Poti fi crestin fara Biserica?
 

Unii oameni spun că ei sunt creștini,dar n-au nevoie de Biserică.
Dumnezeu - spun ei - le-a dat destulă minte să înțeleagă scripturile.
Cu ce ochi vedeți acest punct de vedere?

Sectanții sau cei care nu știu că Biserica e Trupul lui Hristos spun asta. Deci ce părere să am?

De fapt ce te intereseaza pe tine (ce vrei sa afli)? Si de ce?
Daca vrei sa stii parerea altora asa cum ai zis,chiar nu te ajuta la nimic. Nu este o discutie constructiva. Deja stim care este invatatura Bisericii, iar parerile personale ale nimanui nu sunt relevante.

Este inaltarea mintii.
Daca Dumnezeu le-ar fi dat destula minte atunci de ce a lasat Dumnezeu taine ?
De ce exista taina Impartasaniei, taina Spovedaniei, taina Botezului, taina Mirungerii,
taina Preotiei, taina Nuntii, taina Maslului ?
Exista, pentru ca numai Sfantul Duh poate savarsi acele taine.

Unde sinteti voi 3-4 adunati acolo sint si eu... nu e clar.

Si totusi, Dumnezeu le-a aratat in toate felurile posibile ca au nevoie de Biserica. Practic, in tot Vechiul Testament, e vorba de o singura idee principala: in afara Bisericii nu exista mantuire. Uneori Biserica e prezentata ca arca, alteori ca popor, alteori ca maslin ori vita de vie etc, etc, Dumnezeu a aratat acelasi lucru oamenilor in toate felurile, intrevazand, in omniscienta Sa dumnezeiasca, incapatanarea si mandria lor.

Eu nu cred ca Ana si Caiafa si toti arhiereii si carturarii erau niste idioti. Nici nu cred ca nu stiau Scripturile. Ci, dimpotriva, cred ca erau mai tari in Scripturi decat mine. Si totusi, l-au scuipat pe Isus si l-au batut in cuie.
La fel, nu cred ca puzderia de comunitati (neo)protestante, axate invariabil pe "Sola Scriptura" e alcatuita din oameni fara ratiune. Si totusi, vedem bine ca, in baza Scripturii si pretinzand a fi numai in baza ei, unii boteaza copiii, iar altii nu boteaza copiii, unii spun ca vom trai o mie de ani in pace, altii ca acest lucru s-a petrecut deja, ori ca nici nu s_a petrecut si nici nu se va petrece, ci e metafora. In sfarsit, mai sunt din aceia care, in baza Scripturii, au mai multe neveste, ori din altii care tin sambata si zic ca sufletele vor fi extincte. Chiar si in lucruri foarte pamantesti si foarte simple, de exemplu daca putem manca porc ori nu putem manca porc, ai surpriza sa dai peste raspunsuri diferite de la oameni care stiu de Scriptura si de nimic altceva.

In conluzie, exista ceva care este in afara Scripturii, care nu depinde de puterea ratiunii noastre si fara de care noi nu putem intelege insasi Scriptura, de vreme ce oameni stimabili si cu glagorie dovedita prin teste de QI inteleg lucruri deosebite citind aceeasi Scriptura.

Biserica nu e doar o cladire in care intri si iesi după anumite ore. Acest cuvânt are mai multe sensuri. După ce le citim pe toate, ne dăm seama că aparţinem noi înşine unei biserici, că şi noi formăm o biserică în masura în care facem voia lui Dumnezeu. Pustnicii îşi fac din colibele lor biserici în care se inchinâ şi-L slavesc pe Dumnezeu Care nu se uita la aur şi la frumusetea arhitecturală, ci la calitatea vieţuirii creştine.

Iată câteva explicaţii din dicţionare:
BISÉRICĂ, biserici, s. f. 1. Clădire destinată celebrării unui cult creștin. ◊ Expr. A lua calea bisericii = a deveni evlavios, pios. A (nu) fi ușă de biserică = a (nu) respecta morala religioasă, a (nu)-și îngădui abateri de la morala religioasă, a (nu) duce o viață pioasă; p. ext. a (nu) fi cinstit, a (nu) fi corect. A nu fi dus (de multe ori) la biserică = a nu da importanță conveniențelor sociale; a nu se sfii să spună cuiva în față lucruri neplăcute. 2. Instituția creștinismului în ansamblu. 3. Comunitate întemeiată de Iîsus Hristos, alcătuită din totalitatea celor care cred în acesta; semn al comuniunii oamenilor cu Dumnezeu. ♦ Ansamblul credincioșilor reuniți într-o comuniune creștină locală. Biserica ortodoxă – Lat. basilica.

