Cum sa gandim corect...
 

Ce inseamna sa gandim corect?

Este o intrebare pe care omul si-a pus-o din zorii civilizatiei...
pentru ca toata lumea gandeste, pentru ca este in firea noastra "sa gandim".


In literatura de specialitate aceasta capabilitate este denumita "gandire critica".

A gandi corect inseamna sa avem o minte limpede, capabila sa discearna cu acuratete, sa inteleaga, sa evalueze corect diversitatea experientelor de zi cu zi.

De ce este importanta o gandire corecta?

Este importanta pentru ca aduce cu sine incredere, claritate, o buna orientare cognitiva, un nivel mai profund al comuniunii cu ceilalti, o bucurie speciala in continuumul experientelor.

O definitie mai extinsa a fost formulata in 1987 la cea de a 8-a Conferinta Internationala privind Reforma Educationala de catre Michael Scriven & Richard Paul.

http://www.criticalthinking.org/page...l-thinking/766

Stai stramb si gandeste corect!

Stai cum vrei, dar gandeste limpede.

Terminologie specifica gandirii critice:

"natura umana": este suma trasaturilor comune specifice fiintelor umane.

Oamenii au o natura primara si una secundara.

---------------------------------------------------
Natura noastra primara ("omul vechi"- primitiv) este spontan-egocentrica si puternic inclinata spre formarea unor convingeri irationale. Este fundamentul gandirii instinctive.

Oamenii nu au nevoie de o educatie speciala pentru a crede ceea ce vor sa creada: adica ceea ce corespunde nevoilor lor imediate, ceea ce le confera o stare de comfort si le justifica propriile actiuni, ceea ce le reduce senzatia de inconsistenta psihologica, ceea ce le sustine propria idee despre ceea ce este just.

Oamenii nu au nevoie de o educatie speciala pentru a crede ceea ce persoanele din jurul lor cred: ceea ce cred parintii lor, prietenii, ceea ce le este repetat de catre scoala, autoritati statale sau religioase, media, ceea ce este crezut de natiunea in care au fost crescuti.

Oamenii nu au nevoie de o educatie speciala pentru a crede ca cei care nu sunt de acord cu ei gresesc, ca au o viziune distorsionata.

Oamenii nu au nevoie de o educatie speciala pentru a percepe propriile lor convingeri ca fiind evident adevarate, prin sine, fara nevoie de dovezi sau rationamente.

Oamenii se identifica natural si spontan cu propriile lor convingeri. Percep coliziunea de idei ca atac la persoana. Adoptarea unei pozitii de aparare afecteaza dramatic abilitatea lor de a empatiza sau a percepe punctul de vedere al celorlalti.
-----------------------------------------------------------------------

Pe de alta parte, oamenii au nevoie sa depuna un efort sustinut, sistematic pentru a-si dezvolta natura secundara ("omul nou"), capacitatea implicita de a functiona ca persoane rationale. Au nevoie de un antrenament asiduu pentru a recunoaste propriile tendinte de formare a unor convingeri irationale.

Au nevoie de o practica sistematica pentru a dezvolta repulsie fata de inconsistenta, o pretuire a claritatii, o pasiune pentru cautarea argumentelor, corectitudine si impartialitate fata de punctul de vedere al celorlalti.

Oamenii au nevoie sa practice cu sarguinta pentru a realiza ca ei insisi au o paradigma proprie, ca asemeni celorlalti "traiesc" tot inferential, ca asemeni celorlalti nu au o conducta care sa-i conecteze direct cu realitatea, ca este perfect posibil sa aiba o senzatie coplesitoare ca au dreptate si totusi sa se insele.


http://www.criticalthinking.org/page...king-terms/496

M-am intrebat ce e gandirea corecta, si am cautat. Iata ce am gasit:
http://pacedintine.com/980/
Citez:
- Gândirea corectă reprezintă o armonie între conştient şi inconştient;
- Dacă doreşti să utilizezi Legea Atracţiei, păi ea este indispensabilă;
- Doar cu o gândire corectă poţi obţine tot ce doreşti în viaţă, fie fericire, fie bani sau ceva ce-ţi doreşti.

