Au oamenii suflet? Iată care este răspunsul ştiinţei
 

"Cu cât aflăm mai multe despre noi (???), cu atât este mai puţin surprinzător faptul că nu avem suflete. Noi, oamenii, am evoluat de-a lungul a miliarde de ani din creaturi simple care nu aveau niciun fel de viaţă mentală – iar înainte de acest moment din elemente ce nu erau nici măcar creaturi. Fiecare dintre noi apare în urma contactului fizic dintre un spermatozoid şi un ovul şi se dezvoltă celulă cu celulă. Viaţa mentală ce apare este în permanenţă strâns legată de starea corpului. De altfel, cele mai bune teorii moderne referitoare la conştienţă susţin că mintea este doar o reprezentare pe care un organism fizic o face despre sine şi mediul său pentru a se ajuta să supravieţuiască într-o lume complexă plină de pericole fizice. Dovezile acumulate până acum de ştiinţă ne spun, totodată, că acest creier complex care produce totul – emoţii, artă, gândire, religie – este un lucru mult mai uluitor decât simplul suflet postulat de Platon şi de teologi."

Pentru articolul complet si "argumentat stiintific" accesati http://www.descopera.ro/stiinta/1132...unsul-stiintei

Stiinta atunci cand se refera la suflet ori spune ca nu exista, ori daca admite ca acesta exista ne spune ca este ceva preexistent corpului (ceva similar cu reincarnarea) dupa cum veti putea observa si in articolul urmator.

Fizica cuantică oferă o explicaţie ştiinţifică pentru existenţa sufletului ??? - http://www.descopera.ro/dnews/102670...e-renume-video

Aceste conceptii au fost invocate si in vechime, nimic nu este nou pe acesta tema, Sfântu Ioan Gura de Aur (354-407) afirma:

"Dar sunt unii oameni fără judecată, care, chiar după atâta învăţătură, încearcă să nu creadă; unii nu îngăduie ca lumea aceasta să aibă un creator; alţii spun că lumea şi cele din lume s-au făcut de la sine; în sfârşit, alţii spun că toate s-au făcut dintr-o materie preexistentă. Uită-te cât de mare e înşelăciunea diavolului! Cum a abuzat de uşurătatea gândirii celor ce slujesc înşelăciunii!"

In concluzie este clar pentru orice crestin ortodox ce fel de dialog constructiv poate avea cu persoanele care nu cred ca au suflet ... vor incerca sa te convinga ca nu ai nici tu, este evident! Ce parere aveti ?

Cine v-a pacalit?...(si motanul meu e convins ca are un sufletzel)..hmm,parca ati fi un troll..
In fine, iertare!

Ha, ha, ha, lavinia40, tu afirmi ca si motanul tau are suflet in timp ce stiinta ne spune ca nici macar oamenii nu au suflet.

Atentie, sa nu picam in "transmigrare", unde sufletul bunicului se poate afla in orice "motan" ... sa nu confundam credinta ortodoxa despre suflet cu alte credinte din india care ne spun ca sufletul este preexistent corpului si transmigreaza, ca sunt lucruri total diferite de credinta ortodoxa.

Credinta ortodoxa spune foarte clar ca doar omul are suflet, iar motanii, animalele, plantele, etc. din pacate nu au suflet.
Sufletul este daruit fiecarui om in momentul conceptiei direct de Dumnezeu. Asa se explica foarte usor de ce foarte multi oameni perfect sanatosi biologic dar fara credinta in Dumnezeu nu pot face copii ... oricat ar incerca.

Este bine de observat ca acei oameni de stiinta care aparent accepta ca exista sufletul se refera permanent la unul preexistent corpului aflat intr-un univers necreat de nimeni, prin urmare se refera la cu totul altceva decat ce ne spune credinta ortodoxa.
Multi se refera la suflet dar abordeaza credinta indiana din pacate ... ar fi bine sa nu mai facem aceste confuzii.

Eu știam că spune că oamenii au suflet nemuritor, iar animalele au și ele suflet, însă nu este nemuritor.

mirela.t, ce stiai tu este gresit. Sufletul este nemuritor si doar omul il are. Din pacate animalele nu au suflet deloc.
Suflet muritor, la animale, banuiesc ca observi ca este cel putin ilogic. Probabil ideea ca animalele au un suflet muritor au incercat sa o strecoare evolutionistii teisti, in acest fel ei sperand sa justifice aparitia sufletului la maimutele din care credeau ca s-a tras omul.
Indienii cred ca toate animalele au suflet, incusiv insectele ... dar e vorba de o credinta politeista fara legatura cu credinta crestin ortodoxa. Indienii cred in transmigrarea sufletului si in karma, e problema lor, iar oamenii de stiinta cred ca nu exista suflet, e problema lor. Incercati sa nu mai amestecati tot felul de credinte referitoare la suflet cu credinta ortodoxa care spune foarte clar ca doar Omul a fost facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si este singurul care a primit suflet prin Duhul Sfant.

9. "Iată Eu închei legământul Meu cu voi, cu urmaşii voştri.
10. Şi cu tot sufletul viu, care este cu voi: cu păsările, cu animalele şi cu toate fiarele pământului, care sunt cu voi, cu toate vietăţile pământului câte au ieşit din corabie; (Facerea 9).

Multă dragoste în inimă şi multe, multe bucurii în suflet, Mirela!
Acelaşi prieten .. tăcut.

Părintele Cleopa

Despre valoarea sufletului

Omul este mai mic decît îngerii cu cunoştinţa, iar cu darul, cunoaşte mai puţine taine dumnezeieşti decît aceştia. Aşa trebuie să înţelegem cuvintele Mîntuitorului despre Sfîntul Ioan Botezătorul, care zice: "Între cei născuţi din femei, nimeni nu s-a ridicat mai mare ca Ioan, dar cel mai mic întru Împărăţia Cerurilor este mai mare decît el" (Matei 11, 11; Luca 7, 28).

