Oare sunt prea batrana pentru manastire?
 

Buna ziua!
Imi cer iertare ca intervin si eu cu o intrebare personala.
Am 40 de ani, sunt necasatorita, fara obligatii, si as vrea sa intru si eu intr-o manastire.
Acum vreun an am vorbit cu o maica de la o mare manastire din Oltenia, care mi-a zis ca ”monahismul nu mai e ce-a fost”. Am mai vorbit cu o alta maica de la o manastire mai mica din Bucuresti, care mi-a zis ceva de genul: la varsta asta nu mai e cazul sa intri in manastire, ca e cam tarziu.
Nu stiu ce sa mai cred. Amandoua m-au descurajat.
As vrea sa va spun ca am fost pe la manastiri, inca din timpul facultatii, ori in tabere de munca, ori ca simplu turist sau pelerin, si stiu cum este viata de acolo, dar nu pot alege o manastire.
Ma gandesc chiar sa infiintez eu - evident, cu binecuvantare - o manastire de maici la marginea Bucurestiului (am gasit un teren bun), pentru ca este mare nevoie de o manastire mai mare de maici in Bucuresti.
Ce sfat imi puteti da?

Uite aici manastire de maici , langa Bucuresti:
http://www.manastireapasarea.ro/contact.html
http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83...a_Pas%C4%83rea
Poti sa ajungi cu trenul la manastirea Pasarea.Trenul se ia din Bucuresti-Obor si se coboara la halta Pasarea.
Trenuri personale (regio -R) care pleaca din Bucuresti-Obor si opresc la
Pasarea:
R-8013, plecare 8:00, Pasarea=8:21
R-8015, plecare 13:00, Pasarea =13.21
R-8017, plecare 16:30, Pasarea=16:51
R-8019, plecare 20:00, Pasarea=20:21
Poti sa dai tel la manastire sa intrebi cum ajungi din Gara Pasarea la Manastire.

Multumesc.

Nu uitati sa cumparati un borcan de dulceata de la Pasarea. Pe vremea dinainte de Lovilutie, eram un client constant al maicii Xenia de acolo. Ce dulceata de cirese amare facea!

Stiati ca s-a (re)activat o manastire de maici chiar in "buricul targului" ? Cititi aici: http://basilica.ro/stiri/schitul-mag...iere_3378.html

Multumesc!
Dar iata ce am mai gasit:
http://basilica.ro/stiri/nou-staret-...eanu_8845.html

Cred ca ai gresit adresa.Nu de aici poti lua un sfat pertinent.Am o banuiala ca nu ai duhovnic,sau ai mai multi .Sfatul pe care il ceri ti-l poate da numai un duhovnic
,desigur daca asculti de vre-unul si nu cumva esti o “autodidacta“ .

Ambele măicuţe ţi-au dat răspunsuri oneste, chiar dacă din perspective limitate, determinate de circumstanţele vremurilor de acum.

Măicuţa din Oltenia nu te-a descurajat, a încercat doar să-ţi cureţe vederea de idealism. Mănăstirile de astăzi nu mai sunt cele despre care citeşti prin cărţi. Sunt multe lupte, confruntări, rupturi, resentimente în mediul monahal şi ai nevoie de o mare tărie de caracter ca să rezişti. Nu în puţine cazuri, viaţa duhovnicească este sacrificată pentru urgenţe de ordin material, construcţii nesfârşite, renovări care o dată începute par să nu se mai termine niciodată, deficultăţi organizatorice în atingerea unui echilibru acceptabil între muncă şi rugăciune, obşti instabile etc. Deci socoteala de-acasă s-ar putea să nu se potrivescă cu cea din târg.