Din punct de vedere crestin-ortodox e corect ce scrie mai sus? Deja incep sa ma tulbur la gandul cati bani as putea avea si ce fericita as putea fi... Maine neaparat trebuie sa fug la duhovnic ca sa ma spovedesc.
Si inca ceva: ca sa fie in armonie constientul cu inconstientul, ar trebui sa pot controla inconstientul. Care inconstient: cel personal, cel colectiv? Pana la ce nivel? Nuuu, nu mi se pare posibil.
Si atunci ce facem? Construim teorii imposibile, care sa ne aduca iluzia ca am realizat ceva?

Daca doriti sa ganditi corect cititi din Noul Testament,cartile Sfintilor Parinti si feriti-va creierul de tot felul de materiale care nu va sunt de folos neaparat.Rugati-va neincetat cu rugaciunea lui Iisus si Domnul va va lumina mintea.Nu va mandriti si nu judecati pe nimeni si rugati-va cat mai mult,cititi carti duhovnicesti si veti gandi corect in ochii lui Dumnezeu,nu in felul lumii,caci "intelepciunea lumii acesteia este nebunie inaintea lui Dumnezeu" (I Cor. 3, 19)." si "Au n-a dovedit Dumnezeu nebuna intelepciunea acestei lumi?" (I Cor. 1, 20); " si iarasi "Zicand ca sunt intelepti, oamenii au ajuns nebuni" (Rom. 1, 22); "
Eu zic sa lasati parerile inteleptilor acestei lumi si sa va indreptati toata atentia spre scrierile Sfintilor Parinti,de acolo vine luminarea.Pe langa faptul ca diavolii duc o lupta crancena pentru ca omul sa nu faca rugaciune,acestia duc o lupta foarte mare si pentru ca omul sa nu citeasca scrierile Sfintilor Parinti,sa nu se adape din apa limpede a invataturilor celor ce i-au biruit pe ei.Puteti citi aici mai multe : Vedenia Avvei Sofronie : "Copleşitoarea vedenie ce urmează arată clar marele folos pentru mântuire ce vine din citirea cărţilor ziditoare duhovniceşte; prin urmare arată şi vrăjmăşia diavolilor faţă de ele, căci aceste cărţi divulgă născocirile şi cursele lor împotriva creştinilor"
Iarasi o vedenie minunata despre rugaciunea lui Iisus : Despre Puterea Rugăciunii lui Iisus

M-am uitat la toţi aceşti oameni şi am întrebat: „Ce faceţi aici, în acest loc? Vă rugaţi iui Dumnezeu?”

Ei însă mi-au răspuns cu tristeţe: „În veşnicie Domnul nu ne ascultă, pentru că ne-am purtat fără grijă pe parcursul vieţii noastre pe pământ. Niciodată nu vom avea îndrăzneala să chemăm numele Domnului. Atunci când vieţuiam pe pământ ar fi trebuit să îndurăm suferinţele cu răbdare şi să ne rugăm pentru sufletele noastre. Porunca lui Hristos: „Rugaţi-vă neîncetat” (I Tes. 5,17) fusese datoria noastră şi cu toate că se cuvenea să rostim rugăciunea lui Iisus în tot timpul vieţii, la fiece suflare a noastră, noi nu ne-am îngrijit de starea sufletelor noastre. Însă, aşa cum cineva nu poate trăi fără aer, tot astfel şi sufletul moare fără rugăciunea neîncetată. Noi suntem nişte persoane cumsecade, care ne-am purtat pe dreptate, îndeplinindu-ne toate îndatoririle noastre, şi totuşi, pe cea mai de seamă – rugăciunea, n-am împlinit-o.”