BISÉRICĂ (lat. basilica) 1. Instituție a creștinismului, întemeiată de Hristos, care asigură comuniunea oamenilor cu Dumnezeu prin actul de credință și prin participarea la slujbele săvîrșite de cei învestiți cu puterea Duhului Sfînt în vederea mîntuirii. Este alcătuită din totalitaea celor botezați și care cred în Hristos. ♦ B. primară = comunitate religioasă întemeiată de Iisus Hristos și reunind primii creștini. B. universală = larga comuniune a celor care cred în Iisus Hristos; semnul umanității răscumpărate prin Hristos. B. locală = manifestare a b. universale într-un loc, garantată de episcop, prin care orice b.l. se află în comuniune cu b. universală. Primele b.l. au fost organizate, după Cincizecime de apostolii lui Hristos. 2. Ansamblul credincioșilor reuniți într-o comuniune creștină particulară. ♦ B. ortodoxă v. ortodoxie. B. catolică v. catolicism. B. protestantă v. protestantism. B. evanghelică (sau luterană) v. luteranism. B. reformată (calvină) v. calvinism. B. unitariană v. unitarism. B. anglicană v. anglicanism. B. romană unită cu Roma (greco-catolică) v. greco-catolici (uniți). B. baptistă v. baptism. B. lui Dumnezeu apostolică v. penticostal. B. armeano-gregoriană = confesiune creștină contituind b. de stat a Armeniei (301) despărțită de Patriarhia Ortodoxă de la Constantinopol (506). 3. Lăcaș de închinare public al creștinilor, în care este preamărit Dumnezeu și se săvîrșește liturghia.

bisérică, biserici s. f. 1. Așezământ sfânt întemeiat prin jertfa lui Hristos pe cruce și prin învierea Sa din morți pentru sfințirea și mântuirea oamenilor. Este una, sfântă, sobornicească și apostolească, alcătuită din totalitatea celor botezați, care se împărtășesc din aceleași sfinte taine (bis. văzută), și din îngeri și drepții adormiți întru Domnul (bis. nevăzută). Este condusă în chip tainic de Iisus Hristos, iar în chip văzut de ierarhia bisericească. ♦ Biserica Ortodoxă Română = bis. care cuprinde pe toți credincioșii de religie ortodoxă din România și din diaspora. Este autocefală și unitară în organizarea sa și păstrează unitatea dogmatică, canonică și culturală cu Bis. ecumenică a Răsăritului. Are conducere sinodală ierarhică și este organizată ca Patriarhie. V. și Patriarhia Română. Biserica anglicană v. anglicanism. Biserica episcopală v. anglicanism. Biserica reformată v. calvinism. Biserica evanghelică v. luteranism. Biserica de scietologie v. scientologie. 2. Local destinat celebrării cultului creștin. ♦ Biserici din București demolate în timpul regimului comunist (anul din paranteză indică întemeierea ei): în 1977: Bis. Enei (1724); în 1984: Schitul Maicilor (1726), Postăvari (sec. 16), Spirea Veche (sec. 18), Izvorul Tămăduirii (sec. 18), Cotroceni (1687); în 1985: Pantelimon (1813), Sf. Mina (începutul sec. 20), Sf. Nicolea-Sârba (sec. 17); în 1986: Sf. Nicolae (1711), Complexul M-rii Văcărești (1711), Sf. Paraschiva (sec. 19), Sf. Vineri (1644), Olteni (1722), Sf. Spiridon Vechi (1646), Bradu Stoica (1809), Sf. Treime Dudești (1804). – Din lat. basilica.

Adunaţi în numele cui?

"Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor." (Matei 18, 20).

Nu.


Şi El (Hristos) este capul trupului, al Bisericii; El este începutul, întâiul născut din morţi, ca să fie El cel dintâi întru toate. (Col. 1, 18)
Caci precum trupul unul este si are multe madulare, iar toate madularele trupului multe fiind, sunt un trup, asa si Hristos. Pentru ca intr-un Duh ne-am botezat noi toti, ca sa fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, si toti la un Duh ne-am adapat. Caci si trupul nu este un madular, ci multe" (I Cor., 12, 12-14).

Asa Ovidiu cum zici tu suna mai bine:1:mersi de corectura.

Iata un articol pe care il gasesc extrem de interesant si ingrijorator. Acum, fiecare poate privi la modul personal ca si cum nu ne-ar privi (si) pe noi, crestinii-ortodocsi, dar citind articolul integral, inclusiv comentariul traducatorilor, vom intelege ca in principiu cu totii suntem prinsi in aceasta stare de fapt pe care o tratam destul de superficial, desi pe termen lung duce in aceeasi directie.
Spuneam cu alte ocazii cum bisericile din Marea Britanie in marea lor majoritate sunt goale, in unele pentru weekend este program afisat de yoga, altele s-au transformat in cazinouri sau cluburi de noapte rau famate unde se consuma droguri si se fac orgii, iar in altele (cele mai norocoase, dupa parerea mea) se slujeste Sfanta Liturghie ortodoxa, fiindca au fost "inchiriate" probabil in scop mai mult rentabil decat strict benefic-religios.

Despre articol, eu l-am citit cu mare interes si sincer m-a pus pe ganduri, desi nu intentionez sa mai raman mult timp prin aceasta zona. Vi-l recomand pe de o parte cu bucurie, iar pe de alta ca un semnal de alarma pentru ceea ce dorim noi insine sa reprezentam peste generatii, prin cei care ne vor urma. Lectura placuta!

(Nota autorilor: "Materialul de astazi, deci, e foarte important. Il redam in traducere romaneasca, abreviat si adaptat limbajului nostru uzual, urmind ca cei interesati sa citeasca articolul in intregime in engleza. Rugaminte: avind in vedere importanta materialului de azi, rugam pe fiecare cititor sa-l transmita tuturor contactelor lor, iar celor care tin bloguri sa-l posteze.")

