Am gasit aceste 10 PORUNCI DESPRE TACERE la Biserica ortodoxa din Piata Sfatului din Brasov:

< Taci daca nu ai de spus ceva valoros.
< Taci atunci cand ai vorbit destul.
< Taci pana cand iti vine randul sa vorbesti.
< Taci atunci cand esti provocat.
< Taci cand esti nervos si iritat.
< Taci cand intri in Biserica, pentru ca Dumnezeu sa-ti poata vorbi.
< Taci cand pleci de la Biserica, pentru ca Duhul Sfant sa-ti poata imprima in
mintea ta lucrurile pe care le-ai vazut si le-ai auzit.
< Taci cand esti ispitit sa vorbesti.
< Taci cand esti ispitit sa critici.
< Taci cand ai timp sa gandesti inainte de a vorbi.

Care sunt beneficiile tacerii si ce pierdem atunci cand nu tacem?

Vorbirea despre lucruri desarte raspandeste mintea omului sa nu ia aminte la sine insusi.

Bine este a vorbi avandu-L pe Dumnezeu inaintea ochilor si-atunci ne vom opri de la cuvintele lumesti.

Sa nu ne grabim a lua altuia cuvantul inainte ci sa cinstim fata sa prin ascultare si rabdare, sa scapam de vorbirea spre a ne auzi pe noi insine.

Tacerea odihneste sufletul.

Tacerea ne scapa de patima maniei.

In Casa Domnului venim sa auzim cantarea ingerilor, sa ne curatam sufletul si sa ne luminam cugetul.

Pastreaza ca pe o comoara de mare pret cuvintele Evangheliei.

Bine este a vorbi pentru Dumnezeu, bine este a tacea pentru Dumnezeu.

De poti, ridica pe om din greseala nici sa nu simta.

Nu vorbi niciodata inainte sa gandesti.

Liviu

Colors:De poti, ridica pe om din greseala nici sa nu simta.

Cam de cata smerenie e nevoie pentru a reusi asa ceva, Liviu?

Un citat din Neagoe Basarba care mie imi place f mult. Sper ca si voua:

"Mai intai de toate e tacerea iar tacerea face oprire, oprirea face umilinta si plangere, iar plangerea face frica, si frica face smerenie, smerenia face socotela de cele ce vor sa fie, iar acea socoteala face dragoste si dragostea face sufletele sa vorbeasca cu ingerii. Atunci va pricepe omul ca nu e departe de Dumnezeu".

Si cum eu am tot tinut tacere, fortata fiind de imprejurari in ultima perioada, nu v-am zis de mult timp ca Va_iubesc. Profit de ocazie acum.

Elena

Minunate vorbele lui Neagoe Basarab. Sper sa nu treaca mult timp pana reinvie aceasta intelepciune peste poporul roman si conducatorii lui, pentru a fi feriti de alte suspendari si nelinisti. Sunt pline de dragoste aceste cuvinte.

Multumesc, Elena. Cu aceste cuvinte in gand si in fapta, putem daca vrem sa punem un bun inceput.

Da, Anca, cum iti spuneam intr-un mesaj privat trec prin niste momente foarte dificile. Acum o spun deschis aici poate se gandeste cineva sa ma pomeneasca si pe mine la rugaciune. Va rog din suflet!

Elena

Elena, sunt sigura ca multe suflete se vor ruga pentru tine, printre care si eu.
Dumnezeu sa te aiba in paza Lui!
Cu drag, Anca

Amin! :) Sper sa apara soarele ca de cateva saptamani parca numai nori sunt in viata mea. As vrea sa stiu ce doreste Domnul sa fac si unde sa merg, cum sa-mi continui viata, dar nu vad/aud/simt niciun raspuns. Nadajduiesc ca indiferent de voia mea sa se faca voia Sa. Adica daca pornesc intr-o directie gresita sa ma intoarca, desi tare bine-ar fi sa merg de la inceput in sensul bun.

Multumesc tuturor pentru rugaciune!