Măicuţa din Bucureşti te-a pus în gardă asupra criteriilor reale de selecţie în mănăstiri, fiindcă nu există nicio dispoziţie canonică în măsură să limiteze vârsta aspiraţilor la viaţa monahală. Stareţii şi stareţele se feresc să primească persoane cu experienţă de viaţă lumească îndelungată, întrucât cunosc foarte bine faptul că tinerii încă aflaţi în perioada de formare umană şi profesională, se integrează mult mai uşor în ritmul monastic neavând repere existenţiale anterioare marcante la care să se raporteze tot timpul. La 40 de ani deja caracterul şi mentalităţile sunt în mare parte cimentate şi capacitatea de adaptare la alt stil de viaţă, radical diferit de cel cu care s-a obişnuit, este semnificativ diminuată. Duhovnicii mai adaugă neajunsurilor descrise sumar anterior şi alte suspiciuni, cunoscând faptul că oamenii mai au puseuri de evlavie periodice determinate de necazuri, eşecuri, boli psihice şi alte stimulente din categoria acestora. La care se adaugă, desigur, monahismul văzut ca o alternativă compensatorie a incapacităţii persoanei de a-şi întemeia o familie deşi are înclinaţii evidente pentru acest mod de viaţă în care se poate dobândi mântuirea. În mănăstire intri doar dacă ţi-ai rezolvat conflictele interioare sau cu semenii şi poţi privi în trecut cu libertate şi seninătate covârşitoare. Monahismul nu este sub nici o formă un refugiu pentru inadaptaţi. Dacă n-ai reuşit să ai comuniune, atâta cât se poate în lume, cu alţi oameni în calitate de mirean, în mănăstire n-ai să reuşeşti nici atât.
Dorinţa de a construi o mănăstire pe o proprietate personală şi după placul inimii tale, în care să vieţuieşti apoi ca monahie, este o capcană în care au căzut mulţi, întrucât reprezintă rezistenţa instinctului de proprietate într-o formă de viaţă care-l combate radical şi sistematic. Călugăria este fundamentată pe cele trei voturi (angajamente ferme, definitive) asumate fără rest: ascultarea, sărăcia şi curăţia. Dacă nu iei în serios aceste angajamente şi laşi locuri de manifestare în tine a instinctelor blocate de acestea, fie eşuezi lamentabil în aspiraţia spre viaţa monahală, fie duci o viaţă de struţocămilă, adică de om lumesc cu înfăţişare înşelătoare şi statut formal de călugăr sau călugăriţă. În cea din urmă situaţie nu-ţi faci rău doar ţie, ci îi sminteşti şi pe alţii întrucât acestă impostură nu prinde la toată lumea, iar cei care văd şmecheria se poziţionează apoi ca vrăsmaşi ai Bisericii, confundând pădurea cu uscăturile de la liziera ei.

Înainte să iei o decizie definitivă, stai o vreme pe lângă un duhovnic responsabil, căruia îi pasă cu adevărat de soarta ta vremelnică şi veşnică.

Da, multumesc pentru sfaturi.

Oricum, nu ma gandeam la mine cand am zis ca trebuie o manastire de maici mai mare in Bucuresti. Oricine isi poate da seama de aceasta necesitate. Cat despre teren, nu detin niciunul.
Intr-adevar, problema trebuie rezolvata cu ajutorul duhovnicului.

Eu, unul, marturisesc ca nu-mi dau seama de aceasta necesitate. Manastiri apar acolo unde exista chemari (si se aud). Dintre toate colegele mele de scoala, liceu, facultate, niciuna nu s-a facut monahie. De asemenea, la cele cam 2000 de paciente cate am urmarit in ultimii ani, nu am intalnit niciun caz.

Pe urma, din articolul din "Basilica" pe care l-ati citat, eu am ramas cu ideea ca intentia Arhiepiscopiei Bucurestilor a fost sa faca la Schitu Magureanu manastire de maici, dar a renuntat la proiect din lipsa de doritoare.

Va rog sa blocati subiectul
 

Buna ziua, d-le administrator!
Va rog sa imi spuneti cum pot sa ma sterg din baza dvs. de date si de asemenea va rog sa blocati toate subiectele deschise de mine.
Va multumesc!

Care este motivul supararii ? :106:

Asa, m-am suparat pe mine. Mi-am revazut toate mesajele si am ramas uimita de ce am putut sa scriu. In plus, aici este un mediu virtual in care, intr-adevar, am primit sfaturi bune, dar eu am nevoie de un duhovnic bun, ori ultimul pe care l-am gasit m-a cam socat. Cand ma spovedeste sta in picioare, iar eu in genunchi. Nu mai suport aceasta situatie. In plus, alti duhovnici sunt foarte ocupati, nu ma baga in seama. O data, dupa ce avusesem o perioada de probleme mari m-am dus la duhovnicul meu de atunci, voind sa ii povestesc cate ceva. M-a intrebat rastit: tu ce mai vrei? L-am lasat.