2067: The End of British Christianity
iunie 3, 2015 Damian Thompson

Extrapolarea datelor statistice nu sunt predictii. Dar nu se poate nega ca bisericile britanice se confrunta cu probleme serioase. Se spune des ca bisericile si congregatiile Marii Britanii se micsoreaza, dar asta nu e indeajuns pentru a exprima dimensiunile dezastrului cu care se confrunta crestinismul britanic. Tot la zece ani recensamintul populatiei reda in detalii situatia critica: intre 2001 si 2011 numarul crestinilor nascuti in Marea Britanie a scazut cu 5.3 milioane - cam 10.000 pe saptamina. Daca aceasta rata a declinului continua, misiunea sfintilor din trecut care au misionat pe britanici, irlandezi si scotieni va ajunge la sfarsit in 2067. Acesta va fi anul in care crestinii care au mostenit credinta parintilor lor britanici va deveni invizibila din punct de vedere statistic. Pretutindeni bisericile vor fi fost deja adaptate pentru folosinte seculare, demolate ori abandonate. Catedralele noastre vor supravietui, dar nu vor fi catedrale adevarate pentru ca nu vor avea episcopi. Declinul Bisericii Anglicane e mai accentuat decit al oricarei alte denominatii religioase. Daca va continua la acelasi pas, asa cum sugereaza ultimele sondaje de opinie, anglicanismul va dispare din Marea Britanie in 2033. Intr-o zi ultimul britanic crestin nascut in Marea Britanie va muri si asta va fi sfarsitul.
Biserica Anglicana
Aceste extrapolari statistice sunt bazate pe cele mai bune si precise date disponibile: rezultatele recensamintelor, sondajele de opinie si alte studii similare. Dar pentru ca aceste surse statistice sunt obtinute si interpretate in mod diferit, este imposibil sa creezi o singura proiectie liniara. Extrapolarile nu sunt identice cu predictiile. Deci, sunteti incurajati sa priviti viziunea apocaliptica a crestinismului in Marea Britanie cu scepticism. Dar, totusi, punctul esential ramine: crestinismul moare in rindul populatiei anglo-saxone si celtice a Marii Britanii. Evenghelia pe care misionarii crestini au adus-o in insulele britanice in anul 597 este respinsa in mod decisiv. Avind in vedere ca descendentii anglo-saxonilor si al celtilor constituie 90% din populatia crestina a Marii Britanii, respingerea aceasta reprezinta o pierdere devastatoare pentru credinta crestina. Si totul s-a petrecut atit de repede. Anglicanii in special isi abandoneaza credinta la un pas incredibil. Conform sondajelor de opinie numarul anglicanilor a scazut de la 40% din populatia Marii Britanii in 1983 la 29% in 2004 si la 17% in 2014. (...)
Fostul Arhiepiscop al Bisericii Anglicane, Lord Carey of Clifton, a atras atentia luna trecuta ca Biserica Anglicana e "la un pas de extinctie". Ultimele date furnizate de sondajele de opinii confirma aceasta concluzie. Intre 2012 si 2014 proportia britanicilor asociati cu Biserica Anglicana a scazut de la 21% la 17%, o pierdere de 1.7 milioane de persoane in doar doi ani. La asta poate te-ai astepta daca Biserica Anglicana ar fi fost implicata in scandaluri serioase, de exemplu de pedofilie. Dar nu a fost.
Biserica Catolica
Numarul catolicilor in Marea Britanie a scazut de la 10% la 8% intre 1983 si 2014. Dar acest declin ar fi fost cu mult mai mare in absenta influxului masiv al catolicilor din Europa, America Latina, Africa si Filipine. Nu e de mirare, deci, ca Vincent Nicholas, Cardinalul Bisericii Catolice, accentueaza "invatatura Evangheliei" de a primi imigranti. Dar el se insala daca crede ca strainii catolici vor continua sa umple bancile bisericilor. Tinerii polonezi din Anglia si Tara Galilor sunt cu mult mai putin religiosi decit acum zece ani. M-ar surpinde daca mai mult de a cincime dintre ei participa la slujbele religioase. Si asta se aplica si Scotiei. Polonezii care intaresc parohiile catolice scotiene nu o vor mai face multa vreme. Intre timp, procentul celor care se identifica cu Biserica Scotiana ("Church of Scotland") s-a prabusit in prapastie: a scazut de la 36% dintre scotieni in 2001 la 18% in 2013.
Cauze si explicatii?
Din ce cauza se confrunta crestinismul britanic cu aceasta catastrofa? Nu exista un singur rapuns, dar impune o atentionare - secularismul. Deseori auzim plangeri privind secularismul militant si excluderea religiei din spatiul public. Multi crestini cred ca singurul lucru care-i impiedica sa-si practice credinta in libertate e conspiratia organizata de Paul Toynbee, Richard Dawkins si BBC. [Nota AFR: Toynbee si Dawkins sunt printre ateii notorii si agresivi britanici] Adevarul este ca Toynbee si Dawkins se dovedesc a fi prosti cind e vorba de a discuta despre religie. Pe de alta parte, BBC e partinitoare impotriva crestinilor si ingnoranta privind crestinismul.
Dar, pe de alta parte, secularismul a intrat si in biserici. Se accentueaza deseori, si pe bund credinta, ca secularizarea care se petrece in biserica e la fel de importanta ca si secularizarea care se petrece in afara bisericilor. Sociologul american James Davison Hunter a explorat acest fenomen in doua carti ale lui, Culture Wars (1991) ("Razboiul culturilor") si To Change the World (2010) ("Schimbarea lumii"). Hunter e nepoliticos cind discuta crestinii politicii de stanga care afirma ca incalzirea globala ori hartuirea sexuala in campusurile universitare sunt subiecte care apartin teologiei crestine. Dimpotriva, zice el, crestinii care sunt preocupati de astfel de cauze, sunt de fapt persoane secularizate. Iar daca agenda lor are succes, biserica pierde. La fel se poate spune si despre crestinii conservatori care fac cruciade impotriva avortului si a casatoriilor homosexuale. Pina acuma nu au reusit sa le interzica prin lege. Dimpotriva, casatoriile homosexuale si avortul inca sunt legale in America. La fel si in Marea Britanie unde in 1967 catolicii au lansat o campanie fara success de abrogare a legii avortului. Aceste esecuri, insa, nu pot fi atribuite popularitatii avortului. Ele sunt semne ale stingerii treptate a crestinismului in Marea Britanie si America. E vremea, deci, sa abandonam notiunea ca America e cumva speciala privind religia ori dovada ca religia poate supravietui foarte bine intr-o democratie avansata din punct de vedere industrial. Luna trecuta [Nota AFR: mai 2015] organizatia Pew Research a publicat un studiu gigantic privind modificarile religioase din America. Doar 57% dintre americanii nascuti intre 1981 si 1996 se identifica ca fiind crestini. 36% dintre tinerii intre 18 si 24 de ani se declara "nones" adica fara apartenenta religioasa. La fel, in Marea Britanie, ultimul recensamint indica ca proportia persoanelor care nu se afiliaza religios a crescut de la 15% in 2001 la 25% in 2011. Ba mai mult, sondajul de opinii British Election Survey spune ca 45% dintre britanici nu se identifica cu nici o denominatie religioasa.
Islamul
Am comparat Anglia cu America pentru ca ele au atitudini radical deferite privind crestinismul. Dar directia e aceasi. Si asta e adevarat cu toate ca America nu are o populatie mare de musulmani. Sa nu ne pierdem, insa, in discutia noastra discutind islamul. Cu toate ca islamul va deveni cea mai raspindita religie in Marea Britanie pe parcursul acestui secol, islamul nu goleste bisericile de la tara. Cel mai mortal inamic al crestinismului occidental nu e islamul ci procesul extrem de complex al secularismului.Ori, dintr-o alta perspectiva, alegerea. (...) Bisericile nu pot tine pasul cu optiunile pe care enoriasii lor le au. (...) James Davison Hunter e un crestin traditional, dar crede ca a aflat calea de iesire din impasul cu care bisericile se confrunta - urmarea poruncilor lui Iisus si prezenta Lui in inimile noastre ne va schimba pe noi si societatea. Dar si perspectiva asta mi se pare ca ignora realitatea ca religiile mor, cel putin la nivel local unde nimeni nu poate fi constrans sa mearga la slujbele religioase. Eu sunt catolic si cred ca portile locuintei mortilor nu vor birui Biserica cladita de Sfantul Petru. Totdeauna va fi cineva care sa ia locul "ultimului crestin". Dar nu neaparat in Marea Britanie unde zgomotele mortii deja se aud!!!