Si mai spunem ca Dumnezeu nu gaseste solutii sa ne intelepteasca. Iata, aici este doar o "portita" catre binecuvantarea lui Dumnezeu. Forumul nostru, in mare parte, poate fi nu doar nefolositor, dar chiar pierzator de suflete, daca ne pierdem vremea prin polemici interminabile si flecareli fara sens. Iata, din cand in cand, Dumnezeu mai trimite cate o "voce" pentru a ne trezi din inselare... Cum o primim? Ce facem dupa aceea? Cat dureaza dorinta noastra de schimbare? De cate "voci" avem nevoie si pentru cat timp, sa reusim sa ne desprindem de metehnele noastre vechi?

Multumim, Heaven, ba chiar si tie Florin, pentru ca, daca n-ai fi deschis acest topic, poate n-as fi ajuns sa citesc cele la care sora noastra face trimitere.
Da-ne, Doamne, cele bune si de folos, ca mult mai bâjbâim în întuneric!

sincer cand aud de formarea omului nou, eliberat de prejudecati irationale, imi aduc aminte de istorie. Si ma ingrozesc.

De ce sa ne ingrozim? Dumnezeu lucreaza prin orice om, si nu alege, asa cum o facem noi. Daca ne-am insusit o expresie gen "omul nou", sau "vom face totul" sau nu mai stiu eu care expresii pe care deja romanul nu mai vrea sa le auda, inseamna ca undeva in sufletul nostru n-am uitat si deci n-am iertat! Ca atare, unde ne situam, in propria noastra constiinta?

gandirea obiectiva !
 

O gandire corecta este ceea ce am putea defini parafrazand criteriul adevarului la Aristotel,adica adecvarea intre gand,gandire (cogitas) si lucru (res).adica intre gandire si fenomenalitate.

Astfel conceputa definitia gandirii ,putem numi gandirea buna, luciditate ,adica puterea sau virtutea de a-si reprezenta lucrurile si fenomenele adecvat cu starea de fapt reala !

Convingerea mea este ca aceasta gandire buna, sau clara ,este o forta mai degraba datorata unei structuri neuronale si celebrale mostenita genetic, si neavand prea mult de-a face cu educatia !
Desigur, educatia poate sa slefuiasca si sa dea straluciri si efecte baroce ,pur estetice, diamantului numit gandire buna,insa chiar si fara educatie,lasat in starea sa bruta, diamantul nu e mai putin cel mai dur si taios cristal !

Daca nu educatia are un rol central in forjarea gandirii,probabil, ca ea se cizeleaza sau transforma sub impactul puternic al altei scoli. Unii o numesc "scoala vietii",altii o numesc experienta situatiilor limita,insa in orice caz, sub efectul ei,gandirea se poate numi si intelepciune.

Definita astfel,gandirea buna este menita sa duca la conservarea cea mai puternica a individului in fata factorilor nocivi si agasanti exteriori ?!
Daca am raspunde ,da, ce ne facem cu eroul ?
Eroul este un om cu o gandire buna, in timpul actului sau eroic ? Sau este un om putin smintit ?!

Imi vine acum in minte un exemplu de comportamant eroic al unui general neamt de cavalerie Otto von Panwitz,care a devenit Ataman al unei divizii de cazaci albi,in timpul Ww2.
Nu stiu ce fapte ori fi facut in timpul conflagratiei,si nu asta conteaza in cadrul povestirii de aici, insa cand a venit finalul razboiului,acesta i-a prins pe undeva pe la Linz ,in Austria.
Daca initial,prin contacte,se stabilise ca predarea sa se faca englezilor, pana la urma englezii i-au dat pe mana armatei rosii pe prizonierii cazaci,nu inainte de a-i spune generalului ca el poate ramne la ei ca prizonier de razboi,avand astfel sansa sa-si crute viata !
Ce credeti ca a facut generalul in aceasta situatie limita ???
A refuzat oferta englezilor, preferand sa ramana cu oamenii lui, spre a le imparatasi aceeasi soarta !
Iar soarta lui a fost una crunta, deoarece dupa cca un an a fost executat prin spanzurare de catre un tribunal sovietic in URSS.

In virtutea carei gandiri si evaluari, generalul nostru a luat aceasta decizie ce i-a schimbat destinul ???