Dar pentru că din toată zidirea, numai omul este făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, omul este mai mare decît îngerii. Sufletul omului întrece pe îngeri prin trei însuşiri, după Sfîntul Vasile cel Mare şi anume: prin minte, prin cuvînt şi prin voie de sine stăpînitoare, adică liberă. Căci prin minte sufletul omului se aseamănă mai ales cu Tatăl şi cu Fiul, iar prin voia sa liberă, de sine stăpînitoare, care este rădăcina tuturor bunătăţilor, sufletul se aseamănă Sfîntului Duh. Astfel omul este icoana Preasfintei Treimi prin aceste trei însuşiri.

Extras din "Trupul și sufletul sub microscopul filozofiei și al ortodoxiei"
http://www.doxologia.ro/religie-stii...l-ortodoxiei-0

După cum am văzut mai devreme, Biserica Ortodoxă nu crede în distincția dintre un suflet natural etern și un trup natural muritor. Cu alte cuvinte, nu consideră că sufletul aparținea lumii eterne și nenăscute a ideilor și că trupul este închisoarea sufletului. În loc, consideră că Dumnezeu a creat sufletul și trupul simultan și astfel a fost creat omul. Nici trupul nu a existat înaintea sufletului și nici sufletul înaintea trupului. Astfel, trupul omului a fost creat într-un mod pozitiv de Dumnezeu și s-a unit cu trupul. Sufletul nu se află într-o anumită parte a trupului ci în întregimea acestuia ca energie.

Din această perspectivă, Biserica Ortodoxă respinge teorie reîncarnării, întrucât omul formează o uniune între trup și suflet. Există o unitate psihosomatică a omului de la crearea lui Adam și Eva până la zămislirea fiecărui om. Omul formează o persoană, o ființă, adică trupul nu dispare și nu este haina sufletului, pe care acesta o arunca pentru a deveni altceva. După moartea omului, adică, exodul sufletului din trup, ființa și persoana sunt păstrate, iar la învierea trupurilor, fiecare suflet se va întoarce la trup său. Acest lucru este de necrezut pentru filozofia antică (păgână).

MariS, Biblia ne spune ca animalele nu au suflet dar au duh.
Ortodoxia spune ca orice fiinta vie (in afara de om) este compusa din doua elemente: duh si trup.
Omul la rindul sau este compus din trei elemente: suflet (psyche), duh (pneuma), si trup.

Omul este dihotomic. Aceasta este invatatura de credinta ortodoxa.

legat de dihotomie. si suflet viu , suflet mort, in trup viu.- dpdv duhovnicesc
de aici poate apar si argumente la trihotomie, caci se face distinctia intre sufletul mort si sufletul viu, vorbind astfel de duh, suflet si trup.
dar este doar suflet si trup, iar sufletul cu doua stari diferite. Sufletul mort (duhovniceste) este doar duh atunci , ca si animalele. A se intelege suflet mort, nu ca moartea asa cum o intelegem noi. Caci un suflet mort se poate trezi, e ca un suflet adormit, in nestiinta , care, cu ajutorul lui Dumnezeu, se trezeste din nestiinta in primul rand.
doua experiente avute in perioade diferite cu o stare a sufletului complet diferita mi-a spus multe despre aceasta.

De doua ori am fost adormita in sala de operatii, la momente total diferite. prima acum vreo 15 ani in urma, cand nu stiam nimic de Dumnezeu , si nici nu ma preocupa aceasta, si fireste ajunsa la medic din propria voie savarsind prin acea interventie, un pacat.
imi amintesc perfect numaratoarea anestezistului si cufundarea "in somn". dar nu a fost somn, ci a fost inexistenta din punct de vedere al mintii mele. Caci atunci cand m-am trezit am reluat totul cu mintea acolo unde lasasem la numaratoarea medicului , iar acea perioada de timp cat a tinut interventia a fost ca si cum nu a existat. un fel de nisa in timp, a fost numaratoarea, 5 parca, si cand m-am trezit asteptam sa vina 6. deci perioada de timp scursa, pentru mintea mea nu a existat. Daca muream atunci, in timpul interventiei, sa presupunem aceasta ipoteza, va inchipuiti ce inseamna un suflet mort inca din aceasta viata, unde as fi ajuns eu?!
ma gandesc cat de milostiv a fost Dumnezeu cu mine, si mi-a ingaduit sa mai traiesc , ce dar minunat.

a doua oara a fost in urma cu 2 ani. de data asta constienta de pacatele mele, de starea mea nenorocita, insa cu gandul la Dumnezeu si cu nadejde. A venit si acum numaratoarea, insa eu ma rugam cu mintea Doamne Iisuse. am spus de vreo 3 ori rugaciunea si la a patra am pierdut legatura cu realitatea. ei bine, de data aceasta nu a mai fost inexistenta.
doua actiuni identice - anestezie totala - si doua stari diferite ale sufletului.

ce anume face sufletul sa devina mort sau viu> ? caci pacate avem mereu si cate pacate mai facem! intr-una pacatuim! de ar fi de vina numai pacatul cine ar mai avea sufletul viu? un singur pacat te face mort sufleteste, necredinta precum si ignoranta in credinta.
A, stiu ca exista Dumnezeu ca asa spun unii oameni, dar pentru ca eu nu L-am cunoscut tratez totul superficial, neimportant. si ma las asa dusa de valurile acestei lumi. Greseala fatala.

Ce te invie sufleteste? nu lipsa pacatului, ci credinta in Dumnezeu si constientizarea starii pacatoase in care te afli. Constientizarea pacatelor te face viu, te trezeste.

Mulțumesc, MariS ! asemenea îți doresc și ție ! mă bucur MULT să te revăd pe forum.. :)

mirela.t, Biblia ne spune ca animalele nu au suflet dar au duh.
Ortodoxia spune ca orice fiinta vie (in afara de om) este compusa din doua elemente: duh si trup.
Omul la rindul sau este compus din trei elemente: suflet (psyche), duh (pneuma), si trup.

Incercarea ta mirela.t de a induce ideea gresita (prin ce ai marcat) cum ca invatatura ortodoxa ar spune ca animalele au suflet, probabil demonstreaza faptul ca ai mari lacune in ceea ce priveste punctul de vedere al ortodoxiei pe aceasta tema.

