Divort si recasatorie
 

Sunt divortata si recasatorita. Si prima data si a doua oara m-am casatorit religios. Acum citesc aici ca de fapt nu se poate sa te recasatoresti!

Biserica ortodoxă îngăduie a doua și chiar și a treia căsătorie. Este un pogorământ (iertare), căci, într-adevăr, căsătoria trebuie să fie una.
Dacă la a doua (sau a treia) căsătorie, unul dintre miri n-a mai fost căsătorit, atunci se face slujba rânduită pentru taina căsătoriei. Dacă ambii au mai fost căsătoriți înainte, nu mai este taină, iar slujba diferă.
În orice caz, sunteți căsătoriți religios și integrați în comunitatea Bisericii.

Dat fiind faptul ca am citit ce-ai scris am datoria sa-ti spun sa nu ma fac vinovat de sangele tau. In primul rand ceea ce ai facut este un pacat inaintea lui Dumnezeu, anume ai preacurvit.

"32. Dar Eu va spun ca oricine isi va lasa nevasta, afara numai de pricina de curvie, ii da prilej sa preacurveasca; si cine va lua de nevasta pe cea lasata de barbat preacurveste."
Matei 5:32

"11. El le-a zis: "Oricine isi lasa nevasta si ia pe alta de nevasta preacurveste fata de ea;

12. si daca o nevasta isi lasa barbatul si ia pe altul de barbat preacurveste."
Marcu 10:11-12

Sunt cuvintele lui Dumnezeu nu ale mele. Nu-I nici o interpretare nimic, sunt atat de clare incat si un copil le-ar intelege.

Biserica ortodoxa da dar Dumnezeu nu. Dumnezeu nu ingaduie in primul rand despartirea,(afara de pricina de curvie) ce sa mai zicem de recasatorie(afara de vaduvie).

@Lucian494 :

1. Nu mai veni cu citate din biblia ta protestantă; daca vrei să citezi, ai bunul simt și citează din Biblia Ortodoxă.

2. Dacă Biserica Ortodoxă a hotărât să dea aceste pogorăminte - știe ea mai bine ce face decât voi ăștia cu Sola scriptura..

Cum demonstrezi asta exact? Ca versetele de mai sus nu ajung...

Costea, ce religie/confesiune ai? Ca sa poti primi raspunsurile centrate pe credinta ta. Daca esti ortodox, atunci raspunsul lui CristianR e cel bun...

Si la neoprotestanti se recasatoresc.

Diferenta este cat de bine esti privit in comunitate.
Daca esti un oarecare, s-ar putea ca divortul sa ti se considere neintemeiat si sa fii exclus.

Daca esti o persoana de varf (a se citi "cu dare de mana"), atunci poti fi scos nevinovat de divort (vina e plasata eventual pe celalalt) si ti se ingaduire recasatorirea.

Lucian, uite o dovada ca voi nu aveti habar de Sf. Scriptura si interpretati aiurea dupa capul vostru.

Uite cum Sf. Ap. Pavel vede lucrurile:

1 Cor. cap. 7

Ei, cum e, se contrazice Sf. Ap. Pavel cu Hristos? Nu m-ar mira la cei ca voi sa avansati o astfel de idee, ca unii dintre voi ati mers atat de departe cu "Sola Scriptura" incat ati desfiintat pana si Scriptura ca sa faceti placere mintilor voastre.

Iar Biserica, care are ca si cap pe Hristos si intru Duhul Sfant, isi permite sa interpreteze Sf. Scriptura intr-un sens mai larg decat te duce pe tine capul fara sprijin de Sus, avand in vedere mantuirea omului, chiar dupa cuvintele aceluiasi Sf. Ap. Pavel: "Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă." 1 Cor 7:9

Si nu vi se pare aici o contradictie ? Cum adica "nu mai e Taina", dar, in acelasi timp, "sunteti casatoriti religios" ?