Sursa - PREOTI:
https://www.facebook.com/groups/2706...0215649342561/

Trist. Asta inseamna cand inlocuiesti un Papa, cu un rege curvar si ucigas, ca sef al Bisericii. Asta spune multe despre poporul care, daca nu a facut-o, a acceptat-o. De aici se ajunge la monstruozitati gen femei-preot (!!!!), homosexuali declarati ca episcopi absolut functionali si nesanctionabili, etc. Orice pacatos pocait poate ajunge orice, inclusiv sfant. Nepocait, si bagat prin usa din spate printre laici, nu mai zic in cler sau ierarhie, e o sfidare la adresa Intemeietorului Bisericii.

Pai, nu prea a acceptat-o de voie. Poporul englez, sau o buna parte din el, s-a opus cat a putut schismei, dand Bisericii multi sfinti mucenici, in fruntea lor fiind cardinalul Fisher si lordul cancelar Thomas More. Sa fie vreo legatura cu faptul ca acesta din urma este autorul..."Utopiei" ?

Stiu asta, dar...in timp...a facut-o. Francezii din zona unde esti acum, indeosebi, dar si din alte parti ale Frantei, da, si ei au luptat cat au putut impotriva unei stapaniri fara de, adica impotriva lui Dumnezeu (evident, ma refer la lovitura de stat a masonilor din funestul an 1789). Insa...specia umana si diviziunile ei numite popoare/natiuni/rase/etc., are/au o memorie scurta a faptelor si a ce este sursa de bine, adica de la Dumnezeu poruncita sau adusa, respectiv a ce este metastaza spirituala a raului. Aici este buba. Englezul sau francezul secularizat de astazi au o cu totul alta perspectiva. Ca si romanul sau rusul secularizat, care sunt prea lenes, respectiv prea beat ca sa mai vrea sa auda de ce zice Biserica despre, de pilda, avort sau betia crunta, respectiv, de altfel.

