|
Noi membri pe forum
Doamne ajuta!
Abia m-am inregsitrat si este prima data cind postez. Exista vreun topic de prezentare pentru noii membri inscrisi pe acest forum? Daca exista, rog administratorul sa stearga acest subiect. Daca nu exista, ma prezint: Numele meu este Alin si locuiesc in Iasi. Sper sa gasesc o multime de lucruri interesante aici despre Ortodoxie si istoria crestinismului in general. Dumnezeu sa va binecuvinteze! Alin |
Bine ai venit pe forum, Alin.
Nu exista un topic de prezentare a noilor veniti, asa cum au alte forumuri. In schimb ai la dispozitie si chiar este indicat sa iti completezi pagina personala. Acolo poti sa dai cateva detalii despre tine pentru ca ceilalti membri sa te cunoasca. Poti pune si albume cu poze, mai mult sau mai putin personale - albumele sunt publice si private. Apropo, acest forum este mai putin moderat decat altele, asa ca nu te astepta la vreun raspuns de la admin.... ai sa vezi daca mai zabovesti pe aici. :) Doamne ajuta ! |
Bine ai venit! Doamne ajuta si post cu folos!
Diana |
Uite, asta ar putea fi inceputul.
Are titlul care trebuie si e postat unde trebuie. |
Bine ai venit! Este frumoasă inițiativa ta...
|
Bine ai venit Alin!
Si pentru ca si eu sunt un membru nou si totusi atat de vechi...sa ma prezint: Sant (aceeasi) Jenica (fost user eduardd) care scrie pe acest forum de vreo 4 ani si ceva... La un moment dat "m-am cam suparat" si am renuntat la forum. De ceva timp am hotarat se revin. Pentru ca nu am reusit sa reiau vechiul user acum sunt "ascunsa" sub numele meu. Jeni. In rest, Bucurie! P.S. (in avatar este Protos. Teofan Merla de la manastirea Cetatuia Iasi) |
Citat:
|
:)
si eu sunt noua! :)
Bine v-am gasit! Va urmaresc de multa vreme! |
e buna initiativa unui astfel de topic. Pt ca scopul lui sa fie atins ar trebui totusi ca prezentarile sa fie ceva mai consistente :)
Nu neaparat cu date care sa te faca identificabil dar care sa ajute userii sa te „incadreze” mai usor....spre exemplu: „Sunt Vlad, din Bucuresti, student la un master din zona socio-umana. Credinta am cunoscut-o de mic copil, in familie, dar dupa terminarea liceului, am citit cartile parintelui Paisie care m-au facut sa iau lucrurile in serios. Imi plac mult cartile parintilor Porfirie si Sofronie, sunt o persoana destul de rezervata in viata de zi cu zi, nu am foarte multi prieteni, dar cu aceia putini pe care ii am incerc sa pastrez o relatie cat mai frateasca, cat mai autentica. In timpul liber imi place sa citesc si sa joc baschet” Nu am iluzia ca am propus un model de prezentare ci doar am incercat sa arat unul din multele moduri in care cred eu ca acest topic ar putea deveni „functional”. p.s.: tot ce am scris in exemplul de mai sus sunt lucruri pe care le-am pomenit in repetate randuri pe forum insa alti useri au fost mai „secretosi” deci ar putea sa se considere si ei „noi” si sa scrie aici :P |
Multumesc tuturor pentru cuvintele frumoase. Va imbratisez frateste si va doresc post usor. Nu uitati sa va reinoiti pocainta prin spovedanie si impartasanie!
Alin |
Citat:
|
Citat:
|
Bine ati venit si ani indelungati pe forum!
