Despre somn si cosmaruri...
 

Cred ca aseara am adormit cu gandul la Aura, si la scurt timp m-am trezit gandindu-ma daca moartea e la fel ca somnul; mai exact, daca se intampla si dupa ce mori cum mi se intampla mie in somn: sa adorm cu nadejdea la Dumnezeu, si sa ma trezesc fara ea! Desigur că nu ştie nimeni ce se întâmplă în timp ce sau după ce mori, însă dacă e să treci prin aceleasi stadii ca între veghe şi somn, de ce te părăseşte credinţa odată cu scaderea nivelului de conştienţă??? Să fii păţit şi Mantuitorul pe cruce treaba asta, când a strigat "Doamne, de ce mă părăseşti?" Teologii spun că moartea presupune şi despărţirea de Dzeu, pe care a experimentat-o chiar Însuşi Măntuitorul, ba chiar a fost şi în iad pt o zi; însă cum a reuşit să mai scape de acolo? Prin forţele proprii sau doar prin bunăvoinţa Tatălui? Oare ispitele şi lupta noastră pt a nu rămane în iad nu încetează nici după ce murim, sau din acel moment nu mai putem face nimic???

Ce-i cu ineptia asta? E o MARE erezie.
S-a pogorat la Iad pentru a-i ridica pe cei de acolo.
Uitem ca Hristos era Dumnezeu? Forte proprii? Despre ce vorbim? Chiar nu este vorba de rea vointa, dar decat sa spunem prostii mari decat noi mai bine ne abtinem.

Nevoia de a citi un Catehism ortodox este stringenta.

Nu stiu daca e o erezie, a spus-o chiar un parinte ortodox. Nu l-am auzit eu, am citit un articol.
Spre deosebire de marea majoritate, am inteles de ceva vreme ca Cristos este Dumnezeu, insa a vrut sa duca pana la capat "misiunea' de om...
daca crezi ca o sa gasesc aceste raspunsuri in catehismul ortodox...f bine, o sa le caut si acolo...

Am vazut la Sophia de exemplu, o naivitate dezarmanta cu care priveste si trateaza notiunea de credinta. Pe ea nu te poti supara, fiindca nu poti sa nu vezi ce eforturi disperate face, pentru a intelege. Si sincer, n-as vrea sa fiu in pielea unui preot care sa o intalneasca in drumurile lui. Dar aici nu e vorba nici de naivitate, nici de confuzie, nici de erezie. Bine macar ca sunt putini cei de pe forum cu o astfel de imagine asupra ortodoxiei. Nu perfecta, dar macar cat de cat, mai apropiata de radacini!... Aici e... altceva...

Ai inteles gresit. Preotul respectiv se referea la moarte in sensul de moarte prin pacat. Moartea fizica nu este o despartire de Dumnezeu, iar Hristos nu a experimentat un altfel de moarte.

Poate am inteles gresit, sau poate am batut campii. De fapt voiam doar sa aflu, daca a mai trecut cineva prin asta, de ce se intampla sa ne culcam bine-mersi, increzatori, linistiti, si s a ne trezim speriati de moarte, ca si cum necuratul ne-ar ispiti si in somn, si nu neaparat cu pofte fiziologice, ci si cu asemenea trairi patologice... Nu ca as vedea vreo fantoma sau vreo halucinatie, Doamne fereste, ca mergeam direct la psihiatru, insa ma trezesc cu o teama inexplicabila, cu un gol in suflet, parca, de parca am plecat de acasa si m-am ratacit si nu mai gasesc drumul...plus o acuta indoiala, necredinta...care ma tine pana ma dezmeticesc de-a binelea, si uneori dupa aia; chiar daca incerc s ama adun, de exemplu, sa zic o rugaciune, nu reusesc, mi se 'rupe filmul". Si de-asta zic ca mi-e frica, ca si in pragul mortii, chiar daca ne spovedim si impartasim cat suntem inca ok, sa nu vina iar asemenea ispite asupra noastra si, psihicul nostru constient fiind slabit, sa nu mai poata sa le consteintizeze si nici sa le combata eficient, lasandu-ne prada unei mari, terifiante,frici, deznadejdi, groaze... Da, stiu ca tb sa ne rugam Maicii Domnului, ingerului pazitor, etc, sa ne vegheze mai ales in acele clipe, si poate or s-o faca, dar noi o sa mai fim constienti de prezenta si actiunea lor atunci? stiu ca nu trebuie sa ii percepem cu simturile trupesti, dar macar cu sufletul, insa se pare ca si acesta e (mai) vulnerabil la ispite si sminteli...

Putina credinta trebuie sa aiba omul ca sa se risipeasca de seara pana dimineata! Ar trebui ca, insasi faptul ca ai deschis din nou ochii pentru o noua zi sa aduca in suflet bucuria ca esti iubit de Dumnezeu.

Of Doamne, ce filozofii complicate! Bine ca macar tu stii despre ce scrii. Vorbesc serios, fara intentia de a te leza. Ma intreb de unde gasiti si cum puteti intelege asemenea lucruri.
Parca ar exista sapte feluri de moarte.
De fapt ce intelegeti voi prin notiunea de moarte. Dar concret, nu metaforic.
Prin pacat il superi pe Dumnezeu, te indepartezi de El, dar nu mori.

Inteleg intrebarea lui fallen, dar nu stiu decat ca Iisus a avut si el frica si nevoie de Tatal. Nu stiu sa explic. Stiu ca le spunea si apostolilor fara bucurie despre ceva ce avea sa urmeze. Ii era frica si in Gradina Ghetsimani. O frica de ceva, nu stiu ce. Cine poate stii ce gandea El?

Si da, se poate sa trecem prin diverse stari sufletesti. Cosmarurile sau visele au si ele influenta lor.
Am impresia ca unii chiar uita ca suntem fiinta umane totusi.
Se poate sa ai probleme sufletesti care se reflecta si in vise/cosmaruri si sa te trezesti cu o anumita stare sufleteasca. Nu, nu-ti poti pierde credinta numai din asta, dar poti sa simti si asa, ca esti mai departe de Dumnezeu.

Nu sunt 7 feluri. Sunt 3. Toate sunt urmarea pacatului, dar in feluri diferite.
Una este moartea fizica. Si este urmarea pacatului neascultarii al protoparintilor.
Al doilea fel de moarte este reprezentat de savarsirea pacatelor si prin care te indepartezi de Dumnezeu. Doar ca exista sansa indreptarii prin pocainta.
Si al treilea, cel mai inspaimantator si ireversibil, il reprezinta moartea vesnica si existenta fara Dumnezeu. Eternitatea in iad.