De regulă la spovedanie stăm în genunchi; se presupune că ne pocăim și că ne smerim, totodată. Preotul, însă, nu e pe aceeași poziție cu noi, el fiind cel care ne ascultă și ne dă dezlegarea. Stă și el în genunchi atunci când se spovedește, la rândul lui.

Nu ma deranjeaza ca stau eu in genunchi, ci ca sta el in picioare. SI este si inalt: imi sucesc gatul vorbind cu el.

dar la manastire ai incercat sa gasesti duhovnic ?

Gândindu-mă mai bine, îți dau dreptate. De regulă, chiar dacă stă în picioare când spune rugăciunile, preotul se așază pe scaun când ascultă mărturisirea, sau cel puțin se apleacă pentru ca cel care se spovedește să poată vorbi în șoaptă.

Pai acolo m-am dus.

Pai probabil duhovnicul respectiv in ziua aceea nu era in apele sale si de aceea te-a repezit(dar nu trebuie sa te superi).Poti incerca si in alta zi.

Cauta duhovnici cat mai incercati duhovniceste si roaga-te si tu ca prin ei Dumnezeu sa-ti arate calea ta de mantuire. Roaga-te intens, eventual tine si post 40 de zile, ca Dumnezeu sa te povatuiasca. Accepta voia Sa. Du-te si fa ascultare la o manastire, inainte de a intra acolo definitiv. Incearca sa cunosti putin atmosfera de acolo.

Ai un suflet si e foarte important sa-l incredintezi unui duhovnic incercat dintr-o manastire inca inainte de a intra in viata monahala. El iti va spune daca ai putea sa te mantuiesti in manastire sau iti este mai de folos sa te nevoiesti in ritmul tau. la o anumita varsta, ne putem obisnui mai greu cu ascultarea. Ascultarea e de baza in viata monahala. Totusi, exista o primejdie in ascultare, in conditiile in care in manastire apar ispite. Caleste-te, ia decizia si asumati-o. Vrei sa vietuiesti ingereste, e un lucru minunat si sa nu te miri ca ai ispite. Citeste Acatistul Mantuitorului.

Ai nevoie sa asculti cu adevarat de Dumnezeu, nu de om. Ascultarea de o stareta este doar abecedarul. Ascultarea de om dureaza cateva ore pe zi, dar ascultarea de Dumnezeu 24 de ore din 24. Daca vrei sa faci ascultare de Dumnezeu, poti sa faci ascultare oriunde, respectand poruncile evanghelice.

Citeste mai multe despre viata monahala. Pregateste-te sa te aduci jertfa pe tine insati. Fa in lume ceea ce ai face la manastire. Uite un program duhovnicesc. Daca te spovedesti curat si respecti cat poti din acest program, te obisnuiesti cu nevointa:
,,Programul de rugăciune propus de Părintele Gabriel era unul monahicesc, din care fiecare făcea cât putea. Unora Părintele le recomanda să spună anumite acatiste, altora le dădea binecuvântare să spună Rugăciunea lui Iisus sau să citească Psaltirea lui David. Pe toţi îi îndemna să citească Psaltirea Maicii Domnului. Celor neştiutori de carte şi celor aflaţi în călătorie, le recomanda să spună de câte 33 de ori rugăciunea Tatăl nostru, dimineaţa, seara şi la miezul nopţii.

Dimineaţa:
Rugăciunile dimineţii
Ceasurile 1, 3 şi 6
Acatistul zilei

• Luni: Acatistul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil
• Marţi: Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul
• Miercuri: Acatistul Sfântului Prooroc Ilie
• Joi: Acatistul Sfântului Nicolae
• Vineri: Acatistul Sfintei Cruci
• Sâmbătă: Acatistul Morţilor şi Acatistul Tuturor Sfinţilor
• Duminică: Acatistul Învierii, Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, Acatistul Maicii Domnului, Acatistul Sfintei Treimi

Acatistul personal se citeşte zilnic. Dacă purtăm numele unui sfânt, atunci se citeşte acatistul respectiv. Dacă nu purtăm numele unui sfânt, se citeşte acatistul recomandat de către duhovnic sau un acatist al unui sfânt la care avem evlavie.