|
Citat:
Iata, cu niste zile in urma, am ajuns sa rup relatia cu o foarte veche prietena de familie. Venita in vizita, printre altele a deschis un subiect cel putin ciudat pentru o persoana care este extrem de riguroasa in posturi si rugaciuni, avand o educatie religioasa bine pusa la punct, dar si o pozitie sociala destul de inalta. Subiectul era unul de barfa ieftina despre un preot pe care il cunosc foarte bine, stiu ce sotie are, copilul lor te copleseste cand spune "Crezul" sau "Tatal nostru", si tot asa. Barfa a pornit cu peste un an in urma cand o femeie cu un caracter abject s-a laudat ca Parintele i-ar fi facut ochi dulci si ca barbatul ei l-ar fi luat de guler pe parinte. Cand orasul a inceput sa vuiasca, parintele a convocat "familia" cu pricina la biserica intr-o duminica, iar acestia, desi nu calcau nici de Paste pe-acolo, au trebuit sa vina, daca nu voiau sa se ajunga in alta parte. Dupa Sf. Liturghie, parintele a intrat direct in subiect: si-a prezentat sotia-preoteasa, ( o simpla privire era de-ajuns pentru o concluzie fireasca: o femeie frumoasa, usor sfioasa si incurcata, mama a unui copil extrem de bine educat religios mai ales). Apoi a spus ca roaga pe oricine are date concrete ca el s-ar fi coborat la indecanta de a flirtra cu cineva vreodata, si va dezbraca definitiv, sutana in in acel moment. Si fiindca lumea parea paralizata de ce auzea, el a continuat, cum ca doamna care era de fata (umilitor de decazuta, in comparatie cu preoteasa) sustine totusi altceva. Daca da, poate e bine sa auda toata lumea. Atunci individa a negat si ca nu intelege nici ea de unde a pornit. Sotul la randul lui a negat, dar el parea chiar cazut din copac, fiindca habar nu avea ce se petrece... In mod firesc, barfa ar fi trebuit sa se incheie definitiv de atunci. Si totusi, acum cateva zile, prietena noastra de familie (care e... stilista), redeschide acest subiect cum ca "lumea vorbeste" despre preotul X ca nu va mai sluji, ca a luat bataie de la barbatul uneia (parintele este un muntean vanjos, iar cand se aseaza la cosit, nu te poti tine de el) si tot asa si tot asa... Deja iritat, i-am reprosat ca ea, ca o pretinsa intelectuala, dar mai ales ca un bun crestin, n-ar fi trebuit sa aplece urechea la barfa asta infecta care a circulat cateva zile cu peste un an in urma, si cu atat mai grav sa vina in casa noastra sa ne spuna astfel de lucruri, cand fiul nostru este in preajma parintelui in Sf Altar in fiecare saptamana, si noi insine, s-a intamplat sa primim Sf Impartasanie din mainile lui, chiar daca ne spovedisem in alta parte. In loc sa inteleaga aluzia, a insistat: "Ei, lasa ca tu stii ca in fata mea, preotii vostri sunt cu minus!!" Eu, in loc sa ma stapanesc si sa raspund simplu: "Tu spui asta!", am intrebat-o ce cauta sub acoperisul meu, daca tot sunt spurcat si egal cu paganii?" Normal, n-a asteptat sa o poftesc afara, ci a plecat singura, nu inainte de a-si cere iertare. Personal, i-am spus ca nu am ce sa-i iert, fiindca nu mie mi-a gresit, ci bisericii careia eu ma supun si slujitorilor ei. Pana nu-si va reconsidera pozitia, noi doi nu prea mai putem dialoga. Mai ales ca eu nu numai ca n-as judeca vreodata vreun preot de-al lor, dar ii pretuiesc la fel de mult ca si pe ai nostri. Inca n-am reusit sa ajung la parintele meu duhovnic (altul decat cel din discutie) sa ma spovedesc, fiind o saptamana incarcata pentru toti preotii, dar nadajduiesc sa reusesc in saptamana care urmeaza. Oare voi ce-ati fi facut in cazul meu? |
Citat:
|
Eu am avut întodeauna probleme cu autocaracterizarea. Cred însă că din postările fiecăruia aflăm multe despre acea persoană...
|
Citat:
|
parere !