Careva din noi vorbeste in alta limba, cred.
Indepartarea de Dumnezeu prin pacat 8cu sau fara posibilitate de indreptare se numeste cadere in pacat. Si atat. Eu asa stiu.
De ce o numesti moarte?
Moratea fizica este numai una. Plecarea din lumea aceasta. Si pe urma ajungem la Dumnezeu care ne judeca si decide daca ramanem in Rai, sau ne trimite in Iad.
Deci eu nu vad/inteleg decat o singura moarte.

Repet, nu vorbim aici in metafore, ca asa mai exista o gramada de morti.

Nu si atat. "Plata pacatului este moartea." Rom 6.23
Deci fiecare pacat savarsit reprezinta "o moarte". Si nu este o metafora. Gresit este sa se inteleaga moartea doar ca moarte fizica. Moartea de fapt este o despartire. Cea fizica este despartirea trupului de suflet. Si dupa cum am zis aceasta este urmarea pacatului primordial. Dar ea, desi inevitabila, este cea mai mica forma a mortii.
Cea de-a doua moarte care reprezinta o despartire de Dumnezeu, poate fi doar temporara. Este reversibila. Este nevoie doar de pocainta.
Si cea de-a treia, cea mai grava este despartirea definitiva Dumnezeu, constienta si asumata prin propriile fapte, moarte si suferinta vesnica.

Da. Dar moartea fizica este doar o etapa, un tip de moarte.

Biserica invata altceva.

Nu este vorba despre o metafora, este o realitate concreta.

Un articol de psihologie - http://www.la-psiholog.ro/info/cosmarul

Doamne ajută.

Frate "fallen" (căzut), cu dragoste jertfelnică îţi scriu:

Ar trebui să adormi cu Hristos în minte, cu rugăciune, nu cu Aura. Şi coşmaruri nu vor mai fi, crede-mă.

Dar pentru că nu te judec, şi pentru că nu e greşit să adormi şi cu Aura în minte, dacă Hristos e în întreagă fiinţa ta, sau cel puţin te străduieşti mereu să fie aşa, îndrăznesc, astfel, cu sfială, să te sfătuiesc:

Citeşte şi iar citeşte.
Citeşte din Noul Testament măcar cîte un capitol pe zi, şi apoi din scrierile unor sfinţi, care îţi plac ţie, măcar cîte 5 pagini pe zi.

Fă-ţi un canon de rugăciune, care să îl poţi duce cu rîvnă zilnic, şi caută să te îmbunătăţeşti mereu în viaţa duhovnicească.
Luptă cu gîndurile, striveştele de piatra cea din capul unghiului, Hristos.

Şi cu ajutorul unui duhovnic minunat, îţi va fi de mult folos şi încununare cele spre mîntuire ce le faci.

Caută şi vei găsi, cere şi ţi se va da. - Matei 7, 7.

Bucurii.

Alt link nu gaseai ?
A saracit intra tat biserica noastra ortodoxa si au disparut scrierila Sfintilor Parinti ?
Urmeaza calea indicata de Daniel_Ortodox si va fi bine si pentru tine si pentru noi toti !

In linkul oferit de mine nu exista nimic neconform cu credinta ortodoxa.
De aia suntem aici mai multi useri, cu pareri si cu recomandari diferite, ca sa postam fiecare ce credem, iar Fallen va alege cu discernamant ce se potriveste.

Doamne ajută.

Prea mult spus, frate Cristi. E calea indicată de Hristos, nu de mine, cel vrednic de iad. Dar mulţumesc lui Dumnezeu.
Nimic al meu, de la Dumnezeu Treime avem toate, să le înmulţim, să ne slujim. "Ale Tale, dintru ale Tale".

Cînd vrei să ajuţi, să îndrumi, iubitul meu frate, chiar dacă asta înseamnă să şi mustri, trebuie să se simtă iubirea, care să o ai în suflet, neprefăcută.
Altfel, vei sminti, şi în loc să ajuţi, depărtezi.

Dumnezeu nu poate lucra -spun Sfinţii Părinţi- decît printro inimă iubitoare.
Noi nu avem aşa inimi, dar ne străduim înspre asta, zi şi noapte. (pt. protestanţi: spunem şi credem, conform Bibliei -că facem doar cele ce suntem datori să facem-, şi că n-avem nimic bun, asta ca să ne smerim)


Surioară "Glykys", "iar adevărul vă va face liberi." - Ioan 8, 32.

Am tăcut, la postul tău cu siteul psiholog. Credeam că te-ai înţelepţit şi ai văzut greşeala.

Dar pentru îndrăzneala ta necugetată şi sminteala mare ce ai adus, susţinînd acel site, nu mai pot să tac ! Nu trebuie să tac !
Nu există nimic neconform cu credinţa creştină, spui ? Na, hai să-ţi arăt cîte există.
Pentru că pe lîngă că îţi pierzi tu sufletul, văd că îl mai pierzi şi la alţii. Nu pot să las aşa, mă doare.

Da, sunt mai multe căi, însă doar una e bună.

Ştim că există o cale largă şi uşoară, şi mulţi sunt cei care o află. Dar duce la pieire.
Şi o cale strîmtă şi îngustă. Şi e grea. Dar duce la Viaţă.

Şi mai ştim că există şi hristoşi mincinoşi, care oferă o cale. Care pentru ei, şi pentru cei ce le urmează e bună! Vai! Şi vor face chiar semne şi minuni! Dar Domnul le va spune: "Plecaţi de la Mine, căci Eu nu vă cunosc pe voi".

Articolul care-l susţii prin postarea ta deci, are o imagine cu demonul din interiorul celui ce a creat imaginea, ca cei ce crează filme horror.
Iar pentru că ştiu că nu mă crezi, citeşte despre demonii din minţile pictorilor, în Patericul de mai jos, dacă vrei să-l cumperi.

Apoi la dreapta articolului, apare rubrica "cuplu şi sex", ceea ce pentru un creştin e cădere curată.
Nici gînd de îndumnezeire, sfinţire, despătimire, dobîndirea Duhului Sfînt, prin acel site "la psiholog", cu simboluri şi învăţături pierzătoare de mîntuire.

"Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă." - Matei 6, 33.
Oare caută acel articol, mai întîi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui?
Oare ai căutat tu măcar, mai întîi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, înainte să-i dai să citească la fratele căzut (traducere "fallen") blestemăţia aia de articol ? Cred că nu, că altul era rezultatul.

E atît de dulce să fi creştin, surioară "Glykys". Să fi simplu, inocent, nevinovat. Copil şi bărbat în acelaşi timp. Ca şi Sfîntul Arhidiacon şi întîiul Mucenic Ştefan.

Deci da, fiecare alege cu discernămînt. Însă atunci cînd îi pui şi otravă în faţă, el o poate alege, neştiind, şi îl vei omorî. Da! Tu! Te faci responsabilă pentru căderea lui şi a altora, care la recomandarea şi insistenţele tale, citesc articolul şi se mai plimbă şi prin împrejurimi, pe-acolo.
Sau poate gusta otrava, şi îl vei îmbolnăvi crunt.
Dacă ştim că ce oferim nu e o cale bună, nici noi să nu umblăm pe calea aia şi nici altuia nu o arătăm.