Înainte de a vă răspunde, aș vrea să vă întreb care este realitatea în privința catolicilor care, deși Biserica nu permite, totuși divorțează masiv, știută fiind rata divorțurilor în occident.
Ce face Biserica Catolică în privința celor care se recăsătoresc? Îi excomunică?
Nu doresc o polemică. Este o întrebare sinceră.

Din cate stiu da, practica comuna este excomunicarea.
Dar nu reusesc sa excomunice nici pe departe cat se "excomunica" singuri, in ciuda tuturor "discounturilor" acordate in materie de practica si credinta.
Sau poate tocmai de aceea.

Biserica Catolica este de parere ca oamenii au dreptul, si uneori chiar datoria sa "divorteze". In asemenea cazuri, divortul este inteles ca separare a corpurilor, iar nu ca disolutie a Sacramentului Casatoriei. O casatorie valid incheiata si confirmata de cei doi soti prin actul conjugal nu poate fi desfacuta de nicio instanta de pe pamant. Valabil si pentru celelalte Sacramente (Botez, Hirotonie etc): nu pot fi desfacute de nimeni, fie acela episcop sau Papa. Dupa cum spune preotul la slujba, cei doi soti sunt uniti, prin casatorie, unul cu altul, pana cand moartea ii va desparti si nu pana cand divortul ii va desparti.

Prin urmare, in cazul unui "divort civil", adica separare a corpurilor, cei doi soti raman uniti prin legatura de nedesfacut, avand in continuare obligatiile pe care le-au asumat liber cu ocazia Casatoriei, jurand cu mana pe Crucea lui Cristos. Intre acestea intra si obligatia fidelitatii.

In cazul cineva se "recasatoreste" civil (ca religios nu are cum) atata timp cat sotul legitim traieste, acela, precum toti care traiesc in preacurvie si nu sunt hotarati sa iasa din aceasta stare de pacat, sunt opriti de la impartasire. Aceasta nu inseamna ca sunt excomunicati. Deosebim oprirea de la impartasire de excomunicare. Cel oprit de la impartasire continua sa faca parte din Biserica, ca membru pacatos al ei. Poate participa la viata de credinta, are drepturi si obligatii in cadrul comunitatii si parohiei. Inclusiv obligatia de a veni la Sf Liturghie. Dimpotriva, cel excomunicat este o persoana aflata (deocamdata) in afara Bisericii.

Din cauza inmultirii fara precedent a cazurilor divortatilor "recasatoriti", Sfantul Parinte a convocat un Sinod care va avea loc in curand (in toamna). Unii episcopi cu mare influenta, precum cardinal Kasper, pledeaza pentru o "abordare mai pastorala" a problemei. In timp ce altii (precum card Müller) pentru stricta observanta a acestei traditii dintotdeauna a Bisericii. Personal, sper ca aceasta ultima orientare sa prevaleze (dealtfel, card Müller, ca Inchizitor Sef, are precedenta in Curia Romei inaintea card Kasper, care s-a ocupat cu dialogul ecumenic). Desigur, parerea mea conteaza mai putin, conteaza parerea Sinodului.

Ceea ce eu va intrebasem este: cum se poate ca o "recasatorie" sa nu fie Taina, dar sa fie, totusi, valida.
Practic: in cazul unui barbat care a cunoscut Taina Casatoriei cu o femeie care traieste, pentru ca apoi sa cunoasca netaina recasatoriei cu alta femeie: cine este sotia lui ? Presupun ca a doua ?
Hai sa complicam un pic problema. Sa presupunem ca se desparte de a doua "sotie" si se impaca cu prima (nu e chiar asa rar). Se re-oficiaza casatoria ? (Inteleg ca are dreptul la trei). Iar aceasta, ultima, e Taina sau nu e Taina ? E oprit sau nu de la cuminecare ?

Sincer, felul in care Biserica ortodoxa vede casatoria mi se pare foarte complicat si am impresia ca lucrurile patineaza ca sa zic asa. Asta, cu recasatoria care nu e taina dar e...casatorie imi pare ceva care nu e...kosher.