Pasajul de mai sus se refera la legamantul facut de Dumnezeu cu Noe si nu se refera la faptul ca pasarile si animalele ar avea suflet cum gresit se poate intelege atunci cand acest pasaj este scos din context.

Daca doresti sa crezi ca maimutele, motanii, insectele si pestii au suflet, este credinta ta personala si poti sa crezi ce vrei, doar ca ar fi bine sa nu sustii ca invatatura ortodoxa este de acord cu aceste aberatii pagane politeiste.

Extrase din Sf Ioan Damaschin, Dogmatica:

"Sufletul este unit în întregime cu tot corpul si nu parte cu parte. Nu este conţinut de el, ci îl conţine, după cum focul conţine fierul; şi fiind în el, lucrează propriile sale lucrări."

"Nimeni să nu socotească că cerurile sau luminătorii lui sunt însufleţiţi, căci sunt neînsufleţiţi si nesimţitori."

"Aşa stând lucrurile, Dumnezeu creează pe om cu mâinile Sale proprii din natura văzută si nevăzută, după chipul şi asemănarea Sa. A făcut corpul din pamânt, iar suflet raţional şi gânditor îi dădu prin insuflarea Sa proprie. Aceasta numim „chip dumnezeiesc", căci cuvintele „după chipul" indică raţiunea şi liberul arbitru, iar cuvintele „după asemănare" arată asemănarea cu Dumnezeu în virtute, atât cât este posibil. Trupul şi sufletul au fost făcute simultan si nu numai intâi unul si apoi celălalt, după cum în chip prostesc afirmă Origen."

"Sufletul este o substanţă vie, simplă, necorporală, prin natura sa, invizibilă ochilor trupeşti, nemuritoare, raţională, spirituală, fără de formă; se serveşte de un corp organic şi îi dă acestuia puterea de viaţă, de creştere, de simţire si de naştere. Nu are un spirit deosebit de el, ci spiritul său este partea cea mai curată a lui. Căci ceea ce este ochiul în trup, aceea este spiritul în suflet. Sufletul este liber, voliţional, activ, schimbător, adică schimbător prin voinţă pentru că este zidit. Pe toate acestea le-a primit în chip natural, prin harul celui care l-a creat, prin care a primit si existenţa precum şi de a exista prin fire în acest chip."

Extrase din Cartea Facerii, Crearea Lumii şi Omul începuturilor - Ieromonah Serafim Rose

„Dumnezeu pe omul lăuntric l-a făcut, iar pe omul cel din afară l-a plăsmuit. Plăsmuirea se potriveşte lutului, iar facerea, celui după chip. Deci carnea s-a plăsmuit, însă sufletul s-a făcut." Facerea omului arată atât măreţia, cât şi nimicnicia sa:
Si a plăsmuit Dumnezeu pre om, tărână luând din pământ. In lume am aflat zicându-se si că omul este nimic, si că este măret. De socotesti numai firea, nimica este el, si lucru fără vreun pret; dar, de privesti cu câtă cinste a fost înconjurat, omul este ceva măret... De socotesti ce anume a luat [Dumnezeu], ce oare este omul? Dar de chibzuiesti la Acela care l-a plăsmuit, cât de măret este omul! Deci, deopotrivă, este nimic, pentru materie, si măret, pentru cinste."

Tâlcuirea obisnuită a Sfintilor Părinti spune că ceea ce s-a „suflat" în om a fost sufletul său.

Sfântul Ioan Gură de Aur scrie:
„Si a plăsmuit Dumnezeu pre om, tărână luând din pământ, si a suflat în fata lui suflare de viată. Moisi foloseste cuvinte grosolane pentru că vorbeste oamenilor care nu puteau întelege altfel, asa cum putem întelege noi; se foloseste de aceste cuvinte ca să ne învete că iubirea de oameni a lui Dumnezeu a voit ca omul acesta, făcut din pământ, să aibă suflet rational, ca să fie astfel o fiintă întreagă si desăvârsită. si a suflat, spune Scriptura, în fata lui suflare de viată. Prin această suflare a dăruit celui făcut din pământ putere de viată; suflarea aceasta alcătuieste firea sufletului. si Scriptura a adăugat: si s-a făcut omul cu suflet viu. Cel care a fost plăsmuit din tărână, o dată ce a primit prin suflarea lui Dumnezeu suflare de viată, s-a făcut cu suflet viu. Ce înseamnă cu suflet viu ? Inseamnă suflet lucrător, ce are în slujba sa mădularele timpului drept unelte, următoare vointei lui.

Sfântul Serafim din Sarov are o interpretare oarecum diferită a acestui loc din Scriptură. In convorbirea sa cu Motovilov el afirmă că ceea ce s-a plăsmuit din tărâna pământului a fost întreaga fire omenească - trup, suflet si duh (duhul fiind cea mai înaltă parte a sufletului) - iar ceea ce a fost suflat în această fire a fost harul Duhului Sfânt. Este o perspectivă diferită asupra facerii omului (aflată si la alti Părinti), care nu contrazice, de fapt, interpretarea obisnuită că sufletul a fost cel suflat în om; cei care sustin această din urmă părere cred si ei că omul a fost făcut întru harul lui Dumnezeu.

Sfântul Grigorie Teologul vorbeste despre înăltimea firii omului, a căruia cea mai înaltă parte a firii nu vine din pământ, ci direct de la Dumnezeu: „Sufletul este suflarea lui Dumnezeu, si, desi este ceresc, îndură a fi amestecat cu ceea ce este din tărână. E o lumină închisă într-o pesteră, însă dumnezeiască si de nestins... Cuvântul a grăit, si luând o parte din nou-ziditul pământ, cu nemuritoarele Sale mâini a plăsmuit chipul meu si i-a împărtăsit viata Sa; căci a trimis în el Duhul, care e raza nevăzutei dumnezeiri.