Acestea fiind zise, îţi mai spun un lucru, surioară Glykys: să nu te miri dacă nu te vei căsători curînd şi îţi va merge rău în viaţă.
E pentru indiferenţa şi depărtarea şi răcirea inimii tale de iubire. De Hristos.
Drumul spre iad e pavat cu intenţii bune, asta ca să o ţin în tonul psihologiei tale.
Dar nu te teme ! Dă prioritate la Matei 6, 33. Trezeşte-te !



Iar ca să călcăm peste şerpii şi balaurii acestui topic, sau să-i strivim de piatra cea din capul unghului, Hristos, iată ce mai trebuie citit:

http://www.cartiortodoxe.ro/coperta/..._app000122.jpg

Pateric despre visuri şi vedenii.

Sau pentru cei mai leneşi, sărăcuţii, este şi articolul cel bun, nu de pe siteul psiholog, ci de la noi, articol ce ajută la mîntuire:

http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...nii-68461.html

Bucurii.

Eu nu stiu ce v-a apucat de sariti asa pe Glykys.
Cristi - parca intelesesem ca sunteti si prieteni. Voi acolo v-oti cunoaste si personal.
Si nu va stitit credinta unul altuia.

"Acestea fiind zise, îţi mai spun un lucru, surioară Glykys: să nu te miri dacă nu te vei căsători curînd şi îţi va merge rău în viaţă.
E pentru indiferenţa şi depărtarea şi răcirea inimii tale de iubire. De Hristos.
Drumul spre iad e pavat cu intenţii bune, asta ca să o ţin în tonul psihologiei tale.
Dar nu te teme ! Dă prioritate la Matei 6, 33. Trezeşte-te !"

Daniel_Ortodox - in aceeasi postare mustri pe alt user despre mustrare cu iubire. Si tu poti sa scrii asa o fraza nenorocita la adresa unei fete? Cum iti permiti?
Nici o ortodoxie din lume nu-ti da acest drept!!!

Fata a dat un link catre explicatii de natura medicala. Atat tot. Voua vi se pare tot ce este medical a fi neortodox.

Imi doresc cel mai mult ca tpti oamenii sa nu mai aibe nevoie de medici si spitale, ci sa se vindece doar in biserica. Dar nu este asa. Dumnezeu ne-a dat si medici. Exista in ortodoxie medicii fara de arginti.
Si pana si monahi si preoti se duc la medici.

Trebuie sa stim sa imbinam cele doua mari ajutoare date de Dumnezeu, nu sa le calcam in picioare.

Va multumesc pentru aceste explicatii, invat mult din ele si imi sunt de folos. Dumnezeu sa va binecuvinteze!

Doamne ajută.

Sophia, te-ai speriat? Foarte bine !

În articolul ăsta am să fiu foarte aspru !

Rar scriu acest tip de răspuns, dar aici, acum, trebuie ! "cel ce urăşte certarea este nebun" - Pilde 12, 1.

Dacă s-a speriat şi Glykys e şi mai bine. Asta am şi vrut. Pentru că o iubesc ! Cum te iubesc şi pe tine şi pe toţi, după puţina mea iubire. Dar acum trebuie asprime, neruşinatelor !

Frază nenorocită la adresa unei fete, zici ? Cum îmi permit spui ? Copilă neroadă, ca tine multe sunt şi vor mai fi. Ca "Glykys" iarăşi. E plină lumea de voi, guralivelor ! Şi vă miraţi apoi, tot voi, de tot necazul ce îl aveţi, mai daţi vina şi pe alţii, sau mai grav, pe Dumnezeu !

Găsiţi voi, în aroganţa voastră, marele echilibru între cele din lume şi creştinism, psihologie şi alte ciudăţenii şi iubirea creştină cu care ar trebui să-l ajutaţi pe "fallen" (trad. căzut), mai rău îl afundaţi le recomandaţi ca fiind bune şi mai grav, le recomandaţi înaintea Iubirii şi mai şi credeţi că faceţi bine, surioare neruşinate ce sunteţi, dar contraziceţi prin atitudinea voastră bolnavă, Cuvîntul: "Cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi deplin de ea. Căci chipul acestei lumi trece." I Corinteni 7, 31
Veţi spune poate, cum adică? Uite şi mai explicat: Nu se poate să slujiţi şi lui Dumnezeu şi lui mamona. (Matei 6, 24 şi Luca 16, 13) Adică punînd psihologia ca recomandare principală, puneţi pe mamona prioritar. Atunci nu faceţi asta pe un forum creştin, pentru că aici îl ajuţi creştineşte, dacă ştii şi dacă poţi. Dacă nu, măcar nu îl afunda ! Dacă nu poţi face cuiva un bine, măcar nu-i fă rău. Şi mai spune: "Nu puteţi să beţi paharul Domnului şi paharul demonilor" (I Corinteni 10, 21) Adică ori, ori ! Trecînd peste imaginea diabolică a articolului, oare putem spune că ce este scris în acel articol este din paharul Domnului? Comuniunea Domnului cu noi? Nu putem spune. Şi-atunci unde-i îndrăzneala ta, neruşinată fată Sophia ?

Problemă mare nu e că citiţi prostii de pe internet, dacă va-ţi şi putea da seama că sunt stricatoare de suflet, de mîntuire şi greşite! Dar ce mai cu atîta mîntuire, nu? Problema mare apare atunci cînd le mai şi credeţi bune, şi mai grav, le mai şi daţi şi la alţii de bune! Mai şi susţineţi întunericul unui articol, înconjurat de alt întuneric diavolesc, îl îmbrăcaţi în cuvinte "medicale" şi vă da-ţi de ceasul morţii apoi, culmea tot voi, că vai! ce bine a-ţi spus voi şi ce greşit spun alţii.

Vrei să fiţi a lumii ? Mergeţi nebunelor ce sunteţi şi fiţi ale lumii ! Dar cu Hristos nu mai aveţi treabă. Dacă vreţi însă cu Hristos, bine-aţi venit, dar lumea o să vă urască. "Dacă vă urăşte pe voi lumea, să stiţi că pe Mine, mai înainte decît pe voi M-a urît. Dacă a-ţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte." Ioan 15, 18-19.

