Boala pedeapsa de la Dumnezeu????
 

Ce a patit cainele tau, crezi ca l-a pedepsit Dumnezeu? el nici macar nu are constiinta, el face lucrurile din instinct, pe cand noi oamenii facem pacatele cu stiinta. E grea intrebarea ta, depinde de la om la om, Dumnezeu nu da o boala ca sa pedepseasca omul, caci daca vroia, venea cu mitraliera si ne spargea pe toti. Cand ma gandesc la boala, imi vine in mine o imagine in care un fierar loveste in sabie sau nu stiu exact, dar ii da cateva ca sa il indrepte pe acel obiect, chiar daca doare, la urma se vede rezultatul. Nu stiu daca m-am exprimat chiar bine

http://ortodoxiatinerilor.ro/analogi...rul-si-cescuta

Despre asta vorbesc, cainele nu are constiinta dar a suferit f tare, a murit in chinuri. Daca un om bolnav merge la preot sa i dea sfat ii spune ca boala il slefuieste, ii este de folos.
Eu sincer ma intreb daca chestia asta nu este doar o poveste ca sa ne faca sa trecem mai usor peste greutati.
Cainele n are constimta dar totusi a facut o bolala pe care o fac o gramada de oameni in zilele noaste. Nu mai zic de cazurile cand fac oameni infart si ae spune ca asa i a fost scris... Oare nu sunt defecte genetice?? Nu trebuie neaparat Dumnezeu sa faca toate astea.

Mai intai: imi pare tare rau de cainele dv. Stiu cat va e de greu: am trecut si eu prin asta, cu pisica mea, care a murit in chinuri, otravita. De fapt, a fost mult mai rau de atat, fiindca otravitorul se prea poate sa fi fost eu insumi, din nebagare de seama vinovata (culpa), lasand la indemana ei otrava destinata sobolanilor.

Acuma, din prima carte a Bibliei, eu inteleg ca boala si moartea sunt consubstantiale materiei. Acolo unde e materie, acolo e si degradare. In fond, nu altceva ne invata termodinamica, cu ale ei principii al doilea si al treilea. Si totusi, Adam si Eva, inainte de cadere, nu cunoscusera boala. Nici moartea nu ar fi cunoscut-o, de nu ar fi cazut. Ci ar fi fost ridicati la Cer in viata fiind, cu tot cu trupuri. Aceasta invulnerabilitate initiala nu e din cauza ca materia din Raiul Pamantesc ar fi fost alta decat cea de pe pamantul de acum, nici din cauza ca ei ar fi fost nistre Superoameni. Ci din cauza unei gratii absolut speciale pe care Domnul a dat-o lor: gratia suspendarii caracterului trecator al materiei. Deindata ce gratia aceasta s-a luat de la ei, materia si-a urmat cursul spre distructie. Fiindca nu a fost vorba doar de Adam si Eva: prin ei, nu numai toti oamenii, ci toata Creatia vizibila a avut de suferit: boala si moartea si-au putut raspandi efectele. De atunci, dupa ce principiile termodinamicii nu au mai fost suspendate de puterea fara margini a lui Dumnezeu, toate vizibilele, indiferent ca sunt plante, animale sau oameni, ba chiar si pietrele si alte existente inanimate, sufera legea distructiei inexorabile.

De aceea, nu doar cainele dv si pisica mea sufera si mor. Si oamenii. Chiar si sfintii cei mai mari au fost bolnavi, au suferit si au murit. In afara (poate) de Sfanta Fecioara, in care nu a existat pacat.