Elena

Draga Elena, ce e al tau, e pus deoparte. Cred ca simti putina nerabdare, ceea ce e de inteles, dar Dumnezeu nu uita pe nimeni, cu atat mai putin pe cei pe care ii iubeste.
SA-L rugam deci pe Dumnezeu sa scurteze timpul de asteptare, caci solutia exista deja.
Doamne ajuta!
Anca

Doamne ajuta,cu bucurie aflam ca cineva iartasi ne iubeste.Ar fi mare lucru sa putem respecta Decalogul tacerii dar in tumultul vietii moderne cam greu,totusi uneori poate fi
folositor sa vorbim,alegerea ne apartine in functie de inspiratia pe care ne-o da Domnul.
Am gasit vorbindu-se undeva despre TACEREA DE GAND,oare cum o putem intelege macar,ca de dobandit...?

cosmin_lovin: ce intelegi prin TACEREA DE GAND? Eu asociez aceasta tacere/lipsa de gandeuri cu meditatia orientala. Dar ce e de fapt?

Pe linga Decalogul Ancai care este foarte folositor, ma gindeam ca alta metoda eficienta de a experimenta isihia este a ne scoate castile I-Podului din urechi si poate cind conducem masina sa stingem radioul, iar acasa tv-ul,... mai des, si deasemenea sa ne bucuram de tacere pina vin copiii de la scoala, daca ii avem...asta asa pina ajungem sa o experimentam la o minastire sau Duminica la Biserica:)

Apropo de asta auzisem undeva ceva de genul ca imediat ce suntem singuri ne grabim sa pornim radioul sau televizorul de parca ne e frica de singuratate si de liniste.

Mitropolitul Antonie de Suroj povestea despre o batrana care se plangea acestuia pe cand era preot paroh ca de 14 ani practica rugaciunea lui Iisus si nu i s-a intamplat nimic. Atunci mitropolitul ii spune sa incerce sa se aseze in camera ei si sa nu faca nimic. Batrana facand asta ii spune mitropolitului ca acum Il poate auzi pe Hristos cum ii vorbeste. Ca o concluzie spunea mitropolitul ca nu trebuie doar sa ne rugam ci si sa stim sa ascultam ce vrea sa ne vorbeasca Dumnezeu.

Am citit aceste mesaje dupa ce citisem mai inainte la niste topicuri care m-au smintit. E frumos ce am gasit aici: un strop din izvorul cel viu al Ortodoxiei.:D

Tacerea te invata CAND SA TACI,
Tacerea te invata SA TE ROGI,
Tacerea te invata SA ASCULTI,
Tacerea te invata SA OBSERVI,
Tacerea te invata SA SIMTI,
Tacerea te invata SA TE SMERESTI,
Tacerea te invata SA RABZI,
Tacerea te invata SA NU CAZI,
Tacerea te invata SA GANDESTI,
Tacerea te invata CAT SA VORBESTI,
Tacerea te invata CAND SA VORBESTI,
Tacerea te invata SA IUBESTI,
Tacerea te invata SA TRAIESTI.

Frumos Sylvie :)

Liviu

Draga Elena, eu nu sunt o mare rugatoare, dar am sa ma gandesc la tine cu dragoste si poate ajuta Dumnezeu un pic, atat cat trebuie, sa ti se insenineze drumul si sufletul !

apropo de beneficiile tacerii... de cand sunt aici in america am ajuns sa le valorez mult mai mult decat inainte. nu prea esti ok ca semi-introvertit (pentru ca nu poti fi "citit" usor), dar mai bine sa nu te antrenezi in discutii facile sau daunatoare, tie sau altora.