Fată! Ce i-am spus eu, e mîngîiere, faţă de ce spune Scriptura! Dacă sminteşte cineva pe aceştia mai mici (în credinţă), mai de folos i-ar fi dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare (Luca 17, 2) Deci trebuia să-i spun să-şi lege o piatră de moară de gît şi să se arunce în mare? Putem fi ispitiţi în prostia noastră, să spunem că suntem învăţaţi la sinucidere. Vai nouă! Nu! Scriptura e plină simbolism, cu înţeles mult mai adînc faţă de înţelesul care se citeşte. Nu se referă la piatra propriu-zisă legată de gîtul unui om ce se aruncă în mare, ci că pentru cel care sminteşte pe altul, sminteala îi este ca o piatră, ce şi-o leagă singur de gît, şi în apă fiind, nepotrivit pentru oameni, este lipsa aerului, lipsa vieţii, deci moartea sufletului, duhovnicească, pierderea Împărăţiei Cerurilor. De ce zice că mai bine asta decît sminteala? Adică mai bine să-ţi pierzi tu sufletul dacă asta vrei, dar să nu îl pierzi pe lîngă al tău şi pe-al altora, cu smintelile ce le spui. Asta-i un aspect.

Nicio ortodoxie din lume nu-mi dă dreptul să mustru? Fată fără minte ! Numai gură mare ai, dar ce grăieşti cu ea, nu zideşte, ci dărîmă. În primul rînd Îl avem exemplu pe Hristos, care a numit pe unii, care meritau, pe bună dreptate, "pui de vipere", de năpîrci, şerpi, morminte văruite pe dinafară. Dar tot cu iubire a spuso, El fiind Iubire, ca să-i îndrepte. Pe unii i-a îndreptat, pe unii nu. La alţii a luat zbiciul, şi i-a dat afară din templu, că făceau bişniţă acolo. Dar tot îi iubea, şi pentru ei, avea să moară mai tîrziu, răstignit pe Sfînta Cruce. Şi tu? Mucoasă încă, ca şi mine, dar te ridici cu prostii să pierzi sufletele mai multora care citesc "bijuteria" de articol al psihologiei. Şi dacă eu o avertizez că dacă tot aşa o ţine, nu-şi va găsi liniştea, nuşi va găsi perechea, nu va rămîne însărcinată din cauza blestemăţiilor ce le citeşte, şi o va duce rău în viaţă, pentru depărtarea ei de Iubire, tot eu greşesc, aşa-i ? Desigur, am greşit că n-am scris articolul ăsta de la început, decînd am văzut articolul de psihologie al surioarei "Glykys", echilibrata.

Pentru "Glykys", Sophia si "Fallen", Sfîntul Ignatie Brianceaninov - Despre înşelare :

http://www.librariasophia.ro/img/poz...elare-5548.jpg


"Bucuraţi-vă pururea" - I Tesaloniceni 5, 16.

Nu e bine sa adormi cu gandul la nimic pamantesc. Ia un verset dintr-o rugaciune si repeta-l pana adormi. E mai de folos. Cugetarea la moarte e recomandata de Sfantul Antonie cel Mare ca antidot impotriva faptuirii pacatelor. ,,Aminteste-ti ca vei muri si nu vei mai pacatui.'', spune el. Cugetarea la iad e de folos impotriva mandriei, dar in stare de veghe, nu dupa ce am pus capul pe perna.

Sunt foarte socata de ce s-a scris aici...
Daniele, sa iti fie tie dupa credinta ta!
Mie mi-e clar ca nu a deschis nimeni acel site ca sa il citeasca, ci toti s-au speriat vazand titlul lui.

Ba mai sunt si dintre acei care l-au deschis si chiar au citit... Dar daca ti s-ar lua apararea, (acolo unde e cazul), sunt convins ca vom fi acuzati ca avem ceva cu... "parintele" Daniel. Personal, raman la concluzia ca vorbim de o atat de falsa iubire de semeni, incat si un copil o sesizeaza. In plus... ma gadila degetele cand vad pe cineva spunand ca are studii inalte, dar gramatica si exprimarea lasa mult de dorit, pentru un om "cu multa carte"... Tu nu te necaji... Toti trecem prin asta: si tu, si eu, si el...TOTI!

Eu tocmai l-am raportat. Nu se poate, a întrecut orice măsură.
Fii în pace. Nu te necăji, n-ai ce-i face.

Doamne ajută.

Dacă eu am întrecut orice măsură, negativă, te referi probabil, frate Ovidiu, tu să întreci mereu măsura iubirii. Iubind cît mai desăvîrşit posibil. Ca "nu atât noi apărăm adevărul, cât noi trebuie să intrăm în adevăr și să lăsăm Adevărul să ne apere pe noi", cum ai ales să spui la semnătura ta. Adevărul-Hristos. Scripturistic. Alt adevăr nu există.
Şi cînd vei fi scuipat în faţă, înjurat, bătut, umilit, şi poate omorît, să aminteşti acelora, cît de mult îi iubeşte pe ei Domnul, chiar în acele clipe. Şi la fel cum ţi-a păsat acum, de nişte cuvinte ale mele, în loc să-ţi pese de sufletele ce se pierd, să-ţi pese şi atunci de sufletul tău, să nu-l pierzi, făcînd pe eroul, ca şi acum, ca să nu fi un neruşinat în faţa lui Hristos, şi a sfinţilor care te vor judeca, aşa cum eşti un neruşinat acum în faţa Lui şi a lor. (I Corinteni 6, 2)

Frate Neagu, mulţumesc pentru ironie ! Găsesc şi eu cîteodată potrivită, retorica şi ironia. Nu sunt părinte, preot, nu am studii înalte, sunt un muritor de rînd. Pe mine, numiţi-mă cum vreţi, atac la persoană, greşeli gramaticale, falsă iubire de semeni, mîndru, arogant, le am pe toate, şi sunt vrednic de iad, ştiu asta. Nu fac nici un raport la nimeni, că sunt vrednic de ele. Oricum dacă ajung în Rai, voi cere la Dumnezeu să lase pe un creştin ce a ajuns în iad, să vină în locul meu în Rai şi eu să merg în locul lui în iad, -ortodocşi, restul nu sunt creştini, au fost avertizaţi din belşug-. Deci mi-e indiferent de mine, mă puteţi şi ucide, nu mă tem de cei ce ucid trupul, nu-mi pasă de trup, ci de suflet. (Luca 12, 4)

Dar nu voi tăcea, niciodată, cînd un creştin cere ajutor, şi o creştină îi oferă otravă, învăţătură care nu doar că n-are nimic de-a face cu firea omului, crestinismul, dar promovează drept "medicale" elucubraţiile minţii unor anonimi, în articole fără autor şi bibliografie, dar, de jur împrejurul acelui articol, se promovează iadul. Lucrări de desfrînare, "cuplu şi sex" şi alte întunecimi. Să mai pun versete despre desfrînare, e în zadar, oricum am vorbit în zadar şi pînă acum.
Dacă s-a ajuns la promovarea şi susţinerea încă, a acelor articole, de creştine, şi mai apoi, dacă cineva le spune că greşeşte, şi tot ele să se supere, continuînd să promoveze iadul, cu pretextul că creştinul ce-a cerut ajutor, are de unde să aleagă, e grav cu sufletul acelor creştine. Să aleagă ce? Între un Sfînt Părinte şi un altul? Sau te-ai gîndit că aduci echilibru şi culoare, "Glykys"? Să mai fie şi altceva, nu numai Sfinţi Părinţi, nu? Ai adus iadul, scumpa mea. Să-ţi fie ruşine şi să-ţi mărturiseşti păcatul la duhovnic, că ai smintit pe aproapele tău.