Ortodoxa - si nu sunt mandra ca am divortat - dar nici nu regret. Cand m-am casatorit prima data nu mergeam deloc la biserica - nici nu se obisnuia - era pe vremea lui Ceausescu. Abia mai tarziu am inceput sa merg - si stiu ca am gresit divortand - dar... nici nu puteam trai asa.
Acum incerc sa fac pace cu mine , cu toata lumea si incerc sa vad cum pot face asta.

Multumesc de raspuns.
Acum eu stiu ca mai gresesc - si cu si fara voie - ca doar sunt om - si incerc sa ma indrept pe cat pot eu. Dar asta cu casatoria, divortul si recasatoria - nu prea vedeam cum o mai pot indrepta.

Imi este clar ca am pacatuit - si inainte de prima casatorie si divortand si pana m-am recasatorit. Dar ma gandeam ca totusi recasatorindu-ma macar nu mai fac pacatul asta. Pentru pacate imi voi cere iertare si poate voi primi - pana la urma nu asta e ideea? Toti oamenii sunt pacatosi - fiecare cu pacatele lui - dar ideea nu era sa ne para rau si sa nu mai facem?

Sigur, nu e kosher. Și cred că este bine că Biserica e mai îngăduitoare cu noi, păcătoșii, după cum a fost și Domnul, nerefuzând să se atingă sau să stea în mijlocul nostru, ca să ne învețe sfințenia.
În ce privește taina, ea nu este ceva dat numai de Dumnezeu, prin Biserică, și supraadăugat relației dintre soți. Ea ține de viețuirea celor doi, și cred că atunci când ei nu rămân fideli uniunii dintre ei, nu-I sunt fideli nici lui Dumnezeu. Cred că unicitatea căsătoriei ține de unicitatea persoanei, motiv pentru care cred că ea este compromisă și de păcatele dinainte de căsătorie, de unirea cu un alt trup. Chiar dacă te căsătorești după aceea, soțul/soția nu va mai fi pentru tine unicul(a).
Faptul că Biserica se arată îngăduitoare cu slăbiciunea omenească și, după pocăință, îi iartă pe cei care n-au putut sau n-au avut credința de a împlini cuvântul Domnului, eu cred că este bun. Oricum, știe ea mai bine decât mine ce trebuie să facă.

Dacă doriți să citiți mai mult despre căsătorie în accepțiune ortodoxă, puteți să o faceți aici.

Multumesc! Am citit, am mai cautat, voi merge si la preot sa pun intrebari. Imi iubesc mult sotul si daca Doamne fereste as ajunge sa ne despartim cu siguranta ca nu m-as mai casatori niciodata dar ma tem de doua lucruri:
- in primul rand ca el se simte casatorit cu prima sotie (sau mai exact ca prima casatorie o considera serioasa - iar asta mai mult ca o favoare pe care mi-a facut-o mie , solutie impotriva singuratatii pentu el) - odata punand niste pomelnice la o manastire mi-au cazut ochii pe pomelnicul lui - in care era mentionata prima sotie iar eu nu. Si asta mi-a ramas in minte si ma chinuie. Cand l-am intrebat daca ma considera sotia lui mi-a raspuns ca evident ca eu sunt sotia lui si ca ma iubeste foarte mult.
-ma tem ca ma inseala - si nu mai stiu cum sa procedez. El si prima data a divortat tot din cauza ca a fost infidel. Am gasit semne ca mi-e infidel - discutii cu femei, flirturi dar si prezervative. Evident ca nu l-am prins asupra faptului - si el imi spune ca sunt simple flirturi , nimic serios. Iar eu detest sa il tot bat la cap cu grijile mele. Dar ma framant.
Am mers si la un preot - dar inca nu am apucat sa spun toate problemele pe care le am.
Ce poti face cand sotul e infidel?

