Ati bea ceva otrăvitor sa va demonstrați credința ?
 

Am un coleg de munca, necredincios. Am purtat de nenumărate ori discuții despre creștinism cu el și de mult încerc sa-l întorc pe calea cea dreapta. Astăzi încercând sa-și impună punctul de vedere m-a întrebat dacă as bea ceva otrăvitor (gen clor) ca sa-i demonstrez ca ortodoxia este calea cea dreapta, atrăgându-mi atenția asupra învățăturilor Domnului Nostru Iisus Hristos, mai precis versetul 16:18 Marcu pe care il postez în rândurile de mai jos împreuna cu contextul relevant.

Sfânta Evanghelie după Marcu 16:15-18
15. Şi le-a zis: Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura.
16. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi.
17. Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni vor izgoni, în limbi noi vor grăi,
18. Şerpi vor lua în mână şi chiar ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma, peste cei bolnavi îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi.

Eu la momentul acela i-am replicat ca credința mea nu e destul de puternica, și nu ma simt destul de vrednic pentru asa ceva. Totuși a mai încercat cineva sa bea otrava pentru a-și demonstra credința ? Voi ați face-o ?

Doamne ajuta!

Aceasta idee cuibarita in mintea colegului este ispita diavoleasca. Vazand diavolul incercarile ce le faceti i-a dat acest gand ca sa va sminteasca pe amandoi stiind ca dvs nu veti sti sa raspundeti colegului dvs la o astfel de propunere.

TRebuia sa spuneti ca ortodoxia este singura cale adevarata si pentru ca este asa nu are nevoie de demonstratii pentru asta. Caci Adevarul nu are nevoie sa fie demonstrat. fiind Adevar nu are urma de indoiala. Daca in mintea cuiva este indoiala asupra ortodoxiei este invitat sa cerceteze, sa caute, sa cunoasca, sa se apropie cu adevarat de ortodoxie prin eforturile sale proprii, nu prin demonstratiile altcuiva. Si asa sa se convinga.

Pe scurt, asta ar însemna sfidarea lui Dumnezeu.

Aceasta inseamna a-L ispiti pe Dumnezeu si este unul din pacatele impotriva Spiritului Sfant.

Un lucru asemanator i-a propus si Satana, dupa ce Domnul nostru a postit. Mai precis, intr-una dintre cele trei ispitiri, el Ii propune sa se arunce in gol de pe acoperisul Templului. Din moment ce El este Dumnezeu, ingeri ai Sai vor interveni intre momentul autopropulsiei si momentul impactului cu solul pentru ca "piciorul Sau sa nu se scranteasca". Raspunsul Domnului nostru, cu referire la Vechiul Testament, a fost ca Ii este interzis sa Il ispiteasca pe Dumnezeu.

Adeseori Dumnezeu a intervenit in mod supranatural si i-a scapat pe cei ai Lui. Dar nu intotdeauna. Tine de o logica divina pe care nu o putem intelege. De exemplu, pe cand Sf Petru era in inchisoare, la inceputul misiunii lui apostolice, ingerul Domnului intervine si il scoate din inchisoare, rupand doua lanturi cu care era legat de peretii celulei, deschizand usa celulei ca pe nimic, trecand printre doua randuri de straji si, in cele din urma, deschizand poarta inchisorii, retragandu-se abia cand Sfantul era in strada, moment in care Sfantul a realizat ca nu viseaza si ce i se intampla e in plan real. Dar, acelasi inger nu a mai intervenit cand, batran, Sfantul Petru, insotit de Sf. Pavel (la randul lui scapat de la moarte in alt mod), isi incheie misiunea pe pamant, la Roma. Nu altfel au stat lucrurile cu Sfantul Pantelimon, care a scapat in mod supranatural unor suplicii si incercari de executie, spre a arata puterea lui Dumnezeu, sfarsind, totusi, ulterior, prin a fi executat, spre a arata ca este om in trup si nu inger.