Citat:
Preotul nu este decat un simplu functionar al Domnului,iar din aceasta postura,care implica si o considerabila latura omeneasca ,este vulnerabil la gresala, ca noi toti, muritorii ! Este bine sa ascultam sfaturile bune, pe care un preot ni le poate da uneori, insa nu este bine sa ne facem din preot un idol,si sa ocupe un loc mult mai important in viata noastra decat insasi credinta,scriptura si relatia cu Cel de Sus. La fel ca in orice societate, si in societatea preotilor exista personaje exemplare,mediocre si rele,insa atata timp cat din anvon,mesajul lor este unul crestinesc si normal in raport cu functia lor cultica,preotul este un functionar care isi face datoria ! Dumnezeu, singur, este cel care va judeca pe fiecare pentru ceea ce a facut rau sau bine ! |
Citat:
Citat:
Despre preotul cu pricina, fara sa-i aduc merite gratuite, pot spune ca este cel mai ostenitor preot mirean din cati am cunoscut eu vreodata. Sigur, am vazut ca sunt in multe locuri preoti deosebiti, dar acesta este unul cu care pot oricand sa am un dialog ziditor si - zic eu - dintre acei pe care eu ii consider cu mult har. (Dealtfel, Preasfintitul Ciprian, prima vizita pe care a onorat-o dupa ce a venit in locul episcopului Epifanie, a fost in biserica acestul preot care a reusit sa faca enorm de multe, intr-un timp relativ scurt) Nu exista vecernie sa nu o tina, chiar daca (asa cum l-am surprins intamplator intr-o seara) o face singur-singurel, nici macar cu dascalul in strana. Este de dimineata devreme in biserica sau la capataiul bolnavilor in spital, dar se deplaseaza oriunde daca i se solicita. De cand a venit in oras, este singurul care, in noaptea de anul nou tine slujba la biserica, si am observat ca din ce in ce, biserica e mai plina de lume, din toate partile. Mie personal nu mi-a primit niciodata vreun ban pentru vreo sfintire solicitata, iar daca tot am insistat, a luat banii si i-a bagat in buzunar fiului meu... Si au fost mai multe astfel de momente. Iar eu, inafara de contributie si pomelnice uzuale, nu pot sa spun ca am contribuit la ceva pana in urma cu cateva zile (cand m-am nimerit acolo si a amintit ca mai e nevoie de bani pentru pictura bisericii). Iar asta fiindca se intampla un lucru ciudat... Desi fac parte din aceasta parohie, merg aproape in fiecare sarbatoare la o biserica din extremitatea cealalta a orasului, din doua motive: am ramas foarte apropiat duhovnicului meu, care are acel ceva ce ma face sa plang cand il aud; iar in al doilea rand, dascalul de aici (care a terminat si el teologia) canta uneori atat de fals incat imi vine sa intru in pamant de rusine. Iar parintele, probabil din mila fiindca acesta are o familie de intretinut, nu doreste sa-l inlocuiasca. Nu ma intelegeti gresit; nu o spun sub forma de barfa, ci ca o constatare. Dascalul (cantaretul) are un rol extrem de important in cadrul unei slujbe; iar daca nu-si dozeaza echilibrat vocea, si confunda notele, pana si babele mai surde realizeaza ca ceva nu merge. Uneori mai vin si eu, alaturi de sotie si de fiul cel mare, aici unde ei vin in mod obisnuit, si unde fiul meu cel mic este prezent in fiecare duminica, alaturi de parinte, dar ma surprind, urmarind miscarile fiului, in loc sa-mi vad de ceea ce trebuie... Deci, concluzionand, fara sa iau apararea orbeste acestui preot, de un lucru sunt absolut sigur: am discutat de foarte multe ori cu el despre fel si fel de lucruri, nu neaparat religioase; este un familist convins, un om de caracter, poate putin vulcanic (nu suporta telefoanele in biserica si nici cersetorii vicleni care speculeaza naivitatea bunilor crestini), este oricand dispus la fapte mari dar oneste, si nu l-am vazut niciodata menajandu-se, ci dimpotriva, propunandu-le si celorlalti confrati cu mai putina initiativa, lucruri care sa-L bucure pe Dumnezeu... Pentru un astfel de om, am considerat necesar sa am o astfel de atitudine, probabil mai putin (sau deloc!!) crestineasca. Si tot de aceea am indraznit sa va intreb, ce-ati fi facut voi in locul meu... |
Citat:
