Întrebare
 

De ce există zi aliturgică și care este rolul ei.Ce semnifică?

Cred ca ziua aliturgica este legată de felul postirii din ziua respectiva. Fiind post negru nu se săvârșește nici Sf.Liturghie. Înțelesurile si semnificațiile sunt multiple mai ales in perioada Postului Mare, dar poate ni le explică cineva cu o bună cultura ortodoxă...eu nu pot decât sa- mi dau cu părerea si mare- i posibilitatea sa greșesc.

S-a mai discutat aici despre zilele aliturgice : http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=8422

Am si eu o intrebare si am gasit potrivit sa scriu aici.
Ieri la predica din prima duminica dupa sarbatoarea Sf. Cruci ne-a spus preotul ceva de credinta in general.
Zicea el ca undeva Iisus a cerut ca in afara de iubit dusmanii (asta o mai stiam) sa uram pe cei dragi (mama, tata, frate, sora etc.). Zicea ca este in sensul de a depasi iubirea, de a face si mai mult in credinta. In sensul de a-l urma pe Iisus.
Este putin socant.

Acum eu as vrea sa stiu in ce context a spus Iisus asta, ca sa inteleg mai bine.
Stie cineva unde scrie asta?

Găsești un topic pe tema asta aici.

http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=10

34. Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie.
35. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa.
36. Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui.
37. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.
38. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine.
39. Cine ţine la sufletul lui îl va pierde, iar cine-şi pierde sufletul lui pentru Mine îl va găsi.

http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=22

36. Învăţătorule, care poruncă este mai mare în Lege?
37. El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.
38. Aceasta este marea şi întâia poruncă.
39. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
40. În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii.

Însă la Luca 14,26 se folosește chiar verbul a urî, la care părintele Anania tâlcuiește:

Ebraism preluat de greaca veche şi, prin ea, de limbile moderne. Nu e vorba de a urî în înţelesul propriu al cuvântului, căci Iisus nu îndeamnă niciodată la ură, ci la capacitatea de a te despărţi imediat şi total de cei dragi spre a deveni adept apropiat al Domnului. Matei, care şi-a scris Evanghelia mai întâi în aramaică şi apoi în greacă, a fost conştient de riscul acestui cuvânt şi a formulat aceeaşi teză în termeni prioritari: „Cel ce-şi iubeşte pe tatăl său (...) mai mult decât pe Mine...“ (Mt 10, 37).

Am gasit la Luca numai partea cu iubirea vrajmasilor.
Credeam ca undeva scrie chiar asa cum a spus preotul nostru : "sa uriti..."
Pentru ca mi se pare totusi exagerat.

Ma intreb daca nu este periculos sa spui asa ceva in biserica.
Sa nu ajunga la fel cu povestea cu femeia care trebuie sa fie supusa barbatului si unii se duc si isi bat nevestele ca asa a spus in biserica.

Parintele a explicat ca aceasta ura ar fi ceva mai mult decat iubire si n-am inteles.

Ce spuneti voi am inteles.

Luca 14, 26:
„Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copil şi pe fraţi şi pe surori, până şi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.”

Ideea citatului se referă la sfinţenie şi păcătuire... deci cine nu poate să iubească sfineţnia şi să urască păcatul nu poate fi ucenicul Domnului.

Practic e vorba că iubirea omului trebuie să fie sfîntă dacă omul vrea să se facă ucenic Domnului şi pentru asta trebuie făcut discernămînt activ prin iubire şi ură.... unde ura nu este o răutate a răutăţii ci este tot o formă de iubire dar una revoltată, din pricina nedreptăţii şi bîrfei, pentru îndreptarea vieţii în Dumnezeu.

Dar cum mai este scris că trebuie să-ţi iubeşti vrăjmaşii dacă vrei răsplată pentru că eşti creştin şi că vrăjmaşii creştinului sunt casnicii lui rezultă că practic pe Dumnezeu şi iubirea Lui sfîntă şi Cuvîntul Lui trebuie să-L iubeşti mult mai mult decît orice şi decît oricine, mai mult decît pe orice fel de apropiat, inclusiv mai mult decît viaţa ta proprie şi decît sufeltul tău propriu şi mai rezultă că poţi să-ţi foloseşti ura astfel încît urînd orice fel de păcat să te desparţi cît mai repede şi pe termen cît mai lung de orice fel de păcat, definitiv dacă s-ar putea!

Practic dacă eşti un om mai iubitor şi mai tolerant atunci folosindu-ţi doar dragostea şi iubirea poţi să ajungi să-L iubeşti mai mult pe Dumnezeu decît pe oricine inclusiv mai mult decît pe tine, pe mama ta, pe fraţii tăi, pe prietenii tăi... ca să-L asculţi spre mîntuirea ta şi spre fericirea ta împreună cu Dumnezeu.