Da, oricine citeşte acel tip de articole, va avea o viaţă grea, pentru că nu va accepta ce are, va fi nemulţumit, nu va înţelege, se va răzvrăti, pentru că iubirea nu e prioritate în viaţa lui. Mă refer la tine, "Glykys", să nu te miri de ce îţi va merge rău în viaţă, precum spuneam. Dar dacă dai prioritate la Matei 6, 33, tot precum spuneam, te vei schimba în bine. Mult în bine. Dacă nu, vei fi la fel ca alte mii şi mii de alte fete, nemulţumite şi frustrate, crezînd la o sclipire de idee că fac un bine, cînd defapt e încolăcit un monstru de ispită în jurul minţii lor. Rugăciune.

Mi-am făcut datoria de creştin, aşa cum am putut, de a mărturisi. Pilda semănătorului. Mai departe, cum e pămîntul inimii voastre, şi ce rod aduceţi, ştie fiecare.

Aici în acest topic, am spus tot ce trebuia spus.

Îmi cer iertare celor pe care i-am smintit.

Bucurii.

Au reacţionat aşa pentru că există foarte multe prejudecăţi legate de psihologie (şi de ştiinţă în general, dar am observat că în special faţă de psihologie, n-am idee de ce) şi toate aceste prejudecăţi nu ţin de credinţă, ci de habotnicie, nu reflectă Ortodoxia, ci ortodoxismul.
În profunzime, credinţa şi ştiinţa sunt compatibile, sunt în dialog!
Oricum, nu ştiu de ce vă miraţi şi spuneţi că sunteţi şocată.
Să fi văzut ce am păţit eu de când n-am avut de lucru şi am spus că sunt absolventă de Teologie.
Orice spun în dezacord cu opinia majorităţii forumului (fiindcă cei mai mulţi dintre cei care-mi împărtăşeau modul de gândire şi înţelegere a credinţei fie s-au retras, fie au fost banaţi), mi se dau replici de tipul: "asta se-nvaţă la Teologie?"; "ce cărţi citeşti?"; "profesorii de la Teologie ţi-au spus asta?"; "şi mai zici că studiezi Teologia"...
De mai multe ori luasem decizia de a mă retrage de pe forum, mi-a spus şi o persoană în care am mare încredere, o persoană familiarizată cu atmosfera acestui spaţiu virtual, mi-a spus că acest forum îşi ratează vocaţia, din cauza atitudinii celor mai mulţi dintre useri şi a devenit un spaţiu al discuţiilor contradictorii de foarte slabă calitate. Userii inteligenţi şi competenţi teologic sunt jigniţi doar pentru că exprimă opinii diferite... Chiar nu ştiu ce mă mai ţine pe aici, sincer, sunt din ce în ce mai dezamăgită.
Există comunităţi virtuale creştine minunate, aşa cum era cândva şi forumul acesta. Acum ce s-a-ntâmplat?
Din ce motiv s-a modificat în sens negativ situaţia de aici, iar userii inteligenţi şi cu o gândire profundă se retrag rând pe rând???
Erau atâţia credincioşi creştini autentici aici, capabili să poarte discuţii (inclusiv contradictorii) constructive şi pe un ton civilizat, politicos.
Acum puţinii dintre ei, care au mai rămas, sunt jigniţi şi atacaţi în toate felurile posibile, atitudine care nu are nici un fel de legătură cu Ortodoxia. Dvs aţi fost jignită pentru că aţi postat un articol de psihologie, pe un alt topic Fani71 e atacată cu o impoliteţe intolerabilă doar pentru că a "îndrăznit" să exprime o opinie diferită de cea a majorităţii... şi exemplele pot continua.
Îmi cer scuze că am scris acest mesaj critic, în loc să-i răspund iniţiatoarei topic-ului, care a avut încredere în noi... dar m-am descărcat fiindcă sunt foarte dezamăgită, s-au acumulat prea multe (nu-i vorba de acest topic, ci de ceea ce văd aici de luni de zile şi de modul în care eu şi alţi câţiva suntem trataţi fiindcă avem opinii diferite faţă de majoritate) şi nu cred că voi mai intra prea curând pe forum.
M-am plictisit să-mi fie jigniţi profesorii, să mi se spună că sufăr de complexe şi că sunt ignorantă doar pentru că gândesc ecumenic şi critic viciul obedienţei, m-am plictisit să mi se pună la îndoială cunoştinţele teologice şi, în primul rând, să-mi fie imposibil de a purta o polemică în mod constructiv şi pe baza unor argumente valide din punct de vedere logic.
Îmi pare rău şi-mi cer iertare celor pe care i-am întristat.
Dumnezeu să fie cu noi toţi şi să ne dăruiască pace sufletească, astfel încât să putem comunica mai constructiv şi cu folos.
Voi comunica în privat cu userii pe care i-am îndrăgit aici, nu dezertez de tot. :)
Numai bine tuturor!
Vă salut cu respect!

Nu te mai necaji, Laura.
Dar cred ca intr-adevar nu folosestie prea mult sa discutam in contradictoriu daca asta este nivelul. Nu facem nici un bine si ne facem si noua rau.
Pana la un punct, anumite lucruri trebuie spuse. Dar daca nu le putem spune fara sa ne tulburam cand suntem atacati, mai bine ne retragem.
Eu m-am tot retras, si am tot hotarit sa nu mai intru in polemici agresive, dar ceva ma face sa revin si sa intru iar...

Doamne ajută.

Surioară Laura, nu te cunosc, n-am citit nimic de la tine, dar am aflat cîteva lucruri din acest ultim post al tău.

Dacă ai absolvit teologia, de ce nu eşti demnă de lucrul ăsta? Cum altfel poţi fi demnă decît prin mărturisire? Care nu e tot una cu a te lăuda. Anume, de ce nu începi, sau măcar să termini posturile tale cu salutul-rugăciune "Doamne ajută"? Şi să nu te consideri cu gîndire profundă, că te vei privi superioară, pe alţii josnic, şi vei cădea din staulul mîndriei tale. Fi atentă la tot ce ai în suflet şi în minte.

Apoi ai vorbit că nu-ţi place obedienţa. Care înseamnă ascultarea. Primul neascultător a fost lucifer. Singura posibilitate de a nu asculta de un ierarh, preot sau diacon, este cînd el cade în erezie. Şi se numeşte sfînta neascultare. Ori în lipsa ereziei, orice ar face, nu îl judeci, şi iei ce e bun de la el. Cum şi Sfîntul Apostol Petru s-a lepădat de 3 ori de Hristos. Dar luăm ce-i bun de la el. Pocăinţa de după lepădări. Deci obedienţa e minunată, aduce smerenie şi belşug de iubire, cînd vedem pe Hristos în orice om, şi îl slujim pe un om, ca pe Hristos. Multe de spus aici, dar lăsăm aşa.

