în Dumnezeu şi prin speranţa în triumful final al binelui. Aşa se va întâmpla acum. Să răbdăm cu tărie şi smerenie suferinţa ce ni s-a dat.

Această mărturisire a părintelui suna ca un testament“.
Acelaşi pătimitor al temniţelor comuniste descrie momentele în care părintele Stăniloae ţinea în celulă adevărate prelegeri de teologie:
„Trebuie să beneficiez la maximum de prezenţa părintelui Stăniloae. Părintele se oferă să-mi ţină în fiecare seară un curs de teologie. Participă şi ceilalţi tineri, îndeosebi Gil Ioanid. În jurul patului părintelui Stăniloae, celula ia aspectul unui amfiteatru. Toţi ne aşezăm, unii sus, alţii jos, şi ascultăm cu atenţie. Părintele Stăniloae nu procedează ca părintele Ion Ageu, care mi-a predat teologia în cel mai pur stil didactic, ci ne prezintă diverşi teologi, de la Sfinţii Părinţi clasici la teologii ruşi. Deşi acum reţin mai puţine amănunte, în schimb, îmi măresc viziunea teologică. Sigur că nu lipsesc momentele filocalice.

Traducătorul Filocaliei în limba română este, desigur, cel mai competent în acest domeniu al nevoinţei spre desăvârşire. Acum am înţeles ceea ce până acum am intuit doar, faptul că gândirea şi simţirea Sfinţilor Părinţi sunt forme autentice ale creştinismului.
Cine vrea să cunoască despre Hristos, trebuie să citească Sfânta Evanghelie. Cine vrea să-L urmeze pe Hristos, trebuie neapărat să citească scrierile Sfinţilor Părinţi. Ei te învaţă din propria experienţă cum se obţine mântuirea“."

Sursa:

]http://www.razbointrucuvant.ro/2013/...or/#more-69218

Va multumesc mult pentru ajutorul acordat si pentru cuvintele frumoase, va sunt extrem de recunoascatoare tuturor ca mi-ati acordat atata timp.
Poate m-am exprimat eu gresit, nu am spus ca vreau sa mor, ca vreau sa se intample ceva fara voia Lui Dumnezeu, am vrut doar sa spun ca astept sa se intample acest lucru, ca nu mi-e frica de moarte asa cum le e altor persoane.

Tu fiind, in schimb, un exemplu de Sfant Parinte, plin de Duhul Sfant, cu discernamant si sfatos din cale afara.

Nu trebuie sa fii nici macar spiritual sau inteligent, ca sa devii penibil.
Cred ca se gaseste si asta in Scriptura, doar in termeni nitel diferiti.

Am deja dupa doua pagini de discutii exemple foarte bune in acest sens.

Mai exact oameni sfatosi din cale afara, care s-au repezit sa-si "ajute" aproapele de la distanta, fara sa incerce sa-l cunoasca macar ca sa nu mai vorbim de unul si mai destept care se crede foarte bun inlocuitor de duhovnic.

Ai mai comis-o si pe alte topice cu ortodoxismul, dar nu credeam ca ai sa ajungi asa de departe si asa repede si mai ales nu pot sa nu ma minuez ca ortodoxismul practic poate produce si asa ceva.
Pai cred ca tu esti cel mai bun exemplu de profunda judecata si mai ales smerenie, comparandu-te cu Sfintii Parinti.

Ia sa vedem, cine are cele mai mari sanse de a sminti pe cineva, cel care NU da nici un sfat sau cel care se repede sa scrie ca neghiobul vrute si nevrute cuiva care nici macar macar nu s-a obosit sa-o cunoasca in prealabil ca sa-si dea seama de unde vin de fapt sentimentele/dorintele/framantarile descrise.

Ca sa nu mai vorbim ca nu s-a intrebat/mirat nimeni de ce o persoana cu aseamenea "inalte" trairi nu are duhovnic sau daca o fi avand (ceea ce ma indoiesc) de ce nu e in stare sa o ajute sa-si gaseasca linistea de apeleaza la 'suplimente duhovnicest' de pe forumuri internautice.

Eu am incercat sa sugerez ceva in sensul asta, dar te pui cu sfatosii nostri induhovniciti, in cazul cel mai fericit te ignora, in cel mai nefericit te scuipa ca deh, n-ai "dragoste" ..

Doamne ajută.