Seara:

• Ceasul 9
• Vecernia
• Pavecerniţa mare
• Rugăciunile de seară
• Citirea din Proloage zilnic

Miezul nopţii:

• Miezonoptica zilelor de rând
• Utrenia

În posturi, se citesc în plus, în fiecare zi, următoarele acatiste:

• Postul Mare: Acatistul Sfintelor Patimi
• Postul Sfinţilor Apostoli: Acatistul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel
• Postul Adormirii Maicii Domnului: Acatistul Adormirii Maicii Domnului
• Postul Crăciunului: Acatistul Naşterii Domnului

În toate Posturile se citesc mijloceasurile 1, 3, 6 şi 9 din Ceaslov
L., Bucureşti"
Sursa: http://www.parintelenicugabriel.ro/marturii.php

Uneori oamenii, si in special femeile, confunda duhovnicul sau pur si simplu preotul la care merg sa se spovedeasca cu un psiholog sau cu un prieten/partener de discutii la care merg sa-i povesteasca toate cate li se intampla, toate "nedreptatile" pe care i le fac ceilalti, problemele cu sotul/sotia, iubitul/iubita etc...
Poate de aia uneori preotii nu au timp sau rabdare sa asculte toate astea! Spovedania e altceva, trebuie sa invatam sa ne spovedim cu adevarat ca sa nu irosim timpul preotului. Nu zic ca e cazul tau pentru ca nu stiu daca faci parte din categoria asta, dar ar putea fi motivul pentru care te-a repezit. Uneori mai avem nevoie si de dusuri reci nu numai de vorbe calde...
E doar o parere, scuze daca am suparat pe cineva!
Doamne ajuta!

Pai asta este si rolul duhovnicului.Sa-i spui ce te framanta si ce sfat sa-ti dea.Duhovnicul este un doctor de suflete.Rolul sau este sa identifice probleme sufletului si sa dea leacul duhovnicesc tamaduitor care sa vindece rana suflteasca.

Cei care n-au timp sau rabdare, fie n-au timp sau rabdare pt ca au avut
o zi proasta, fie au alte activitati pe care le considera mult mai importante
decat activitatea de duhovnic.

Pai in afara de a-ti spune pacatele pe care le stii, ce ai mai putea face la
spovedanie ?

Pai tocmai asta e: sa spui pacatele tale si, mai mult, sa-ti para rau ca le-ai facut si sa te straduiesti sa nu le mai faci. Si sa recunosti, mai ales in sinea ta, ca din cauza pacatelor pe care le-ai facut si le faci ai tot felul de greutati si de probleme, nu din cauza pacatelor si greselilor celorlalti, asa cum cred foarte multi: pe ei se vad buni, corecti, drepti, iubitori, virtuosi, dar altii le fac numai necazuri! Se duc la preot si incep sa-i povesteasca despre sot/sotie, vecini, colegi, sefi etc, ca nu stiu ce le fac si ce le zic aia, in loc sa spuna ce pacate lor. Si cer preotului sfaturi in legatura cu achizionarea unei masini, a unei case si cate altele de genul asta (material). Sau incearca chiar sa obtina un fel de aprobare din partea preotului, asteapta sa-i bata cu mana dupa ceafa si sa le spuna: e in regula, si altii fac la fel, astea sunt vremurile in care traim , n-avem ce face... Mai putin cer sfaturi despre cum sa-si schimbe viata, ce sa citeasca, cum sa se roage... Repet, vorbesc de unele persoane si nu de majoritate.
E o carte foarte buna, cred ca tot pe forumul asta am citit despre ea, se numeste Duhovnicul si ucenicul, de Vladimir Vorobiev. O recomand.
Doamne ajuta!

Pe site-ul manastirii Cetatuia- Nehru Voda si schitul Sf. Modest, acum cati a ani, is I ex prima parintele staret dorinta de a intemeia o obste mai mare, ba chair pare a dezamagit ca nu mai sunt persoane dornice as imbratiseze monahismul... cu to ate aces tea, de acum mi-e clear ca nimeni nu the primeste acolo cu brarele deschise, ci stunt incercari LA care esti sup us/a ca sa dovedesti ca vrei pasta cu adevarat si esti vrednic/a as slujesti lui Christos si omenirii pe aceasta Cale.