:)Mirelat,apropos de tacere,eu gandesc asa:bine este a tacea si a vorbi cu Dumnezeu in rugaciune,si bine este sa stii cand sa iti alegi momentele in care sa vorbesti cu aproapele.Mie una,imi place sa fiu introvertita cu oamenii in viata de zi cu zi(cea cotidiana),si extrovertita cu Dumnezeu,Maica Domnului si cu Toti Sfintii Lui Dumnezeu(sa comunic mai mult cu ei in rugaciune si in intrebarile si cererile mele pe care le am).Un mare filosof spunea:omul care stie sa vorbeasca,stie cand sa isi aleaga momentele tacerii si cand pe-ale vorbirii;vrea sa zica aici,ca acel om care stie sa vorbeasca si ce sa vorbeasca, stie cand sa taca si cand sa vorbeasca.Imi place ac.vorba de-a englezilor:"Think twice before you speak once"(gandeste-te de 2doua ori inainte sa vorbesti o singura data).Tacerea este de aur cand te rogi la Dumnezeu pt.semeni(aproapele/departele=vrajmasi),tacerea este de argint cand te rogi Lui Dumnezeu pt.tine insuti/insati si este de arama si chimval rasunator cand nu te rogi pt.nimeni,ci vorbesti cu gandurile tale si le dai crezare si ascultare.Rugaciunea de aur este cea de la miezul noptii,de la orele 12 noaptea,atunci cand este intunericul desavarsit,rug.de argint este cea de dimineata si cea de arama este cea de la pranz,asa am gasit si eu intr-o carte religioasa.Vorbirea despre Dumnezeu este folositoare,nemuritoare si mantuitoare,iar nu vorbirea in desert,rostirea de lucruri lumesti, desertaciuni si lucruri trecatoare,pieritoare,care vorbire este nefolositoare si nemantuitoare,pierzatoare a sufletelor.

Draga Sebastiana, nu-mi spui nimic nou dar ma bucur ca intaresti ideea acestui topic !

Va doresc o saptamana buna tuturor, Doamne ajuta in toate asa cum stii tu mai bine !

Multumesc, Sebastiana. Sunt lucruri pe care nu le citisem inca, dar care ne lamuresc si mai bine in ceea ce priveste tacerea. Acum inteleg si de ce la manastire se tin slujbe la miezul noptii. Stiam ca rugaciunile spuse la miezul noptii sunt mai ascultate decat cele din timpul zile, dar nu stiam de ce.
Pe de alta parte e cam greu sa te dezbari de vorbitul in desert cat esti tanar si preocupat de tentatiile acestei lumi. Dar cu varsta e mai usor. Iata unul din avantajele inaintarii in varsta.

In nici un caz tacerea gandurilor din meditatiile orientale care nu e altceva decat golirea mintii si lipsirea de pavaza credintei, invitatie pentru duhurile cazute de a navali cu naluciri si ispite,cred ca era vorba despre starea in care inima respinge toate gandurile risipitoare,galagioase,nefolositoare nedandu-le voie sa se nasca,si in liniste pastreaza doar gandul la rugaciune,asta cred eu,sper sa nu gresesc.
Am gasit o carte in care este prezentata inima si lucrarile ei foarte frumos, simplist si concis :"Inima in scrierile Sf.Parinti"de Arh.Spiridonos Logothetis.

Iata metoda naturala a preafericitului Nichifor despre felul cum se ajunge la intrarea in inima prin mijlocirea mintii. Acest om sfant zice, pe langa multe altle ce se sprijina pe marturia scrisa de Parinti, si ceea ce urmeaza:

”Tu stii, frate, ca rasuflarea, aerul pe care-l tragem in piept, il respiram pentru inima. Caci inima este pricina vietii si a caldurii trupului. Inima trage aerul pentru a-si da afara, prin expirare, caldura si ca sa-si procure in acest fel o temperature potrivita.

Si cel ce face miscarea, adica slujitorul ei, este plamanul, care, fiind faurit de Creator dintr-o tesatura subtire, face aerul sa intre si sa iasa fara incetare, asemenea unor foale. Astfel inima, tragand prin aerul rasuflat racoarea si scotand in afara caldura, pastreaza fara gres randuiala pentru care a fost faurita spre mentinerea vietii.

Tu , deci, asa cum ti-am zis, aseaza-te, aduna-ti mintea si fa-o sa intre pe calea narilor pe care prin rasuflare, aerul ajunge in inima. Impinge-o, sileste-o sa coboare in inima ta, impreuna cu aerul pe care il respire.

Cand va ajunge acolo, vei vedea ce veselie te va cuprinde mai apoi. Precum barbatul care, intors acasa dupa o calatorie indelungata, nu mai poate de bucurie ca isi vede nevasta si copii, tot asa si mintea cand se intalneste cu sufletul se umple de veselie si fericire nespusa.