Asemenea exprimări însă nu trebuie să ne ducă la falsa părere că sufletul însusi este dumnezeiesc sau o parte din Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur scrie: „Unii oameni nesocotiti, mânati de propriile gânduri, fără să tină seama de pogorământul cuvintelor Scripturii si fără să aibă o judecată vrednică de Dumnezeu, încearcă să spună că sufletul este din Fiinta lui Dumnezeu. Ce nebunie ! Ce sminteală ! Atâtea si atâtea căi de pierzare a croit diavolul celor ce vor să-i slujească ! [...] Deci, când auzi: a suflat în fata lui suflare de viată, întelege iarăsi că a hotărât ca, asa precum a adus la iveală puterile cele netrupesti, tot asa a hotărât ca si trupul omului, făcut din tărână, să aibă suflet rational care să poată folosi mădularele trupului."

Există unii astăzi care ar voi să folosească ordinea facerii omului din acest verset spre a „dovedi" că omul a „evoluat" din animalele inferioare: întâi a fost trupul sau firea pământească, iar apoi sufletul sau starea de existentă în harul lui Dumnezeu. O astfel de interpretare este cu neputintă, dacă acceptăm întelegerea patristică a facerii omului.

Mandea77, avem păreri diferite
 

De acord cu tine.

Ha, ha, ha ... cine semneaza afirmatiile din articolul mentionat de tine, mirela.t ...
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...tul-82071.html
De unde ai dedus (logic) ca acele afirmatii au legatura cu credinta ortodoxa ? Este o abordare profund neserioasa ...
Buna incercare, din pacate, fara sorti de izbanda! Mai bine reciteste ce ti-am spus mai devreme si foloseste logica daca altceva nu functioneaza. E clar ca avem puncte de vedere diferite (din pacate), nu e nicio suparare. Mai ai si alte argumente sau asta a fost tot ? Probabil ca accepti si evolutionismul lui Darwin, din inertie spirituala ... Esti sigura ca ai dreptate?

[quote=Mandea77;554457]Ha, ha, ha ... cine semneaza afirmatiile din articolul mentionat de tine, mirela.t ...
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...tul-82071.html
De unde ai dedus (logic) ca acele afirmatii au legatura cu credinta ortodoxa ? Este o abordare profund neserioasa ...
QUOTE]

Dar dumneavoastra de unde ati dedus ca acele afirmatii nu sunt valabile..si profund neserioase.? totusi, e o remarca grava...
Ma iertati........

Mandea77, razi degeaba. Mai degraba tu ai o abordare neserioasa.

Citatul dat de mine este un extras din Pravila Bisericeasca. Uita-te mai bine la link.

Edit: si ca sa nu mai fii off-topic, poti sa dezbati mai departe subiectul aici : http://www.crestinortodox.ro/forum/s...?t=4502&page=3

O ultima interventie, despre deosebirile intre oameni si animale.
Sf. Grigorie Palama dezvoltă o concepţie care arată cu o şi mai mare precizie ce deosebeşte, omul de animal: Sufletul fiecăreia din făpturile necuvântătoare [...] are viaţă nu ca fiinţă, ci ca lucrare, nefiind viaţă în sine, ci viaţă pentru altul. Căci această viaţă nu se vede să aibă nimic altceva decât ceea ce lucrează prin trup. De aceea, desfăcându-se acesta, se desface numaidecât şi ea [...]. Sufletul fiecăruia dintre oameni este şi viaţa trupului însufleţit [...]. Dar are viaţa nu numai ca lucrare, ci şi ca fiinţă, întrucât sufletul e viu prin el şi pentru el însuşi. Căci se arată având viaţa raţională şi înţelegătoare, ca una ce e în chip vădit alta decât viaţa trupului şi a celor ce sunt prin trup. De aceea, chiar desfăcându-se trupul, sufletul nu se destramă [...] şi rămâne nemuritor, întrucât nu se arată să-fie-pentru-altul, ci are viaţa prin sine ca fiinţă”.
(150 de capete despre cunoştiinţa naturală, despre cunoaşterea lui Dumnezeu, despre viaţa morală şi despre făptuire, 31-32).

Biserica creştină timpurie a combătut ideea reîncarnării, care a pătruns în lumea creştină prin teoriile orientale, cum ar fi cele ale maniheilor. Teoria falsă a lui Origen a „pre-existenţei sufletelor” a fost legată îndeaproape de aceste teorii, şi la Sinodul V ecumenic de la Constantinopol, din anul 553, a fost combătută cu tărie, iar susţinătorii ei au fost anatemizaţi.

Sufletul asa cum este el definit de invatatura crestina, este specific doar omului. Animalele din pacate nu au acest "tip" de suflet. Orice discutie despre faptul ca animalele ar avea un fel de suflet muritor, diferit de al oamenilor este lipsita de logica si coerenta si nu cred ca intereseaza pe nimeni de asa zisul suflet al animalelor. Pentru dobitoace nu exista Rai si nici Iad, nici Judecata si nici mantuire. Ele sunt facute pentru om, la fel ca restul creatiei trecatoare, ca sa se foloseasca de ele pe Pamant. Faptul ca evolutionistii teisti au nevoie in constructia lor ca animalele sa aiba suflet, pentru a justifica cum a evoluat sufletul de la maimuta la om, este evident ca sunt intr-un fel fortati de logica evolutionista sa faca aceasta afirmatie aberanta.

mirela.t din pacate sunt foarte multi evolutionisti teisti chiar in randul preotilor ortodocsi si nu doar la catolici.

Din Omiliile la Facere ale Sf. Ioan Gură de Aur:

Uită-te câtă deosebire este între crearea acestei minunate fiinţe raţionale şi crearea animalelor! Când a creat animalele, Dumnezeu a spus: ŤSă scoată apele târâtoare cu suflete viiť şi îndată au ieşit din ape animale însufleţite. La fel şi pământului i-a spus: ŤSă scoată pământul suflet viuť . Când a făcut pe om n-a mai grăit aşa, ci mai întâi i-a creat trupul din ţărână şi după aceasta i-a dat putere de viaţă, adică sufletul. Pentru aceasta spunea Moise despre animale: ŤSângele animalului este sufletul animaluluiť. Sufletul omului, însă, este netrupesc şi nemuritor, mult superior trupului şi atât de deosebit de el cât e de deosebit trupescul de netrupesc.