Alin, iartă-mă pentru toate. Dacă tu aşa ai înţeles ce ţi-am spus, nu mai am nimic să-ţi spun. Dacă ţi-aş mai spune altceva, arunc mărgăritarele porcilor, adică patimilor tale, alea sunt porcii. Un om dacă nu îl cunoşti nu îl ajuţi? Asta ţie justificarea păcatului şi nebuniei minţii tale? În loc să-ţi pleci capul şi măcar dacă nu spui iertaţi-mă fraţilor, măcar să nu mai scrii nimic. Samarinene nemilostiv şi nesăbuit ce eşti. Doamne miluieşte şi iartă. Nu trebuie să-ţi mai spun nimic, că mai mult rău îţi faci tu singur şi îţi aduni osîndă. Şi vei da socoteală pentru orice cuvînt spus şi cu ce inimă ai spus cuvîntul. Bucurii.

Cezar Ioan ! Hristos în mijlocul nostru.
Ai citit ceva de la părintele Ghelasie Gheorghe? Mă îndoiesc. Altfel nu ai vorbi aşa mari prostioare. Ai o vîrstă totuşi. Trebuie să fim exemple. Să fim lumina lumii şi sarea pămîntului. A întregului pămînt.
"O memorie a Raiului înscrisă în codul genetic" sunt defapt cuvintele părintelui Ghelasie Gheorghe, stareţul mănăstirii Frăsinei, pentru mine un sfînt. Pentru tine? Dacă n-ai citit nimic de el, caută-l pe youtube pentru început.

Da, el cu siguranţă a luat premiu în faţa lui Hristos Dumnezeu, de un infinit de ori mai valoros decît premiul nobel şi toate premiile de pe pămînt adunate la un loc. Să ne ajute Domnul să luăm şi noi măcar o felicitare de la Domnul.
Da, iubirea lui Dumnezeu nu are neam şi ţară, e pentru toate neamurile şi toate ţările. După cît am iubit pe Domnul Dumnezeu şi pe aproapele nostru (tot omul, pilda samarineanului milostiv) vom fi judecaţi. Toţi. Fie că ne place sau nu. Efeseni 3, 14-15: "Pentru aceasta, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Iisus Hristos, din Care îşi trage numele orice neam în cer şi pe pământ".

Da, neamul, ţara, patria creştinilor este în Împărăţia Cerurilor, nicidecum şi niciodată o graniţă de pămînt pusă de oameni. Ideea asta e diabolică. Iar a ucide alt om pentru pămînt, e idee satanistă. Vrăjmaşul diavol, satan, a ispitit şi pe Domnul şi pe oameni: "Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt şi I-a arătat toate împărăţiile lumii şi slava lor. Şi I-a zis Lui: Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie." Matei 4, 8-9. Vai ţie Cezare şi vai mie asemenea, că sunt mai rău decît tine.

Închei pentru Evelyn.
Îţi mulţumesc eu pentru răbdarea cu care ai venit aici, să nu uiţi de sfatul duhovnicului tău, în viaţa reală, nu aici în virtual, căci aici te poţi sminti uşor şi repede. Şi să nu iscodeşti cu aceaşi întrebare mulţi preoţi, ci să fi atentă la primele cuvinte ale duhovnicului tău, căci acelea sunt de la Duhul Sfînt, aminteşte părintele Sofronie Saharov.

Să nu uităm că frică de moarte a avut şi marele împărat David şi i-a adus tulburare: "Inima mea s-a tulburat întru mine şi frica morţii a căzut peste mine" Psalmii 54, 4.

Şi Sfîntul Vasile cel Mare spune că "cugetarea la moartea e cea mai mare înţelepciune". Sigur nu frica de moarte, ci cugetarea la moarte. Că zice la Evrei 2, 14-15: "ca să surpe prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea morţii, adică pe diavolul, Şi să izbăvească pe acei pe care frica morţii îi ţinea în robie toată viaţa."

Bucurii.

Purcelus esti tu dragule, care ai impresia ca din aceeasi gura poti sa binecuvintezi si sa spurci sub aparente duhovnicesti.

Ca sa-l ajuti trebuie sa stii ce are nevoie de fapt.
Ori tu, nici macar nu te-ai deranjat sa afli.

De a doua parte, sa ai cu ce, nici nu cred ca mai trebuie sa mai comentez.

O persoana destul de controversata.
O fi fost staret intr-o perioada, sfant nu inseamna infailibil decat pentru subiectivismul tau care l-a declarat si sfant.
Probabil respectivul stia ce e ala cod genetic cat stii si tu despre duhovnicia autentica a carei lipsa, nu se suplineste prin citate.

Amestecăm lucrurile, frate. Rău de tot.

