Lipsa sentimentelor
 

Buna ziua tuturor, problema pe care o am si pentru care am nevoie de un sfat este urmatoarea: sunt intr-o relatie cu prietena mea de 10 luni, insa o vad distanta, rece fata de mine intr-un cuvant nefericita. Din ce mi-a spus, rezulta ca nu poate sa tina la mine desi incearca si ca sa distantat fata de mine de cand am dus-o la mine acasa (nu am o situatie materiala prea buna) dar totusi zice ca pentru ea nu situatia materiala conteaza.
Nustiu cum sa procedez, imi doresc sa o stiu fericita, chiar daca asta inseamna sa nu fie alaturi de mine

Da- am citit ce ati scris. Nu spun ca as fi mare specialist, dar- asa cum vad eu lucruri (deoarece am trecut si eu printr-o situatie oarecum asemanatoare):

-in primul rand, deoarece comunicarea conteaza foarte mult, incercati sa discutati cu ea absolut orice probleme, si sa gasiti o solutie. Daca sunteti impreuna si locuiti in aceiasi localitate de mai mult timp, atunci ma gandesc ca oarecum intr-o anumita masura v-ati putut da seama ce fel de sentimente ar exista intre voi;
-apoi conteaza mult sa vada ca va implicati, sa fie convinsa ca mai ales intr-o situatie grea sau la necaz (ca la distractie, petreceri si dans toti ne pricepem) ati fi alaturi de ea;
-apoi incercati sa i intelegeti aspiratiile in viata, ce ar vrea sa faca in viata, in ce domeniu ar vrea sa lucreze, si sa o intelegeti si sa o sustineti si incurajati in sensul asta.
-conteaza si modul de a fi ca persoana- in sensul de a fi o fire vesela, deschisa.
-vicii grave nu cred sa fie cazul (bautura, jocuri de noroc, violenta, etc)

Daca, cu toate acestea, tot nu simtiti ca ar avea sentimente autentice pentru dumneavoastra (nu pot sa va spun in cuvinte- treaba asta se simte), atunci e foarte greu de facut ceva. Dragoste cu forta nu se poate.
Din pacate stiu ce inseamna sa fi iubit pe cineva si persoana respectiva sa nu aiba acceleasi sentimente. Eu va doresc sa fie bine, sa mearga spre ceva frumos relatia dumneavoastra si chiar spre o "perinita" si dumneavoastra fiindca-din cate am inteles- o iubiti cu adevarat pe femeia respectiva- trebuie sa faceti tot ce e omeneste fizic posibil sa fie bine.

Romanul are o vorba: "dragoste cu de-a sila, nu se poate".

Evident, nu e interesata de persoana ta, probabil daca ar fi altcineva, cu alti "parametri" i s-ar aprinde imediat calcaile.
Si cand ma refer la "parametri" nu e neaparat vorba de bani, desi poti fi sigura ca si asta e, indiferent ce zice din gura.

Vezi de treaba ta, cauta in alta parte, nu-ti mai pierde timpul ca ai sa plangi dupa el.

După cum se vede, tu te apropii mereu de ea și de aceea ai impresia că e alături de tine; ia nu te mai apropia ca să vezi dacă mai e alături de tine sau nu.
În felul ăsta împuști doi iepuri dintr-un foc: o faci fericită instant și te și lămurești dacă tu ești autorul sau lipsa ta.
Din câte înțeleg eu spusele tale, ea din lipsă de... altceva se plimbă cu tine; altfel spus, te plimbă pe tine până apare ”altceva”.

Dacă tu o vezi de 10 luni și e mai distantă de la vizita de-acasă, e la mintea cocoșului că, deși neagă, e interesată de situația materială. Poate că tu nu ești cocoș(scuze!).
Dacă o femeie nu e interesată de situația materială, atunci nu e femeie(poate e fecioară).

Dacă n-ai fi ”specialist”, atunci nu ai avea ”obrazul”(tupeul) să dai niște sfaturi în urma cărora, deși le-ai aplicat, situația e aceeași. Sau nu le-ai aplicat? Atunci de ce le dai?