Deci, frate, obisnuieste-ti mintea sa nu iasa prea repede de acolo. Caci, la inceput, putem zice ca ii lipseste ravna din pricina inchiderii ei inauntru si a stramtorarii de acolo. Dar o data ce se obisnuieste, ei nu-i mai plac ratacirile pe afara. Caci ”Imparatia cerurilor este in launtrul vostru” (Luca 17,21) si cel ce-si intoarce privirea spre ea si umbla dupa ea prin rugaciune curata, socoteste intreaga lume din afara pacatoasa si demna de dispret.

De poti asadar sa intri de la prima incercare in locul inimii, asa cum ti-am aratat, multumeste lui Dumnezeu! Slaveste-L, salta si tine-te numai de acesta lucrare.

Ea te va invata cele ce nu cunosti. Sa stii apoi, ca, in timp ce mintea ajunge acolo tu nu trebuie sa taci, si nici sa lenevesti. Sa nu te indeletnicesti nici cu meditatia si nici cu altceva, ci doar sa strigi:
”Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma”!

Si asta fara incetare si cu orice pret. Aceast indeletnicire, pastrandu-ti mintea la adapost spre a nu fi imprastiata, o face sa nu poata fi prinsa si atinsa de amagirile vrajmasului, ci sa se inalte in fiecare zi spre dragostea si dorul lui Dumnezeu”.
(din Mica Filocalie a Rugaciunii Inimii)

Pentru isihast, chilia este o casa de rugaciune, un sanctuar, un loc de intalnire al omului cu Dumnezeu. Cum spune o apoftegma anonima: "Chilia monahului este cuptorul din Babilon in care cei trei tineri L-au intalnit pe Fiul lui Dumnezeu; este stalpul de nor din care Dumnezeu ii vorbea lui Moise".

Mintea, odata ce intra in inima trebuie sa se roage.

Mintea voastra, odata intrata in inima, nu trebuie sa ramana in contemplare, fara sa mai faca altceva. Ea va afla aici ratiunea, acel cuvant launtric prin care noi gandim si alcatuim lucrari, judecam in noi insine, cercetam si citim carti intregi in tacere, fara ca gura noastra sa rosteasca vreun cuvant.

Asadar, mintea voastra, odata ce a aflat cuvantul launtric, sa nu-l lase sa zica altceva decat scurta rugaciune monologica: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma!"

Dar aceasta nu e de ajuns. Va trebui, in plus, sa puneti in miscare puterea de vointa a sufletului vostru, adica sa spuneti aceasta rugaciune cu toata taria, cu toata dragostea.

Ca sa fie si mai lamurit: cuvantul launtric trebuie sa-si indrepte atentia, atat cu vederea sa mintala cat si cu auzul sau mintal, numai asupra acestor vorbe, si mai ales aupra intelesului lor. Si aceasta se va face ramanand fara chipuri si fara forme, fara sa va inchipuiti sau sa va ganditi la orice altceva care tine de simtire sau de intelect, dinauntru sau din afara, chiar de ar fi vorba de ceva bun.

(Nicodim Aghioritul: "In ce fel intra mintea in inima")

Maxim Marturisitorul:
Despre rugaciunea neintrerupta:

”Si mai zice fratele: Dar cum poate mintea sa se roage neinterupt? Caci cantand, citind, vorbind, slujind, noi o tulburam cu gandurile si vederile noastre.

Batranul raspunse: Sfanta Scriptura nun e porunceste nimic din cele cu neputinta de implinit, caci si Apostolul canta, citea, slujea si cu toate acestea se ruga fara incetare. Rugaciunea neintrerupta inseamna as ne lulum munrea de nadejdea in Dumnezeu cu nespusa evlavie si dragoste, san e punem nadejdea in El sis a avem credinta in El in toate faptele noastre si in orice ni se intampla. Apostolul, aflandu-se in starea aceasta se ruga fara incetare.”

Despre curatia inimii:
Dupa ce ai luptat vitejeste si ai biruit patimile trupului si dupa ce te-ai razboit indelung cu duhurile necurate si ai alungat gandurile lor din suflet, roaga-te sa ti se dea o inima curata si ca Duhul sa se intoarca la tine, adica,golit fiind de gandurile necurate, harul sa te umple de ganduri dumnezeiesti.

