Revelion - intre pacat si sarbatoare
 

"Acest început de an nou lumesc este un lucru diabolic”. Cum comentati aceasta afirmatie? Credeti ca tot ce se intampla de Revelion (sampanie, artificii, dansuri) este pacat? Mergeti la biserica in noaptea dintre ani? De ce?

Aceasta noapte reprezinta sfarsitul unui an si inceputul altui an; se cade sa multumim lui Dumnezeu pentru ajutorul primit in anul ce a trecut si sa Il rugam sa ne ajute si in cel ce tocmai incepe. Slujba de la biserica nu se face pentru ca e revelionul ci pentru a incepe un Nou An cu binecuvantarea lui Dumnezeu, pentru ca este Taierea Imprejur a Domnului si Sfantul Ierarh Vasile cel Mare deci, prima zi a anului are mai multe semnificatii.

CUM SA PETRECEM DE ANUL NOU? – Ne invata lamurit Sfantul Ioan Gura de Aur

http://www.crestinortodox.ro/predici...nou-71663.html
“Anul îţi va merge bine nu când tu vei sta beat în ziua cea dintâi a lui, ci când, atât în ziua cea dintâi, cât şi în cea de pe urmă, şi în fiecare zi, tu vei face fapte plăcute lui Dumnezeu. Nu beţia înseninează, ci rugăciunea; nu vinul, ci cuvântul înfrânării.

Aşadar, dacă voieşti să ai vreun folos de la Anul Nou, mulţumeşte acum când a trecut un an, mulţumeşte Domnului că El te-a adus până aici, frânge inima ta, numără zilele vieţii tale şi zi către tine însuţi: „Zilele aleargă şi trec, numărul anilor se împlineşte, eu am si săvârşit o mare parte din cale, dar ce bine am făcut? Oare, nu mă voi duce de aici deşert şi gol de toată dreptatea? Judecata este înaintea uşii, viaţa mea merge spre bătrâneţe“. Acestea le cumpăneşte în ziua Anului Nou, la acestea să gândeşti în curgerea anului. Să cugetăm la cele viitoare, ca să nu ne zică cineva ceea ce proorocul zicea iudeilor: „Zilele lor s-au stins întru deşertăciune şi anii lor au trecut repede“ (Psalmul 77, 37).

Această sărbătoare neîncetată despre care am vorbit, care nu cunoaşte vreo curgere a anului şi nu este legată cu vreo zi hotărâtă, pe aceasta poate să o prăznuiască deopotrivă săracul şi bogatul. Pentru ea nu este de trebuinţă nici cheltuială şi nici avere, ci numai singura fapta cea bună. Tu nu ai avere, dar ai frica lui Dumnezeu, care este mai preţioasă decât toate comorile; o comoară netrecătoare, neschimbătoare, nesecată. Priveşte cerul, cerul cerurilor, pământul, marea, aerul, speciile dobitoacelor, feluritele plante şi tot neamul omenesc. Priveşte îngerii, arhanghelii şi stăpâniile cele de sus. Toate acestea sunt proprietatea Domnului. Robul unui Domn atât de bogat nu poate să fie sărac, când acest Domn este cu milă spre el.

A te veseli în astfel de zile, a avea mare îndestulare într-însele, a lumina cu făclii locurile publice şi a împleti cununi, şi altele asemenea, este o nebunie copilărească. Tu eşti liber de aceste slăbiciuni, ai vârsta creştinească şi eşti cetăţean al cerului. De aceea, nu mai aprinde în această zi focuri în pieţe, ci aprinde înăuntrul tău lumina cea duhovnicească, căci „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune şi să proslăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16). Această lumină îţi va face mare câştig. Nu împodobi uşile casei tale, ci poartă-te bine, ca să dobândeşti din mâna lui Hristos cununa dreptăţii. Nu face nimic în zadar, nimic fără temei, ci toate întru cinstea lui Dumnezeu, precum Pavel zice: „Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate întru slava lui Dumnezeu să le faceţi” (I Corinteni 10, 31).

Tu întrebi: „Cum poate cineva să mănânce şi să bea intru slava lui Dumnezeu“. Cheamă un sărac, primeşte printr-însul pe Insuşi Hristos la masa ta, şi tu ai mâncat şi ai băut întru slava lui Dumnezeu. Dar El voieşte ca noi, nu numai să mâncăm spre slava lui Dumnezeu, ci şi toate celelalte să le facem tot aşa. De exemplu, ieşirea din casă şi rămânerea noastră acasă. Şi una şi alta trebuie să se facă pentru Dumnezeu. Cum însă putem să le facem pe amândouă pentru Dumnezeu? Iată cum. Când tu ieşi spre a merge la biserică să iei parte la rugăciune şi la învăţătura cea duhovnicească, atunci eşti întru slava lui Dumnezeu. Dar tu poţi să rămâi şi acasă întru slava lui Dumnezeu. Cum şi în ce chip? Când auzi zgomote, vezi neorânduieli şi prăznuiri păcătoase, sau vezi piaţa plină de oameni răi şi obraznici, atunci nu ieşi, nu lua parte la neorânduială, şi astfel tu ai rămas acasă întru slava lui Dumnezeu."

Bine a spus Sfantul Ioan Gura de Aur,marele propovaduitor al lui Hristos,slava Domnului ca ne-a trimis asemenea ingeri in trup sa ne povatuiasca si pe noi nevrednicii si pacatosii.

Foarte frumoasa si minunata mi se pare si predica Parintelui Cleopa :

(...)

Dar vreau să vă spun că, începând de la Anul Nou, grija noastră cea mai mare trebuie să fie alta. Cel mai mare lucru este să ne înnoim viata, să luăm aminte, cu fiecare an nou să lăsăm câte un păcat care ne stăpâneste cine stie de când si să punem în locul lui o virtute. Să iertăm greselile celor ce ne-au supărat, să-i iertăm pe toti, să începem Anul Nou cu inima curată si cu credintă în Dumnezeu. Să nu începem la crâsmă cu betie, cu fluiere, cu câte si mai câte petreceri. Că dacă începi bine din ziua întâi, fiindcă ziua bună se arată de dimineată, asa o să-ti meargă tot timpul!

Du-te prin sate acum, în noaptea aceasta. Este iadul pe fata pământului! Iată cum stiu oamenii să multumească lui Dumnezeu că le-a mai dat un an de viată. Dar vine moartea la om si-l strânge de gât, de nu mai poate spune nici preotului ce a făcut, că i-a legat limba! Cât ar mai vrea el atunci să-i mai dea Dumnezeu un ceas. Dar nu-i mai dă! Este rânduit: când ti-o veni ceasul, te ia si te duce. Ai vrea să te rogi: "Doamne, mai dă-mi un minut!" Dar nu-ti mai dă! Ai avut destule! Dumnezeu este prea drept! Ti-a dat vreme, dar n-ai vrut să te îndrepti, să te pocăiesti, să plângi, să te rogi! Ti-a dat atâtia ani de viată si n-ai avut nici o grijă. Si atunci vei vedea că nu mai este pocăintă în timpul mortii.