Pe de alta parte, cat de mare este deosebirea felului in care reactioneaza, in fata bolii, alesii lui Dumnezeu de ceilalti ! Mereu sfintii, privind la suferinta lor au vazut, urmandu-L pe Isus, caracterul ei mantuitor. Ei nu au cautat cu tot dinadinsul boala, dar au primit-o, asa cum Isus a sarutat Crucea. Si asa cum ateii si unii protestanti nu pot de loc intelege cultul Crucii lui Cristos, tot asa celor mai slabi dintre noi, ca mine de exemplu, ne vine greu sa-i intelegem pe sfinti. Folos spiritual ? "Sa-si ia crucea SA si sa Imi urmeze!" ? Ni se pare cel putin absurd, daca nu grotesc. Dar nu asa I se pare lui Dumnezeu, nu asa! "Paharul acesta" nu l-a indepartat de la Fiul Sau mult iubit, stiind cata valoare are. "Paharul acesta" are valoarea de a rascumpara pacatele lumii. Iar paharul nostru are valoarea de a ne rascumpara pacatele noastre. Cu o singura conditie: de a-l bea, pana la ultima picatura, impreuna cu Isus, punand suferinta noastra la picioarele Crucii Sale. Cum sa inviem, impreuna cu El, cum sa avem vreodata, asa cum El are deja, trup nestricator, din nou plin de gratia initiala, cum sa participam, asa cum Adam si Eva au participat, la un "chip innoit al Lumii", daca refuzam sa ne impartasim macar un pic din suferinta Lui ? Drept cine ne luam, nu ar fi aceasta nebunie ? Si nu este nebunie fapta celor care, cunoscand suferinta, il injura pe Dumnezeu, astfel aruncandu-I in fata ceea ce este, adesea, ultimul colac de salvare pe care El il trimite ? De aceea, asemanandu-ne cu Iov, sa spunem si noi, indiferent daca plesnim de sanatate in vila noastra cu termopane, ori daca zacem plini de raie pe gunoiul din marginea Cetatii: "Domnul a dat, Domnul a luat. Fie numele Lui binecuvantat!"

Multumesc de raspuns. Dar totusi nu vad din ce motiv ar suferi un caine astfel de chinuri. El nu stie daca a gresit si nu se poate indrepta.
Nu vad scopul, de aceea zic ca poate noi oamenii dam tot felul de raspunsuri pt diferitele necazuri pe care le avem, cand poate ele sunt pur si simplu consecinte ale stilului nostru de viata.

Si ce anume va face sa credeti ca patrupedul dv avea un stil necorespunzator de viata ?

Foarte probabil ca preotul asa va spune. In schimb, e extrem de improbabil ca va spune ca boala e de la Dumnezeu. Iata de ce:
Mai intai, trebuie sa deosebim intre vointa permisiva si vointa comisiva a lui Dumnezeu. Una e sa spun "am inchis ochii cand hotul a furat butelia primariei", alta e sa spun "azi noapte am furat butelia primariei". In parabola graului si a neghinei, Isus ne arata ca nu Domnul, ci altcineva, "un strain, venind noaptea" a aruncat samanta neghinei. Pe de alta parte, intelegem ca Domnul a ingaduit aceasta. In cazul lui Iov, cauza suferintelor si bolilor lui este Diavolul. Dar, mai intai, Diavolul ia aprobare de la Dumnezeu, care ii da o permisiune limitata ("De viata lui sa nu te atingi!"). Cauza pentru care Domnul nostru a fost biciuit, maimutarit, chinuit, crucificat si, in final, omorat nu a fost o vointa comisiva a lui Dumnezeu Tatal. Nu ingerii, ci membrii Sanhedrinului L-au scuipat. Nu puterile ceresti, ci soldatii romani L-au biciuit. Si totusi, Dumnezeu a permis acestea, fiindca era foarte usor sa cheme legiunile ingeresti si sa dea cu toti de pamant chiar atunci.

Pe de alta parte, exista, atat in Noul, cat si (mai ales) in Vechiul Testament referiri la suferinte si boli venite ca urmare a vointei comisive a lui Dumnezeu. In care Domnul nu doar permite, ci este cauza directa. Potopul e primul exemplu care imi trece prin cap. De ce da Domnul pedepse ? Din motivul pentru care se dau pedepse in general: pentru izolarea raului, pentru rasplatirea raului (pedeapsa ca ispasire), pentru efectul de exemplu celorlalti, pentru efectul pedagogic asupra pedepsitului. De ce sufera cainii ? Pisicile ? Ori, poate, smochinii neroditori ? Mister! Mereu, cand nu intelegem ceva, trebuie sa avem incredere in bunatatea si in dreptatea lui Dumnezeu. Cand eram mici, nu intelegeam multe lucruri pe care le faceau parintii, care ni se pareau nu prea potrivite cu logica noastra de atunci. Dar nu ne-am indoit de ei, nu ne-am indoit ca ei ne vor binele. Treptat, am inteles. Odata, poate, vom intelege si lucruri pe care acum suntem prea mici ca sa le intelegem.