Dpdv crestin cred ca a gandi corect inseamna a avea discernamant in ce spui si ce faci, discernamant pe care trebuie sa il cerem in rugaciune de la Dumnezeu.
Si mai mult decat discernamant trebuie sa cerem sa facem voia lui Dumnezeu. Atunci corect-ul sau gresit-ul nu stiu cum mai poate fi evaluat.

Discernamantul nu exista prin sine sau de la sine - este un fruct care apare prin antrenamentul cugetarii - printr-un lung sir de rationamente succesive. Al cere doar de la Dumnezeu fara efortul de a citi invataturile si experienta altora - este putin probabil ca va fi dobandit. Toate puterile intelegatoare trebuie sa lucreze unitar / sinergic.

Discernamantul se aplica functie de o "referinta". Aceasta "referinta" este rezultanta unei proces gradual de compilatie a invataturilor pe care le primim (biblice si patristice - in cazul de fata).

Situatiile mundane sunt comparate cu "referinta" si in urma deciziei rezulta un anumit tip de actiune asumat.

Spunem ca luam decizia corecta (ca avem discernamant) daca actiunea intreprinsa produce un "bine adevarat".

Gandirea critica (studiul acesteia - terminologia si mecanismele) poate rafina si eficientiza procesul cognitiv - in primul rand prin faptul ca devenim constienti de procesul insusi.

Este un alt nivel la care ridicam cugetarea - "cugetarea care cugeta la cugetare".

Orice urmeaza acesteia, orice proces cognitiv, se afla pe un teren mai solid - mai ferit de alunecusuri si caderi in extreme.

In virtutea faptului ca prin reflectii si evaluari ale propriilor experiente, generalul a ajuns sa valorizeze in mod profund "principiul identificarii cu ceilalti" - cel mai inalt principiu - principiul principiilor.

Asemeni cum mama se identifica cu copilul ei si este gata sa-si dea viata pentru acesta, asa cum un Dumnezeu moare pe cruce strapuns de cuie si spini pentru noi toti. Pentru ca, paradoxal, acest Dumnezeu nu poate trai fara noi si, firesc, nici noi fara El. Pentru ca, in chip tainic, daca noi "murim" (duhovniceste) si Dumnezeu "se sfarseste" impreuna cu noi - "moare de dor" in noi insine. Din aceasta perspectiva, trebuie sa fim foarte atenti, caci avem putere de viata si moarte asupra unui Dumnezeu care ni se daruieste complet si neconditionat.

In mod curent, noi ne identificam doar cu propriul sine - nu cu ceilalti. Suntem o insula intre insule.

”Referința” se numește Dumnezeu, iar orice proces, analiză sau judecată care nu ține seama de această realitate nu are nici o legătură cu discernământul, sau altfel spus, cu înțelepciunea, fiindcă aceste noțiuni sunt definite numai de credința în Dumnezeu.
Altfel gândirea s-ar numi... inteligentă, rațională, isteață șa.

Prin urmare, dacă ”referința” există prin Sine, sau de la Sine, atunci nici discernământul (înțelepciunea) nu face notă discordantă și se confirmă prin fraza dvs: Toate puterile intelegatoare trebuie sa lucreze unitar / sinergic.
Doamne ajută.




P.S. Dacă am înțeles eu greșit ce ați vrut să spuneți, îmi cer scuze și vă rog să mă corectați.

"Referinta absoluta" este intradevar Dumnezeu. Ideal ar fi sa-L vedem direct - sa avem acces direct la sursa si astfel sa avem un discernamant impecabil, desavarsit.

Insa, fiecare persoana este diferita. Gradul ei de luminare launtrica este diferit - asa ca, practic, avem acces la o "referinta relativa" - relativa pentru ca il percepem pe Dumnezeu intr-un mod personal, in parte, ca prin oglinda (perceptie individualizata rezultata in urma eforturilor proprii si proniei) - nu asa cum este El in adevar.

Aceasta "referinta relativa", prin gandire critica (dreapta chibzuinta)/binecuvantari, poate fi apropiata asimptotic de "referinta absoluta".