Roaga-te sa vina lumea binecuvantata a lui Dumnezeu, mare si stralucitoare, alcatuita din contemplatii morale (treapta faptelor), naturale (primele contemplatii) si teologice (contemplarea lui Dumnezeu).
Cel ce si-a facut inima curata va cunoaste nu numai ratiunile celor mai prejos de Dumnezeu, ci va privi intrucatva si in Dumnezeu insusi; dupa ce va fi trecut peste toate acestea , el va ajunge la capatul cel de pe urma al fericirii.

bumnezeu descoperindu-se in aceasta inima, va binevoi sa intipareasca in ea, prin Duhul, Legile Sale, ca in niste noi table ale lui Moise. Si aceasta in masura in care inima va fi inaintat in fapte si contemplatie, dupa indemnul tainic al invataturii: “Sporeste” (Geneza 35,11)

Inima curata este aceea care nu mai are in sine nici un fel de miscare naturala pentru nimic. Pe aceasta tablita bine netezita printr-o simplitate desavarsita, Dumnezeu vine si intipareste Legile Sale.

Inima curate este aceea care infatiseaza lui Dumnezeu o memorie fara forma si fara chip, cu totul pregatita sa primeasca intiparirile prin care Dumnezeu obisnuieste sa se arate.

Mintea lui Hristos, pe care sfintii o primesc potrivit cuvantului: “Noi avem gandul lui Hristos” (1 Cor.2,16) nu vine ca sa ne lipseasca de puterea noastra mintala, nici ca sa ne intregeasca mintea, si nici ca sa se alipeasca substantial de mintea noastra. Nicidecum. Ea face ca puterea mintii noastre sa straluceasca in propria sa calitate, si o indeamna spre aceeasi lucrare ca si a ei.
Eu socot ca “ a avea mintea lui Hristos” inseamna sa gandesti ca Hristos si sa-L gandesti pe Hristos in toate lucrurile.”

Referindu-se la insotitorul sau, eremitul Varsanufie, spune: "Chilia lui, in care s-a ingropat de viu, ca intr-un mormant, pentru Numele lui Iisus, este loc de odihna, unde nu calca demonul, nici capetenia lui, diavolul. Caci s-a facut un loc sfant, pentru ca e locasul lui Dumnezeu."

Noi, cei din lume, nu dam nastere la liniste si nici nu traim in liniste. Astfel, pentru noi cei de astazi cel mai apasator lucru a devenit linistea. Nu putem sta mai mult de cateva zile intr-un loc, unde sa "auzim" doar linistea. Cat de departe suntem de aceste vorbe: "De te intalnesti cu cineva, sa vorbesti putin, din motiv de iubire si sa taci repede. Si de esti intrebat despre ceva, asculta, cat e nevoie sa spui si nu grai nimic mai mult."

isihia nu este accesibila numai pustnicilor ... ea este accesibila si obligatorie si pentru mirenii ce traiesc in lume ... insa isihia incepe cu cuvintele : " miluieste-ma pe mine pacatosul " ... si cu ADEVARAT eu sunt un pacatos si mai mare pacatos decat toti pacatosii din veac ... fara pocainta , smerenie , umilinta , smerita cugetare , nu exista isihie nici macar in pustie ... deci ca un pacatos ce sunt eu trebuie sa cer indurare de la Domnul Iisus , sa ma ierte caci sunt slab si nu pot inca lupta cu satana si cu pacatul asemenea Lui ... mare liniste se asterne in inima omului care se smereste cu adevarat , care spune in inima lui ca este un pacatos si mai rau decat toti , mai mic decat toti , ci apoi cere indurarea de la Domnul ... caci el recunoaste adevarul despre sine insusi , incepe sa se roage in duh si in adevar ... asa si eu , iata invat pe aicea pe forum pe altii , dar aceasta nu este semnul cel mai clar de slava desarta , trufie si mandrie ? este un semn ca am mare mandrie si slava desarta ... iar cand ma cert cu ceilalti sunt si trufas ... asta sunt ... e bine sa scrie omul pe forum,dar fac eu oare aceasta cu smerenie ? nu ... si atunci cum de vorbesc eu despre isihie ? sunt eu vrednic de aceasta ? sunt eu vrednic sa invat eu pe fratii mei ca si cum asa fi mai mare peste ei ? cine m-a pus pe mine invatator ? scriu , dar am mandrie , asta nu o poate contesta nimeni ... ce sa fac oare ? sa cer indurare de la Domnul sa ma ierte de slava mea desarta , si mai ales sa ma fereasca sa nu cad in pacate mari din cauza judecarii mele ... vai mie , oare nu sta pacatul , diavolul si ma pandeste mereu si se bucura cand vad ca judec pe altii , gandindu-se ca ma apropii tot mai mult de marea mea cadere ? o Doamne , miluieste-ma , scoate sufletul meu din ispita care ma impresoara , si lumineaza-ma cum sa trec de judecata ce ma asteapta dupa moarte ... nu e rau sa scrie cineva pe forum , sa discute cu alti crestini ... dar isihia in lume nu se obtine neaparat numai rostind rugaciunea lui Iisus , caci in imprstierea lumeasca nu se poate face aceasta mereu ... e bine sa spunem rugaciunea cand putem , dar in restul timpului isihia nu se obtine decat numai cu smerenia ... smerita cugetare este o stare de liniste in fata Domnului si este si ea rugaciune ... prin a te smeri pe tine insuti si in fata celorlalti ...