In concluzie: rare (dar posible) sunt cazurile in care suferinta vine direct de la Dumnezeu. Dar in TOATE cazurile suferinta trebuie intampinata ca vehicul al mantuirii. Depinde NUMAI de noi sa prefacem orice suferinta in Sacrament, ori, dimpotriva, sa gasim in ea inca o ocazie de a ne indeparta de Domnul. De ce mor cainii nostri ? Nu stiu sigur, nu va pot spune. Poate ca Domnul doreste sa ne miste inimile vazandu-i cat se chinuiesc. Poate ca doreste sa ne aminteasca cat suntem noi insine de slabi. Ori cat de mult conteaza fiecare zi pe care o traim. Nu stim. Dar, probabil, odata vom sti.

In Cristos, Domnul nostru,
M.D.

Îmi pare rău că, după un an de zile de tăcere ai început a scrie prostii.
Iar.

Nu e deloc aşa. Dumnezeu nu a dat naturii nici o "graţie" specială atunci când a făcut-o. Ci pur şi simplu a făcut-o perfectă.
Perfecţiune din care a căzut atunci când omul a stricat-o prin neascultare.
Nu Dumnezeu a ridicat nu ştiu ce "graţie". Omul a ales să "strice" universul, a ales moartea.

Pentru mai multe lămuriri recomand cu căldură "Teologia bolii" scrisă de Jean-Claude Larchet.

Asa este, nu stim din ce motiv se imbolnavesc animalele si sufera f tare exact ca noi oamenii fara ca ele sa aiba constiinta.
Sincer cred cu tarie ca boala nu e de la Dumnezeu si nu stiu cat de mult ii poate folosi omului. Dostoievski, in idiotul da exemplu unui om condamanat la moarte care pretuieste fiecare clipa ramasa pana la momentul executiei si promitand daca scapa ca o sa abordeze altfel viata, este limpede ca nu s-a intamplat asa.
Cred ca si noi oamenii, in momentele suferintei suntem dispusi sa renuntam la multe dar daca am fi sanatosi cu siguranta ca n ar fi asa. Exista si exceptii....
Ce vreau sa spun este ca boala si suferinta pe care le am vazut la un caine nevinovat nu au de a face cu pacatele foar ca noi avem obiceiul sa explicam lucruri care sunt taine pt noi in momentul asta.

Suferinta unui animal nu e tot una cu suferinta unui om.
Animalele nu au suflet nemuritor.

Daca ar avea, poate nu le-am mai manca.
Desi ne mancam intre noi, la o adica..

Daca vrei un termen de comparatie sunt ca un fel de robotei, programe sa raspunda intr-un anumit fel la un anumit gen de stimuli.
Restul, este imaginatia/empatia noastra.

Oare cum putem sa stim ca suferinta animalelor e diferita de a noastra? Eu l am vazut cum suferea... E un subiect complicat, mai ales ca unii spun ca au suflet altii ca n au. Se ghideaza dupa instincte dar totusi iubesc si sufera

De suferit, evident sufera, pentru ca exista mecanisme biologice implementate in acest sens.

Atasamntul insa se confunda de multe ori cu iubirea, si la oameni facem, nu de putine ori confuzia asta.

Si un peste sufera, doar ca ne-manifestandu-se ca un caine, de ex. (nu poate tipa/schelalai) nu dam importanta acestui aspect.

La fel, modul in care se zbate o gaina daca i se taie gatul, nu ne impresioneaza la fel cum ne-ar impresiona la un caine.
Desi e vorba de acelasi "suflet" animal, de aceleasi mecanisme biologice ale durerii.

Gandul ca mancam un porc nu ne sensibilizeaza la fel cu gandul ca unii maninca caini sau pisici, desi au acelasi "suflet' si chiar "sentimente" asemanatoare.

Unii au chiar porci ca animale de companie si se pare ca porcii pot fi sensibili si sociabili la fel ca un caine sau o pisica, atunci cand traiesc in afara cotetului care le marcheza destinul ce are ca punct final traseul nostru digestiv.

Dar consideram ceva normal ca sunt mancati, pe cand un caine, la noi, nu, desi la altii da si nu ca ar fi "imorali" sau "salbatatii" din cauza asta, in orice caz nu mai mult decat mancatorii de porci, vaci, gaini, etc.

E o conditionare sociala/culturala pe care o complicam inutil cu filosofii si lucruri inchipuite despre unele animale ca si cand ar fi mai presus ca altele.

Wow!! Dragoș, ce primire "călduroasă"...
sper ca pe Mihnea să nu-l apuce din nou dorul de ducă -
după asemenea dragoste pentru aproapele manifestată în cel mai pur stil ortodox !!