Fratioare, englezul de azi nu stiu cum e, dar Franta e un butoi de pulbere si asteapta doar un lider sa vina sa se aseze pe butoi si sa-si aprinda tigara. Ar putea fi un aventurier, ar putea fi si un om al lui Dumnezeu: totul e sa aiba charisma necesara sa adune laolalta o natiune cu 150 de feluri de branza, in care unii ii injura pe socialistii de la putere, iar altii pe populistii care au fost la putere, dar toti cad de acord ca asa nu se mai poate.

Iar in ceea ce priveste secularizarea, situatia e departe de a fi ceea ce lasa sa se creada media. Exista o "Franta profunda", pe care bonjuristii de la Paris se fac ca nu o cunosc, fiindca nu scrie in ziarele lor. Mai exista situatia paradoxala (cine ar fi crezut in 1968 ?) ca tinerii de azi sunt mai aproape de Dumnezeu decat parintii lor. Ar fi o greseala sa credem ca Spiritul Sfant doarme, cand sunt destule semne ca misca inimile.

Dupa "89 era o intrebare la moda care se vehicula intens in mass-media: "Pe ce te bazezi?" Dar eu n-o sa spun asa, ci Doamne da sa fie precum zici! Totusi, din cate am constatat, spun cu toata responsabilitatea si dezamagirea ca desi Dumnezeu face eforturi uriase cu noi, indaradnicia omului intrece orice asteptari fiindca pe de o parte tehnica pare sa se ia la intrecere cu miracolul, iar pe de alta omul, pe langa ca prinde incredere in propriile lui merite, tine enorm de mult la confortul lui de duminica. Fie ca sta pana noaptea tarziu in fata televizorului, fie ca merge in cluburi si discoteci, unde numai de Dumnezeu nu-si mai aminteste, oricum, duminica... nu-i mai arde de biserica. Sau... din teama de saracie si necunoscand cu adevarat ajutorul lui Dumnezeu, prefera "sa adune" inclusiv dumineca, mergand la lucru ca intr-o zi normala, fara sa inteleaga ca "Cine nu aduna cu mine, risipeste!", iar ceea ce e mai grav, starneste marea manie a lui Dumnezeu, prin sminteala adusa celor din jur! Toate le poate face Dumnezeu fara noi, dar ca sa ne mantuiasca, are totusi nevoie macar de consimtamantul nostru, daca bunavointa personala nu este. El ne intinde o mana, dar daca noi refuzam s-o oferim pe a noastra, nu avem decat de pierdut. Destul ne este noua ca ne cerceteaza in ignoranta noastra… Fara mana Lui intinsa, suntem expusi multor feluri de caderi, dintre care cea mai mare este caderea in urgia lui Dumnezeu. Oricum, noi Il putem opri să ne intinda mana spre ajutor, dar dupa ce L-am oprit, nu-L mai putem opri sa… ne-o plateasca… Pentru ca… „Unde nu e Dumnezeu, acolo e bataia lui Dumnezeu!”
Sunt ani in care am tot cautat raspunsul la o intrebare si nu l-am gasit. Acum mai mult ca oricand incerc sa-l aflu si sa-l inteleg. De ce Dumnezeu pedepseste crunt crestinul care NU face ascultare, in timp ce, pe ceilalti, fie ei atei, pagani, sau orice altceva, ii lasa sa traiasca si sa moara "in felul lor". De ce celor fara Dumnezeu li se ingaduie sa faca orice, fara macar a avea mustrari de constiinta, in timp ce crestinului (ortodox) i se stabileste brusc o sentinta ingrozitoare, nu numai pentru aceasta lume, ci si pentru cea vesnica viitoare? Spuneam pe topicul "Pacatele si crestinul", cum o familie de foarte buni si apropiati prieteni au sfarsit sub rotile unui TIR, fiind adunati "pe bucatele" astfel incat n-a fost cu putiinta ca sicriile lor sa fie lasate descoperite, inainte de inmormantare. Toti, nespovediti, neimpartasiti si probabil de foarte multa vreme nedusi la biaserica. Sa credem ca "dincolo" le-ar fi... mai bine? Din ceea ce stim, NU!
Toata lumea vede cum stau lucrurile, dar tu, om si prieten nu ai voie sa deschizi subiectul si sa-ti dai cu parerea despre judecata lui Dumnezeu, fiindca risti sa devii extrem de antipatic ca sa nu spun penibil. Evitam voit sa cunoastem adevarul si ne complacem in aceasta inselare, ba chiar ne razvratim daca cineva indrazneste sa spuna ca Dumnezeu NU face nimanui nedreptate! Dar intrebarea mea ramane inca in suspensie: daca acesti crestini ajung in chinurile iadului, (probabil fiindca au fost privilegiati prin harul botezului de care s-au indepartat cu buna stiinta), ceilalti vor avea aceeasi tragica sentinta, sau nu au nimic comun cu Raiul si Iadul de care ni s-a tot vorbit noua?

Eu cred ca aici este o confuzie si nu este prima data cand o vad.
E vorba ca multi oameni nu au nevoie de biserica, nu se duc la biserica.
Crestinii au o Biserica si aceea este credinta lor, Dumnezeu, Maica Sa si sfintii.
Poate ca se roaga acasa si postesc si fac alte lucruri.

Mai problematic este cu biserica asta cu "b", care inseamna comunitatea si preotul.
Unii nu se duc acolo, nu le place, nu se simt bine in comunitate.
Altii nu au preotul potrivit, respectiv duhovnicul.
Chiar in ultima vreme vad des pe forum mesaje in care oamenii cauta si intreaba de preoti buni si duhovnici in diverse orase.