Îmi cer iertare, dar sfaturile date nu se pot urma dacă nu definesc pesoana care le aplică, Le ”aplic” ca să... Ca să ce? Ca să seduc?
Baliverne!
Trebuie să fiu eu însumi, așa cum sunt și voi obține ceea ce merit fiindcă merit doar ceea ce am; ceea ce n-am nu mi-e scris să-mi aparțină, nu mi-e rânduit să am. Depinde cum sunt eu.

Nu pot urma o rețetă falsă toată viața; pe undeva va ieși la suprafață falsul.
Desigur, oricui îi ”zâmbește” capra vecinului când trage cu ochiul în curtea lui.

Va multumesc tuturor pentru sfaturi, o sa incerc sa le adaptez situatiei mele si sa le pun in aplicare.

"Dacă tu o vezi de 10 luni și e mai distantă de la vizita de-acasă, e la mintea cocoșului că, deși neagă, e interesată de situația materială. Poate că tu nu ești cocoș(scuze!).
Dacă o femeie nu e interesată de situația materială, atunci nu e femeie(poate e fecioară)."

Probabil ca nu sunt "cocos" , ca nu am calitatile pe care ea le cauta la un barbat, ea avand mai multe relatii si putand face o comparatie. Totusi mi se pare o persoana speciala datorita faptului ca si-a pastrat fecioria in ciuda tentatiilor pe care le-a avut in relatiile cu altii.
O sa ma distantez o perioada de ea,dar inca nu renunt definitiv, cred ca e mai bine sa ma rog mai mult si apoi cum vrea Dumnezeu asa va fi.

Imi pare rau ca v-ati suparat. Eu doar am incercat sa va ajut. Puteti fi sigur ceea ce am zis chiar am si aplicat, si nu cu intentia de a seduce, ci cu intentia de a fi bine si de a construi ceva de durata. Facem tot ce putem, insa nu depinde numai de noi, iar minuni nu cred ca poate face nimeni dintre oameni.

Foarte putine detalii pt a avea o idee cat de cat...
Este distanta acum insa a fost si altfel in trecut?Ii facea placer sa va vada,sa fie in compania dvs?
Dvs sunteti o companie placuta,la randul dvs sunteti disponibil afectiv ?Va aratati incantarea de a fi in compania ei?Ii acordati atentie?incercati s-o cunoasteti,s-o ascultati sa aflati ce-si doreste,ce-i place,ce o face fericita ?
Cat de bine comunicati?sunteti timid sau aveti o personalitate taciturna?

As prefera sa nu mai imi spuneti dvs, am doar 23 de ani. Anul trecut cand am intalnit-o ea era intr-o perioada dificila dpdv emotional, si din cate imi zice ea, eu am inteles-o prin ce a trecut.
La inceput era dragastoasa cu mine, ii placea sa petrecem timp impreuna,insa apoi a trebuit sa se mute la camin si mi se pare ca de acolo a inceput sa se departeze de mine.
De cate ori incerc sa o cunosc mai bine, parca se inchide in ea si nu are curaj sa imi spuna ceea ce simte, asta cred eu datorita faptului ca in trecut cel pe care la iubit i-a reprosat lucruri.
Cat despre mine sunt mai taciturn, pana cunosc persoana si am incredere in ea, sincer nustiu cum sa o fac sa se simta mai bine, ea imi zice ca dintre toti cu mine se simte cel mai in siguranta, dar ca nu intelege dc nu poate tine la mine.

Spui ca se simte in siguranta cu tine dar ca nu intelege de ce nu poate tine la tine.

Cred ca s-a implicat in prietenia cu tine pentru a nu fi singura, iar tu esti un <pansament> pentru ea, incearca prin iesirile impreuna cu tine sa se salveze de suferinta, sa schimbe mediul, sa schimbe un zambet, o vorba, sa uite trecutul. Asta la exterior.
La interior eu cred ca nu s-a vindecat, dragostea se vindeca greu si de asta inca nu simte nimic pentru tine. Nu are cum sa simta pentru tine ceva daca nu s-a vindecat de trecut, daca nu l-a uitat pe cel din trecut, daca nu a lasat trecutul in urma si asta cere timp. Poate de la acel baiat inca mai spera cat de putin la o impacare.
Se mai poate ca ruptura cu acel baiat sa fie definitiva si sa-si fi impietrit inima si ii trebuie timp pentru a trece la liniste si echilibru, incredere in sine, sa-si incarce bateriile si apoi sa de deschida iar spre o noua dragoste. Poti fi tu acela care esti langa ea si sa te apreciereze pentru rabdarea si iubirea ta sau te poti astepta cand e refacuta sa spuna ca nu esti tu acela pe care-l vrea.
E complicat, depinde de tine ce vei face.