Deci, să ne gândim că, trecând un an de zile, foarte mult trebuie să plângem lui Dumnezeu, că n-am făcut nimic bun si să-I multumim că ne-a ajutat cu mila si cu îndurarea Lui să trecem iarăsi 365 de zile si să ajungem până azi.

Toti trebuie să multumească. Toată zidirea lui Dumnezeu. Căci viata si fiintele si toate vremurile sunt în mâna lui Dumnezeu. Tocmai acum trebuie să multumim lui Dumnezeu, ca să nu vină urgia Domnului peste noi!

Asteptăm mila lui Dumnezeu, dar odată n-ar să mai fie timp, căci vine moartea pentru fiecare! Vine dreptatea lui Dumnezeu, de care nu poate scăpa nimeni! Nu pot scăpa nici împăratii. Unde sunt împărătiile? Unde sunt faraonii Egiptului? Unde sunt sultanii turcilor? Unde sunt craii Germaniei? Unde sunt împăratii de care se cutremura lumea? Unde sunt cetătile? Unde sunt orasele? Unde-i orasul Pompei si unde este Cartagina si orasele vechi care s-au dărâmat de cutremur?

Unde sunt cetătile lumii? Unde sunt puternicii? Unde sunt cei învătati? Unde sunt filosofii? Unde sunt cei care au purtat sceptru si ale căror capete străluceau ca soarele? Unde sunt? Praf, pământ si pulbere s-au făcut. Asa-i dreptatea lui Dumnezeu si vai de noi si de noi dacă cheltuim vremea în zadar. Marele Apostol Pavel spune: Răscumpărati vremea, că zilele rele sunt (Efeseni 5, 16).

Vom cere să mai trăim un minut si n-ar să ne mai dea Dumnezeu! Pentru că trecem fără griji viata aceasta si ne încurcăm cu grijile veacului, de parcă am fi nemuritori. Fum suntem! În toată ziua Biserica ne spune: Omul ca iarba; zilele lui ca floarea câmpului, asa va înflori (Psalm 102, 15). I-a spus Dumnezeu lui Isaia, pentru toti: Tot trupul este iarbă si slava omului ca floarea ierbii; uscatu-s-a iarba si floarea ei a căzut. Si iarăsi zice Duhul Sfânt în psalmi: Zilele lui ca umbra trec; că s-au stins ca fumul zilele mele. Si iarăsi: Anii lor ca pânza unui păianjen s-au socotit; si iarăsi: Zilele mele ca umbra s-au plecat si eu ca iarba m-am uscat.

Pentru cine vorbeste aici Duhul Sfânt? Pentru noi! Să avem urechi, să nu fim surzi. Să nu ne astupăm urechile, că visuri suntem sub soare. Oricine ar fi, praf si pulbere este! Nimic nu rămâne vesnic pe pământ. Unde sunt puternicii de care se cutremura lumea până ieri? Du-te si vezi-i în gheenă, cum îi muncesc dracii. Du-te si întreabă-i acolo: "Cu ce v-ati ales din viata aceasta?" Unde a rămas stăpânirea, unde stiinta, unde puterea popoarelor? I-a luat moartea, după dreptate, si-i tine în legături până în ziua Judecătii de Apoi.

Împăratul Alexandru Macedon era mare filo-sof; învătase filosofia despre suflet si moarte de la acel mare filosof din antichitate, Aristotel, opt ani de zile. Si tot îl cinsteau ai lui, dar el avea cuvântul acela: "Dacă-i moarte, nu-i nimic!"

Dar odată, tot îl lăudau:

- Măria ta, cât stăpânesti! Cât de mare esti!...

- Măi, dacă credeti că am stăpânire, veniti cu mine la malul mării (si marea era tulbure în ziua aceea. Vărsa valuri si se agita). Uite, ca să vedeti ce putere am: Mare, îti poruncesc să stai pe loc!

Dar marea zvârlea valuri peste el.

- Ati văzut? Ati zis că am putere! Ati spus că eu împărătesc. Un val de apă, tot acum mă îneacă. Nu a ascultat deloc de mine. Cum ziceti că am putere, dacă un val de apă nu ascultă de mine?

El era om care cunostea că omul nu poate nimic fără Dumnezeu!

Când era să moară, l-au întrebat generalii lui:

- Măria ta, din ce să-ti facem mormântul? Din marmură? Din aur? Din pietre scumpe de iachint, de hrisolit, de onix, de ametist sau de rubin? Toate pietrele scumpe i le-au spus. Iar el le-a răspuns:

- Dacă-i moarte, nu-i nimic! Să nu-mi faceti mormântul meu din aur si din alte pietre scumpe, ci să-mi faceti mormântul si sicriul de granit. Să nu cumva să mă îmbrăcati în haine aurite, ci simplu, ca un simplu om. Si să lăsati la sicriu două găuri: una în stânga si alta în dreapta.

- Dar de ce asta?

- Pe acolo să-mi scoateti mâinile goale, ca să vadă toti că nimic n-am luat cu mine după moarte.

Să veghem cum petrecem timpul înaintea Domnului. Căci negresit vom muri si ne va cere socoteală ce-am vorbit în fiecare clipă si ce-am gândit si ce-am lucrat.

Aceasta v-o spun pentru Anul Nou! Să multu-mim Preasfintei Treimi si Preacuratei Maicii Domnului, care mijloceste pentru toată lumea, că ne-a învrednicit să mai trecem un an. Să ne hotărâm în inima noastră să punem început bun si să petrecem de aici înainte cu Dumnezeu, crestineste. Să ne împăcăm cu Dumnezeu mai înainte de a ne răpi moartea. Amin!

Puteti citi toata predica aici : http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/nou17.htm

Nu este bine sa cadem in extreme.
Nici sa sa ajungem sa ne imbatam, sa ne imbuibam fara noima si sa inabusim lumea in muzici si pocnitori.
Dar nici sa stam incuiati in casa, singuri, cu haine cenusii si sa ne plangem amarul.

Se poate foarte bine merge pe drumul de mijloc.
Sa ne pregatim casa si masa cu masura, sa ne adunam cu prietenii, sa ciocnim un pahar la cumpana dintre ani, sa ascultam un banc sau o muzica frumoasa.

Viata este facuta si pentru a o trai.
Si putem sa dam si pomana la cei saraci. Si de Craciun, si de Anul Nou.

La biserica, la slujba? Nu prea stiu sa fie slujbe in noaptea de Anul Nou. Poate la manastiri.
Preotii de mir stau si ei acasa cu familiile lor.

Da, este slujba pe 1 ianuarie: Sf. Vasile. Putem merge la ea.
Cei de la care citati aici erau monahi. Nu aveau familie, nu aveau nimic.
Este normal ca ei sa scrie asa.
Dar din cate am auzit eu pana si la manastiri este in zile de sarbatoare ceva mai bun de mancare si program mai linistit. Macar se mai odihnesc mai mult.