Pentru multi asta este problema: relatia cu preotul si comunitatea.
Altii chiar nu au deloc biserica prin diverse colturi de lume, sau nu au preoti (desatui sau buni).

Este greu de explicat si generalizat.
Dar Biserica, daca esti crestin ai. Indiferent de confesiune.

Nu, nu poţi fi creştin fără Biserică.

Fiindcă nici Hristos nu a putut întemeia Biserica şi creştinismul, fără Apostoli. Şi apoi, nici Apostolii nu au putut să continue, fără episcopi, preoţi şi diaconi.
La fel cum avem şi azi, neschimbat, la fiecare Sfântă Liturghie: episcopi, preoţi şi diaconi.
Cum şi Sfântul Apostol PAVEL, săvârşea Sfânta Liturghie, cu cărţile de slujbă şi veşmintele preoţeşti şi episcopale:

"Când vei veni, adu-mi felonul pe care l-am lăsat în Troada, la Carp, precum şi cărţile, mai ales pergamentele." - II Timotei 4, 13.

Azi, creştinismul cel neschimbat, ca şi în secolul 1 la Cincizecime, şi apoi în secolele 3 şi 8 şi 19, este Ortodoxia.

Cine este înafara Ortodoxiei, adică înafara Bisericii, că Biserica e una: doar Ortodoxia, cine e înafară, nu doar că nu poate fi creştin, dar nu se mântuieşte.

Toţi ceilalţi, care nu se închină ortodox, dar care îndrîznesc şi se numesc "creştini", pe nedrept, sunt înşelaţi de demoni, mint şi sunt minţiţi de demoni, hristoşii mincinoşi la care ei se închină şi Împărăţia Cerurilor nu e vor avea.

Duhul Sfânt spune asta. Prin Sfinţii Părinţi, la fiecre din Sinoadele Ecumenice, cele 9 (nouă).

Iertare.

Punînd ochelarii de vedere ori depărtîndu-mă niţel de text (deh, presbitismul specific vârstei), desluşesc cam aşa:
În vechime, Sinagoga era păstrătoare şi tâlcuitoare a Scripturilor. Avea neîndoielnic aceste funcţii. Dar ea, spre deosebire de Biserică, nu putea oferi mântuirea. Nu izbăvea pe om de moarte şi de iad. Păcatul strămoşesc nu ştergea, pe om nu fericea, foamea de mântuire omenească a lui Hristos nu potolea...

Un lucru e vizibil: scriai mai la obiect fara ochelari.

Într-adevăr. E meritul ochelarilor că am început să scriu, din fericire, mai la subiect. La subiectul uman, cel din spatele postărilor.

Deşi Dumnezeu a dat omului minte, implicit capacitatea de a înţelege, s-a întâmplat că omul tot în iad a ajuns, cu toate înţelesurile lui cu tot.
Mai întâi pentru că înţelesurile oamenilor erau strâmbe şi sterile înaintea lui Dumnezeu. (Să înţelegem nu e lucru greu. Problema e cum înţelegem, cât, când înţelegem şi cu ce urmări în viaţa noastră, a oamenilor şi în faţa Cerului.)
În al doilea rând pentru că înţelesurile oamenilor sunt adeseori un zid, ridicat de mintea înţelegătoare, între om şi Dumnezeu. Nu prin înţelepciunea Bisericii, nu prin lumina înţelegerilor Ei au văzut oamenii din vechime pe Dumnezeu, pe Hristos. Ci tocmai prin înţelegerea lor cea fără de Dumnezeu. Prin această înţelegere mult-lăudată şi trâmbiţată, mulţimile acelea în frunte cu apostolii şi cu alţi ucenici ai Domnului, L-au văzut pe Hristos ca pe un oarecare... Poate profet, poate un om prin care Dumnezeu făcea minuni, poate vreun învăţător mai excentric şi mai harismatic - dar nu pe Fiul lui Dumnezeu Cel Întrupat!
Halal înţelegere!
Şi doar păstraseră la mare cinste Scripturile, datinile, tradiţia. Şi totuşi rămăseseră cu toţii precum le spune Domnul: nebuni şi orbi...
În al treilea rând, pentru că doar atunci când Domnul le tâlcuia Scripturile Lui (pe care El şi le cunoştea bine!), oamenii aceia (ca şi noi toţi şi ca oamenii dintotdeauna şi în vecii vecilor) trăiau faptul minunat că lumina înţelegerii străbătea scoarţa groasă a inimii lor iar focul curăţitor al acelor înţelesuri le învia cu putere făpturile...
Unde era atunci înţelegerea lor?
Unde mai este azi şi ce putere are ea înaintea nebuniei, a orbirii, a deznădejdii şi a morţii?
*
În al patrulea rând, pentru că Scripturile nu sunt un dar epuizabil printr-o înţelegere a lor sau prin alta. Ci o potecă, ţesută din fir tainic mai subţire ca plasa de păianjen ori ca razele lunii, pe care omul - păşind cu suspinul inimii şi cu aducerea aminte prilejuită de smerita cugetare - înaintează către lumea unor noi şi nesfârşite înţelesuri vii. Sunt cele cântate, prohodite şi lăudate, pururea în biserici! Sunt pierderile binecuvântate prin care noi ne lepădăm de stricăciunea vremii şi de neputinţă, pentru a birui împreună cu Acela Care biruieşte pururea în noi, pentru noi.