Intr-o perspectiva si mai interiorizata, daca ne referim si la mireni, isihia inseamna "revenire in sine". Este definitia clasica propusa in toata plenitudinea de Sfantul Ioan Scararul (+650): "Cel ce se linisteste se sarguieste sa inchida netrupescul in casa trupeasca, ceea ce e un lucru preaminunat".

" reveniea in sine " , care se face prin smerenie , smerita cugetare si iubirea de vrajmasi , cum zice sf siluan , aduna gandurile omului , care altminteri se afla raspandite in jur si pe aiurea ... prin adunarea gandurilor in sine si prin faltul ca aceste ganduri nu se mai raspandesc pe aiurea , inceteaza pacatul si omul devine curat , neprihanit ... caci daca gandurile nu se mai raspandesc in lume atunci nici poftele exagerate nu mai actioneaza si nici judecarea aproapelui , ale carui pacate nu le mai vezi ... deci smerenia este regina virtutilor , cum zic sfintii parinti ... insa exista o virtute si mai mare decat smerenia , dupa cum zice sf antonie cel mare : dreapta socoteala ... ce vrea sa spuna aceasta ? a te smeri inseamna in principiu a te intrista sau a te aduna in sine , a te pune sub altii , dar oare crestinul nu trebuie sa se si bucure uneori ? trebuie ... de aceea si smerenia trebuie sa fie practicata cu discernamant ... de aceea sf siluan ne da cel mai complet cuvant : " tine mintea in iad ( smerenie ) si nu deznadajdui ( discernamant ) " ... prin aceasta arma sunt biruite toate cursele vrajmasului si o pace de netulburat se asterne in sufletul omului ...

shi mai mare decat acestea este dragostea curata shi nefatzarnica... apoi nadejdea shi apoi credincioshia credintzei...:) dar sigur ca da, pe calea pocaintzei shi smereniei smerite shi umilintzei shi ascultarii shi multzumirii shi inchinarii...

dar Isihia nu este sa nu vorbeshti shi sa taci adica un fel de mutzenie ci sa cautzi sa urmezi mai mult ceea ce te linishteshte sufleteshte... sa-tzi gaseshti locul shi impacarea cu Cerul... dar astea nu se pot obtzine pana nu te lepezi de tine insutzi prin ascultarea poruncilor shi neascultarea glumei glumii unde g vine de la griji... 10x:sleep::cool::):satisfied::dozingoff:

iar apoi ascultarea de de legea sfintzeniei shi trairea in proorocie... darul Harului ca sa ne rugam... dar noi nu ne shtim ruga, ca noi doar tanjim, naluciferizam shi ne imbogatzim simtzul sexy-gustului shi al fermecatrufiei... nu ne shtim ruga shi ne apropiem inima doar de trufie pentru ca practicam mereu rugaciunea visatorului, inchipuitorului shi al filozofului ce strange intzelepciunii shi-shi starneshte tanjirea catre cele de sus... dar rugaciunea este de a lua aminte... deci adevar shi minte shi nu doar rememorare, intzelpeciune shi indreptare... :(??????