Mi se pare mie ca unii chiar nu mai vor sa tina seama de familie, de prieteni.
Cand trebuie sa fim cu ei, daca atunci nu, atunci nu, numai la biserica?

S-o crezi tu că nu-s slujbe în bisericile de mir din România.

La noi la biserica se oficiaza un Te Deum - slujba de multumire in seara de Anul Nou, deci nu noaptea. Pentru noaptea de Anul Nou, dupa slujba, biserica noastra a organizat o petrecere de Revelion in sala sociala a bisericii.

Eu nu stiu ce sa spun.
Ori se face slujba chiar in noaptea de Anul Nou, ori pe 1 ianuarie.
Ambele, una dupa alta nu este posibil.
Eu de ultima varianta stiu. Si am o varsta.
In ultimii ani am auzit ca in unele locuri din Bucuresti ar fi slujba noaptea.
Dar nu stiu sigur. Nu stiu intre ce ore si ce fel de preoti slujesc.
Si preotii sunt oameni si au familie. Nu inteleg cum le pot imbina.
Sa ma ierte Dumnezeu.

Iar aici nu este slujba noaptea in nici un caz.
Se tine pe 1 ianuarie. Nici petrecere nu se face. Suntem mai altfel. Nu comentez.

Si am o intrebare: ce fel de slujba ar fi noaptea in biserica de mir? Vecernie?

Se poate asculta si la radio de ex transmisiune in direct de la Mănăstirea Putna:Marți, 31 decembrie - 19.00 - Priveghere la praznicul Tăierii Împrejur cea după Trup a Domnului și pomenirea Sfântului Ierarh Vasile cel Mare
http://www.ortodoxradio.ro/

http://www.ortodoxradio.ro/asculta.html

Este o slujba de Te Deum, chiar asa se numeste si denumirea vine din limba latina: "Te Deum laudamus", in traducere aproximativa ...Tie Doamne (Iti) aducem lauda.

Este o slujba ce cuprinde rugaciuni de multumire, ce dureaza cam 45 de minute. Nu este una din cele 7 laude, randuiala pentru aceasta slujba scurta se gaseste alaturi de celelate ierurgii in Molitfelnic.

Eu sunt din Suceava, aici se savarseste Te Deum de Anul Nou, incepand cu ora 23:30, chiar si la biserici de parohie.

Doamne ajuta!
La Multi Ani.

Pr. prof Mihai Valica: Importanta citirii Moliftelor Sfantului Vasile in ziua de 1 ianuarie
http://www.apologeticum.ro/2011/12/p...de-1-ianuarie/

"Moliftele cuprind exorcizarea demonului nu numai din om, ci si din locuri si tinuturi. Cred ca Moliftele ar trebui completate si nu limitate, cu noi formule actualizate la problemele noi, cum ar fi: sa scoata demonii din politica, din masonerie, miscari oculte, de prin unele banci jefuitoare, precum si din alte ideologii dracesti actuale, din secte sau din bisericile ecumeniste, din unii teologi inchipuiti si apostati, din guverne si administratii…"

"Incepand din secolul IV si pana astazi, exista in molitfelnicele bisericesti rugaciuni de exorcizare si timp de atatea secole poporul lui Dumnezeu s-a servit de ele. Cine nu cunoaste maretia acestor molifte ale Sfintilor Vasile cel Mare si Ioan Gura de Aur, stalpii Ortodoxiei, nu cunosc si nu traiesc prea mult din ortodoxia noastra si nu cred in existenta reala a demonilor.

Personal cred ca citirea Moliftelor Sf. Vasile, dupa Sf. Liturghie in ziua de 1 ianuarie, este bine sa se faca, asa cum este traditia in Bucovina si in unele zone ale tarii, intrucat multe din obiceiurile ocazionate de sarbatorile de iarna sunt de sorginte pagana si demonica. Cert este faptul ca noi am imprumutat foarte multe obiceiuri pagane care contribuie la secularizarea societatii. Secularizarea nu este rezultatul confruntarii dintre credinta si necredinta, ci a parazitarii credintei, care o transforma in pseudo-credinta, pseudo-traditie sau pseudo-spiritualitate. Fara sa nesocotim sau sa subevaluam patrimoniul de traditii si obiceiuri foarte bogat al tarii noastre, care are caracteristicile unei mosteniri culturale si spirituale ancestrale, trebuie pus accentul pe limita intre sacru crestin si „sacru” pagan si pe dimensiunea spiritualitatii mantuitoare a credintei in Hristos.

Oare mai traim noi, crestinii acestui mileniu, „sarbatorile cu Dumnezeu” – Emanuel? Il mai simtim pe Hristos ca fiind efectiv cu noi sau mai percepem noi dimensiunea autentica a sarbatorilor sfinte in mijlocul acestor dezmaturi ritualice pagane? Oare nu suntem din toate partile asurziti si orbiti de hiturile radio, de emisiunile TV si de alte surogate „craciuniste”, iar in goana noastra din timpul isteriei cumparaturilor de Craciunul, devenit comercial, consumist si chiar orgiastic, nu cumva nu-L mai simtim pe Hristos ca Mantuitor? Nu cumva nu vedem din taina si dragostea lui Hristos decat bradul, obiceiurile pagane reinviate frenetic, porcul si pe Mosul care face discount? Nu reprezinta oare toate acestea o toleranta nepermisa fata de demonizarea colectiva a societatii si a tarii? Nu este oare era Harry Potter o indracire subtila a lumii, sub masca magiei „nevinovate”?

Iata doar cateva motive sa se treaca in randuiala Tedeumului de anul nou si citirea Moliftelor Sf. Vasile, rostite de ziua lui, tocmai pentru a contracara actiunea dezmatului ritualic al obiceiurilor pagane si magia regizata, care se dezlantuie fara oprelisti, la toate nivelurile vietii laice, dar in special de la Craciun si pana la revelionul mult asteptat de unii.

Moliftele cuprind exorcizarea demonului nu numai din om, ci si din locuri si tinuturi. Cred ca Moliftele ar trebui completate si nu limitate, cu noi formule actualizate la problemele noi, cum ar fi: sa scoata demonii din politica, din masonerie, miscari oculte, de prin unele banci jefuitoare, precum si din alte ideologii dracesti actuale, din secte sau din bisericile ecumeniste, din unii teologi inchipuiti si apostati, din guverne si administratii centrale si locale, care jefuiesc prin taxe si impozite aberante pe om, pe care il umilesc si-l subjuga in numele unei false simulari a binelui comun.

De toti acesti prigonitori ne lepadam, ne dezicem de ei, dar il rugam, in acelasi timp, pe Sf. Vasile cel Mare sa mijloceasca de ziua lui, la bunul Dumnezeu, la inceputul anului civil, sa scoata toti dracii din cei mentionati mai sus. Deci iata rolul cultic dar si folosul social si comunitar al Moliftelor, citite la cumpana dintre ani.

Daca toata Biserica Ortodoxa Romana ar citi Moliftele Sf. Vasile pe 1 ianuarie sau ale Sf. Ioan Gura de Aur, in cele trei sarbatori randuite cinstirii lui, am convingerea ca multi draci vor pleca din tara aceasta in pustiul si abisul lor."