*
În al cincilea rând, pentru că dorul de Dumnezeu, care ne trece prin atâtea mizerii şi silnicii ale propriilor noastre vieţi (aşa cum dorul de soare îl trece pe ghiocel printre noroaie şi gheţuri), dorul acesta prinde aripi şi ne înalţă până la Cer numai însoţit şi întărit de Dorul încă şi mai mare şi de necuprins cu înţelegerea noastră, al foamei şi al setei Domnului pentru noi. Trăim din dorul nostru reînnoit prin Har. Aşa ne vom şi mântui, cu toţii, din Mila Domnului.

eu locuiesc in Republica Dominicana de 5 ani ,aici este o capela ortodoxa pe stil vechi dar cam departe de mine. ce parere aveti pot merge la slujba la biserica catolica atunci cand nu pot merge la cea ortodoxa ?

Continui cu un verset din Sfânta Evanghelie, ce s-a citit astăzi la Sfânta Liturghie.

Ultimul verset citit azi, spune:

"Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă, şi cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cine se leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine." - Luca 10, 16.

Poate fi un om creştin, fără să asculte de Sfinţii Apostoli, fără să asculte de Biserică ?
Nu, nu poate.
Conform versetului de mai sus, nu poate fi creştin fără să asculte de Apostoli şi de cei de după Apostoli: episcopi, preoţi, diaconi, împreună cu toţii fiind Biserica cea Una.

- A ascultat Patriarhul de la Roma, de Apostoli şi de Biserica cea Una, în anii 1054 ?
Nu, nu a ascultat, s-a separat de Apostoli şi de Biserică, inventând un "creştinism" nou, devenind eretic, asimilând pe toţi din apus, la erezie.

Ceilalţi 4 Patriarhi de atunci (Constantinopol, Ierusalim, Antiohia, Alexandria), au spus atunci Patriarhului Romei: te iertăm de orice gândire şi acţiune eretică, dar leapădă nebuniile şi nu te mai considera primul între egali, că între apostoli nu a fost aşa ceva.
Dar Patriarhul Romei, până azi, stă în mândrie, căzut... în ereziile "romano-catolice", sau franco-latine mai corect spus, ducând pe mulţi la iad, prin "romano-catolicism".

- A ascultat călugărul "romano-catolic" Martin Luther de Apostoli şi de Biserică, când s-a separat de ereziile franco-latine şi a întemeiat lutheranismul, propriul lui creştinism?
Nu, nu a ascultat nici el de Apostoli şi de Biserică.
Şi-a înfiinţat şi el propriul creştinism, în anul 1517, modificând radical "creştinismul" care oricum nu mai era creştinism din anii 1054, decând s-au separat de Biserică, cei din apus, numindu-se "romano-catolici".

- A ascultat lutheranul-romano-catolic Jean Calvin, de Apostoli şi de Biserică, când a înfiinţat calvinismul, un nou creştinism modificat, alături de Ulrich Zwingli, în anul 1532 ?
Nu, nu au ascultat nici ei de Apostoli şi de Biserică.

- Au ascultat de Apostoli şi de Biserică, baptiştii, prin John Smyth şi Henry Jacob, când au modificat din nou ideologia creştină, formând un alt creştinism, în anul 1609 ?
Nu, nu au ascultat nici ei de Apostoli şi de Biserică.

- Au ascultat de Apostoli şi de Biserică, adventiştii, prin William Miller, în anul 1831, şi Ellen White în 1844, când au modificat din nou creştinismul, cu noi ideologii ?
Nu, nu au ascultat nici ei de Apostoli şi de Biserică.

- Au ascultat de Apostoli şi de Biserică, penticostalii, prin William J. Seymour, când în 18 aprilie 1906, în Los Angeles, S.U.A., pe strada Antuza, înfiinţează un alt creştinism, cu noi ideologii ?
Nu, nu au ascultat nici ei de Apostoli şi de Biserică.

Azi, pe tot pământul, sunt peste 62.000 de "culte", "denominaţiuni", "confesiuni" sau spus direct secte "creştine".

Nici una nu urmează Apostolilor şi Bisericii celei Una.

"Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi." - Matei 24, 24.

"Fraţilor, vă poruncim în numele Domnului nostru Iisus Hristos, să vă feriţi de orice frate care umblă fără rânduială şi nu după predania pe care aţi primit-o de la noi." - II Tesaloniceni 3, 6.

"Deci, dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră." - II Tesaloniceni 2, 15.

"Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o să fie anatema!" - Galateni 1, 8.

Oricine nu este ortodox, adică creştin cu adevărat, şi oricine nu ascultă de Apostoli şi de Biserica cea Una, care azi se cheamă Ortodoxă datorită fidelităţii faţă de cel mai pur şi autentic creştinism care există pe pământ faţă de Biblie, Apostoli şi Biserică, acela este anatema şi nu se mântuieşte. Biserica, anume Duhul Sfânt care au vorbit în fiecare secol, prin gurile episcopilor, preoţilor şi diaconilor. Şi oricine nu luptă împotriva ereziilor "romano-catolicilor", lutheranilor, calvinilor, baptiştilor, adventiştilor, penticostalilor, şi a tuturor ereziilor, acela nu se va mântui.