Eu zic ca e bine ca ati luat apararea preotului, si imi pare rau ca sunteti dezamagit de comportamentul acestei femei, dar probabil ca v-ati format o parere mult prea buna despre despre aceasta persoana, nu ma intelegeti gresit, imi pare ca prea ati idealizat-o, chiar daca e ortodoxa, tine posturile, frecventeaza biserica, e totusi un om cu pacate, scapari, caderi, incercati sa o iertati si sa va impacati, sa va reapropiati de ea, chiar daca ea v-a ranit, incercati sa fiti d-voastra cel care va cereti iertare pentru iesirea d-voastra si sa ii explicati ca ati reactionat asa pentru ca v-a ranit comportamentul ei, eu asa as proceda, totul depinde de dvoastra, nu are rost sa va stricati o prietenie care dureaza de atata timp, mai ales ca e post, incercati impacarea, daca nu mai vrea sa auda de d-voastra, pacatul doamnei sa fie, d-voastra numai faceti primul pas! Incercati sa nu mai aveti atat de multe asteptari de la oameni pentru ca inevitabil veti fi dezamagit, iubiti-i pe toti asa cum sunt, luati-i asa cum sunt! Iertati daca am suparat cu ce am scris! Doamne ajuta! |
Citat:
In mod ciudat, nici eu si nici ea n-am suferit in mod real, la fel de mult cat a suferit sotia mea. Dimineata urmatoare, m-a rugat sa o sun si sa-mi cer si eu iertare, intrucat ea deja si-a cerut... Iertare pentru ce? Cu ce i-am gresit eu? Cu ce mi-a gresit ea? Ce sa-i iert? Daca macar s-ar fi legat de mine sau de cineva drag sufletului meu... Poate atunci as fi avut motive sa iert, desi... m-ar fi durut exact la basca!... Dar ea nu mie mi-a gresit. Pana nu am o discutie cu duhovnicul, nu pot sa iau nici o decizie. De altfel nu pot sa spun ca "nu vorbim". La intrarea in post (postul lor), care a fost la cateva zile dupa "eveniment", a venit cu "mosii". Nu eram nici suparat, nici vesel si desi am incercat un dialog cat de cat "simpatic", in mod ciudat, tot ea se simtea ofensata, nicidecum sa-si reconsidere pozitia, sau macar sa recunoasca faptul ca "a gresit" vorbind astfel in fata noastra... Cu mai bine de un an in urma, cineva care avea o cabana la munte, ne-a sugerat sa "luam o pauza" si ne-a dat cheia sa mergem intr-un weekend sa ne relaxam. Sa nu fim singuri, am luat-o si pe ea cu copiii, considerand ca si ea simte nevoia de o astfel de iesire. Nu spun cum ne-am inghesuit in masina ca sa putem incapea. Acolo s-au intamplat multe, dar in final doua lucruri au pus capac. Sotia mea a considerat ca era firesc sa lasam cabana la fel cum am gasit-o si a rugat-o si pe ea sa ajute la curatenie (avand in vedere ca ai ei, fiind mai mici, erau mai greu de stapanit intr-un astfel de loc si au mai facut nazbatii...) Ea a acceptat dupa ce a fost profund indignata ca trebuie sa faca curat si sa spele pe jos cu mopul... Iar in final s-a apucat sa vorbeasca despre profesoara de matematica a fiilor mei, lucruri cu totul deplasate, avand in vedere ca intamplator o cunoastem extrem de bine, si cu atat mai mult avem incredere in ceea ce ne spun copiii nostri despre modul cum preda si cum se manifesta... Acolo eu ... n-am mai incaput in discutie, fiindca sotia a fost o adevarata "leoaica", in apararea profesoarei. Pana acasa au bocit intruna amandoua, iar la final, tot sotia mea si-a cerut iertare, iar aceasta... si-a cerut si ea la randul ei... OK, inteleg... asa e firea ei... Nu se poate stapani, dar cand vorbim de Biserica prin care noi nadajduim sa ne mantuim si de slujitorii lui Dumnezeu care indraznim sa credem ca mijlocesc si se roaga pentru noi, ce atitudine sa am, pentru a nu-L mania pe Dumnezeu? Oare nu gresesc prin tacere, ca si cum i-as da dreptate cum ca preotii dupa nou nu au har si nu slujesc in Duh? Aceasta nedumerire o am, si de aceea trebuie neaparat sa vorbesc cu duhovnicul cat mai curand posibil... |
Citat:
|
Citat:
Oare nu aveai zeci de titluri cu bârfă din belșug? Uite aici unul pe care ai putea să te duci repede: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=16821 |
Citat:
Citat:
Nu am avut in intentie sa vorbesc despre asta, dar pur si simplu s-a intamplat. Pe topicele cu pricina... nu obisnuiesc sa intru. Aici nu de barfa e vorba, (cel putin nu cred ca vei gasi in arhiva acestui forum, in ce ma priveste, o alta atitudine, decat de aparare a preotilor), ci de "povara" unui gand, cum ca m-am maniat si m-am certat cu cineva (fie si pe stil vechi). Faptul ca una spun si alta fac, imi da de gandit, fiindca mai am mult de lucru cu rabdarea si blandetea fata de cei din jur!... Iertare inca o data! |
Citat:
|
Citat:
Am fost astazi si m-am spovedit, iar parintele a zambit si a spus: "Cum ne-am putea mantui, daca fiind in corabii diferite, dar mergand in aceeasi directie, dorim sa-i scufundam pe cei ce se afla in corabia cealalta? Mai bine ne rugam unii pentru altii, sa ajungem cu bine acolo unde ne dorim sa ajungem!" Ei cu-ale lor, noi cu-ale noastre... Daca nu ne toleram... e mai bine sa nu ne amestecam!... |
Vorba lungă, sărăcia omului.