Dar poate că mă va întreba cineva:
— Dar dacă sufletul este mai de preţ decât trupul, pentru ce a fost creat întâi ceea ce este mai de puţin preţ şi apoi ceea ce este mai mare şi mai de preţ?
— Nu vezi, iubite, că s-a făcut la fel şi cu crearea lumii? După cum mai întâi a creat cerul şi pământul, luna, stelele şi celelalte şi animalele cele necuvântătoare şi în urmă pe om, căruia avea să-i încredinţeze stăpânirea peste toate acestea, tot aşa şi la crearea omului: mai întâi-a făcut trupul şi apoi sufletul, partea cea mai de preţ. După cum animalele, care aveau să slujească omului, au fost create înaintea omului, pentru ca să fie gata spre slujbă omului, care avea să se folosească de ele, tot aşa şi trupul a fost creat înaintea sufletului, pentru ca atunci când Dumnezeu, potrivit nespusei Lui înţelepciuni, va crea sufletul, sufletul să-şi arate prin mişcările trupului propriile sale lucrari."

Nota: în antropologia biblică "suflet"-ul desemnează de cele mai multe ori fiinţa vie

Sa revenim la topic. Stiinta evolutionista ne spune mai nou ca sufletul nu exista, filosofia greaca ne spune ca sufletul exista dar este preexistent corpului, filosofia orientala spune ca toate dobitoacele au suflet inclusiv insectele si plantele si ca acesta transmigreaza, altii confunda termenii atunci cand fac referire la suflet, aparent totul este foarte incurcat.
Cineva (dracul?) si-a dorit ca aceste lucruri legate de suflet sa fie atat de neclare si probabil ca are beneficii directe ...

@Mandea77: alte articole din astea care dau raspunsuri categorice la intrebari ce-au macinat filosofii timp de mii de ani mai ai?

ha, ha, ha ... horatiu, interesanta observatia ... si inca mai sunt preocupati, nu crezi ?

Ambele articole din „Descopera” au titluri senzationaliste. Primul e o istorisire care nu duce nicaieri, nu spune nimic concret. Al doilea face referire la teorii aflate la limita stiintei si la chestii senzationaliste din emisiuni americanesti care numai stiintifice nu sunt.

Despre suflet
 

Şi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea noastră." (Geneza 1,26)
Şi Domnul Dumnezeu l-a întocmit pe om din ţărâna pământului şi i-a suflat în nări suflarea de viaţă; şi omul a devenit un suflet viu. (Geneza 2,7)

Crearea omului are loc în două faze:
- Mai întâi Dumnezeu alcătuieşte trupul omului, pe care îl formează din pământ. Corpul nostru conţine aceleaşi elemente chimice ca şi pământul arabil. A fost o senzaţie ştiinţifică, când în secolul trecut s-a descoperit că substanţele organice conţin aceiaşi atomi ca şi materiile anorganice neînsufleţite.
- La om mai este o altă componentă importantă: "… şi El i-a suflat în nări suflarea de viaţă." Abia după insuflarea de către Dumnezeu în corpul material a duhului imaterial această creatură devine om.

După unirea celor două părţi diferite, „trup din pământ” şi „duh din Dumnezeu”, ia naştere ceva cu totul nou, sufletul: "şi omul a devenit un suflet viu". Două componente total diferite vin împreună şi prin unirea lor dau naştere sufletului. Cuvântul „suflet” se întâlneşte în Biblie cu înţeles dublu. El desemnează pe om atât în totalitatea lui cât şi în una din cele trei componente care alcătuiesc omul: trup, suflet şi duh (1 Tesaloniceni 5,23).

Înţelesurile diverse ale cuvântului suflet întâlnite în Sfânta Scriptură

I. În Vechiul Testament

Iniţial cuvântul ebraic nepeş înseamnă gâtlej (ca în Isaia 5,14), apoi în mod deosebit suflare, ca semn caracteristic al actului de respiraţie (Iov 41,21 - suflare) şi prin aceasta se înţelege ceea ce face corpul viu: deci nepeş iniţial nu se referea la un lucru ci la o stare, respectiv la un act.

1. Sub acest aspect prin suflet se înţelege în primul rând acea putere care face dintr-un corp o viaţă vie şi dă naştere la actul numit mai înainte şi îl menţine.

2a. Cuvântul se foloseşte apoi cu privire la o fiinţă vie, şi anume atât pentru oameni cât şi pentru animale (compară cu Geneza 1,20 – vieţuitoare; Geneza 2,7.19; 9,10; Levitic 17,11), unde de cele mai multe ori este combinat cu cuvântul „viu”. Cu privire la om, cuvântul suflet se referă în acest sens la o persoană, la omul însuşi, ca în Geneza 42,21; 46,15; Numeri 5,6; Ezechiel 13,18 şi versetele următoare, dar şi Geneza 27,4.19.25.31; Numeri 11,6; Isaia 42,1; Plângerile lui Ieremia 3,24. „Sufletul meu” poate sta şi pentru „eu” (ego) (Psalm 31,9.10; 42,2), ceea ce devine în mod deosebit clar acolo unde omul se roagă pentru mântuirea lui (Psalm 6,4; 22,21). „Un suflet” poate însemna simplu şi „cineva”, şi aşa este redat de exemplu în Levitic 5,1-4. În felul acesta devine de înţeles, că şi omul mort poate fi denumit suflet (Levitic 19,28; 21,11; 22,4; Numeri 6,6; 9,6).

...

II. În Noul Testament

1a. Aici regăsim aproape toate înţelesurile referitoare la suflet (greceşte: psichae) cunoscute din Vechiul Testament. El constituie puterea purtătoare a vieţii creaturi (Faptele Apostolilor 20,10; Apocalipsa 8,9 ). Sufletul desemnează viaţa însăşi (Matei 2,20; 20,28; Ioan 10,11.17; Faptele Apostolilor15,26; Romani 11,3), pe care Dumnezeu o iubeşte şi o cere înapoi (Luca 12,20). Omul poate să-şi iubească sufletul (Apocalipsa 12,11) sau să-l urască (Ioan 12,25), să îngrijească de el sau să-l lase să se degradeze (Matei 6,25; Luca 12,22; Faptele Apostolilor 20,24). Şi în Noul Testament sufletul poate însemna pur şi simplu persoana omenească (Faptele Apostolilor 2,41 - "aproape trei mii de suflete"; 1 Petru 3,20; compară şi cu Marcu 3,4; 1 Corinteni 15,45 - "suflet viu") respectiv poate sta pentru "cineva" sau "oricine" (Faptele Apostolilor 2,43; Romani 13,1).