Am mai văzut că eşti nemulţumită cînd eşti atacată. Păi ce creştină mai eşti tu atunci? Bucură-te, iubeşte-i, roagă-te pentru ei, pentru ce-i ce te atacă. Poartă-le slăbiciunile, dacă eşti mai tare ca ei. "Datori suntem noi cei tari să purtăm slăbiciunile celor neputincioşi" - Romani 15, 1. Rabdă-i, deci. Ajută-i. Ridică-i. Mustră-i. Dar mai presus de orice, iubeşte-i şi dă-ţi şi viaţa pentru orice om. În fond, fiecare vrea binele celuilalt, doar că în felul lui propriu, care, în realitate dacă ajunge să facă rău, în loc să facă bine, trebuie atenţionat şi ajutat.

Spui că cineva a fost jignit. Personal, n-am văzut nicio jignire. Cînd spui unui om sectar, dacă e în neo-protestantism, atunci chiar e sectar, sinonim cu confesiune neo-protestantă. Nu poate primi amendă un om, sau să fie dat în judecată că l-a numit pe alt om sectar, în loc de "că aparţine de confesiunea x, y, z". E sectar şi-atît. E Adevărul. Mai poţi adăuga eretic.
Iar dacă eşti numită pe nedrept sectar, atunci e prigonire, primeşti încercări şi îţi aduni cununi şi biruinţe.

Iar dacă te referi la mine, că am ridicat numiri ca neruşinat sau nebun, acestea nu sunt jigniri. Neruşinat, înseamnă că nu are ruşine, e lipsa ruşinii în atitudinea lui, ei. În sinea ei, a lui, poate e un om minunat, dar atunci, în acele clipe, nu a avut ruşine, deci neruşinat(ă). Sau nu a avut bunătate, nu a făcut binele, deci fără bine, bun, e nebun, sau nebună. E adevărul. Nu e jignire. Jignire poate fi nesimţit, că lipsa simţurilor, nu se poate dovedi întrun post pe forum, iar sufletul nu poate fi fără simţ, simţul ţinînd de cele materiale, fără raportarea lui, ca aluzie, la cele spirituale, cînd, atunci, nu mai poate fi jignire. Iar cu psihologia nu am nimic, atîta timp cît nu are pretenţii să înveţe mai bine ca creştinismul. Cînd are pretenţiile astea, îi dovedesc că eşuează lamentabil.

Şi să închei în nota topicului, să nu uităm de minunata carte a părintelui Cleopa, despre Vise şi vedenii.

http://www.librariasophia.ro/img/poz...si_vedenii.jpg

Am zis că nu mai scriu, dar uite că trebuie, din iubire, să revin. Mînca-v-ar Raiul !

Bucurii.

"Eu m-am tot retras, si am tot hotarit sa nu mai intru in polemici agresive, dar ceva ma face sa revin si sa intru iar..."
Da, mă regăsesc întru totul...
Desigur că accept ca ceilalţi să nu fie de acord cu mine şi chiar să reacţioneze ferm, dur, dar să-mi atace argumentele, nu persoana. Şi astfel de incidente s-au întâmplat nu doar o dată, ci frecvent, de luni întregi şi - mai trist - nu mi s-au întâmplat doar mie. :(
Oricum, nu-i bai...
Mă bucur din toată inima că am avut ocazia de a discuta aici, pe forum, cu mai multe persoane deosebite - printre care vă număraţi şi dvs! - de la care am multe de învăţat.
Nădăjduiesc să mai ţinem legătura, Fani. Ar fi minunat! :)
Dumnezeu să fie cu dvs, Fani şi să vă binecuvinteze!
Cu deosebită preţuire,
L S

Voi fratilor va plingeti ba de una , ba de alta , dar sa fi vazut voi daca intervenea fratele Ioan Cezar psihologul vestit, atunci sa vedeti voi polemica si contrapunct .
Cu toata amaraciunea de acum, dar atunci ar fi fost culmea .
aproape ca suntem scapati ca prin urechile acului ,
Dar chiar... unde o mai fi de rabda sa nu intre in asa o savarina !?

In alta ordine de idei si pt. fratele fie mai Mos dintre noi, fie mai Neag : greselile mai mici sau mai mari de ortografie (pina la un punct, evident) sunt inerente aici pe forum. Toti le facem...chiar si t...toti !
Fie din graba de a nu uita ideile, fie din cauza tastaturilor vechi fie din cine mai stie ce cauza. Dar si acestea pina la un punct .
Chiar aseara vorbeam si eu despre folosirea limbii literare, musai pt. un om purtat la scoala, indiferent din ce provincie a tarii ar fi, in comunicarea publica, oficiala si grija omului cult, absolvent de gimnaziu, de a nu incurca spatiul intim, personal, propriu (unde poate vorbi cum pofteste el, chiar si trivial) cu cel public.
Insa lucrurl cel mai grav pe care l-am sesizat de multa vreme este ca multi, nepermis de multi useri nu cunosc sensul real, literara ca si pe cel figurat al cuvintelor . In aceasta necunostiinta traindu-se se ajunge la nebunie, deoarece amestecarea sensurilor cuvintelor ca si folosirea improprie a cuvintelor in limbaj duce la alienare, la nebunie, la a dori sa spui ceva si defapt sa zici cu totul altceva .
Chiar acum am constatat ca "obedienta" este tot una cu ascultarea, cu supunerea .
Vai de noi !!!! Pai ce are slugarnicia cu dragostea asculrarii si a supunerii nefatarnice si dezinteresate ?
Dar ma rog... nu mai are rost sa continui ca sunt convins ca vorbesc cu peretii !
Asta este, lucurile stau exact asa cum sunt si oamnenii : din vorbe toti suntem nemaipomeniti, dar din fapte nici pe departe. Ca de la vorba la fapta... ca de la cer la pamnint !

Doamne ajută.

Laura, şi dacă-ţi atacă persoana ce are ? Mare lucru ? La Hristos i-au atacat şi trupul, nu numai persoana ca şi caracter. şi la Sfinţii Apostoli, martiri şi toţi alţii.

Cînd nu suporţi să-ţi atace persoana e un pui de mîndrie acolo, ca la Ovidiu sau la "Glykys", e aroganţă. Şi trebuie spart capul la acel pui de mîndrie. Spart de piatra cea din capul unchiului, Hristos. Să îl spargi tu, puiul de mîndrie, de una singură, sau să îţi fie spart de oamenii prin care lucrează Dumnezeu sau chiar de El Însuşi.