Aici sunt de acord cu colega "Sophia": este foarte urat- atat pentru un barbat cat si pentru o femeie- la o petrecere, sa se imbete ca porcu' si sa faca scandal, ori sa se impiedice printre mese! Iar cu mancarea- ideea este sa mancam ca sa traim, nu sa traim ca sa mancam.
Insa, in noaptea de Revelion, cel mai potrivit mi se pare ca cunoscutii sau prietenii sa iasa fiecare cu partenerele sau sotiile lor la un restaurant, si sa petreaca cu o muzica de petrecere si dans pana dimineata. Bineinteles, asta cu conditia sa fie un grup bine inghegat, civilizat si de o varsta apropiata, pentru ca toata lumea sa se simta bine.
De Craciun, de alte sarbatori, este normal -copii cu nepotii sa stea cu familia (ce poate fi mai frumos decat un bunic care-si primeste nepotii, sau un tata care-si primeste copii ?!), insa in noaptea de revelion orice barbat cred ca si-ar dori mai mult decat orice sa stea si sa petreaca si sa-si ia la dans partenera sau sotia!
Daca vreti sa vedeti o autentica atmosfera de petrecere (si fara vulgaritati sau obscenitati) puteti vedea un revelion la restaurantul "Podgoriile Husului", cand canta "Trandafir de la Moldova" sau "Acord"

http://www.youtube.com/watch?feature...&v=oKkKC0caeQs

http://www.youtube.com/watch?feature...bKzgHYMU#t=557

http://www.youtube.com/watch?feature...6yIkwURY#t=202
(distractie ca la Husi; pe o melodie de asta de lemn sa fii si tot te scoli de pe scaun sa-ti iei partenera sau sotia la dans!)

Multumim pentru aceasta postare plina de invataminte, Dumnezeu sa va rasplateasca!

Doamne ajuta sa reusim sa si indeplinim ce scrie aici!

Mult avem de invatat si de la parintele Cleopa!

Citatele date aici din scrierile unor parinti, nu sunt potrivite.
Daca le citim cu atentie ele se refera la ei insisi, la monahi, la vietuitorii manastirilor.
Nu prea sunt sfaturi date laicilor. Ei in manastire asa trebuie sa traiasca. Asa au ales.

Eu repet: calea de mijloc este cea mai buna. Nu ca la manastire, dar nici in dezmat. Cred ca se poate serba pur si simplu civilizat.

Si acum depinde: unii oameni daca sunt singuri, mai bine se duc la biserica, daca nu au nici prieteni, nici familie. Macar sunt printre oameni.

Inteleg din ceea ce spuneti ca nu este lunga slujba de Te Deum.
Ma rog, eu raman cu niste semne de intrebare legat de preotii de mir si de laici.

Ii si admir pe cei care se pot duce noaptea la biserica, sau mai ales pe 1 ianuarie. In ultimii ani si eu merg pe 1 ianuarie la biserica. Recunosc, imi este foarte greu, desi nu stau tarziu dupa miezul noptii.
Totusi sunt necesare niste ore de somn si in acea noapte este greu. Stai macar pana la miezul noptii sa spui "La multi ani!" celui de langa tine. Este firesc.

Ca sa raspund la intrebarea din titlu - nu este pacat sa petreci revelionul, in mod civilizat. Avem nevoie si sa ne distram, sa ascultam o muzica, sa ne inseninam sufletele, sa dansam. Este plina lumea de depresie...

Pe mine ma doare in schimb altceva: sunt de acord ca de Craciun trebuie sa petreci cu familia si sa mergi la biserica.
Dar Craciunul nu este numai sarbatoarea copiilor si/sau a celor care au copii.
Asta ma deranjeaza. S-a cam incetatenit aceasta idee si nu este corect.
Dumnezeu se naste in fiecare an pentru toata lumea.
Nu trebuie sa-i uitam nici pe cei singuri, sau pe cei fara copii.

-Nu numai calugarii trebuie sa se roage ci si mirenii
-eu cand eram in liceu impreuna cu fratele meu si cu niste prieteni ne strangeam pe la 9-10 seara dupa aceea la 12 fara ceva sau mergeam la biserica daca se tinea slujba sau acasa ne rugam (acum se poate asculta si online in browser transmisie directa a slujbei de la manastiri...) si dupa aceea pana la 3 mai stateam de vorba,mancam...dupa care ne culcam si a doua zi la 10 puteam sa mergem si la liturghie; si dupa aceea seara pe 01 ianuarie ne intalneam din nou ,mai mancam ,mai discutam...
- deci se poate si ca mireni si sa te rogi,si sa stai cu prietenii,si sa mananci ,sa asculti o muzica..dar important este ca prietenii sa fie crestini

Da, Sfinti Parinti sunt niste prosti, bine ca ne-am nascut noi marii "teologi" si stim care este calea cea mai buna. Eu stiam ca este o singura Cale, Hristos, acum am aflat ca depinde.

Daca suntem noi rataciti si avem convingeile noastre diferite de invataturile Bisericii mai bine le tinem pentru noi si nu le promovam si altora.

Doamne ajuta!

Iubiti credinciosi, Marti 31 Decembrie, in ultima zi a anului vom savarsi slujba de Te Deum (binecuvantarea cununii anului), dupa care vom merge in sala bisericii pentru a ne bucura de bucatele aduse de credinciosii participanti si a ciocni un pahar cu sampanie.

Slujba va incepe la ora 10:30pm.

De asemenea, Miercuri 1 Ianuarie de la ora 9am vom savarsi Utrenia si Sfanta Liturghie a Sfantului Vasile cel Mare.

Uram tuturor un an nou binecuvantat, cu pace si impliniri. La multi ani!
------------------
Pr. Antonel Dumitru 416-953-5449
Pr. Stefan Morariu 647-271-6161

Biserica Sf. 40 de Mucenici din Sevastia
33 Mosley St., Aurora, ON, L4G 1G8
www.bisericaortodoxaaurora.com
Duminica 9 am
Miercuri 6.30 pm
Vineri 6.30 pm
***
Daca si aici se tine slujba de Anul Nou si pe 1 Ianuarie, in Romania sigur se tin.Nu cred ca moare careva daca merge o ora la Bsierica. Dupa Biserica se pot duce acasa si sa aibe o masa ceva. Daca incepe la 10:30, pana in 12 se termina sigur. Si putem merge si cu familia si prietenii la Biserica, de ce nu? Apoi, daca Biserica unde mergeti ofera si masa dupa slujba, puteti sta acolo.

Frumos mod de a petrece revelionul. Doamne ajuta!