2a. Sufletul se diferenţiază de duh, în greacă pneuma (1 Tesaloniceni 5,23), acolo unde duhul omenesc este înţeles ca prin chibzuinţă fiind puterea de coordonare activă a gândirii şi deciziei, în opoziţie cu sufletul ca putere de menţinere a vieţii şi organ al sentimentelor. Tot aşa şi în Evrei 4,12 unde despărţirea duhului de suflet prin Cuvântul lui Dumnezeu înseamnă darea pe faţă a motivelor ascunse izvorâte din ascunzişurile sufletului, pe care apoi gândirea le prelucrează, de care inconştient se lasă călăuzită, sau pe care chiar le maschează. 1 Tesaloniceni 5,23 arată clar că ambele au nevoie de sfinţire, pentru ca ele să facă omul întreg spre lauda şi slujirea lui Dumnezeu, ca în Luca 1,46 şi următoarele.

Documentul intreg poate fi descarcat de aici - http://www.mesagerul-crestin.net/int...pre_suflet.pdf

"Omul a fost creat de Dumnezeu, dupa chipul si asemanarea Sa. El este singura faptura pe care a zidit-o Dumnezeu cu mainile Sale, iar nu numai prin cuvant, ca pe toate celelalte. L-a creat apoi cu sfatul celor trei persoane ale Prea Sfintei Treimi, ca zice la Facere : " Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra " ( Facere 1, 26 ) . Trupul omului a fost creat din pamant, iar sufletul lui a fost insuflat de Dumnezeu in chip nevazut. Omul este compus din doua parti - trup si suflet - dihotomism, asa cum ne invata Biserica noastra Ortodoxa; iar nu din trei parti - trup, suflet si duh- trihotomism, cum invatau unii scriitori bisericesti vechi. Omul are duh, adica suflet animal ca toate vietatile, din care izvorasc puterile firesti ca : puterea seminala, cea crescatoare, de hranire, de conservare, instinctele etc. Dar sufletul animal al omului apartine trupului si nu trebuie sa-l confundam cu sufletul de origine divina creat de Dumnezeu in om, care se uneste cu trupul in clipa zamislirii si se duce la cele vesnice prin moarte. Trupul se va reuni cu sufletul la judecata viitoare, insa va invia induhovnicit, iar nu cum a fost pe pamant." Par. Cleopa

http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/convorbiri2.htm

"Pustnicul Neofit porneşte de la taina configurației omului. Ce suflă
Dumnezeu lui Adam (cf. Geneza 2,7)? Îi suflă în primul rând chipul de om; mulți
fac tot felul de speculații, dar noi spunem că ceea ce Dumnezeu suflă lui Adam
este chipul de om.
Şi ce înseamnă chipul de om? Este prefigurarea chipului
Întrupării lui Hristos. Chipul omului nu este deci chipul propriu al lui (nu este
chip în sine, n.m., G.M.), ci este Chipul dăruit de Fiul lui Dumnezeu; iar prin
purtarea acestui Chip, şi omul capătă acel chip, acea taină divino‐creație.
Pornind de la acest fapt, vom spune că ființialitatea noastră are acest
iconic, are această sacralitate “în sine”.
Şi, din punctul de vedere al acestei viziuni
mistice a pustnicului Neofit, se pot trasa câteva repere care oricum nu îşi propun
să epuizeze taina omului: dacă Sfinții Părinți spun că omul este dihotomie suflet‐
trup şi în suflet are acel adânc al minții (nous) prin care poate accede la divinitate,
modalitatea pustnicului Neofit vine cu un fel de lărgire a acestui fapt,
considerând că omul este, in primul rând, acea suflare divină care se actualizează
la zămislirea fiecărei ființe omeneşti. Acest chip de om apoi, unindu‐se cu zestrea
genetică a părinților, configurează omul ca suflet şi trup.
Perspectiva carpatina insistă *deci pe acest chip sacru, iconic pe care‐l are omul prin actul creării sale de către Dumnezeu.
Încât realitatea aceasta iconică nu este, aşa cum am spus [în interviul
precedent], doar un produs al unui relațional. Trebuie înțeles că este un fond al
însăşi ființialității noastre. De aceea se zice că acest iconic este, într‐un anumit
sens, similar cu însuşi chipul persoanei. Mulți fac diferite evaluări, cum am văzut
de pildă la Yannaras şi la alți teologi mai noi, spunând că noi nu suntem încă
persoane, ci ne formăm persoana care acum este doar în potențialitate…
În sfârşit, noi nu vrem să iscăm controverse, ci vrem doar să reliefăm specificul
pustnicului Neofit, în care se insistă foarte mult pe o realitate ființială în sine, care
apoi înlesneşte şi evidențiază relaționalul; este o configurație de taină, în care omul e
în primul rând chip iconic insuflat de Dumnezeu, este chipul de om, chipul
Întrupării hristice, care are pecetea chipului şi asemănării cu Dumnezeu – cum
spune Scriptura – şi acest chip îmbracă partea sufleteasca şi trupească.
Nu e vorba de o trihotomie, ci de altceva: există această dihotomie suflet‐trup ca realitate a*omului, dar în acelaşi timp într‐o unitate, într‐un comun care este tocmai acest iconic şi care e o prefigurare a Trupului hristic." Par. Ghelasie de la Frasinei

Cu toate ca nu sunt un talent oratoric, nu detin un limbaj elevat teologic incerc totusi sa explic ce intelegem prin duh in ceea ce priveste omul.
Am vazut la Sfintii Parinti cum suntem indemnati sa invatam sa deosebim duhurile iar aceasta priveste chiar si duhul ce il poarta un om.