Uite ce cred eu:
Nu puţini oameni înduhovniciţi, în momentele când s-au îmbătat cu părerea de sine, ca tot păcătosul, au omis că Duhul Sfânt le dă harul preoţesc şi harul cel pentru monahi, în vederea celor duhovniceşti iar nu lumeşti şi ştiinţifice.
Pentru a ajunge vas ales al Duhului, monahul, precum ştim, are de trecut prin multe nevoinţe. O ştim amândoi. Monahul începător, care se crede deja mare în virtute (cum se mai întâmplă) e învăţat de bătrânii îmbunătăţiţi din obşte şi din afara ei că, vorba unui astfel de gheron "să nu-L grăbim pe Dumnezeu". Mulţi ani trec până deprinde monahul lupta cea duhovnicească şi ajunge ostaş brav în războiul duhovnicesc. Eşti de acord, sper.

Ei bine, cum i-ar şade unui începător sau unui om de ştiinţă să vină la un gheron şi să îi dea poveţe în privinţa celor duhovniceşti? Sper că eşti de acord cât de nepotrivit ar fi asta.

Acum, frate, priveşte şi dincoace: un om de ştiinţă a petrecut şi el zeci de ani de nevoinţă, poate mult mai grea decât fericita nevoinţă a liniştirii. Are şi savantul războiul lui, foarte greu şi foarte complex, care se duce pe tărâmul sufletului, al minţii, al caracterului etc. Când, sub harul Domnului, care voieşte să Îi cunoaştem Creaţia (legile pe care Domnul le-a pus în Zidire, mecanismele etc.), savantul face o descoperire, consideră asta un mare dar de la Dumnezeu, o răsplată a muncii lui în slujba căreia deseori şi-a sacrificat mii de plăceri, satisfacţii lumeşti, sănătatea, ba chiar şi familia (că e greu înţeles şi acceptat de soţie şi copii etc.).

Şi acum vine unul, care habar n-are cum e cu războiul savanţilor, şi, uitînd de limitele sale şi mai ales de sfânta datorie pentru cele duhovniceşti, scoate perle ca aceea pe care ai citat-o.

Rău fac oamenii când se cred Dumnezeu.
Rău consider că fac monahii când, indiferent de măsura lor duhovnicească, se amestecă unde nu le fierbe oala, ţinînd lecţii (ştiinţifice!) savanţilor. Dar monahii adevăraţi nu fac asta.

Nu puţine prostii şi bazaconii am auzit că au fost puse pe spinarea unor monahi şi chiar sfinţi.

Câte prostii pseudomedicale nu s-au pus în gura Părintelui Arsenie, de pildă.
Dacă într-adevăr, un duhovnic preţuit, considerat de unii sfânt, a afirmat bazaconii în raport cu cunoaşterea ştiinţifică, asta are un tâlc anume. Nu voiesc să comentez. Dar bazaconia rămâne bazaconie, oricine a emis-o (dacă e spus-o, într-adevăr).

Argumentul autorităţii (autoritatea duhovnicului în ... genetică???) pe care l-ai folosit din lipsă de argumente potrivite şi, în fond, din carenţe de onestitate, nu îţi face, frate, cinste. M-aş bucura ca pe viitor să nu mai faci manevra asta.

Doamne ajută.

Şi sfîntul (necanonizat) Arsenie Boca e controversat, la fel ca sfîntul (necanonizat) Ghelasie Gheorghe. Orice sfînt canonizat e controversat, pentru că nu aparţine lumii acesteia. Lume care nu va fi vreodată vrednică de ei. Şi totuşi ei sunt ai lumii.

Nu am nimic. Toate sunt de la Dumnezeu ca să le dau mai departe. Cu cît avem mai mult, cu atît să dăm mai mult. Spune părintele Rafail Noica: "aici e paradoxul credinţei, să dai ceea ce nici tu nu ai". Sunt mai rău decît o beşică de puroi.

Da, Ioane frate, autoritatea duhovnicului în genetica divină. În memoria geneticului. În apofatismul geneticului. În catafatismul memoriei.

Să-ţi fie ruşine, Alin. Pentru că tot nu te rogi înainte să scrii un post. În acest topic nu mai am nimic de spus. Iertare.

Bucurii.

Nu voi avansa pe drumul mâlos pe care îl propui, domnule Daniel... Am făcut o promisiune admin-ului şi, ca bărbat ce sunt şi ca om creştin, o respect.