Daca spui ca era bine pana a merge acasa la tine si dupa aceea s-a racit vizibil, e posibil ca avea niste asteptari materiale legate de tine, poate se intreaba cum va veti realiza impreuna ca familie, ce perspective are alaturi de tine si probabil s-au mai racit si sentimentele si diplomatic iti spune ca "nu stie de ce nu poate tine la tine" ...
Cred ca daca situatia ta materiala ar fi fost f. buna, ai fi zis "wow, ce noros sunt, ce mult ma iubeste fata asta" si nu mai erai aici pe forum.

Incearca totusi sa ii dai si un ultimatum, ori e cu tine si se implica, ori isi plange de mila ca nu stie de ce nu poate iubi, ca doar nu te plimba ca pe-un catel.
Te mai gandesti.
Tu trebuie sa hotarasti. Noi ne dam cu pararea.

Poate o problema e si putinul timp pe care il petrecem impreuna, fiind ocupati cu servici si facultate ne intalnim 1 data pe sapt si duminica cand mergem la biserica.
Stiu ca ei ii este greu sa fie cu altcineva si datorita faptului ca dupa ce ne-am cunoscut, sa rugat pt un semn, semnul consta intr-un ingeras iar cel care i da semnul acela sa fie sotul ei...iar eu i-am dat ingerasul.
Ma gandesc ca nu i este usor, de aceea o sa i dau un ultimatum dar o sa vorbesc si cu duhovnicul despre acest lucru.

E clar ca aveti o problema de comunicare.
Nu trebuie neaparat sa te distantezi de ea, nu te mai concentra pe viitorul relatiei ci pe problema de comunicare care o aveti.
Daca va rezolvati aceasta problema, nu se stie, s-ar putea chiar sa aveti un viitor.
Sau poate sa descoperiti ca urmariti lucruri prea diferite pentru a fi impreuna..cine stie.
Dar totul trebuie sa porneasca de aici, comunicare, sinceritate.

Ar fi mult mai rau sa ajungeti intr-o casatorie in care de fapt nici unul n-a stiut ce vrea celalatl, fiecare preferand sa traga propriile sale concluzii, interpretand subiectiv si personal jumatati de vorbe, gesturi, etc.

Nu cred ca "ultimatumul" rezolva ceva.
Se poate sa aiba niste temeri legate de tine, care nu ti le poate marturisi si daca nu o face se prea poate sa o faca din cauza ca totusi nu vrea sa te piarda.
Poti sa-i spui ca TREBUIE sa incerce sa faca asta, sa spuna ce gandeste, cu sinceritate (si tu trebuie sa faci la fel) pentru ca altfel relatia va esua oricum.

Poti sa-i spui ca TREBUIE sa incerce sa faca asta, sa spuna ce gandeste, cu sinceritate (si tu trebuie sa faci la fel) pentru ca altfel relatia va esua oricum.

Ati zis un mare adevar aici domnule AlinB! Fara comunicare si sinceritate nici o relatie sau casatorie nu poate functiona! E bine sa-i spui omului in fata ceea ce vrei, ceea ce iti doresti cu adevarat si ceea ce simti.
Dar bineinteles ca ceea ce spui mai trebuie sustinut si prin fapte si mod de comportare!
Eu asa am procedat si voi proceda tot timpul!

iubirea
 

Si eu sunt intr-o situatie destul de dificila. Acum cateva luni mi-am facut un prieten cu cativa ani mai mare decat mine si am inceput sa tin la el. Si el imi declara ca ma iubeste si ca insemn mult pentru el. Dar dupa 2 luni au inceput certurile si orgoliile si a devenit indiferent si rece. Eu am incercat sa ne impacat , dar el nu a mai dorit acest lucru. Pe mine ma doare foarte tare. As vrea sa-l uit, dar nu pot...iar acest lucru imi aduce multa suferinta. As vrea pe de alta parte sa-l aduc in viata mea , dar mi-a spus ca nu ma mai vrea si ca are pe altcineva. Ma intreb ...cand iubesti poti sa uiti asa repede cum a uitat el? Ce sa fac?