|
Citat:
Tu chiar nu vezi că aici oamenii se prezintă? Așa se și numește acest topic: "Noi membri pe forum". Dacă vrei să ne zici povești nemuritoare sau vrei ceartă cu stiliștii, du-te frate pe un topic dedicat sau deschide tu unul! Aici prezintă-te! Zi cine ești, spune ceva mai haios sau mai sobru despre tine. Când trag și eu aer în piept și încerc să mă prezint, hop toleranța cu buzdugane între stiliști și noii calendariști... |
Citat:
Buna! Ma numesc Diana, sunt casatorita, locuiesc in Arad. Sunt crestin ortodoxa practicanta, apolitica, in fara de bunica nu am avut in familie crestini ortodocsi practicanti, decat sotul meu in prezent. Imi plac: istoria, in special cea despre al doilea razboi mondial si perioada comunista, biografiile, inotul, gimnastica, atletismul, muzica. Sunt convinsa ca ortodoxia este calea mantuirii si consider ca unicul scop in viata al ortodocsilor este mantuirea. Imi place sa ascult muzica ortodoxa dar si laica si sa asist la conferinte pe teme ortodoxe. Imi plac dezbaterile, imi place sa calatoresc si prefer muntele si orasele mari, unde pot vizita muzee, galerii, imi place sa merg la teatru si la filarmonica. Mi-ar place daca as putea sa citesc/gasesc informatii despre viata ortodocsilor crestini din zilele noastre. Va doresc un post plin de bucurii tuturor celor care activati pe forum! |
vă rog să mă scuzați, dar eu aș zice că topicul în special, este făcut pentru om și nu omul pentru topic!
adică, e ca și cum ar fi câțiva prieteni strânși laolaltă, schimbând impresii despre una despre alta și deodată apare cineva vădit îngrijorat spunând "fraților uitați ce mi s-a întâmplat", moment în care este luat la rost de genu "ia du-te băi și cântă la altă masă" (topic)! am citit despre experiența ta Moș.neagule cu acea doamnă și tot ce pot să-ți spun e că iertarea nu se impune! nu poți să strângi din dinți și să ceri doamnei care-a comentat malițios pe marginea subiectului cu părintele respectiv, împăcarea. Iertarea vine în timp și ca urmare a unor împrejurări. Eu știu că omul când se simte vinovat nici măcar nu trebuie să ceară iertare, totul stă în atitudinea lui, la felul cum ,stingher, se străduie să-ți căștige bunăvoința.. să te vadă din nou zâmbind! este gestul omului care nutrește afecțiune, empatie, respect față de persoana ta. abia din acel moment te gîndești la iertare! de fapt, cred că din acel moment simți că s-a și ridicat bolovanul de pe inimă și începi să respiri în voie :) te va ajuta și discuția cu duhovnicul personal pe temă, fără îndoială, dar efectul în sine (al iertării) apare în timp și în funcție de dispoziția doamnei, prietena de familie, dacă va dori să nu dispari din viața dânsei! cu atât mai mult că nu este în vreun fel (direct sau indirect) implicată în povestea cu "flirtul" atribuit acelui preot. Nu forța lucrurile! ai răbdare și momentan evită orice inițiativă ! eu vă doresc împăcare grabnică! referitor la respectarea... topicului... deh... ce formaliști suntem.... zic și eu că, deși sunt cam contrariată de atmosfera wild (ca să fiu "imparțială") a forumului... la o adică facebocul e grupă mică de grădiniță față de ce-i aici, încropesc și eu o prezentare!! deci.. numele meu este Eliza și Georgiana (dorința nașei), sunt din București, lucrez la tribunal, sunt și eu (din fericire) născută și crescută în credința ortodoxă și îmi place să-mi fac noi cunoștințe, să vorbesc despre varii motive cu oameni diverși (fie ei atei sau ce-or fi), ah! mai puțin cu rău-voitorii... dar ăștia sunt greu de ignorat :D și astfel să aflu lucruri și întâmplări din care să pot învăța. E bine să iei aminte la ce povestesc alții despre viața lor și greșelile comise ca să te pui în garda, să zic așa, un fel de stand by față de o eventuală ispită identică în care ai putea cădea și tu iar în acel moment să sune alarma cu acel "warning you're in danger of contaminationl!" îmi plac și mie cărțile și călătoriile, dar prefer totuși să cunosc oamenii! Doamne-ajută la toată lumea! |