De notat ca niciun sfant nu a "baut clor", adica nu si-a cautat-o cu lumanarea, ci toti au acceptat incercarea care a venit asupra lor, evitand sa faca un pacat. Sesizati diferenta.

In cazul acela satana chiar il ispitea pe Dumnezeu. In cazul acesta il ispiteste doar pe dl. Gheorghe Dinu. :71:

Si totuși Faptele Sfinților Apostoli aflam ca Sfântul Pavel chiar a fost muscat de o vipera si nu a pățit nimic astfel demonstrând barbarilor de pe Insula Malta ca creștinismul e calea cea dreapta.

Faptele Sfinţilor Apostoli Cap. 28
1. Şi după ce am scăpat, am aflat că insula se numeşte Malta.
2. Iar locuitorii ei ne arătau o deosebită omenie, căci, aprinzând foc, ne-au luat pe toţi la ei din pricina ploii care era şi a frigului.
3. Şi strângând Pavel grămadă de găteje şi punându-le în foc, o viperă a ieşit de căldură şi s-a prins de mâna lui.
4. Şi când locuitorii au văzut vipera atârnând de mâna lui, ziceau unii către alţii: Desigur că ucigaş este omul acesta, pe care dreptatea nu l-a lăsat să trăiască, deşi a scăpat din mare.
5. Deci el, scuturând vipera în foc, n-a pătimit nici un rău.
6. Iar ei aşteptau ca el să se umfle, sau să cadă deodată mort. Dar aşteptând ei mult şi văzând că nu i se întâmplă nimic rău, şi-au schimbat gândul şi ziceau că el este un zeu.


Cu alte cuvinte Iisus Hristos ne-a arătat ca cei ce cred in el cu toată tăria, chiar au capacitați de a scapă nevătămați de orice otrava. Pana la urma acesta este Cuvântul Lui.

E o diferenta. Nu s-a dus, a prins o vipera si s-a lasat muscat pentru a-si "dovedi" credinta. Ceea ce propui tu are mai degraba legatura cu magia, cu ideea ca Dumnezeu trebuie sa stea la cheremul tau si trebuie sa faca minuni doar pentru ca tu ai ceva de demonstrat. Cred ca nici Pavel cat era el de Pavel nu s-a gandit la asta...de regula dupa o anumita varsta intelegi ca asemenea idei sunt prostesti.:71:

Exact la asta m-am gandit si eu. E pacat sa il ispitesti pe Dumnezeu.

Pune-i in vedere urmatoarele versete:
5. Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe aripa templului, 6. Şi I-a zis: Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: "Îngerilor Săi va porunci pentru Tine şi Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbeşti de piatră piciorul Tău".
7. Iisus i-a răspuns: Iarăşi este scris: "Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău". (Matei 4, 5-7)

Eu cred ca daca bei ceva otravitor ca sa incerci sa demonstrezi ca Dumnezeu exista si te-ar putea salva de la propria prostie, ai reusi sa-ti asiguri domicilul stabil intr-un loc cu verdeata, nu neaparat si cu multa liniste, denumit in fctie de zona geografica din care proveniti, ori Balaceanca, ori Socola, etc..

Eu stiu ca, credinta nu trebuie demonstrata nimanui. Adica, o ai sau nu o ai. Simplu.
Iar partea spirituala a omului e intre el si Dumnezeu, eventual intre el, Dumnezeu si duhovnic.
Restul..fiecare cu credinta lui...sau cu lipsa acesteia.
Nu vad de ce ar trebui sa demnostrez cuiva ca Dumnezeu exista. Pentru mine exista, si mai mult de atat nu am ce sa zic.

Chiar și pe apostoli, care Îl cunoscuseră nemijlocit pe Hristos, și a căror propovăduire era însoțită de semnele menționate, nu îi credeau toți. Nu toți primeau cuvântul Evangheliei, iar pentru aceștia Domnul le spusese să-și scuture praful de pe tălpi, neinsistând cu orice chip să-i facă să creadă.