Am vorbit cu ea si imi zice ca nu vrea sa ne despartim, dar sa fim doar ca ajutor unul pentru celalalt si ca nu intelege care este motivul pentru care m-am atasat de ea.
Mi-a mai zis ca nu se simte asa atasata de mine si pentru ca nu facem anumite lucruri trupesti pe care le-a facut cu cei dinaintea mea, si ca nu am trecut prin incercari impreuna etc.
Am luat decizia ca 2 sapt sa intrerupem orice contact, si am rugat-o sa se gandeasca ce vrea pana la urma.
Eu nu pot decat sa ma rog la Maica Domnului sa ne ajute sa luam decizia ce-a buna

Foarte bine ai facut...Sa stii ca in viata adesea intalnesti oameni pentru care iubirea trupeasca este foarte importanta..insemna TOTUL. In acest caz nu poti decat s arenunti si sa iti mentii principiile tale. Iubirea adevarata este foarte greu de gasit si ea presupune multe sacrificii. Ai rabdare si credinta !

Daca aveti un duhovnic mergeti si vorbiti cu el, al meu mi-a spus sa caut Imparatia Domnului mai intai de toate, si sa ma rog Maicii Domnului sa ma ajute sa imi traiesc viata asa cum vrea Ea.
Insa din pacate imi e tare greu sa pun in practica.
Parerea mea este ca daca iubesti cu adevarat pe cineva nu poti sa il uiti chiar si daca nu mai este cu tine sau te respinge, dar probabil ca iubirea ce-a adevarata vine doar in momentul casatoriei cand primim binecuvantarea Domnului insa totusi si inainte tre sa incercam iubim asa cum stim si cum putem mai bine

Da , trebuie sa iubim si inainte de casatorie, trebuie sa fim atasati de acea persoana , sa ne placa de ea, sa petrecem cu drag timpul impreuna, sa iertam cand greseste si sa avem puterea sa trecem peste toate clipele grele. Dar asta se poate doar daca ne dorim cu adevarat.

Ea este inca fecioara, dar in trecut au amagit-o altii sa faca anumite chestii si stiu ca ii pare rau pentru ele si chiar se indreapta. Probabil ca si eu daca as fi fost in circumstantele acele as fi cazut dar m-a ferit Dumnezeu de ocazii.
Dar probabil ca i plac caracteristicile baietiilor dinainte, cum au stiut sa se comporte cu ea cum au facut-o sa se simta dpdv social...aceia fiind baieti populari.

Da. Traim intr-o lume in care "normalul" este considerat "anormal ". Poate acum face diferenta intre tine si ei. Poate nu stie cum sa procedeze cu tine. Daca simti ca o iubesti cu adevarat fii alaturi de ea. Dar daca vezi ca nu merge nicicum, nu-ti mai amagii sufletul. Sunt multe fete in lumea asta...unele cu adevarat deosebite.

Stiu ca pare o dovada de egoism din partea mea si poate si este sa ii impun cuiva pauze si sa i cer raspunsuri, dar pur si simplu la un moment dat tre sa avem si puterea sa hotaram ce ne dorim.
Eu am vazut la mine in familie cazul acesta, mama mea casatorindu-se cu tata doar ca i s-a parut baiat bun dar nu l-a iubit niciodata, ceea ce a si dus la divort. Si mi-am promis ca sa nu fac la fel.....deci desigur ca raman alaturi de prietena mea dar daca isi doreste si ea cu adevarat lucrul acesta

Exact. Trebuie sa iubesti omul respectiv. Doar atasamentul si mila nu sunt de ajuns.Astea nu vor duce niciodata la o relatie trainica sau de casatorie. Iar sufletul tau se va simti neimplinit. Si sa stii ca neimplinirea iti va aduce multa suferinta. Ai luat decizia corecta...chiar daca poate iti e greu.