Citat:
21. Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de câte ori va greși față de mine fratele meu și-i voi ierta lui? Oare până de șapte ori? 22. Zis-a lui Iisus: Nu zic ție până de șapte ori, ci până de șaptezeci de ori câte șapte.(Mt18,21-22) |
Iata doua lucruri diferite si totusi atat de... comune: supararea aproapelui. Pe cel de langa noi il putem tulbura in mai multe feluri, iar iertarea se impune in mod firesc, fara sa ne punem pe noi ca punct de referinta, (ma refer la "ego"). Si aici, bunaoara, prin felul meu de a ma manifesta, am suparat doua persoane care s-au simtit datoare sa ma puna la punct. In primul moment, este acea tendinta de a te apara (de obicei prin atac, eventual cat mai dur, care sa usture), dar atunci cu ce esti mai bun decat el? Razbunarea iti atuce bucurie pe moment, dar povara indelungata dupa aceea, pe cand iertarea neconditionata pentru orice greseala față de pesoana (personalitatea) noastra, oricat ar fi de grea in primul moment, nici nu avem idee cata bucurie aduce in suflet dupa aceea. (Revin cu recomandarea filmului "Harul iertarii" http://www.youtube.com/watch?v=E6Bfu5d4prk, ca si exemplu real in vietile noastre).
Din pacate (sau din fericire!!), suntem inconjurati in viata de zeci de rauvoitori care in aparenta ne fac viata franjuri. Partea proasta este ca unii dintre acestia se pretind... induhovniciti. Cred ca aici ne doare cel mai mult. Ne pasa mai putin atunci cand cel ce loveste este "un strain de Dumnezeu". Cand insa, cel ce are cuvinte intelepte pe buze, din inima scoate venin, ne tulbura cu adevarat. Parca la acesta sunt mai putine sanse de indreptare, fiindca el se considera deja indreptat!! De ce spun "in aparenta"? Intr-o zi, vom intelege ca, fara acesti rauvoitori, noi am ramane niste cocolositi care stim doar sa vorbim despre smerenie, dar nu numai ca n-o cunoastem, ci o calcam in picioare de cate ori Dumnezeu incearca sa ne apropie de El. Nu stiu daca de vanitate e vorba, sau pur si simplu indaradnicie fata de metodele pe care le foloseste Dumnezeu sa ne intelepteasca. Pentru ca prosti nu suntem, si nici surzi si nici oribi... Cu toate astea, pe toate trei ni le insusim in mare graba, in fiecare zi. E ca si cum am cara in continuu apa intr-un butoi care curge sub ochii nostri si nu vrem sa acoperim gaurile din incapatanare, nu fiindca n-am avea posibilitatea! Referitor la iertarea doamnei cu pricina, singura mea problema nu era daca eu trebuie s-o iert sau nu (nici nu se pune problema sa nu ierti greseala unui om), ci daca ar trebui sa accept in preajma mea si altadata atitudini ostile fata de Biserica noastra si slujitorii ei, iar daca da, cum? Prin tacere? Prin incercare de dialog... "diplomat"? Prin cearta si reactie transanta? Asta voiam eu sa stiu, nu ca n-o sa ne mai vorbim cand ne vedem. (In paranteza fie spus, tatal meu si bunicul ei, nu si-au vorbit 40 de ani, exact din acelasi motiv... N-as fi vrut sa duc..."traditia" mai departe...) Iar ca sa fiu in ton cu topicul, cred ca e mult mai de folos sa reusim sa ne cunoastem pe noi insine, cu adevarat, inainte de a ne recomanda celorlalti. Cine spun ca sunt eu, nu cred ca ar putea conta. Important este sa reusesc sa trec drept un om cu frica de Dumnezeu. Si-apoi, cu cat din ceea ce cred eu despre mine, este si Dumnezeu de acord? E mare lucru ca, atunci cand vrei sa spui doua vorbe, sa ai grija ca ele sa aduca pace si nu tulburare! De partea cealalta, daca totusi "ceva" ne tulbura, oare nu cumva acest efect ar trebui sa ne dea de gandit? Nu cumva mai avem de lucrat in interiorul nostru?... |
Citat:
Dar să înșiri filozofii neroade și fără sfârșit crezi că contează suficient de mult încât să vii "deodată vădit îngrijorat", să stârnești lacrimi de crocodil bătându-ți joc de topicul unui user nevinovat? Dar, ok, ce mai contează? |
Citat:
|
E un topic de prezentare aici. Pricepi?