Pelerinaj de Anul Nou
 

Pelerinaj de Anul Nou la mănăstirile din Bucovina și Moldova, 420 RON

- 31 decembrie 2014 – 04 ianuarie 2015 -

MIERCURI, 31 DECEMBRIE 2014 (ZIUA 1): BUCURESTI – FOCSANI – ADJUD – BACAU –– SUCEAVA – PUTNA

✦ Mănăstirea Cămârzani,
✦ Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava;
✦ Mănăstirea Putna – Participare la slujba de priveghere, Tedeum de multumire, Moliftele Sfantului Vasile cel Mare si Acatistul Maicii Domnului (cazare la pensiune in camere cu 2 paturi duble).

JOI, 1 IANUARIE 2015 (ZIUA 2) : PRAZNICUL SFÂNTULUI VASILE CEL MARE: PUTNA

✦ Mănăstirea Putna – Participare la Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare;
✦ *Tradiții si obiceiuri de sărbători – colinde;
✦ Chilia Sfântului Daniil Sihastrul,
✦ Biserica Dragoș Vodă – monument istoric;
✦ Mănăstirea Putna – Particpare la Slujba de Priveghere. Inchinare la particele din mostele Sfantului Serafim de Sarov (cazare la pensiune in camere cu 2 paturi duble)

VINERI, 2 IANUARIE 2015 (ZIUA 3): PRAZNICUL CUVIOSULUI SERAFIM DE SAROV: SIHASTRIA PUTNEI – DRAGOMIRNA– VORONA – PROBOTA

✦ Mănăstirea Sihastria Putnei – participare la Sfânta Liturghie de hram pentru Sfântul Cuvios Serafim de Sarov,
✦ Mănăstirea Dragomirna – Icoana Maicii Domnului Dragomirița,
✦ Mănăstirea Vorona,
✦ Mănăstirea Sihăstria Voronei – închinare la moaștele Sfântului Onufrie de la Vorona;
✦ Mănăstirea Probota (cazare în camere cu 2 paturi duble).

SÂMBĂTĂ, 3 IANUARIE 2015 (ZIUA 4): PROBOTA – TÂRGU NEAMȚ – PETRU VODĂ

✦ Mănăstirea Probota – Participare la Sfânta Liturghie,
✦ Mănăstirea Neamț – închinare la Icoanele Maicii Domnului făcătoare de minuni, la moaștele Sfântului Paisie Velicicovski și la moaștele Sfântului Simeon din Muntele Minunat,
✦ Mănăstirea Sihăstria - închinare la mormântul și chilia Părintelui Cleopa Ilie,
✦ Mănăstirea Secu – Icoana Maicii Domnului Cipriota și moaștele Sfântului Mitropolit Varlaam;
✦ Mănăstirea Petru Vodă – Paltinul (de maici) – Chilia Părintelui Iustin Pârvu;
✦ Mănăstirea Petru Vodă (de călugări) – închinare la mormântul Părintelui Iustin Pârvu, la moaștele Noilor mărturisitori din temnițele comuniste. Participare la Slujba de Priveghere (cazare în camere cu mai multe paturi);

DUMINICĂ, 4 IANUARIE 2015 (ZIUA 5): PETRU VODĂ – BUCUREȘTI

✦ Mănăstirea Petru Vodă - Participare la Sfânta Liturghie

Plecarea: 31 decembrie 2014, ora 6, 00 – Universitate, București
Tarif: 420 RON

*cazarea se va face la manastiri sau pensiuni in camere cu 2 paturi duble.
*optional se pot servi 1-2 mese pe zi contracost la manastiri sau pensiuni.

Înscrieri şi orice alte detalii la tel: 0740.050.735 sau mail: pridvor@yahoo.com

Pelerinajul este organizat de Agenția Sf. Nicolae!

Daţi mai departe linkul celor pe care-i ştiţi interesaţi! Doamne, ajută!

http://ortodoxiainaerliber.wordpress...ldova-420-ron/

https://fbcdn-sphotos-h-a.akamaihd.n...df2db7425919e2

Dincolo de cum petrecem revelionul- cred ca ar conta mai mult cu CINE il petreci, si sarbatorile in general! Daca nu ai langa tine o femeie sau o fata pe care sa o iubesti si sa te iubeasca, nu au nici un farmec sarbatorile- sunt doar niste zile ca oricare altele.

Poate mare dreptate aveea Jean Constantin atunci cand zicea cantecul ala "Fi-ar mama ei de viata"!

Ori poate ca altceva iti lipseste?!
Sa stii ca nu cel de langa tine da farmec sarbatorilor sau vietii in sine sau daca asta crezi e fie pentru ca inca nu stii ce-ti lipseste, fie iti doresti prea putin. Poti sa fii singur cuc, dar cu toate astea sa nu te simti deloc singur si sa te bucuri de praznic. Cum tot asa de bine, poti sa te gasesti in mijlocul unei petreceri, inconjurat de multi oameni, la brat cu cineva si sa te simti teribil de singur.

Ori poate dai prea multa importanta trecerii dintre ani? N-ar trebui, pentru ca nu are nimic important in ea, doar duhul lumii ne cere sa fim musai la petrecere, musai sa ciocnim pahare cu sampanie, musai sa ne uram de toate pentru toti ... iar daca viata noastra personala nu cadreaza cu idealurile din reviste si de la TV, cei care sunt neimpliniti din vari-motive ajung sa urasca sarbatorile sau sa cada in depresie.

Adevaratele sarbatori sunt cele praznuite de Biserica iar atunci, daca mergi la biserica, n-ai cum sa te simti singur fiind inconjurat de atatia oameni pe care chiar daca nu-i cunosti, sunt langa tine si inalta aceleasi rugaciuni, intr-o comuniune tainica unii cu altii si cu Dumnezeu.

Dar ce spui de cei care se impartasesc chiar pe 1 ianuarie, de Sf. Vasile? Pentru ca sunt multi tineri si mai putin tineri care, inainte de aceasta zi, tin post, se roaga si se pregatesc sa inceapa Anul Nou cu dreptul fiind mai putini preocupati de absenta unui partener, de tinuta de petrecere, de masa imbelsugata! Poate ar trebui si noi sa le urmam exemplul!

Sa ne scuturam de protocolul lumesc al sarbatorilor si sa lasa restul grijilor si dorintelor noastre in seama lui Dumnezeu!

Nu e vorba de ce zice lumea sau acest "protocol"- pentru ca nicioadata nu mi-a pasat de "gura lumii"! Nu e vorba de petrecere- pentru ca atunci cand esti singur poate sa fie mama petrecerilor, poate sa cante lautare' mai ceva ca formatie "Acord" sau "Trandafir de la Moldova" din Husi, pur si simplu e degeaba- nu merge!

Iar mersul la biserica in noaptea dintre ani, da stiu ca se mai duce lumea, m-am gandit si la varianta asta, dar sa ma duc acolo si sa stau trist si suparat nu cred ca ar fi bine! Probabil cand te duci acolo trebuie sa ai si o stare de impacare, de liniste sufleteasca!