Si s-a dovedit ca de fapt nu era baiat bun, s-au s-a trezit ca a fi baiat bun nu e suficient, ar avea nevoie si de ceva pasiune nebuneasca pentru o familie?

Doar ptr. ca o persoana este buna, nu inseamna ca te si indragostesti de ea.

Sa dovedit ca era nevoie si de ceva pasiune

Asta asa e , dar atunci nici nu stai langa ea pana gasesti pe altul care te atraga (vbesc la general)

Clasica confuzie intre dragoste si indragostire - se pare ca bantuie pana si pe cele mai (aparent) bisericoase feminine fiinte..

De ce sunt in stare telenovelele astea..

Serios?Acesta a fost motivul de despartire ?
Daca intrebi o femeie ce asteapta de la un viitor sot(care sunt criteriile)95% spun ca doresc un"baiat bun"-intelegandu-se prin asta unul care sa le respecte,sa nu le bata,sa nu le insele,etc etc etc...
Oricum ciudata mai este lumea...

Cica unii isi bat femeile tocmai de asta, sa nu cada in cealalta categorie, care nu mai pot de bine si cad in cealalta extrema.. :)

Acum desigur ca si tatal meu a facut greseli ,dar asa daca nu iubesti un om, probabil ca nu i treci cu vederea greselile...
Asta "doar cred" ca vor majoritatea, dar pana la urma constata ce celalalt e mai interesant., sau poate ca pentru multe conteaza cel mai mult acel statut social (daca al meu e mai bun a prietenei mele, daca e popular etc) o data ce te obisnuiesti asa e greu sa te dezveti. Acestea fiind valabile si in cazul a ceea ce urmaresc multi baieti cand au o prietena

Pasiunea nu tine loc de lipsa dragostei.

Pasiunea se termina, dragostea nu cade niciodata. (1Corinteni13:8)

Ca sa nu mai vorbim ca ceea ce se intelege in mod curent despre pasiune, e o chestiune care e strans legata de patima sexualitatii.

Sa nu schimbam subiectul, ca era vorba despre femei si cum vad ele dragostea, mai ales in casnicie.

De ce nu ?Asta ar trebui sa fie idealul :)

Pentru femeile mai necoapte trebuie sa fie si nitel rau ca sa se poate indragosti de el :)

Stii cum se zice, Raiul e plictisitor, prea multa monotonie..

Aici cam aveti dreptate- ca sa te indragostesti cu adevarat de cineva (adica ma refer in sensul de a face totul pentru a fi cu persoana respectiva), trebuie sa-ti placa aceea persoana pe ansamblu, asa cum este ea! Nu stiu sa va zic in cuvinte- pur si simplu simti treaba asta!

Da,eu nu i-am inteles niciodata pe cei care se plictisesc de prea mult bine sau de prea multi oameni buni in preajma...Si nu stiu cum aranjeaza Dumnezeu lucrurile dar rareori vei vedea 2 oameni cuminti impreuna,de obicei cu cat esti mai rau,nesuferit si twisted de aia ai mai multa forta de seductie:)

Nu sunt numai femei necoapte care au acest modus operandi,unele raman asa si la varste mai putin fragede :)
Personal cred ca la baza acestor alegeri stau niste dezechilibre de relationare cu sexul opus,dezechilibre care apar prima data in relatia cu tatal lor;daca parintii nu au dat dovada ca traiesc intr-o casatorie armonioasa,mai greu pt copiii lor sa priceapa niste lucruri pe care nu le vad in realitatea inconjuratoare.
Este foarte simplu,barbatii isi doresc o femeie care seamana cu mama lor,iar femeile un barbat ca si tatal lor.

Aici cred ca trebuie facuta o distinctie intre doua lucruri complet diferite:

-acele persoane de condamnat intradevar, care au un caracter urat sau se ocupa cu diverse lucruri foarte grave (trafic de droguri, proxenetism, violuri, care au un caracter violent, care nu sunt in stare sa fie fideli unei singure femei, betivani, camatari, etc). Cu astfel de persoane cred ca nici o femeie serioasa nu ar vrea sa fie;