Omul este trup si suflet, este dihotomic insa in masura in care este influentat de rau poate sa poarte duhul celui ce este influentat. Astfel poate sa fie purtat si de duhuri rele intr-o mai mica sau mai mare masura . De aceea ne invata Sfintii sa deslusim duhul omului cu care interactionam. Cu siguranta ca oamenii care fac un oarecare rau semenilor sai, (fie si numai verbal) sunt influentati de un oarecare duh rau.

Totodata omul, prin curatire si induhovnicire poate sa dobandeasca Duhul Sfant si sa fie purtat de Duhul Sfant si aici este vorba de ceea ce am citit mai sus "acel adanc al mintii" care accede la divinitate.
Deci acest duh nu face parte nici din trup si nici din suflet,. As spune ca de fapt e vorba de diferite stari ale sufletului in care treapta cea mai de jos este cea de moarte sufleteasca, a omului impietrit si cazut in necredinta si treapta cea mai de sus este a indumnezeirii - a omului care a dobandit Duhul Sfant.

Iertati exprimarea, subiectul este complex si merita dezbatut de catre teologii de pe forum.

Iartă-ne, dar te-a acuzat cineva, vreodată?
Noi trebuie să fim smeriți și să nu ne arogăm merite pe care nimeni nu ni le-a sugerat măcar. Aceste gânduri de mărire vin de la un duh rău de care trebuie să fugim neîncetat.
Amin.

Descopera e CanCan-ul revistelor din domeniu. Cand avem articole cu sirene si rods-uri, s-a cam dus orice pretentie de sursa credibila. Pe langa faptul ca e prezentat in stilul senzationalist de la sport.ro.

Nu, nu, nu m-a acuzat nimeni acum, ci eu asa ma vad. Si stiu ca asa si este, nu am talent oratoric si nici nu am un limbaj teologic elevat.
A fost o vreme cand nu vedeam acestea si credeam ca ma exprim frumos si foarte corect, atunci chiar ma maream crezand acestea, si au fost oameni pe forum care mi-au si spus aceasta. Ei aveau dreptate insa eu nu vedeam bine, insa acum stiu ca oamenii aveau dreptate si le multumesc ca datorita lor am ajuns sa ma cunosc mai bine.

Stiu ca trebuie sa fim smeriti, eu recunosc ca nu sunt. Va multumesc ca imi reamintiti aceasta.
Doamne ajuta!

Şi acum te măreşti la fel prin faptul că aminteşti că nu le ai.
Duhul de mărire e foarte perfid. Ia aminte, ai mai căzut o dată!
Să nu devină un obicei.
Nu-i suficient. Trebuie să te spovedești și să lepezi păcatul mândriei.
Este unul din păcatele mari.

asa am sa fac . Cu ajutorul lui Dumnezeu si spovedanie nadajduiesc sa scap de mandrie.
Pana atunci daca mandria asta a mea va necajeste asa de tare va rog sa ma iertati si sa aveti un pic de ingaduinta si cu mine. De nu, nu-i bai , voi intelege ca asa merit daca ma tot bag in seama pe aici. Tot imi spun ca trebuie sa tac mai mult dar iata ca nu reusesc. Bine imi spunea Parintele sa am grija la vorbirea in desert.
Multumesc inca odata de sfat si va asigur ca mandria e cap de lista la spovedanie.
Doamne ajuta.

Sa nu exageram ca dam in ipocrizie ... talharul de pe cruce a fost primul om care a intrat in Rai, banuiesc ca este loc pentru toata lumea acolo (orice credinta ar avea). Cred ca ar fi mai interesant sa ne intoarcem la subiectul topicului.

Cei care considera ca stiinta este superioara religiei precum si ca cei credinciosi sunt cam inapoiati, pornesc nu doar de la negarea oricarei idei de Dumnezeu ci si de la negarea oricarei conceptii religioase sau filosofice despre suflet.
Noua teorie stiintifica cosmologica, Teoria M, desfiinteaza ideea de Dumnezeu definitiv si introduce multi-versul, un spatiu cu 11 dimensiuni in care ei presupun ca ciocnirea dintre doua uni-versuri (paralele?) ar fi cauza presupusului Big-Bang.

Este foarte important de observat faptul ca evolutionistii teisti pentru a-si explica propria credinta au introdus ideea de suflet la animale, in acest fel explicand ei cum omul ca rezultat suprem al evolutiei ar fi fost la origini o simpla maimuta, rezultata in urma unui accident chimic.

Referitor la treimea "duh, suflet si trup" din care este alcatuit Omul, dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, in Tesaloniceni 5,23 avem:

"Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Hristos."

Viziunea dualista asupra lumii isi are izvorul in filosofia chineza a lui Lao Zi despre Tao (Dao) si este total diferita de viziunea din credinta ortodoxa in care Dumnezeu este treimea: Tatal, Fiul si Duhul Sfant.

Tesaloniceni 5,23:

"Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Hristos."

Sper ca nu interpretati alegoric textul de mai sus, este foarte clar ce spune textul: duhul, sufletul si trupul trebuie sa fie "pazite intregi si fara prihana", fiecare in parte si toate impreuna.

Sufletul (gr. psyhi şi pnevma ; lat. anima și spiritus = duh, suflare ; ebr. ruah) este nu numai o componentă specifică a fiinţei umane (Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele (păsările cerului) ? — Matei 6, 26), ci şi principiul formator, unitar şi dinamic al personalităţii. Sufletul este "entelehia" trupului, elementul substanţial şi raţional, care dă forma individuală şi personală a fiinţei omeneşti, prin care se distinge atât de Dumnezeu cât şi de celelalte creaturi.

Sufletul în Noul Testament și la Părinții apostolici

Deşi Noul Testament foloseşte două nume pentru suflet — "psyhi" şi "pnevma" — (Luca 1, 46 şi 47 , Filipeni 1, 27), conţinutul biblic este acelaşi : sufletul este substanţa care face omul, om, ca fiinţă liberă, personală şi nemuritoare (Mt. 10, 28) : "Pentru că ce-i va folosi omului dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul îl va pierde ? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?" (Mt. 16, 26). In ce priveşte geneza sufletului, aceasta este o taină a Creatorului (Ps. 139, 13—16).