Să nu mergeţi la nici una din ereziile acestea, niciodată. Ci să vă cunoaşteţi credinţa, anume unicul creştinism, care mai există pe pământ: ortodox şi să luptaţi cu blândeţe, împotriva ereziilor şi a tot întunericul, din voi şi din afara voastră.

Dumnezeu să vă ajute.

Dacă preţul Ortodoxiei este atât de mare pentru dvs. încât efortul vă face să credeţi că lăcaşul de cult ortodox este "cam departe", atunci nu vă rămâne decât să mergeţi mai aproape, la acea biserică catolică. În definitiv şi acolo e lăudat Numele Domnului, şi acolo este iubită Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, şi acolo oamenii îşi plâng păcatele, şi acolo sunt preţuiţi sfinţii, şi acolo se citeşte Evanghelia.
Numai să nu vă miraţi când, într-o bună zi, tocmai când o să vă credeţi mai aproape, vi se va da de înţeles că vă aflaţi, din nefericire, cam departe... Foarte departe!
*
Atunci când iubim pe cineva, când iubim curat, din tot sufletul, depărtarea îşi pierde orice noimă. Sau, daca mai există pentru noi, depărtarea nu ne e piedică ci, parcă, prilej de bucurie sporită. Din ce călătorim spre iubirea noastră, cu atât mai mult parcă aceasta se măreşte, se luminează, se fericeşte în noi. Dar când nu iubim, totul ni se pare departe sau greu sau dificil de înţeles sau mai ştiu şi eu cum...
Eu zic ca înainte de a lua vreo hotărâre, să vă opriţi o clipă şi să vă priviţi cu seriozitate sufletul. Cu toată onestitatea. Iar dacă vedeţi acolo dragoste (deie Domnul!), atunci vă rog să renunţaţi la a vă mai lăsa amăgită de duhul trândav şi curvesc al nepăsării. Astfel încât să vă păstraţi Iubitul inimii, iar El să vă bucure deplin. Doamne ajută!

P.S. Amintiţi-vă cât au suferit sfinţii pentru Dumnezeu şi câtă bucurie-lumină era în suferinţa lor! Aşa de mare încât o simţim chiar şi noi, astăzi, şi vor simţi-o oamenii mereu, cu inima, în vecii vecilor....:)
P.P.S. Cine ştie unde veţi ajunge pe drumul care vi se întrezăreşte acum, poleit cu măgulitoare asigurări şi scuze, în minte... Îmi imaginez că peste câţiva ani veţi reveni cu o întrebare cam de genul: "Mă aflu în Burundi (sau la Valea Târsei) şi lăcaşul ortodox cel mai apropiat e niţel cam departe. Ce credeţi, ar fi bine să merg la sinagoga din apropiere sau la moscheea de peste drum sau la templul budist de pe strada vecină, când nu pot merge la biserica noastră ortodoxă?" Caz în care, Dumnezeu să mă ierte, ce aş putea să vă spun eu: da, mergeţi, cine vă opreşte (eu în nici un caz!)? Ar putea săvă fie foarte bine, cam la fel de bine cum ar fi fost dacă Penelopa, în loc să îşi aştepte cu iubire bărbatul, pe Ulise, împreună cu fiul lor Telemah, s-ar fi consolat cu peţitorii. Ce credeţi: la întoarcerea acasă, Ulise ar fi fost încântat de surpriză? Iar regina Penelopa, femeie ca şi dumneavoastră, cum a făcut de fapt?
Totuşi, mi-aţi putea spune că dvs. nu sunteţi regină şi că, poate, nu aveţi un fiu şi un soţ...:)
În acest caz eu vă reamintesc că sunteţi, de fapt, regină: aveţi toată puterea (e liberul arbitru dat de Dumnezeu) de a hotărî cum să vă purtaţi cu fiul şi cu soţul dvs. Fiul fiind credinţa, pe care aveţi sarcina să o îngrijiţi cum se cuvine, iar soţul fiind de fapt Mirele oricărei inimi omeneşti.

Mulțumesc din suflet! Doamne ajuta!

Mai întâi vă rog să mă iertaţi pentru vorba mea proastă, nepricepută.
Apoi îngăduiţi-mi să vă mulţumesc, cu umilinţă şi cu dragoste frăţească, pentru că aţi acordat atenţie, cu adevărat, mesajului meu.
Dumnezeu să vă ocrotească!
Pace şi bucurie în Hristos Domnul!

P.S. Rugaţi-vă şi pentru mine!

Dar cum eşti creştin, dacă mai întâi nu ai Biserică?
(Cine te face creştin: tu? oareşcine? sau tocmai Biserica?....)
Creştinii au înălţat Biserica?
Sau Biserica a zămislit creştini?
Oamenii L-au făcut pe Dumnezeu?
Sau Dumnezeu i-a făcut pe oameni?

A fi creștin cu o biserică(convingere/cugetare religioasă) în suflet nu e rău, mulți pretind că se roagă acasă individual sau împreună cu alții, biserica poate fi percepută în mai multe feluri: clădire, instituție, religie, cuget sau trăire, depinde de fiecare om.

Depinde pe dracu.

Doamne ajută,cuvintele dvs. M-au facut sa inteleg altfel lucrurile si va dau dreptate. Uneori avem nevoie de cuvinte mai aspre pentru a recunoaște adevărul . Dumnezeu sa va poarte de grija !