Nici mie nu imi este clar cum de a doua casatorie Nu mai este"taina"dar este o casatorie totusi...
Inseamna ca numai prima este calitativ satisfacatoare in timp ce o a doua nu intruneste toate calitatile primei...
Se poate sa fie doar de forma,ca oamenii sa nu pacatuiasca in afara unei casatorii...dar totusi,iti da de gandit formularea.

O adevarata dovada de iubire,nu? :)

Intrebarea ar trebui pusa cam asa:
Ce poti face cand barbatul este infidel?
Nu-l iei de sot!

Dvs nu v-ati interesat in primul rand care a fost cauza divortului in prima sa casatorie? Nu ati aflat ca a fost infidel? Daca stiati asta,inseamna ca l-ati luat pe proprie raspundere nu?
Ce puteti face acum? Vorbiti cat mai mai amantutit si sincer cu preotul pe care il frecventati!

Stiti cum cred eu ca e, pana la urma? Am stat si m-am documentat, de atata timp, si am ajuns la concluzia ca Harul primit prin Sfintele Taine la botez, cununie, hirotonie, intr-adevar nu-ti poat fi luat in nici un chip, insa poti sa-l pierzi in cazul in care renunti tu singur la el, te lepezi de el, atunci cand parasesti credinta, biserica, slujirea ( daca esti preot), sau chiar familia, sotul sau sotia, cand esti casatorit. Odata ce ai parasit familia, domiciliul conjugal, ca asa ai vrut tu, nu ca ai fost silit, ori ai plecat dupa altul/alta, ori te-ai purtat rau, nu ai respectat juramintele facute la cununie, ti-ai batjocorit sotia, casa, familia, nu ai ascultat de Dumnezeu si de biserica, e de la sine inteles ca ai cazut din har, cel putin cat continui in felul acesta, pana nu te trezesti si iti vine mintea la cap si te intorci, te pocaiesti. La fel cum se intampla si cand parasesti biserica si credinta in care ai fost botezat, si te indrepti spre alta credinta, sau spre niciuna. Atata doar ca Dumnezeu te asteapta sa te intorci, prin pocainta, pana la sfarsitul vietii tale, si intr-adevar nu mai e nevoie nici sa te re-botezi, nici sa te re-hirotonisesti, presupun (daca ai facut o pauza ca asa ai vrut nu daca ai facut ceva necompatibil cu profesia), si nici re-casatoria ( religioasa) in cazul in care te intorci acasa, si esti asteptat si primit inapoi si de consort ( asta insa nu e obligatoriu sa se intample :-) ).

Daca insa te casatoresti a doua oara, in bisericile si situatiile care accepta asta, cu siguranta asta nu presupune ca ai avea mai multe/putine drepturi sau obligatii :-) ( adica nu cred ca e ok sa zici ca daca nu e "taina", ba chiar unii o considera tot o forma de curvie, ai putea sa mai calci si pe langa, ca tot aia e :-) )

Sa te rogi lui Dumnezu sa se faca voia lui intru toate!
Sa va rugati pentru el si sa uitati de banuielile dv.
Sa ascultati sfatul duhovnicului.
Sa rezistati tendintei de a-l controla si spiona, controlandu-va gandurile rele si inlocuindu-le cu increderea in Dumnezeu. Pentru ca ce ne poate face noua omul fara ingaduinta lui Dumnezeu?
Cititi cartea Staretului Tadei Cum iti sunt gandurile asa iti este si viata. O gasiti pe net.

Prima cununie este considerata Taina si in fata lui Dumnezeu la judecata va prezentati cu primul sot.Adevarata sotie a barbatului ramane cea dintai. Daca el lasa sotia fara motive canonice, cea de pe urma nu ii este sotie dreapta. Si femeile sunt vinovate daca se duc dupa alti barbati stiind ca ei si-au lasat femeile fara nici o pricina binecuvantata de Biserica! La fel sunt vinovati si barbatii.Ca divortul sa fie ingaduit de biserica trebuie sa existe motive intemeiate. Noi stim despre casatorie ca este indisolubila. Totusi, sunt unele exceptii: adulterul sau preacurvia insistenta, apostazia unuia dintre soti (renuntarea la ortodoxie), intrarea unui sot in monahism si evident decesul unui sot (care nu este un motiv de divort insa permite o noua casatorie). Cu toate acestea in molitfelnic nu exista nici o molitfa de dezlegare a cununiei. Motivele de mai sus despart definitiv pe cei casatoriti.(Pravila lui Matei Basarab, gl 219, 232)