Dar repet, Laura, ca şi mai sus:

"Am mai văzut că eşti nemulţumită cînd eşti atacată. Păi ce creştină mai eşti tu atunci? Bucură-te, iubeşte-i, roagă-te pentru ei, pentru ce-i ce te atacă. Poartă-le slăbiciunile, dacă eşti mai tare ca ei. "Datori suntem noi cei tari să purtăm slăbiciunile celor neputincioşi" - Romani 15, 1. Rabdă-i, deci. Ajută-i. Ridică-i. Mustră-i. Dar mai presus de orice, iubeşte-i şi dă-ţi şi viaţa pentru orice om. În fond, fiecare vrea binele celuilalt, doar că în felul lui propriu, care, în realitate dacă ajunge să facă rău, în loc să facă bine, trebuie atenţionat şi ajutat."

Laura dragă, poate am vorbit în zadar şi cu tine, ca şi cu ceilalţi. Slavă lui Dumnezeu pentru toate.

Bucurii.

P.S.: Zaharia frate, toate cele bune îţi doresc, dar trivial să nu vorbim niciodată, nici măcar în somn, că ne depărtăm de îndumnezeire, de sfinţenie, de dobîndirea Duhului Sfînt. Încearcă să fi on-topic, ajută cu ceva pe fratele "fallen". Ajută-l spre mîntuire.

Triviala, este o cale, evidenta, de a nedespartii de Hristos , alaturi de alte 300 de cai neevidente si pline de smerenie mindra si evlavie puturoasa prin care il pierdem pe Hristos nici avind habar !

Doamne ajută.

Da, aşa e. Bun, de acord, ai dreptate. Slavă Domnului.

Dar tot nu l-ai ajutat cu nimic pe fratele "fallen", înspre mîntuire, cu problema lui despre vise şi coşmaruri, dacă tot ai intervenit.
Nădăjduiesc, că poate te-ai rugat pentru el, în sinea ta. E bine şi atît.

Mult folos spre mîntuire.

Bucurii.

Frate, nu-ti lua tu preocupari care nu sunt ale tale . Nu te apuca tu sa stabilesi ce are de facut un user sau altul si nici macar sa nadajduiesti ca ai intui interesul cuiva pt. care posteaza. Nu de alta, dar atitudinea aceatsa este de prost gust . Nici nu incerca sa fi parcimonios cu mine ca nu cadreaza, nu este frumos sa faci asta dupa ce ti-ai ambalat motoarele de ai scos flacari pe nas precum calul lui Harapul al' Alb.
Posteaza, comenteaza dar nu fi meduza. Nu te agata de oricine si nu considera ca ai avea un sfat sau un indem potrivit pt. fiecare deoarece lumea merge cel putin la fel de bine inainte si fara tine, daca nu chiar mai bine .
Domoleste-te ca esti tinerel. Este mai frumos asa .
Daca nu, continua tot asa pina vei constata ca nu iti mai raspunde nimeni .

Frate Daniel, imi pare rau ca s-a ajuns unde s-a ajuns. Macar poate reusim sa invatam cate ceva din asta. In mod firesc, asta am inteles in momentul in care mi-ai specificat ca imi scrii in "duh patristic". Eu alt duh patristic nu-l vad decat la cel care a fost hirotonit si pentru care s-a strigat: "Vrednic este". Si fiind putin bulversat, am indraznit sa-mi arunc o privire peste mesajele tale anterioare. De acolo am aflat: îmi dau licenţa din dogmatică (...) sunt la doua facultate, pastorala. Uneori, lucrurile nu merg in directia in care dorim noi sa mearga, ci in sens invers, in momentul in care incercam sa ne mandrim cu lucruri despre care... nu ne intreaba nimeni. Multi sfinti nestiutori de carte, au existat pe lume, care cunosteau Scriptura mai bine decat orice carturar cu titlu si staif. Harul, oricat ne-am stradui, tot de la Dumnezeu vine, daca-l meritam. Iar daca nu-l avem inca (pentru ca nu-l simtim dar si pentru ca nu convingem) inseamna ca undeva gresim.
Fratilor (si surorilor), daca chiar ne dorim sa-l iubim pe aproapele, atunci sa facem antrenamentul asta zilnic si in orice conditii, fiindca Dumnezeu nu ne lasa neispititi, cand avem teluri inalte. Daca insa, una spunem, si alta simtim in inima noastra, sa nu ne asteptam ca adevarul sa nu se iveasca printre randuri...Cineva "lucreaza" la asta, si mai devreme sau mai tarziu, cadem in propria capcana. Cu cat pretindem ca "noi nu", cu atat mai mult il provocam pe vrajmas, iar Dumnezeu ii va ingadui sa ne faca de ras.

Imi pare foarte rau de tine, fiindca poti gandi astfel. De aici se intelege cat esti de tanar si lipsit de experienta. Tu nu stii ce ceri! Nu vorbi fara sa gandesti. Nu ma refer la jertfa de care multi dintre noi suntem gata sa vorbim... desi eu stiu ca in caz de nevoie, suntem de nerecunoscut... Pana la urma... tocmai asta ne smereste mai mult: acest sentiment de vinovatie ca, desi am judecat pe altii si desi am promis despre noi ca vom fi, vom face si vom drege, am cazut exact unde strigam la ceilalti ca sunt nerusinati, ca sunt nebuni (asta cu nebunia... chiar ca e grava, pentru un bun crestin). E foarte trist ca, iata, vorbim noi intre noi despre ceea ce de altfel ni se pare ca deja ne-am insusit: smerenie, dragoste, rabdare, jertfa, intelepciune... Sa nu ne dea Dumnezeu mai mult decat putem duce, ca va fi vai si-amar de sufletele noastre, dar si de a celor ce vin dupa noi... Ispititorul noteaza, iar cand iti va veni randul, vei fi judecat dupa vorbele tale. Vrednic de Rai, nu e nimeni. Ce sa spun eu ca, daca ajung acolo... voi darui iubire... Atunci nu mai foloseste nimanui... Nici macar tie! Pana atunci e bine s-o avem, dar sa ne sacrificam, nu viata, ci mandria si vanitatea. Asta vrea Dumnezeu de la noi.

Sunt multe de spus. Vad multa frustrare... De ce? De ce ne pasa? Sa ne pese cand altul este la pamant, si totusi este lovit. Cand e vorba de noi... singura aparare "agresiva" este atunci cand ni se cere sa renuntam la ce avem mai sfant... Dar... teoretic, asta o stim cu totii!... Din pacate... nu se intampla asa... Fiecare tine minte raul personal, fiecare are un dinte impotriva cuiva care nu e de acord cu... etc, etc...Omul nu-l schimbi cu forta, ci prin puterea exemplului!...

Se vede ca ma misc greu, ca s-a scris mult intre timp...