Eu sunt un cățeluș-dulău rătăcit dincolo de garduri care bănuia că tupeul tău o să fiarbă până dă în nesimțire. Tu, dacă nu ești câine ca alții, prezintă-te sau pleacă cu bârfele pe topicurile specifice! |
V-as ruga daca sa se poate sa respectam specificul topicului, adica acela unde se prezinta noii membri. Toate discutiile intre membri pe diferite subiecte sint binevenite, dar ar fi bine sa incercam sa nu fim off topic cind incepem sa scimbam mesaje intre noi.
Jar |
Citat:
Si totusi, daca tot suntem la categoria exemplu personal, nu ar fi frumos sa fiti pana la capat un adevarat exemplu si sa spuneti de ce confesiune apartineti? |
Citat:
Trebuia atunci sa tina cineva fraiele mai ales ca pe acest forum exista cateva personaje care polueaza topicuri si daca cumva o discutie este pasnica si constructiva, musai sa vina acestia incaltati si plini de noroi sa loveasca peste gura vorbitorii. |
Citat:
Da ma gandi acuma, ca e important sa fim atenti si la cei care nu fac mancare pe topicuri ci fac altceva. Ca mancarea e mai pasnica asa, dar unii fac razboi, altii dau bombe atomice, unii distrug suflete, altii calca in picioare tot ce intalnesc, ba eu vazui pe unii ca navalesc ca tatarii si calca tot in cale, si de-a dreapta si de-a stanga. Si oamenii care spun povesti!? o fi poveste, n-o fi poveste, o fi poveste, n-o fi poveste. Ma iubeste, nu ma iubeste, ma iubeste , nu ma iubeste, a fi sau a nu fi. Iote-te si la mine, cred ca am nevoie sa stau pe coji de nuca. Nu sari, Dalian, ma duc singura la colt pe coji de nuca. Nu aduce santinela. |
Citat:
da, stiu ca trebuie implinit, dar eu n-am reusit inca sa iert atat de repede (si mult)! adica, atunci cand cineva te nedreptateste in vreun fel, nu ai cum in secunda urmatoare, linisit si senin sa-i spui (si implicit sa simti) Gata! te-am iertat! e ,practic, imposibil!! trebuie timp, trebuie cercetare ,este un proces îndelungat, e de învatat cum sa apuci pe un alt drum în prezența durerii. A a ierta nu înseamna ca nu ma doare ori ca exagerez intamplarea si nici daca afisez o mimica angelica in timp ce ma prabusesc in interior, nu inseamna ca am dat iertare! De exemplu, mi-au trebuit 3 ani! sa iert pe cineva pentru abuz de incredere. nu era vorba ca nu avea nevoie de ajutor (are si acum) dar modul meschin de-a distorsiona realitatea si vorba mieroasa de care s-a folosit pentru a ma "convinge" m-au revoltat de nu se poate! mai mult impotriva precautiei mele... si era cineva cunoscut, cineva care nu era versat (cel putin asa credeam) intr-ale inselaciunii si chiar se afla intr-o situatie delicata si cu toate astea... sunt trei ani de atunci, dar inca imi mai zvacneste inima cand ma gandesc cum si-a batut joc de ajutorul ce i-am dat! *ce-a facut de fapt cu el* din pacate, nu a fost cazul de regrete, cerut de scuze si impacare. vorbim, ne salutam, dar... totul e distrus! nu mai e nimic din ce-a fost. nici persoana nu se arata afectata, si din fericire nici eu nu mai am starea aceea de sfarseala! dar mi-au trebuit totusi, 3 ani!! acum, uitandu-ma inapoi, mi se pare mult! dar atunci simteam ca niciodata nu voi reusi... |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 20:48:36. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.