"Nunta intai este lege, a doua iertare, a treia calcare de lege." ( P.M.B., gl 205)

Banuiesc ca aveti un duhovnic, discutati cu el pentru ca problema este adanca.

Despre divorţ şi recăsătorire. Când Biserica trebuie să refuze Cununia
 

de pe portalul www.teologie.net al părintelui Petru Pruteanu :

Doamnă Costea,
daţi-mi voie să vă reamintesc că noi oamenii suntem păcătoşi, iar inima noastră, oricât trage azi la Dumnezeu, a adunat prea multă minciună şi mizerii în ea ca să râvnim peste noapte puritate şi virtute "ca la carte".
Că avem frică de Dumnezeu e bine, slavă Domnului! Că avem frici şi griji nemăsurate nu e bine.
Că avem oarecare grijă de curăţia noastră iar e bine. Dar să începem să vrem a fi "mai catolici decât Papa" iar nu e bine.
Mie îmi pare, să mă iertaţi de impresie, că teama de a avea un soţ infidel vă concurează propria iubire pentru el. Şi o cam pune în umbră...
Imaginaţi-vă ce se întâmplă dacă inima vi se înflăcărează de gelozie... Ferească Dumnezeu!
Dacă tot vă preocupă actuala căsătorie, pe care ziceţi că aţi blagoslovit-o şi în Biserică, eu cred că e mult folositor pentru iertarea păcatelor şi pentru bucuria vieţii de credinţă: să vă iubiţi soţul aşa cum ne învaţă Biserica. Cred că e bine să aveţi grijă de iubirea dvs. pentru soţ, iar nu de a soţului pt. dvs. Nu de alta, dar sunteţi stăpână, cu ajutorul lui Dumnezeu, pe sufletul dvs. iar nu pe sufletul soţului... De ce, dar, acordaţi atâta atenţie neliniştită iubirii soţului pentru dvs.? Nu vă mulţumeşte atunci când dăruiţi? Poate fi bucurie mai mare decât să iubeşti cu adevărat? Adică să ierţi, de 70 de ori câte 7... Şi aşa să ai pacea, bucuria, credinţa mereu reînnoite...
Am învăţat de la bătrâni că răul cel mai mare pentru un om este atunci când nu mai poate să iubească. Atunci sufletul e ca mort şi nimic nu îl mai bucură pe om, nu îl mai împlineşte, iar omul începe să alerge şi să caute obosindu-se în surogatele iubirii, împătimindu-se şi astfel năruindu-se.
Mult gol lasă pierderea iubirii şi multă alinare aduce ea, când omul o simte zvâcnindu-i în suflet. Da, cea mai mare nenorocire e când ne pierdem dragostea din propriul piept. La această comoară să veghem, ca nu cumva să ne-o răpească gândurile, grijile, depărtările...

Cât despre un oarecare duh de puritanism care îmi pare că răzbate din mesajele dvs., eu zic să-l alungaţi.
De nu-l goniţi degrabă, cred că vă va răpi din suflet orice urmă de iubire, orice milă, orice compasiune. Vă va preface în sloi, vă va preschimba credinţa în ideologie.

Hristos nu a predicat puritanismul, ci iubirea jertfelnică. Lărgiţi-vă inima şi faceţi diferenţa între virtute creştină şi puritanism, spre binele dvs. şi al soţului.
Mă iertaţi!

daca preotul a savarsit slujba cununiei in Biserica, atunci se poate recasatori omul si totul e OK. Preotul (care te-a cununat a doua oara) stie mai bine ce se poate si ce nu. Ai incredere in el