Ce are primirea călduroasă cu învățătura catolică diseminată de el pe un forum ortodox?
Și lasă-mă, te rog, cu "iubirea de aproapele". Cu iubire am scris ce-am scris, că nu i-am dat în cap, nu l-am înjurat, nu nimic.

Mă rog, nu te costa nimic să începi cu un Bine ai revenit! -
și să reformulezi critica la adresa "învățăturii catolice diseminate ...".
Chestie de principii și bune maniere, dacă vrei.

Tuşe.

Din păcate, nici pe dumnealui nu l-am văzut venind cu "bine v-am regăsit".

Şi, cum să-ţi spun... Eu unul personal nu simt nevoia ca un catolic să-şi amestece învăţăturile greşite cu cele ortodoxe. Chiar nu simt nevoia asta.

I-a dus dorul cineva un an? Foarte bine, să-l ia acasă, să-l cocoloşească. Cu bun simţ, principii şi maniere. Ortodoxe, desigur.

Bun si daca ele sufera ca urmare a mecanismelor biologice practic sufera fara folos, noi in schimb daca din nefericire capatam o bolala suferim oare cu folos si ne curatim de pacate?
Oare Dumnezeu face diferente? E vb totusi de o suferinta pe care o simte o fiinta nevinovata dar daca o simtim noi e clar ca ne ispasim pacatele.

Subscriu. Mi-ai luat cuvitele din gura

Se pare ca i-a trecut supararea ,,domnului doctor". Oare o fi o coincidenta ca a reaparut chiar dupa ce s-a certat (cel putin a treia oara) cu cei de pe forumul catolic si a decis sa isi ia jucariile si sa plece. :1:
Dependenta de internet, de vorbit pe forumuri, nu face bine. Da ce sa-i faci, prozelitismul acesta al lui o sa il duca dincolo de purgatoriu.

Noi avem capacitatea de a valorifica spiritual suferinta, ca nu toti o facem, e partea a doua.
Pentru ca da, nu toti o valorificam, pe unii ii doboara.
A se vedea exemplul pozitiv al lui Iov si cel al negativ al sotiei acestuia (""Te ţii mereu în statornicia ta? Blesteamă pe Dumnezeu şi mori!" Iov 2:9)

Asa este alina, unii se folosesc altii nu. Depinde de fiecare persoana in parte.
Dar boala o capatam biologic, doar biologic. Daca ne folosim de ea bine daca nu nu... Asta nu intelegeam, nu vine pt pacate vine pt ca avem un stil de viata nesanatos

http://siluanathonitul.wordpress.com...alipi-animale/

http://siluanathonitul.wordpress.com...ta-de-animale/

Dragoş, sunt de acord cu tine şi în acest caz - dl M. Dragomir nu este de bună credinţă...

Să nu ne lăsăm înşelaţi...

Pacatul este si el un stil de viata nesanatos.
Poate cel mai nesanatos.

Santatea este insa produsul a mai multi factori:
1. Genetic (ce am primit de la parintii nostri si eu de la parintii lor si tot asa)
2. Mediul - aici avem mai multe alegeri, unde locuim, ce aer respiram, ce mancam, daca postim sau nu, etc.
3. Still de viata - cat dormim, cat facem miscare, cum ne folosim timpul, stres/relaxare, sistem de valori, relatii sociale, etc.

Probabil tu lupti impotriva unei perceptii de genul, fumez, atunci Dumnezeu imi trimite cancer.
Nu este asa, daca fumez, atunci imi sabotez singur sanatatea.
Daca sunt necredincios, las raul in viata mea, atunci raul imi va controla si trupul, sanatatea, etc.

In ceea ce priveste animalele, nu prea pot face alegeri, santatea lor e produsul mostenirii genetice + mediu si binenteles corelata cu varsta.

Eu cred ca este de buna credinta.
Doar ca sistemul lui de valori este mai problematic.

Posibil - referitor la prima afirmaţie.
Cu scuzele de rigoare faţă de oricine s-ar putea simţi... atacat...

Postarea asta e un sofism sau un oximoron?

Eu iti raspuns asa, dupa cum Hristos, si TOT PATERICUL ORTODOX, si toata mistica ortodoxa spune acelasi lucru: "Rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita".