Relativă și, totuși, după dreapta chibzuință a fiecăruia.

Adam si Eva chiar vorbeau direct cu "referinta absoluta", deci greşala nu s-a datorat necunoasterii.

Corect. "dreapta chibzuinta a fiecaruia" - aceasta este problema de chintesenta.

Un discernamant care vine prin instruire (cateheza - in particular).

Nu ne nastem cu o minte crestina.

Mintea este populata progresiv cu idei si rationamente crestine - din care emerge " o dreapta chibzuinta", care, ca orice alt fenomen, nu este fixa - poate evolua sau involua.

In acest rationament se presupune ca se intelege perfect ce inseamna 'a vorbi cu Dumnezeu'.

Tot timpul...sau sunt si pauze in dialog? Caci orice pauza presupune o separare momentana, deci imperfectiune. Prin mici hiatusuri in relatia cu Dumnezeu apar conditii/stari de necunoastere care favorizeaza caderea.

Este o diferenta intre "a vorbi" si "a vedea"?

Este o diferenta intre "a-L vedea" si "a fi plin de Dumnezeu"?

Prima data a fost voinţa de a-l asculta pe şarpe si apoi a intervenit ca si consecinta pauza in dialog, iniţiata de Dumnezeu, cand si-a retras harul.
Cred că pentru Adam sa greşeasca era la fel de greu cum e pentru noi ,azi, sa facem faptele virtutii.

Vointa de a comuta spre o alta alternativa nu poate apare atunci cand fiinta este absorbita si implinita de ceva/in cineva.

Este simplu. Cand intreaga fiinta este concentrata deplin in obiectul atentiei stimulii exteriori nu au puterea sa miste mintea spre altceva.

Comutarea vointei se poate realiza doar atunci cand apare o decuplare sensibla, un spatiu gol care devine loc de manevra.

Balansarea vointei este un fenomen efect care are cauza directa o nestatornicie subtila preexistenta - o decuplare prealabila de Dumnezeu sau o legatura relativ fragila cu "libertate" la derapaj. In ghilimele, pt. ca libertatea autentica este libertatea la miscare in Dumnezeu - nu in afara acestuia.

Cand cineva vine si iti spune ca poti sa fii egal cu obiectul atenţiei si implicit te poti pune pe tine in locul lui Dumnezeu si tu alegi sa crezi aceasta afirmatie...orice se poate întâmpla..
Balansarea voinţei este un fenomen efect al faptului ca e...liberă. Voinţa liberă total, inclusiv sa sa intoarca impotriva Creatorului.
E posibil ca Adam sa nu fi facut ascultare de Dumnezeu sa mănânce din toti ceilalti pomi ai Raiului (cu o singura exceptie)şi oprindu-se din explorarea ("gustarea"? )creaţiei , a intrat şarpele în scenă .

Nu are legatura cu subiectul.

Nu s-a afirmat in topic ca a fi concentrat inseamna sa fii egal (??) cu obiectul concentrarii.

"Voinţa liberă total, inclusiv sa sa intoarca impotriva Creatorului." Este o libertate teoretica (definita corect politic).

In alternativa nu se gaseste o alta forma de libertate, ci damnare. In alternativa, libertatea isi pierde sensul ontologic.

Pt. o mai buna intelegere: "Iti las libertatea de a suferi vesnic". Teoretic este o forma de libertate - practic, dpdv al experientei nu este nicio libertate. In politica se apeleaza frecvent la aceste forme de definitie care ascund aspectul practic - teoretic corecte dar fara miez - forme fara fond. ( "Daca vrei sa te omori, ai toata libertatea. Nu iti ingradesc optiunea" - libertatea vointei inclinata spre distructie o valoare mai presus de valoarea vietii insasi).

Mai mult, este o libertate lipsita de discernamant - cunoastere clara a consecintelor, elementul de decizie se misca intre porunca si momeala, nu se bazeaza pe cunoastere reala/directa.

A nu sti ca Dumnezeu spune adevarul, atunci cand afirma ca vei muri, inseamna ca deja te afli in necunostinta (chiar inainte de luarea deciziei).