Părintele Gh. Calciu: Neruşinarea, beţia, stupiditatea şi practica vrăjitorească fac din 1 ianuarie o zi a satanei, o zi a bucuriei demonilor, o zi de pierzanie a multor suflete:

http://cartearomaneasca.blogspot.ro/...rea-betia.html

"Anul nou la 1 Ianuarie nu are însă nici o semnificaţie; el ar fi putut fi pe 1 Februarie, pe 1 Iulie, pe 1 Octombrie, etc., cu aceeaşi sorţi de a nu semnifica nimic decât faptul ca o autoritate omenească a decis aşa. Prin urmare, toate tradiţiile, toate superstiţiile şi vrăjile ar fi putut fi transmise începutului unei alte luni, decisă convenţional, cu aceeaşi sorţi de neîmplinire ca si cele de la 1 Ianuarie.
Anul nou bisericesc începe la 1 Septembrie. El nu este legat nici de ciclul solar, nici de cel lunar, nici de activitatea agricolă, ci de ciclul liturgic al anului. Toate cântările liturgice ale anului, glasurile şi troparele sunt organizate într’un ciclu liturgic care se repetă an de an. Ciclul liturgic al anului ţine de divin şi nu are nimic de a face cu evenimentele lumii acestea, fie ele astrale, fie sociale. El nu crează confuzii, nu crează superstiţii, nu îngăduie vrăji şi vrăjitoare, ci numai adorarea lui Dumnezeu şi venerarea sfinţilor. De aceea, începutul anului liturgic la 1 Septembrie nu a creat nici un fel de superstiţie, nici un fel de justificare a abaterilor morale sau de la cinstirea sfinţilor, nu a dus la folosirea lucrurilor sfinte pentru vrăji sau blesteme, ci toate au rămas în ciclul sacru al adorării lui Dumnezeu.
Influenţele nocive ale unor obiceiuri şi tradiţii de anul nou, 1 Ianuarie, se nasc din seria lungă de superstiţii şi obiceiuri imorale ale timpurilor dinainte de creştinism.

Biserica nu a fixat nici un del de sărbătoare religioasă cu semnificaţie de început de vreme pentru 1 Ianuarie. Toate sorcovelile, pluguşoarele, şi alte tradiţii care nu au nimic de a face cu credinţa şunt ritualuri agricole, de creştere a vitelor etc. Uneori, aceste tradiţii iau aspecte nocive şi neruşinate, prin adausul gustului pentru obscen a tinerilor care le practică.

Sensul beţiilor de anul nou, sensul «norocului», îndelungile urări de mai bine în anul nou, se pierd într’un timp fară nici o semnificaţie şi într’o zi care nu are nici o valoare, în afară de valorile superstiţioase pe care practicanţii moderni i le acordă.
Dar dincolo de inocenţa aparentă a ceea ce se face de anul cel nou, dincolo de golul imens pe care această zi zgomotoasă şi lamentabilă o are în sine, neruşinarea, beţia, stupiditatea şi practica vrăjitorească fac din această zi o zi a satanei, o zi a bucuriei demonilor, o zi de pierzanie a multor suflete. Pentru că, aşa cum spunea părintele Cleopa despre «sfântul calendar» prin care «cei de pe nou» şi «cei de pe vechi» pun măsura omenească a vremii înaintea sinaxarului, aşa şi aici, toate aceste ritualuri păgâne şi obscene, sunt forme, mai mult sau mai puţin conştiente, de slujire a satanei.
Acolo unde Dumnezeu nu stăpâneşte, se instalează satana; acolo unde binele nu lucrează, lucreaza răul; acolo unde Dumnezeu nu este pomenit cu reverenţă, diavolul cel cu o mie de nume îşi face tron din inimi.
«Iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti fereşte-te şi deprinde-te cu credinţa cea adevărată.»(1 Tim. 4:7)"

Of, Doamne! Cum vorbim de serbarea Anului Nou, sau de o nunta, sau aniversare, gata punem betia in fata. De parca toti oamenii si mai ales romanii numai asta stiu: sa bea si sa se imbuibe. Este lipsa de respect la adresa a milioane de oameni.
Si ma deranjeaza asta la preoti!
Nu suntem betivi si nici desfranati!!!!!!!!!

Mai multe nu mai spun.

Legat de slujbele in biserica. Eu sunt surprinsa sa citesc aici de ceea ce se face in alte tari (SUA, Canada). Foarte surprinsa. Pentru ca nu sunt lamurita in ce regim lucreaza acei preoti si cum sunt platiti si cati sunt.

La noi exista cate un preot la 2-3 biserici si pe o raza mare. Nu stiu cum sunt platiti si cum se intretin financiar.

La biserica noastra se tine slujba pe 1 ianuarie si vine lume foarte putina. Eu azi n-am ajuns fiind foarte racita. De obicei ma duc.
Nu se tine pe 31 decembrie.

In schimb se tin de exemplu (anul asta asa s-a intmplat sa se adune) slujbe pe 25, 26, 27 si 28 decembrie. Pe urma pe 6 si deseori pe 7 ianuarie.
La astea se adauga si serbare de Craciun cu colinde si mers pe la case cu Botezul.
Eu zic totusi ca este destul. Si pentru noi si pentru preot, care are destul de tras. Si este loc si pentru copiii cu Sorcova si Plugusorul.

Si eu inteleg ce-i lipseste lui Florin si ce le lipseste si multor altora: Omul, iubirea. Si de multe ori astea nu le gasesti in biserica.
In biserica te duci sa te rogi, sa fii cu Dumnezeu (alta forma de iubire), dar pe urma esti singur. Ai nevoie de o familie, de prieteni.
Nu numai slujbele la biserica sunt necesare si importante pentru om.
Si la ce-ti foloseste daca auzi la biserica invataturile lui Iisus si predica preotului despre cum ar trebuie sa fie si sa fim si tu esti si te simti singur parasit in necazurile si neputintele tale?

Exista "destul" in materie de credinta? E o intrebare retorica si prefer sa nu primesc un raspuns.

Poate ca nu este termenul foarte potrivit. Dar pana si preotul ne-a spus ca e bine sa fie totul cu masura, pana si slujbele. Era intr-un context de slujba intarziata si lunga. Plus ca, uitasem sa spun ca in posturile mari se prelungesc mult slujbele cu spovedania.

In concluzie trebuie sa nu confundam ceva: credinta din om este permanenta (cum s-ar spune "la purtator"). Dar trebuie mentinuta o masura (in lume, ca la manastire o fi si altfel) pentru biserica si viata cotidiana a omului.
In toate trebuie o masura si asta o spun pana si sfintii si unii teologi.

Eu nu înțeleg și pace, de ce unii o bagă p'aia cu mănăstirea, că e altfel acolo și altfel în lume.
Păi fă-ți soro viața o continuă liturghie, în lume. Ce te împiedică? "Măsura"??

Hai sa nu certam la inceput de an si in zi de sarbatoare. Daca nici ce spun preotii si sfintii nu va convine...
Ba cine vrea poate sa stea sa si doarma in biserica, in lume. Nu-l opreste nimeni.
Dar sa nu vina sa-i critice pe altii care se duc si la serviciu si mai au si familie si alte obligatii.