Însă pe lângă aceste semne excepționale, care atestă credința celor ce o mărturisesc altora, mai sunt și altele: „Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții”. Asta consider că este adevărata mărturisire a lui Hristos, iar nu băutul de otravă.

Sigur, atunci când împrejurările ne obligă avem și datoria de a muri pentru Hristos și pentru Evanghelie. Însă martiriul nu trebuie căutat cu orice chip. Sau, mai bine spus, nu trebuie falsificat prin gesturi lipsite de înțelepciune.

Si asa au inceput rautatea, razboaiele, tortura si teroarea.

Pentru ca unii oameni au preluat idea ca credinta trebuie demonstrata. Iar raul facut in numele ei este un rau bun.

Idea a fost luata in anul 740 de Regele/Imparatul Francilor in urma luptei avute cu arabii in Franta. Arabii au lasat pe campul de lupta trupul neinsufletit al celebrului lor conducator. Regele francilor a intrebat de ce nu l-au luat. Atunci ei au raspuns ca SUFLETUL conducatorului este deja in cer. Pentru ca el a fost cel care a facut multe lucruri bune ( a pradat si cucerit) pentru credinta lui.

A lua otrava este la fel ca si a omora, a face rau din convingere religioasa. Sufletul pacatosului este pierdut.

Credinta in cine? Si asta e important. Ortodoxia e incompatibila cu sinucidderea.

Prin actul sinuciderii se incalca poruncile lui Hristos. A bea otrava din proprie initiativa echivaleaza cu sinuciderea.

^Da, asa e. Ai mare dreptate.

Pana la urma nu prea vad rostul in a bea otrava ca sa demonstrezi ca divinitatea exista (oricare a fi ea; asta o poate spune si un budist si un musulman probabil). Cred ca sinuciderea e un pacat in oricare alta credinta. Cred, nu stiu sigur, dar cel putin ar avea logica sa fie asa.

E ciudat ca Domnul Nostru Iisus Hristos ne spune ca "celor ce vor crede", " "în numele Meu" "serpi in mana vor lua", " ceva dătător de moarte de vor bea" "nu-i va vătăma". Eu nu il consider pe Domnul Nostru Iisus Hristos un mincinos, iar textul nu e metaforic. Deci fără nici o urma de îndoiala creștinii nu pățesc nimic dacă sunt otrăviți sau muscați de șarpe atât timp cât au destulă credința în Iisus.

Sa avem grija sa nu-L ispitim pe Domnul:

<<1. Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de către diavolul.
2. Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit.
3. Şi apropiindu-se, ispititorul a zis către El: De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini.
4. Iar El, răspunzând, a zis: Scris este: "Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu".
5. Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe aripa templului,
6. Şi I-a zis: Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: "Îngerilor Săi va porunci pentru Tine şi Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbeşti de piatră piciorul Tău".
7. Iisus i-a răspuns: Iarăşi este scris: "Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău".
8. Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt şi I-a arătat toate împărăţiile lumii şi slava lor.
9. Şi I-a zis Lui: Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie.
10. Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, căci scris este: "Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti".
11. Atunci L-a lăsat diavolul şi iată îngerii, venind la El, Îi slujeau.>>

Sursa: http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=4

ISPITIRIREA LUI IISUS DE CATRE DIAVOL, IN PUSTIA CARANTANIEI. Cum putem dobandi biruinta in razboiul cu ispitele celui-rau? – Talcuirea Sfantului Nicolae Velimirovici la Evanghelia Sambetei de dupa Botezul Domnului

Sursa:
http://www.razbointrucuvant.ro/2014/...supra-ispitei/

Asa este!

Cel ce este unit inlauntrul lui cu Adevarul este invulnerabil.