Mă refeream la ce a spus şarpele, că Adam "va fi ca Dumnezeu"
Adam s-ar fi aflat in necunostinta daca nu stia ca va muri, dar daca a stiut...e vointa libera. Tu legi cunoasterea de neputinta de a greşi, dar lucifer avea cea mai mare cunostinta dintre toti îngerii si a gresit primul, foarte multi oameni ajung pe treptele sfinteniei si apoi cad.Cred ca e vorba de vointa.

Greseala este intotdeauna o consecinta a intunecimii mintii.
Intunecimea mintii este cauza initiala.
Vointa este cauza actionala.

Mintea se intuneca fie prin necunoastere, fie prin forta lucrarii pacatului (tendinta spre pacat), fie prin ambele.

In cazul lui Lucifer si a protoparintilor presupunem ca nu pre-exista o lucrare pacatoasa in fiinta lor. Deci ramanem cu necunoasterea.

Necunostinta se manifesta sub diverse forme - cand confundam raul cu binele, dubiu, indoiala, inchipuiri fantasmagorice...

Si Lucifer si protoparintii au fost secerati de imaginatie fantasmagorica. Chiar daca Lucifer avea "cea mai mare cunostinta dintre toti îngerii" iar protoparintii "vorbeau cu Dumnezeu".

In plus, Adam nu a crezut ca poate muri...probabil pentru ca nu a cunoscut fenomenul mortii (daca l-ar fi cunoscut, Edenul nu era Eden). Este o speculatie, rationand in paradigma literala a Genezei.

Pai daca rămânem cu necunoasterea inseamna ca Dumnezeu e nedrept ca a pedepsit pe cineva care nu trebuia pedepsit din simplul motiv ca...nu stia,iar daca Cel care a dat legea morala e imoral...rezulta ca...tu Intelegi legea morala mai bine decat Dumnezeu. Exact ce a facut Adam?

Nu spun ca inteleg legea morala mai bine ca Dumnezeu.
Concluzia iti apartine.

Spun ca Geneza nu trebuie interpretata literal.

Pentru ca, inevitabil, rationand corect se ajunge la aceasta coliziune morala intrinseca... Si din nou, inevitabil, trebuie sa renuntam la ratiune si sa apelam la conceptul de "taina".

Din acest punct de vedere Geneza are doar o valoare cognitiv-morala, functia de baza - nu una istorica.

Este un sablon de instruire in virtutile fundamentale: credinta, ascultare, rabdare.

In fapt, nu stim ce a fost la Inceput, daca a existat un Inceput...sau un perpetuu prezent.

Păi noi nu prea rationam corect, credem ca rationam corect, pacatele sunt martorii acuzarii. Daca noi credem ca rationam corect, desi faptele mă (ne? ) contrazic, mă intreb ce a rationat Adam înainte de cădere cand era înconjurat de zidul de foc al harului si vorbea cu Dumnezeu faţă către faţă si... nu avea păcate. Oare avea o cunostinta mult mai mare decat noi despre..orice?

Ai mai promovat prostia asta si pe alt topic, cu alte cuvinte, incerci sa sugerezi ca Dumnezeu nu i-a oferit o alegere in deplinatate de cauza, deci este partas la alegerea gresita a omului.

Mare tampenie si nu cred ca as gresi prea mult daca as spune ca e de inspiratie diabolica.

Posibil...insa nu suficienta cat sa nu greseasca.

Prin rationament ajungem sa credem. Prin rationament ne infranam. Prin rationament gresim.
Unele rationamente sunt corecte, altele gresite.

Ar fi preferabil ca densitatea argumentelor sa o egaleze pe cea a epitetelor.
Speram la un upgrade din partea ta.
Se pare ca ramanem cu exprimarea la nivel visceral.

Demonizarea este mai la indemana decat curajul de a rationa.

Ai facut intotdeauna ceea ce ştiai că e bine? Daca nu, atunci nu ratiunea [simpla] e raspunsul.Cred ca e mai complicat...si ne depaseste, pe mine cel putin.