Observ doar că în text amesteci sfinţenia şi controversele legate de unii părinţi, cu obiecţia mea legată de distincţia între duhovnicie şi competenţe ştiinţifice. Probabil în mintea ta nu sunt clare aceste lucruri. Eu spun una, tu răstălmăceşti şi insulţi. Deh, caracterul fiecăruia se exprimă viu, în relaţiile interumane.
Te înţeleg, sunt obişnuit cu nivelul de cunoaştere şi dialog al celor neinstruiţi, precum şi cu efluviunile sentimentale ale sectarilor. Dacă Biserica Ortodoxă îi tolerează, apăi voi tolera şi eu, că doar sunt mădular al Bisericii iar nu alăturea, precum sectarul.
Mult mă mâhneşti că nu distingi, cât de cât, căprăriile şi practici un reducţionism păgubos.
Dar ce pot face, aşa ai ales, chiar dacă mie îmi pare rău de poziţia ta.

Doamne ajută.

Insultă? O înjurătură e insultă, nu o mustrare şi o dojană.

Da, da. Aşteaptă tu să -nu- mergi pe drumul mîlos. Tot la mîl vi, dacă vrei Cerurile.
Aşteaptă tu confort şi drum pietruit cu smaralde şi rubine, diamante, topaz, onix şi altele asemenea.
Că ăla-i drumul ce duce la dracu.

Da, Ioane frate, autoritatea duhovnicului în genetica divină. În memoria geneticului. În apofatismul geneticului. În catafatismul memoriei.

Poftim? Nu suporţi o mustrare sau o dojană ? Te arde limba, aşa-i frate Ioane ?

Atunci mai ia cîteva dojeni şi mustrări, neruşinatule, de la Domnul Însuşi:

" 12 Săgeată înfiptă în coapsele trupului, aşa e cuvântul în inima nebunului.
13 Mustră pe prieten, ca nu cumva să fi făcut aceea şi, dacă a făcut, să nu mai facă.
14 Mustră pe prieten, ca nu cumva să fi zis şi, de a zis, să nu mai zică.
15 Cercetează pe prieten, că de multe ori este năpăstuit, şi nu crede tot cuvântul.
16 Este câte unul care alunecă, dar nu din suflet, şi cine n-a greşit cu limba sa?
17 Dojeneşte pe prietenul tău, mai înainte ca să-l înfricoşezi, şi dă loc legii Celui Preaînalt.
18 Toată înţelepciunea este în frica Domnului, şi în toată înţelepciunea este împlinirea legii.
19 Şi nu este înţelepciunea ştiinţa răutăţii; şi unde este sfatul păcătoşilor nu este înţelepciune.
20 Este un soi de iscusinţă care e urâciune şi e nerod care nu are răutate.
21 Mai bun este cel care înţelege puţin cu frică, decât cel care prisoseşte cu mintea şi calcă legea.
22 Este un soi de isteţime în treburi care este nedreaptă, şi este câte unul care întoarce judecata ca să scoată hotărârea plăcută lui.
23 Este câte unul care face rău, şi umblă smerit, şi cele dinlăuntru ale lui sunt pline de vicleşug;
24 Care-şi pleacă fata sa şi se face surd, dar când nu-i prinzi de veste el va apuca să-ţi strice
25 Şi măcar că pentru slăbiciunea puterii nu poate păcătui, de va afla vreme, va face rău.
26 Din vedere se cunoaşte omul, şi din chipul feţei se cunoaşte cel înţelept.
27 Îmbrăcămintea omului, dezvelirea dinţilor, când râde, şi călcătura lui vestesc ce este în el.
28 Uneori mustrarea nu este făcută la timp potrivit şi câteodată cel care tace se dovedeşte înţelept."

Isus Sirah 19, 12-28.

Deci fă-te înţelept şi taci.
Şi în viaţa reală, să mărturiseşti pe Hristos Domnul pînă la sînge şi cu însuşi viaţa pe singurul Hristos Adevărat, din Ortodoxie, unica Biserică Creştină rămasă pe pămînt.

Să-ţi fie şi ţie ruşine, mare ruşine, pentru lipsa ta de smerenie. Şi mie pentru a mea.
Te îmbrăţişez cu sărutare sfîntă, neruşinatule nesăbuit ce eşti. (Romani 16, 16)

Bucurii.

P.S.: Evelyn, draga mea surioară, dacă te-am smintit cu ceva noi aici, iartă-ne. Iartă-ne şi spune un Doamne miluieşte şi pentru noi. Iar dacă ai învăţat ceva, cu atît mai mult, în nevrednicia şi neputinţa noastră. Pururea lauda Domnului în gurile noastre.

Un lucru rau cred ca s-a intamplat aici pe acest forum. Cineva a considerat ca un anume om e un exemplu tare bun. Si treptat , treptat, a luat de la acel om tocmai ce acel om a lepadat. Bine ar fi de ar vedea acest cineva ca nu e bine sa adopte ceea ce altul a lepadat ca pe un lucru rau.