Dacă nu poţi iubi decît mai mult urăşti atunci poţi să-ţi foloseşti ura pentru ca să urăşti mai mult ca pe oricine păcatul şi mîndria şi orice răutate care vine de la păcătuirea ta.

Deci Iubirea şi Ura pot sluji mîntuirii tale prin Hristos dacă le ştii aplica prin ascultare conform discernămîntului activ ce rezultă din Cartea Vieţii, din Cuvîntul lui Dumnezeu.

''Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte.''
Tatăl şi Duhul Sfânt erau şi sunt cu El. Lumea iadului şi orice păcat din lume nu sunt cu El.

Omul amăgit se ocupă în general cu învîrtoşarea vrăjitorească a inimii iubind cu semeţie mai mult păcatul şi lepădînd cu dispreţ şi cu ură Calea cea strîmtă ce duce la sfinţenia dragostei şi credinţei lui Dumnezeu în Cuvînt.

De aceea cînd veţi auzi glasul Lui să vegheaţi să nu vi se învîrtoşeze inimile voastre... căci sunt foarte mulţi chemaţi, puţini care rămîn şi foarte puţin care se vor alege pînă la urmă prin răbdare pînă la sfîrşit ca să rămînă în binecuvîntarea ce vine de sus... de la Dumnezeu.

Iar nu-(mi) functioneaza citatul.
Multumesc Cristian, acel citat l-a spus parintele, dar trebuie sa vad contextul.
Sincer, nu reusesc sa inteleg sensul. De ce sa urasti?
Si de ce daca iubesti pe cei dragi, nu-l mai iubesti pe Iisus sau credinta.
Chestiile astea ori-ori ma inspaimanta.

Si El spune de fapt atatea alte lucruri care nu suna atat de dur. Cum a ajuns Luca la asa ceva?

Înțelesul este că dragostea față de Hristos trebuie să fie cu mult mai mare decât cea față de orice om, oricât l-am iubi pe acesta. Iar atunci când se pune problema de a alege între voia Domnului și voia soțului, mamei, fratelui etc., să o alegem fără ezitare pe cea dintâi.

Cuvintele sunt dure, alegerile creștinului sunt adesea dureroase; pentru că așa este războiul, iar față de rău, de păcat și de moarte nu poți fi decât în război; nu poți duce un trai prea confortabil.

De aceea a spus că a venit să aducă sabie, iar nu pace. Pace în inimi da, însă nu pace cu păcatul.

Omul este o reflexie a Lui Dumnezeu. Prin om straluceste Dumnezeu.

Omul poate fi iubit cu adevarat, integral, numai atunci cand este iubita Lumina dinlauntrul lui, cea care ii da viata.

Invatatura indeamna sa privim in profunzime, sa nu ne limitam la identitatea aparenta.

Daca se concepe un Dumnezeu separat de inima omului, mintea noastra se imparte, se tulbura sub presiunea unei false alegeri.

Mama ar trebui urata si Dumnezeu iubit ... ca sa fii demn/demna de Dumnezeu- conform invataturii. Insa aceasta este o interpretare literala, lipsita de adevaratul inteles, criptat sub forma unei afirmatii surprinzatoare, bulversante.

De fapt, Dumnezeu ne invata sa iubim esenta care este El Insusi, caci numai asa iubirea noastra se revarsa peste toate si cuprinde toate.

Daca ne limitam la aparente, dragostea noastra nu va cunoaste desavarsirea.

Ura este indreptata impotriva perceptiei care se limiteaza la aparenta, cea care nu sesizeaza existenta Lui Dumnezeu in tata, mama, copii, frati, surori, in sinele insusi, in orice faptura.

Atunci insa cand reusim sa-L vedem pe Dumnezeu, cand El se descopera in toata splendoarea, tatal, mama, copiii, fratii, surorile, orice faptura ne apar Extraordinari, nu obisnuiti, caci prin ei straluceste Tatal.

Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Indeamna sa privim adanc, catre Sursa, catre Izvorul Insusi in tata, mama, copii, frati, surori, sinele insusi. In oameni, Dumnezeu nu este abstract, ci viu si prezent.

Este vorba despre Centrismul Hristic!Adica tot ce faci trebuie sa faci pt Dumnezeu!Daca iubestiti ceva mai mult decar pe Dumnezeu pici in idolatrie!Daca iubesti pe tatal tau mai mult decat pe Mantuitorul inseamna ca tatal tau este un idol pt tine!Iubirea faca de parinti ,copii si alti oameni trebuie sa fie doar o consecinta a iubirii fata de Dumnezeu...iar Mantuitorul este Dumnezeu deplin!