shi dupa practica rugaciunii visatorului asta are impresia ca shi mine ca el este vrednic de a invatza pe altzii una shi alta... naluca din naluca, pamant din pamant 42x???:(:(

dar cea mai mare problema este akedia adica pe drumul ce duce la strangerea de intzelepciune ne unim cu porcul (666) ce sparge gardul shi da navala ca a vazut un shtiulete sau o troaka shi se pricepe la facut trok... ca pe drumul intzelepciunii ne stracoara cineva fericirea gLumei gLumii de a dobandi aurul cu nerushinare prin viclenie shi a ne lauda la lume apoi ca shi cum am fi muncit sau l-am dobandit cu merite... iar shuntul asta care atunci cand te gandeshti sau itzi aminteshti ceva te atrage in a shi face pacatul respectiv e deadreptul ingrozitor... o scurtatura care vrand sa gandeshti ceva despre un anumit pacat, te pierde shi apoi te ajuta sa te regaseshti sa te limpezeshti dar nu unde trebuie ci direct in savarshirea pacatului... in inima ta, in mintea ta, in naluciferizarea socotelilor tale... 6x???:(:(

Ioan din Gaza spune: "Cat despre tacerea de care vorbesc Parintii, nu stii ce este, cum nu stiu multi. Caci tacerea aceasta nu inseamna a tacea cu gura. Pentru ca exista un om care graieste zeci de mii de cuvinte folositoare si i se socoteste ca tacere. Si este altul care graieste un singur cuvant desert si i se socoteste ca si cand ar fi calcat in picioare toate invataturile Mantuitorului. Caci El insusi a zis: "ca pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua Judecatii." (Mat. 12,36).

Omul contemporan este tot mai insingurat, orice s-ar spune. Aceasta insingurare, daca este valorificata duhovniceste, poate aduce multe roade. Unii sfinti parinti chiar ne indeamna sa fim ,,pustnici in mijlocul multimii". Doamne ajuta!

Multi fug de liniste si singuratate fara sa stie ca e dulce.

Din contemplatia permanenta vine pacea iar pacea e fericirea pe care o putem avea în aceasta viata.

Contemplatia e o rugaciune pasiva, tacerea gândurilor.

1 Corinteni 12
4. Darurile sunt felurite, dar acelasi Duh.
5. Si felurite slujiri sunt, dar acelasi Domn.
6. Si lucrarile sunt felurite, dar este acelasi Dumnezeu, care lucreaza toate in toti.
7. Si fiecaruia se da aratarea Duhului spre folos.
8. Ca unuia i se da prin Duhul Sfant [color=red]cuvant de intelepciune[/color], iar altuia, dupa acelasi Duh, [color=blue]cuvantul cunostintei.[/color]

Este necesara si linistea in viata unui crestin, dar asta nu inseamna ca se poate trai doar in liniste. Domnul Iisus Hristos, Ilie sau Moise nu au stat doar pe munte sa se roage, ci si-au folosit, cand a fost ceasul potrivit, si darul cuvantului. Dar desigur ca nu toti au darul cuvantului.

Parerea mea este ca daca un om are darul vorbirii, si poate vorbi mult fara sa greseasca, atunci sa vorbeasca mult, sa dea sfat, mustrare, indemn ca sa ridice (nu sa-l termine) pe aproapele. Daca poate ajuta mult pe cei din lume fara sa se lase intinat de lume, atunci sa ajute.

Sfantul Simeon Noul Teolog, referitor la liniste, afirma: "Linistea nu e, desigur, una cu nelucrarea. Nici tacerea nu e una cu linistea. Altceva e fiecare din acestea. Nelucrarea este proprie celor ce nu voiesc sa cunoasca impartasirea de bunatatile lui Dumnezeu, nici sa implineasca ceva din cele bune. Lucrarea poruncilor este proprie celor ce se ocupa neincetat cu cunostinta lui Dumnezeu si staruiesc in intelegerea cuvintului intelepciunii lui Dumnezeu si cerceteaza adincurile Duhului si sint introdusi in tainele minunate ale lui Dumnezeu. Iar linistea este proprie celor ce savarsesc lucrarea mintii cu luarea aminte a unei cugetari pline de atentie la ganduri."