Inca o data: la manastire altceva nu este de facut si de aia te duci acolo: rugaciune si slujbe la fiecare ora. Dar pana si acolo exista si alte "ascultari": gatit, curatenie, spalat, gradinarit, ingrijit animale, cusut, pictat, etc. Nu stau toti numai in slujbe.

Multi ani cu bucurii si impliniri !
 

Sa incepem de pe 2 !:5:
Simpatica , neanteleasa si sincera esti , draga Sofia !:1:

Uneori nu avem de unde să căpătăm starea de împăcare şi de linişte sufletească (din vreo neatenţie a simţirii şi a voirii ne-om fi închis singuri accesul, ne-om fi tras fără voie obloanele, cugetînd oblu). Şi ce să facem, să nu mai mergem la biserică, aşteptînd să ne vină starea? Dar poate că aşteptînd în afara bisericii, în acele locuri unde ne-am obişnuit cu pustiul, n-o să ne vină niciodată pacea, ba, dimpotrivă, acasă ori aiurea urâtul se va adânci în noi, lăsîndu-ne răni încă şi mai adânci.... Atunci poate că pacea vine chiar acolo, în biserică! Nu pentru asta avem lăcaşurile sfinte? Nu pentru reculegere, pentru liniştire, pentru spălarea sufletului, pentru alinare şi întremare, pentru a nu ne mai simţi atât de singuri?
Odată era o sărbătoare mare, nu îmi mai amintesc acum care, parcă Sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli. Şi eram aşa mohorât, aşa pustiit şi cum mă vedeam în ce hal sunt cu atât mai mult voiam să mă ascund undeva, să nu mă mai ştie nimeni şi nimic... Mi se părea un contrast atât de mare (că aşa e mintea omului, fabrică de contraste) între ce simţeam înlăuntrul meu şi ceea ce trebuia să fie (atenţie la acest temnicer al însufleţirilor şi al râvnei fireşti, care e "trebuie"!), între atmosfera mea sufletească uscată şi tulburată respectiv atmosfera de sărbătoare din biserică, încât încă mai mult mă simţeam tensionat, descurajat, pustiit.
S-a întâmplat că atunci, cum rar se întâmplă la noi, soţia mea a venit hotărâtă la mine şi, destul de ferm, fără să lase loc de refuz, mi-a spus că mergem la biserică. N-a aşteptat să îi dau vreun răspuns, îmi cunoştea desigur starea, ci a repetat clar şi ferm cererea, aproape ca pe o poruncă. Mi-a părut inutil să mai dau explicaţii, inutil măcar să mă înfurii pe atitudinea ei care mi se părea dominatoare, aproape ofensatoare şi, prin nu ştiu ce întâmplare a fiinţei mele m-am supus, ţinînd cont şi de contextul şi motivul pentru care se arăta fermă şi, fiind destul de mirat de îndrăzneala ei dar avînd parcă încredere că va fi bine, aşa cum de fapt îmi spusese, m-am alăturat şi eu alor mei şi am ajuns la slujbă. Atunci am înţeles mai bine că bisericile noastre nu sunt indiferente la stările noastre sufleteşti ci tocmai pentru aceste suflete ale noastre sunt făcute, ca să ne întremeze şi să ne învie. Totul participă la asta - oamenii, rugăciunile, cântările, arhitectura, icoanele, totul... Atmosfera din timpul slujbei ridică din morţi pe cel care are un minim de bunăvoinţă, de încredere, de deschidere sufletească. Am luat act cu uimire de modificarea treptată şi tot mai luminoasă care se petrecea cu mine. Am intrat ca un mort la slujbă şi am ieşit radios, bucuros şi împăcat. Dacă aş fi rămas acasă, dincolo de faptul că îi mâhneam şi îi îngrijoram pe ai mei, aş fi ales de fapt să rămân în continuare în starea căzută în care mă aflam. Aşa, slavă Domnului, am trecut peste momentul acela dificil în care mă cufundasem cu bună ştiinţă, în baza unei proaste socoteli, a unui scenariu rupt de realitate prin care ghiceam viitorul în defavoarea mea.
Acum mă gândesc: de unde să aibă omul, mai ales când e necăjit, puterea de a fi liniştit, bucuros, vesel dacă nu o caută acolo unde îi e locul cel mai specific, "robinetul", "fereastra" - în comunitatea creştină, comuniunea, sălaşul unde viază Duhul lui Hristos şi se revarsă Harul.
Cred că este o ispită, aceasta, de a ne închipui că haina noastră de nuntă este pacea şi împlinirea cu bucurie, fără de care nu se cuvine să intrăm în biserică. Dimpotrivă, vine omul plângînd şi oftînd, ca un sărac şi un dezbrăcat, ca un rebegit şi betejit, ca un rătăcit şi nemângâiat - şi iese alinat, împăcat, îmbunat, reîntregit şi încrezător, aşa încât nu mai poate spune decât, cu recunoştinţă, "Slavă Ţie, Doamne, pentru toate!".
Îţi sugerez, Florine, când ţi se mai întâmplă să pui boii înaintea carului, să îţi aminteşti că tuturor ni s-a întâmplat să facem socoteli în mintea noastră şi să ne proorocim un viitor sumbru (că va fi rău la slujbă, că nu mă voi simţi bine, că voi fi în dezacord cu ceilalţi, că nu voi lua parte la bucuria generală) dar, trecînd peste această tentaţie, cu toţii am avut parte de surprize (unele se numesc minuni) care ne-au deprins, cu vremea, să mergem la slujbe mulţumind lui Dumnezeu că avem şansa, prilejul (alţii nu au sau nu mai au) indiferent în ce stare ne găsim înainte să pornim spre biserică sau atunci când intrăm în lăcaş.
Biserica e Arcă a salvării şi e Bolniţă, frate, nu e sală de bal unde se preumblă numai cei merituoşi, care îşi etalează galoanele şi pampoanele....:)
Aşa că să te duci mai des, frate, mai ales când te simţi însingurat şi te închipui fără haină de nuntă. O vei primi în dar, dacă inima ta e deja înveşmântată cu dorul de Hristos. Şi, oare, fiind botezat şi mâhnit de regretul unei vieţi nedepline, ca vameşul, nu ai deja îmbrăcămintea potrivită, bineplăcută Domnului?
Haide, curaj, în casa lui Dumnezeu nici un creştin nu rămâne singur!

La multi ani !
Du-te, Florine, la biserica, ca mai sunt fete singure, si mai de varsta noastra, ( si frumoase) poate chiar mai multe decat baieti ( barbati)! Sa-ti ajute bunul Dumnezeu!