Sufletul nu are un ipostas preexistent şi nici nu e constituit dintr-o materie preexistentă ca trupul, care se alcătuieşte din trupul părinţilor. Fiinţa umană primeşte existenţă după trup ca rezultat al unei naşteri din alte trupuri. Sufletul are altă poziţie şi funcţie în raport cu trupul. El este creat din voinţa lui Dumnezeu, prin suflul divin, într-un mod cunoscut numai de Creator. Sufletul este primit de la Dumnezeu, prin suflul dumnezeiesc dătător de viaţă, odată cu trupul, în timpul zămislirii, astfel că fiinţa umană apare în lume ca unitate psiho-somatică.

De fapt, duhul divin care produce sufletul dă şi puterea de a forma trupul. Sufletul are viaţa ca fiinţă, de aceea el nu trebuie să fie confundat cu puterea vitală, imanentă, care există în animale şi în toate creaturile. El este subiectul, suportul personal al acestei energii vitale, având viaţa prin sine ca fiinţă şi pentru el însuşi.

Sufletul este principiul formator, care individualizează firea umană într-un subiect; de aceea sufletele descendenţilor lui Adam nu sunt conţinute în sufletul lui Adam. Ca prototip al neamului omenesc, Adam cuprinde în sine pe toţi, dar fiecare îşi primeşte o existenţă individuală, printr-un suflet nou creat de Dumnezeu pentru el.

După moartea fizică, sufletul se desparte de trup pentru un timp, cu speranţa vieţii veşnice şi în aşteptarea învierii trupului. Autorul "Epistolei către Diognet" compară raportul dintre creştini şi lume, cu relaţia dintre suflet şi trup, spunând : "Sufletul care este nemuritor locuieşte într-un templu pieritor ; iar creştinii, care peregrinează pentru un timp în mijlocul a ceea ce se destramă, aşteaptă nestricăciunea în ceruriť"(cap. 6).

Extrase din - http://ro.orthodoxwiki.org/Suflet

Va recomand sa cititi cartea Despre Suflet a Sfantului Nichita Stithatul

http://www.scribd.com/doc/158243326/Despre-Suflet

Doamne ajuta !

Cu ocazia Sfintelor Sarbatori ale Pastelui va doresc tuturor multa bucurie, sanatate, fericire si puterea de a va ajuta semenii.
Paste Fericit!

Sfânta Lumină de Paşte s-a aprins la Ierusalim
 

În lumina slabă a Sfântului Mormânt, începe să citească rugăciunea pentru pogorârea Luminii Sfinte. "Stăpâne, Doamne, Iisuse Hristoase, Înţelepciune începătoare de lumină a Tatălui Celui fără-de-început, Carele locuieşti întru lumina cea neapropiată, Carele ai poruncit luminii să strălucească dintru întunerec, Carele ai spus să fie lumină şi a fost lumină, Doamne, Dătătorule- de-lumină, Carele ne-ai scos din întunericul înşelăciunii şi ne-ai călăuzit la lumina minunată a cunoştinţei Tale, Carele ai umplut de lumină şi bucurie tot pământul prin venirea Ta în trup aici şi cele de dedesubt prin pogorârea Ta la iad, după care Tu ai vestit lumina tuturor neamurilor prin sfinţii Tăi apostoli, Ţie Îţi mulţumim că prin credinţa cea dreaptă ne-ai scos din întuneric la lumină şi ne-am făcut fii ai luminii prin sfântul Botez şi am văzut slava Ta plină de har şi adevăr ......şi noi Te chemăm şi Te rugăm, Preasfinte Stăpâne, ca să arăţi acest dar de sfinţire plin de harul Tău dumnezeiesc prin harul preasfântului şi de-viaţă-purtătorului Tău Mormânt şi să binecuvântezi şi să sfinţeşti pre cei ce se ating de ea cu cucernicie, slobozindu-i de întunericul patimilor, şi să ne faci vrednici de preastrălucitoarele Tale sălaşuri unde străluceşte lumina cea neînserată a Dumnezeirii Tale", se spune într-un fragment al acestei rugăciuni.

După ce patriarhul rosteşte rugăciunea, se spune că o adiere lină se simte pe deasupra pietrei Sfântului Mormânt. Adierea dispare, pe piatră încep să apară stropi de lumină albă-albăstruie, iar patriarhul Ierusalimului "adună lumina cu mâinile şi o aşează în vasul de aur". Din vas, el aprinde apoi mănunchiurile de lumânări, iese din mormânt şi le împarte clericilor de diferite confesiuni şi credincioşilor.

Fostul patriarhul Ierusalimului Diodor I povestea în 2008 despre momentul sfânt al aprinderii luminii la Biserica Învierii: "Din mijlocul pietrei pe care a fost culcat Iisus se revărsa o lumina nedefinită, în mod normal cu o tentă albăstrie, dar culoarea se poate schimba şi lua multe nuanţe. Nu poate fi descrisă în cuvinte omeneşti. Lumina răsare din piatră ca şi ceaţa care se ridică deasupra unui lac, piatra pare fi acoperită de un nor, dar este lumină. Lumina se comportă diferit în fiecare an. Uneori acoperă doar piatra, alteori luminează tot mormântul, aşa încât oamenii de afară văd mormântul plin de lumină. Lumina nu arde! - niciodată nu mi-am ars bărba în toţi cei 16 ani de când sunt Patriarh al Ierusalimului şi am primit Focul Sfânt. Lumina are altă consistenţă, diferită de lumina focului care arde în candelă. La un moment dat, Lumina se înaltă şi formează o coloană în care focul este de natură diferită, aşa că pot aprinde lumânările mele de la ea. După ce am primit flacără, ies şi dau Focul întâi patriarhului Bisericii Ortodoxe Armene, apoi patriarhului Copt şi după aceea tuturor celor prezenţi în biserică."

Extras din http://www.mediafax.ro/social/sfanta...salim-12493693

Ati citit cartea Despre Suflet a Sfantului Nichita Stithatul ?

http://www.scribd.com/doc/158243326/Despre-Suflet