In viata sunt si ispite in care "cadem" pentru ca nu am avut acoperamantul lui Dumnezeu.

A cunoaste pronia lui Dumnezeu atunci cand noi suntem departe de Dumnezeu este imposibil.
A cunoaste realitatea vietii noastre, prin prisma gandirii Dumnezeiesti este imposibil, daca noi nu avem experienta duhovniceasca.

Da, exacat asta era, nu cred ca iti trimite Dumnezeu boala ci sunt mai multi factori care o aduc.
Dar suferinta cainelui cum o explici? Adica trece prin niste chinuri ca sa moara iar dincolo nu il asteapta nimic pt ca nu are suflet nu?

Imi pare rau pentru pierderea dumneavoastra.
In cazul animalelor nu cred ca se poate pune problema ca boala lor ar fi "o pedeapsa de la Dumnezeu", deoarece animalele neavand constiinta, se ghideaza dupa instinct! Asadar in cazul cainelui dumneavoastra a fost probabil vorba de o boala, ori transmisa genetic, ori dobandita!

Neavand suflet, suferinta este una strict de ordin biologic.
Neavand suflet nemuritor, nu exista un "dincolo" pentru animal.

Daca tinem asa mult la nemurirea unui caine sau o pisica, ce ar fi sa ne gandim cum ar fi sa ne intalnim "dincolo" si cu "sufletele" animalelor pe care le-am mancat..

Si ai vrea sa se "inventeze" o invatatura cu Raiul animalelor?

Nu e vb aici ca tin eu prea mult la animal. Cand am vazut prin ce tece am inceput sa ma intreb daca suferinta asta ramane fara niciun folos, pt ca el se chinuia.
Adica si noi oamenii o simtim la fel de puternic doar ca noi ne putem folosi de ea ele nu, inainte sa moara adik sa nu mai existe se mai si chinuie

"Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu." (Matei, 22,29)

De unde știi dacă tu ai suflet viu, nemuritor? Doar pentru că tastezi pe forum bazaconii?

9. "Iată Eu închei legământul Meu cu voi, cu urmaşii voştri.
10. Şi cu tot sufletul viu, care este cu voi: cu păsările, cu animalele şi cu toate fiarele pământului, care sunt cu voi, cu toate vietăţile pământului câte au ieşit din corabie;(Fac9.10)

Oare de ce a vrut Dumnezeu să salveze animalele cu ajutorul lui Noe, dacă tot nu aveau suflet? Ca să uităm de canibalism(cum ai amintit și tu)?
De ce face El legământ cu neînsuflețiții?

Exact. Stilul de viață păcătos ne macină măruntaiele și ele se degradează din cauza murdăriei sufletești.

Dacă nu aveați câine, atunci dvs făceați cancerul acela(sau altcineva din casă), care e răspunzător pentru stilul de viață ”cancerigen”. Câinele v-a salvat fără să vrea; asta i-a fost soarta, așa i-a fost scris.

Omul este o ființă socială și de aceea este în comuniune cu cei apropiați, adică cu cei cu care socializează prin natura vieții de familie, de muncă, de pasiuni, rude sau pur și simplu străini, și astfel transmite și primește informație sentimentală, care îl curăță sau îl pângărește.

Așa cum metehnele se transmit de la părinți la copii până la a treia, patra generație(Ieșirea 34,7), tot așa se transmit metehne și pe cale orizontală, la contemporani, chiar și la nimale. Invers nu se poate fiindcă ele nu au conștiință. Câinii nu sunt agresivi de la ei înșiși, ci de la stăpânii lor. De aceea oamenii își iau pitbull pentru că ideea de agresivitate îi satisface si deși nu vor să transmită conștient în jur agresiune, totuși în subconștient asta se întâmplă .
Eu am văzut mai demult un pitbull liber și blând ca un miel.

Bun, deci spui ca au suflet si sufera pt ca noi oamenii am degradat lumea in care traim, implicit pe cea a animalelor

Bă Dragoșe ai scris 83 de cuvinte. Sunt uimit.
E cea mai lungă postare a ta. Felicitări!

De obicei sunt mai concis. Iartă-mă!

4. Până când va jeli ţara şi iarba de prin toate ţarinile se va usca? Dobitoacele şi păsările pier pentru necredinţa locuitorilor ei, că aceştia zic: "Domnul nu vede căile noastre!(Ier12,4)

Nu eu spun, ci Scriptura; ca de obicei AlinB e de alta parere.