La multi ani tuturor!
Am citit topicul si sunt trista sa observ ca unele persoane percep mersul la Biserica in seara de Anul Nou ca pe un lucru pe care-l fac doar oamenii suparati,tristi,care nu au iubita sau persoane dragi alaturi.
Si ce inseamna "calea de mijloc"? ca suntem habotnici daca noi suntem in Biserica atunci cand mai toata lumea e acasa/la club cu prietenii si in loc sa auzim "La multi ani 2015!" auzim "Doamne miluieste"? cred ca nu ati fost la astfel de slujbe,astfel n-ati mai vorbi asa usor.
ce e mai frumos decat sa multumesti Domnului la trecerea dintre ani,sa te gaseasca Anul Nou in rugaciune?de cand lucrul acesta e specific doar monahilor?
si nu,nu sunteti singuri.ati fost la astfel de slujbe,sa vedeti ca dupa ce sunt gata,oameni pe care nu ii cunosti si care nu te cunosc te imbratiseaza si iti ureaza "La multi ani!"?si am vazut si cupluri de indragostiti,tineri,frumosi,care au venit la slujba.ca altii vor sa faca lucruri diferite in noaptea de Anul Nou e treaba lor,dar asta nu inseamna ca cei care merg la Biserica ar trebui priviti ca niste habotnici sau persoane triste,care merg la Biserica doar pt. ca nu au alta ocupatie(desi,din pacate,exista cazuri...)

PS: la noi nu s-a facut TE DEUM,ci Acatistul Mantuitorului,apoi rugaciuni de multumire.am iesit apoi afara,sa privim artificiile,s-au tras clopotele,familia preotului ne-a dat sampanie si prajituri,ne-am urat toti "La multi ani!",a fost foarte frumos.singura problema a fost frigul...pana acasa eram deja sloi.

Este usor sa criticam pe altii atata vreme cat nu ne aflam in situatia lor si mai mult, atata vreme cat noua ne merge mult mai bine.

Eu una am convingerea ca majoritatea oamenilor, inclusiv multi preoti de mir, de revelion stau cu familia si prietenii.
Eu nu spun ca este rau sa te duci la biserica pe 31 decembrie, sau sa faci revelionul acolo. Cine doreste asta este doar liber s-o faca.
Depinde de situatie, de posibilitati.

Sunt aici doua aspecte: singuratatea si mersul la biserica si refuzul lumii, dorinta de a nu serba cu oamenii, ci de a asista la slujba in biserica.

Sunt oameni pentru care sarbatorile, mai ales cele generale, care de regula se serbeaza impreuna cu rude sau prieteni, aduc tristete si nostalgie.

Ioan_Cezar are partial dreptate in mesajul lui. Pe de o parte este bine sa mergi la biserica, sa nu te izolezi.
Pe de alta parte (spun si din experienta mea), depinde de biserica si de oamenii care o frecventeaza si de preotul paroh.
Ceea ce povesteste Maria.15 despre biserica ei este un caz frumos dar cred ca din pacate foarte rar, poate chiar unic. Sa ai asa preot care sa stie si sa aduca bucurie oamenilor impreuna cu familia, sa citesti si acatiste, sa fie asa o atmosfera placuta...Da, asa mi-ar place si mie.

Repet, astea sunt cazuri rare. Eu nu am intalnit asta nicaieri.
Si nu as spune ca este un lucru firesc. Nu se pot generaliza lucrurile in nici una din parti.
Nu este un lucru firesc sa petreci revelionul in biserica. Dar este o posibilitate, daca doresti si asa simti.
Si da, oamenii care au familie, rude, prieteni petrec acasa. Asta este firescul. Nu l-am inventat eu.

Si eu ma duc la biserica in ziua de Craciun si pe 1 ianuarie. Dar dupa slujba abia astept sa ajung totusi acasa. Si imi doresc sa am si timpul de a fi cu sotul meu, cu prieteni. Mi se pare normal.

Eu nu privesc pe nimeni rau, dar vad ca altii o fac si li se pare ciudat si rau si pacatos daca altii nu se duc la biserica pe 31 decembrie. Vai numai beti, numai desfranati si etc.

Revenind la mesajul lui Ioan_Cezar am sa spun si eu doua aspecte/exemple, pro si contra.
Am mai povestit pe undeva ca m-am aflat de doua ori in viata in situatii foarte deosebite (triste) si in ambele m-am dus fuguta la biserica.
La una din situatii chiar in ajun de Craciun si apoi preotul meu bun (Parintele Galeriu) m-a chemat si a doua zi, sa petrec acolo Craciunul.
Eram foarte singura (in ambele dati).
Atunci de Craciun mi-a facut bine sa merg la biserica. Nu cunosteam decat asa cateva chipuri, dintre oameni. Dar macar nu mai eram singura cu durerea mea. Mi-a dat putina putere si speranta.
Chiar si in a doua situatie (m-am nimerit la o slujba de Maslu atunci), in care de plans nu am auzit slujba aproape, mi-a facut bine. Macar am putut sa fiu cu Dumnezeu.
De schimbat, nu mi-a schimbat deznodamantul acelor situatii, am ramas atunci tot singura si trista, dar mi-a dat un pic de forta.

Peste ani traiesc situatia inversa, cand nu ma simt bine la biserica. N-am renuntat sa merg la biserica regulat si sa fac ce-mi sta mie in putere, dar sunt probleme care nu se rezolva si care (nu numai mie) fac mai mult rau decat daca ai sta acasa, rugandu-te singur.
Nu are a face asta cu credinta in Dumnezeu, ci cu oamenii, cu modul de a vedea si trai credinta, fiecare in alt fel.

Si este si mai trist sa auzi pildele si invataturile Mantuitorului si predicile preotului si apoi sa te trezesti in realitatea trista.
Poate ca nu pentru oricine este o problema asta (multora nu le pasa), dar altii care si asa au tendinta spre depresie si izolare si lupta cu multe, este si mai dezarmant.
Nu stiu ce ar recomanda un terapeut.

Da, intr-o biserica luminoasa (spiritual), cu oameni buni si altruisti, cu preoti sociali si cu familie la fel, biserica este o facere de bine, dar sunt multe situatii unde este mai trist.

Incercati deci sa priviti problemele prin mai multe unghiuri inainte de a judeca.

Mai ai multe afirmatii dintr-astea "intelepte"?
Nu te supara, dar esti departe rau de credinta. "Credinta" ta este bazata pe superstitie. Stiu deja, vei intelege postarea ca "are ceva personal cu mine". Si poate ca asa este. Doar ca eu unul (si sunt sigur ca nu sunt singurul) m-am saturat de prostiile pe care le tot debitezi:
- nu iti convin unele (multe) din invataturile Bisericii;
- ai tot felul de idei proprii despre invataturile Bisericii (diferite de cele ale Bisericii);
- nu cunosti elementele de baza ale invataturii Bisericii;
- nu reusesti sa intelegi aspecte pe care le intelege facil aproape toata lumea;
- esti tot timpul contrariata de ceea ce cere Biserica si consideri ca se adreseaza monahilor;
- suferi de "sensibilitate" extrema si orice spune cineva care nu este de acord cu tine de afecteaza;
etc.

Rugamintea mea ar fi sa nu iti mai dai cu parerea (care de multe ori este contrara cu invataturile Bisericii), iar cand vrei sa scrii sau afirmi ceva, sa te informezi in prealabil, pentru ca risti sa faci rau altora si sa ii smintesti cu invataturi si pareri gresite.

Cine pe cine a criticat, soro?