Par. Arsenie Boca nu e atat de controversat, controversate doar unele afirmatii ale lui sau atribuite lui, afirmatii care nu-l reprezinta in definitiv.

Esti incoerent - respectivii sunt necanonizati, cum ai si precizat de altfel, cum se leaga cu "Orice sfînt canonizat e controversat" afirmatie de altfel stupida.

Ai si suficienti gargauni care nu sunt de la Dumnezeu dar daca tie iti place sa te crezi vreun sfant in viata, apai ai o problema. Medicala.

Si incoerent. Puroiul tot de la Dumnezeu il ai? Si pe asta il dai mai departe? Cam da..

In brambureala de cuvinte.
Se cheama schizofazie.


Am mai auzit chestia asta. La neoprotestanti. Are sensul "sa te rogi pana ai sa ajungi la aceleasi idei ca ale mele". Nu mersi.

Era bine sa ramai consecvent acestei afirmatii.
Chiar sa o pui in practica inainte de postarea asta.
Dar poti sa incerci, macar acum.
Oricum, esti iertat :)
Sper sa reusesti sa faci si tu la fel.

Nu te-a numit nimeni judecator/politist/evaluator/arbitru, etc.

Nici nu cred ca esti asa capabila sa tragi o linie dreapta intre bine si rau, cum probabil ai impresia, care daca n-ai avea-o, ai tacea.
In multe situatii, nu doar asta.

Iote, mi-a spus si eu parerea. Ca si tine de altfel.

Foarte bine faci ca iti spui parerea.
Si eu mi-am spus o parere, am constatat un lucru, nu am judecat. A judeca inseamna a dispretui in primul rand ori eu niciodata nu am sa dispretuiesc pe nimeni.
Domnul cu tine mereu!

"Nu am judecat, am constatat."
Mersi, trucul asta nu-l stiam.
E bine sa te intinzi la vorba, cu orice fel de oameni, de la toti poti invata cate ceva nou.

P.S. "a judeca inseamna a dispretui" - lasa partea asta deoparte ca inventatul de definiti "orignale" face restul sa sune foarte fals si strici bunatate de scamatorie. Sau incearca sa o justifici cu ceva mai plauzibil.

Apropo, poti consulta definitiile standard, general acceptate a cuvantului "judeca" aici si pe viitor sa eviti penibilul.
Macar in privinta asta.

O definire alternativă...:)
http://ro.orthodoxwiki.org/Judecat%C4%83

"De asemenea, o formă de judecată spirituală este harisma discernământului, a capacităţii de a separa binele de rău (Mt. 25, 32)."

Cand incercam sa indreptam pe cineva cum ne putem feri de a cadea in pacatul judecarii aproapelui?
Iata ce ne invata sfintii. Daca atunci cand certi un om, o faci cu dispret si ura atunci ai judecat. Si nu e nevoie sa simta acel om aceste simtaminte caci Dumnezeu le stie cu siguranta. Uneori insa dispretul si ura sunt atat de mari incat cel certat le simte ca atare.

Se poate insa ca tu sa certi cu dragoste, fara urma de dispret, insa celalalt fiind intunecat de pacat sa vada aceasta ca pe un lucru tare rau. Iarasi Sfintii spun ca aceasta se intampla atunci cand pacatul din inima acelui om nu il lasa sa vada dragostea din fratele care il dojeneste.

Aceste lucruri sunt simple de tot: Dumnezeu stie sufletul fiecaruia, si a celui ce cearta si a celui ce este certat si dupa faptele omului se cunoaste ce samanta se afla in fiecare om. daca e buna multumeste, daca e rea, cearta la randul lui. Asa invata sfintii.

Noi suntem datori sa cercetam sufletul nostru , cum simtim si ce simtim si cand suntem certati si cand certam.

Cred ca mai intelept este sa vezi ce spun sfintii despre judecarea aproapelui , nu DEX-ul, este doar un sfat, deci sa il iei ca atare. Noi ortodocsii avem Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie. Nu vom recita din DEX cand vom merge la judecata in fata lui Dumnezeu.

Inainte de a te grabi , nu uita Alin:

Urmeaza lui Hristos in tot ce zici si in tot ce faci! ce ar spune Hristos acum in locul tau?

Cum trebuie vedem noi oamenii cu care interactionam?
Sfintii spun: ca pe Hristos. Vorbiti ca si lui Hristos. Iubiti ca si pe Hristos.

Oare ce spunem noi oamenilor? porcilor, tampitilor, dobitocilor, nebunilor, idiotilor, purcelusilor, retardatilor, inapoiatilor, etc.
Eu vad aici mari nepotriviri. Foarte mari.