-sau -ceea ce cred ca ar fi de apreciat- acei barbati care sunt si seriosi (in sensul ca atunci cand iubesti cu adevarat o femeie sa fii alaturi de ea in orice imprejurare, sa stie ca se poate baza pe tine si ca indiferent de situatie si conjuctura nicioadata nu o vei insela), dar care in accelasi timp au si un caracter foarte deschis si vesel! Cand e de muncit muncim serios, cand e sa fii alaturi de femeia care o iubesti sa darami muntii cum se zice, iar cand e vorba de distractie sau petreceri- pai la caz de mare bucurie iti iei partenera sau sotia de mana si chemi lautarul sa-ti cante cam asa ceva

http://www.youtube.com/watch?v=sgd6y...tailpage#t=102

Logic,mai ales ca si crestini ce suntem ar trebui sa ne indragostim de oameni buni,calzi,ocrotitori,sensibili,cu o latura afectiva ,mai naivi,mai smeriti,cu frica de Dumnezeu.Dar asta-i teorie...
Practica arata altfel :)
Probabil ca oamenii buni sunt atrasi de cei mai putin buni deoarece isi spun ca ii pot salva sau schimba,alaturi de un sot bun fie poti deveni mai buna(si eventual mantui)fie nu te schimbi si il smintesti si pe el...nu se stie niciodata,merita sa incercam se pare...

Ca si barbat este normal sa fii bland, ocrotitor, sensibil cu femeia pe care o iubesti!
Dar in viata inevitabil sunt si situatii cand trebuie sa-ti pastrezi sangele rece ca sa poti actiona hotarat si ferm. De exemplul la vreo boala, accident, necaz, etc- cand este necesar sa-ti pastrezi luciditate ca sa poti actiona ferm si eficient- nu cred ca ar fi bine sa fii prea sensibil.
Apoi- mai ales cum este situatia actuala din Romania pe plan economic si social- iarasi ca si barbat trebuie sa fii mai hotarat, sa te zbati, sa vorbesti de asa maniera cu oamenii pentru a rezolva o problema de servici pentru tine sau pentru sotie/partenera!
Apoi iarasi o situatie cand nu prea merge cu sensibilitatea- de exemplul daca sotia sau partenera se plange acasa ca o hartuieste sexual seful sau patronul. Atunci te duci peste el, intai i zici sa-si vada de treaba, iar daca nu pricepe cu vorba buna apelam si alte metode mai "contondente"!

Oamenii nu se pot schimba decat cu propria lor vointa. Iar daca nu esti pe aceeasi lungime de unde , greu poti convietui impreuna. Desi se spune ca opusul ne atrage mereu. Ne atrage pentru ca e partea care noua ne lipseste( opusul nostru). Insa el ne poate oferii inaltare sau cadere. Asa ca mare grija la ceea ce ne dorim de la viata.

Depinde ce intelegi prin "a nu fi pe aceeasi lungime de unda".
Poti fi oameni pe "aceeasi lungime de unde" cu incapatanarea, orgoliul, si asta nu e bine.

Pot fi foarte diferiti ca si preocupari si totusi sa se inteleaga chiar daca, din pacate, nu ajung sa faca prea multe lucruri impreuna.

Efortul de armonizare intre doi oameni diferiti poate fi mai benefic uneori pentru viata duhovniceasca, decat o omeneasca potrivire din start.
Este uneori o fantastica oportunitate de a urca tocmai prin caderile celuilalt.

Depinde,de obicei traiul in comun cu cineva cu care nu poti sa imparti prea multe se poate transforma intr-o relatie de chiriasi (in cel mai bun caz) :)
Cat de grozava si de ridicata in slavi,este relatia trupeasca intre 2 oameni si tot nu poate compensa atasamentul emotional de o persoana,pe care o pretuiesti si vrei sa-ti petreci zilele cu ea doar pt ca impartiti aceleasi valori si credeti in aceleasi lucruri.
Imagineaza-ti ca mi-as lua de barbat un hinghier de la Aspa,care vine acasa deja beat,pune manele la maxim si-mi arunca toate legumele pe jos intr -un acces de furie ca nu i-am gatit carne prajita,carnati si cartofi ... :)
Care ar fi lectia duvohniceasca aici?
De ce sa nu astepte el sa-i pice o fata cu aceiasi atitudine ca sa fie fericiti fara a exista neintelegeri si a se creea frustari ca nu poti sa fii tu insuti!