Totusi, hai sa ne intelegem... Noi vrem sa ajutam... Foarte bine! Pe cine? Pe "fratele" falen... Pai fratele este o sora medic veterinar, care cred ca isi poate pune viata in ordine, muuult mai bine decat majoritatea dintre noi!
Asta asa, ca tot se mergea pe aceasta confuzie. Inainte de a dori cu tot dinadinsul sa ajutam, sa vedem, ce si cum...

Parintele Rafael Noica spunea despre Parintele Sofronie Saharov ca il primea pe fiecare om asa cum era, nu incerca sa schimbe, sa forteze, se cobora la nivelul fiecaruia si de acolo pleca, de acolo pornea spre indreptarea omului. Era de o mare finete si dobandise adevarata dragoste.

Amenintari de genul: nu o sa te mariti curand, nu o sa-ti mearga bine, etc. sunt total nepotrivite, pornite dintr-un duh opus dragostei. Cu ce drept poate cine sa se adreseze in acest fel unui frate? Sa nu te mahnesti Glykys, nu lua seama la cuvinte nepotrivite. Nu se intampla lucrurile dupa cum vor "iubitorii de oameni" ci dupa cum randuieste Domnul (Cel ce ne cunoaste cu adevarat inimile).

Doamne ajută.

Mulţumesc frumos de sfaturi, frate drag Zaharia, dar sfaturile tale sunt împotriva Bibliei, şi nu o să ţin cont de ele, cu orice risc.
Te iubesc în Domnul, ai grijă de tine şi roagă-te şi pentru mine, dacă vrei şi poţi, ca şi pentru surioara "fallen" (nu ştiam că e femeie, frate Neagu, mulţumesc), tot dacă vrei şi dacă poţi.

Frate Neagu, eu cred că nu m-am mîndrit, spunînd că sunt la pastorală, a doua facultate, ultimul an, tocmai că activez de-un an pe forum, şi abea acum am spus. Dar observ că am fost ispitit, scriind asta, să ştii că sună a laudă, nu mi-am dat seama, regret că am scris asta, te rog să mă ierţi.
Şi greşeşti: în duh patristic, poate şi chiar e obligat dacă vorbeşte despre învăţăturile creştineşti, să fie, orice creştin. Vedem monahi, şi profesori romîni, maica Siluana, Danion Vasile, şi mulţi alţii, care sunt în duh patristic, şi nu sunt preoţi. Şi mai greşeşti cu un lucru, cu "nebunia gravă pentru un bun creştin", sunt zeci de versete care te contrazic, dar e aproape ora 2, şi nu mă pun acum să le mai scriu. Şi în plus, eu nu am calităţile, virtuţiile acelea frumoase care le-ai spus, mă lupt să le dobîndesc, roagă-te şi pentru mine să mi le dea Domnul. Sunt frustrat, sunt mîndru, arogant, precum bine spui, te rog, pomeneşte-mă în rugăciunile tale, fratele meu drag. În rest, ai vorbit minunat. Să îţi dea Dumnezeu sănătate.

Surioară Ecaterina, ai dreptate, dar şi greşeşti. Părintele Arsenie Boca, era şi mai aspru, decît am fost eu acolo, cînd am spus că îi va merge rău în viaţă, dacă o ţine pe drumul "echilibrului" între creştinism şi alte prostii. Şi eu cred că mai multe minuni se fac la mormîntul părintelui Arsenie Boca. Oricum, sunt departe şi de părintele Sofronie Saharov, şi de părintele Arsenie Boca, roagă-te şi pentru mine.
Dar susţin ce i-am spus surioarei "Glykys" şi trebuie să se mîhnească, nu să nu se mîhnească, cum îi spui tu. Am vorbit adevărul şi trebuie să se sperie şi să iasă din porcăriile ce le primeşte în căpşorul ei.
Şi dacă văd că nu ai ajutato cu nimic pe surioara "fallen", în postul tău, măcar spune un Doamne miluieşte şi pentru ea, ca fratele Zaharia.

Surioară "Fallen", (traducere căzută), ridică-te, nu mai sta căzută. Iartă-ne dacă te-am supărat cu ceva noi aici, în luptele noastre. Îmi doresc doar să-ţi fi fost cu ceva de folos, fiecare dintre noi. Mai puţin acel articol al lui Glykys, pe care nu ţi-l recomand.

Bucurii.

Uf, ca tare-i greu cu tine...
Vrei sa vorbim de duh patristic? Intr-o zi chiar ascultam la radio-Trinitas cum un preot i-a dat unei credincioase un sfat, in timp ce era la scaunul spovedaniei, iar dupa ce si-a dat jos vesmintele sfinte, in timp ce ieseau din biserica, i-a dat sfatul exact pe dos! Asta e duhul patristic de care vorbesti?
Maica Siluana se roaga mult si este "tunsa" in monahism... Ce vorbim noi aici, despre tigari?
Vasile Danion... cand a fost la mine in oras, numai in duh patristic nu era, ca sminteala lui mi-a dat bataie de cap pentru cateva luni... Am colindat pe la multe manastiri sa ma lamuresc... Ce fel de duh partistic, daca s-au lepadat de el cei de la care sustinea ca are "dezlegare"?
Despre nebunie, ia seama, nu te incapatana, ca nu esti constient in ce "arena" te afli... Eu nu-ti cer versete, ci intelepciune. Daca o ai, vorbesti, daca nu inca, asculta si ia aminte. Multi de aici au trait ortodoxia mai mult decat au invatat-o din carti (fratele Zaharia, fratele Costel, fratele Cristian)... Ne-am lovit cu capul de pragul de sus ca n-ai tu zile de scoala pastorala, cate cucuie avem noi!...
Frustrarea nu-ti era tie adresata, dar asa esti tu, iei din zbor orice idee, ca si cum ai fi singurul care scrii pe-aici!
Si nu, n-am vorbit minunat! Dimpotriva, am vorbit groaznic de prost, din moment ce nu pot sa dau rod!

Doamne ajută.

Uf, greu cu mine, dar greu şi cu tine.

Nu mă mai contrazic cu frăţia ta, îţi mărturisesc doar că în sufletul meu ai adus mult rod, tare mult rod.
Rîvna ta şi discernămîntul frăţiei tale, şi rugăciunea, le-am simţit, şi m-am bucurat pentru ele aşa de mult.

Să nu te mîndreşti cu aceste cuvinte, păcătosule, că ţi-am spus deja că e greu şi cu tine, nu numai cu mine.

Te îmbrăţişez cu sărutare sfîntă, dragul meu frate !

Ca şi pe toţi care au scris în acest topic, vă îmbrăţişez cu sărutare sfîntă ! (cum spune minunat la Romani 16, 16, şi la I Corinteni 16, 20, la II Corinteni 13, 12 şi la I Tesaloniceni 5, 26)

Bucurii.

Eu nu cer mai mult decat atat: sa-mi dea Dumnezeu mie, tot ce-ti doresc tie!