Voința aceea care se întoarce împotriva Creatorului nu mai e demult liberă și nici vie, ci este posedată de duhuri necurate, după ce a fost mai întâi influențată și apoi dominată de aceleași duhuri.

Cu cât este o voință mai liberă, cu atât este mai dedicată și închinată Creatorului prin fericirea sa, fiindcă știe că El este atât cauza cât și și scopul existenței.

Libertatea de care pomenești mai sus este ca și concept (civil, democratic, literar, social, juridic șamd) un non-sens în Împărăția lui Dumnezeu; sau o dovadă a unui punct de vedere protestant, care aplică în credință principii juridice.

Aşa e...si nu prea.Ce duhuri rele l-au influentat pe Lucifer? Inca nu erau. Iar pe Adam nu ar fi putut sa-l influenteze duhurile, decat daca ALTCEVA decat cunoasterea era la mijloc si anume vointa liberă. Adam nu avea oare cunostinta de Dumnezeu, inainte de cadere,mai mult decat orice sfânt ? Lucifer nu avea oare cunostinta de Dumnezeu mai mult decat orice inger? Dupa logica ta era cu neputinta sa cada ,avand in vedere ca aveau cunoasterea de Dumnezeu la cel mai inalt nivel. Se pare ca nu cunoasterea e determinanta, ...e importanta dar nu determinanta. Pe pamant libera alegere e determinanta, avand in vedere ca multi sfinti AU CREZUT("credinta " crestina ,nu ?) si NU AU ŞTIUT (apropo de ne-cunoastere)ca Lucifer si Adam.

13. Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut.(Mt8,13a)

Te rog să mă ierți, dar tu ai o logică de cel mai înalt nivel, din cauza căreia cauți texte(și parteneri) ca să contrazici; de aceea-ți zic și eu: dacă așa vrei fie ție după cum ai crezut.

După logica mea era imposibil să nu cadă deoarece cunoașterea de Dumnezeu abia se înfiripa(ca și la mine/noi, cum vrei tu).

Acum te-ai dus in extrema cealalta ca sa "accentuezi" eventuala mea eroare ...si ai trecut de parapet iesind de pe sosea. Cred ca e cam exagerată formularea ta cu "imposibil sa nu cadă " caci involuntar arunci pisica in curtea lui Dumnezeu si il faci imoral ca l-a pedepsit pe om pentru ceva "imposibil " de evitat. Cand formulam o idee trebuie să vedem si consecintele logice ce decurg din ea. Si da ai dreptate, cand am scris ideea cu "Dupa logica ta.. " ii raspundeam lui florin fara sa mai specific adresantul ,si a iesit un comentariu hibrid .

Am argumentat deja pe topicul unde ai adus prima data aberatia asta.
DIn cate tin minte, tu ai ramas dator cu un raspuns.

Nu am timp sa caut acum topicul, poate faci tu un efort in acest sens si iti re-improspatezi memoria.

Si te-ai gandit ca pentru eroarea de rationament a lui Adam, cel mai bine e sa dai vina pe Dumnezeu.

Macar diavolul (prin sarpe) l-a acuzat pe Dumnezeu "doar" de minciuna (nu veti muri).

Eu n-am fost în nici o extremă.
Dumnezeu n-a pedepsit pe nimeni; El a făcut Împărația Sa cu regulile ei de la bun început, dar Adam nu le-a cunoscut(și nici noi acum) și de aceea era imposibil să nu cadă; i-a spus Dumnezeu să nu mănânce, dar Adam era în trup, adică orb și ignorant(ca noi astăzi), n-avea cum să înțeleagă decât după experimentare.
Nu-ți limita logica la cuvintele scrise în versete, ci admite tot ce mai poate fi inclus; câteodată (la Dumnezeu) și imposibilul poate fi inclus.




P.S. Nu lua ad literam ultima exagerare.

O insiruire de cuvinte nu constituie un raspuns. Imposibilul poate fi inclus dar nu si ilogica.