Este Viata fara-de-sfarsit, Viata care nu seaca niciodata, Foc viu care nu mai poate fi stins de nimic.


----------

"Si apropiindu-se, ispititorul a zis catre El: De esti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea sa se faca paini.

Iar El, raspunzand, a zis: Scris este: "Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu" (Matei 4, 3-4).
------------------

"Atunci diavolul L-a dus in sfanta cetate, L-a pus pe aripa templului, si I-a zis: Daca Tu esti Fiul lui Dumnezeu, arunca-Te jos, ca scris este: "Ingerilor Sai va porunci pentru Tine si Te vor ridica pe maini, ca nu cumva sa izbesti de piatra piciorul Tau".

Iisus i-a raspuns: Iarasi este scris: "Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau" (Matei 4, 5-7).

------------


Savarsirea minunilor se transforma in pacat atunci cand vrem sa ne demonstram noua insine credinta sau taria duhului. Aceasta auto-demonstratie de forta este insa impotriva credintei. Este ca o lovitura de cutit pe care ne-o implantam singuri in inima, ne impartim mintea in doua "ispitita" si "ispititoare". Unitatea launtrica este fisurata si cadem din credinta cu cadere mare.

Savarsirea minunilor se transforma in pacat atunci cand vrem sa impresionam (sa dam slava eului nostru prin altii) sau sa tragem foloase personale, indiferent sub ce forma.

Savarsirea minunilor se recomanda si este poruncita atunci cand ea lucreaza binele in altii, cand este spre folosul mantuirii lor.

Doar cel curat si cu clar-vedere poate sa distinga limpede cand se impune savarsirea minunilor si cand aceasta lucreaza pacatul.

Mai spune și că cei care vor avea credință măcar cât un bob de muștar, vor muta munții.
Cred că putem înțelege că noi, cei care nu putem face acestea, avem mult mai puțină credință. Cei care au credință știm că au scos și demoni (apostolii), că mușcătura de șarpe nu i-a vătămat (Sf. Pavel a fost mușcat de o năpârcă ce ieșise din lemnele puse pe foc) ș.a.m.d.
Deci dacă avem credință puțină, să nu ne purtăm ca și cum am avea multă, ca să nu pățim ca cei doi ucenici ai apostolilor care au fugit fără haine, rușinați de dracii pe care vroiau să-i alunge.

Referitor la această dilemă, un prieten mi-a spus că nu este o legătură obligatorie între credință și o harismă asociată ei (semnele de care spune Mântuitorul că vor urma credinței fiind, de fapt, harisme).

Poți fi un foarte bun credincios, fără a avea vreo putere miraculoasă.
Sfânta Scriptură spune că din cei ce cred unii vor avea harisme, dar nu neapărat toți. Sf. Apostol întărește asta:

Bineînțeles, calea care le întrece pe toate este dragostea, pe care o arată Apostolul în capitolul ce urmează, respectiv 1 Corinteni 13.

Cand este OBLIGATORIE este OBLIGATRIE!

Nu poate nimeni sa faca altceva decat sa asculte. Pedepsele si in tarile democrate sunt ingrozitor de mari. Practic nu exista scapare din fata sistemului.

Rusia era de asteptat ca nu face altceva decat cea ce trebuie.

Daca copilul trebuie sa dispara, este doar foarte usor de localizat cipul in mana sau oriunde pe corp si extras in urmatoarele minute in masina rapitorilor. Cipul poate sa protejeze doar anumiti oameni cand majoritatea sunt fara cip. Pentru ca atunci rapitorii vor fi poate mai neglijenti, dar daca toti au cip atunci si rapitorii pot sa isi faca meseria foarte corect si rapid.

Cu ceva timp in urma, anumite voci spuneau ca implantarea cipului nu e posibila...

Si apoi de unde stie persoana in cauza ce fel de dispozitiv i se implanteaza? S-au creat atatea... Ce repede inainteaza lucrarea necuratului!