Of, mai Iliana!
Da, spovedania este pentru spus pacatele. Dar prima problema este sa stii care iti sunt pacatele in fata lui Dumnezeu si sa le diferentiezi de alte lucruri/fapte care nu sunt pacate.
Exista tendinta la multi credinciosi sa considere ca totul este pacat pe lumea asta si nu este asa.

Pe urma daca tu spui ca numai noi insine suntem vinovati de ceea ce ni se intampla nu este asa. Sunt multe lucruri din afara.
S atunci inseamna ca totusi toti gresim si facem rau altora. Iti dai seama?
Daca eu ma duc si spun ca am gresit aia si aia si asa am facut rau Mariei, atunci si ea poate spune ca ea a gresit si deci mi-a facut mie rau.

Ori admitem ca suntem toti vinovati si atunci este normal ca facem rau celor din jur, ori suntem nevinovati toti.

Si da, exista lucruri care ne fac rau si nu sunt de la noi. Cred ca adevarul este de fapt undeva la mijloc.

Daca eu muncesc bine si imi vad de treaba si totusi firma da faliment din alte motive si eu imi pierd serviciul, este din cauza mea? Si cate si mai cate.

Oamenii sunt toti asa cum sunt si noi traim printre ei. Asta este.
Exista razboaie, inundatii, saracie, boli, somaj etc.
Numai daca toti ar inceta sa faca rau si ar fi mai buni, atunci ne-ar fi la toti mai bine.

Si cu preotul/duhovnicul trebuie sa poti discuta si alte lucruri, nu numai la spovedanie.
Trebuie sa poti intreba, cere sfaturi. Si da, te poate ajuta si sufleteste.
Trebuie sa poti sa intrebi ce n-ai inteles in credinta, din scripturi etc., pentru ca sa stii de ce te duci la biserica.
Trebuie sa poti sa ceri sfaturi in probleme care pot duce la efecte urate: divort, conflicte in familie sau la serviciu, probleme de sanatate.
Un divort este un pacat mai mare, un avoret la fel, sau conflicte cu cei din jur.

Sigur ca exista niste limite, nu te duci pentru orice prostie. Dar un duhovnic ar trebui sa aibe putini fii/fice si sa aibe timp si rabdare si intelepciunea sa-i ajute.

Putina dojana nu ne strica, si un parinte care isi iubeste copiii uneori este nevoit sa-i mai certe, mai cu blandete asa. Uneori primim un sfat mai aspru, adesea ne bucuram impreuna. Toate sa fie spre slava lui Dumnezeu. Oare ne mai intrebam noi azi, poate a vrut Dumnezeu sa ne incerce..
Parinti Duhovnici sunt nu putini la numar. Mari traitori au fost pe meleagurile noastre si sunt si azi printre noi. Dar noi, cei de azi, sa invatam sa facem ascultare.
Omul zilelor noastre cam le stie pe toate..
O manastire nu o ridica omul, manastirea e un loc sfant si cei manati de un foc launtric vietuiesc cu bucurie, in liniste, in ascultare.
In momentul cand avem o nemultumire la Parinte Duhovnic este bine sa ne descoperim gandurile. La taina spovedaniei nu este un om cel ce sta in picioare, nu ne marturisim pacatele unui om, ne cerem iertare pentru cele gresite si cerem ajutorul lui Dumnezeu sa ne putem ridica.
Sa ne indreptam pasii catre Sfanta Biserica si Dumnezeu va trimite pe cineva, astfel vom afla incotro sa mergem.
Sunt oameni bine intentionati si pe acest forum, dar nu este tocmai usor in mediul virtual sa indrumi.
Doamne ajuta..rugaciune, ascultare, tacere si multa bucurie..

Sophia, eu nu vorbeam de lucrurile grave sau mai putin grave care ni se intampla in viata ci doar despre pacatele proprii. Acele lucruri grave, chiar nenorociri uneori ni se intampla din voia lui Dumnezeu si din motive de El stiute: uneori pentru a ne ispasi niste greseli/pacate si pt a deveni mai buni, mai curati, mai smeriti, alteori pt a ne incerca credinta sau cine stie din ce alte motive.
Noi trebuie sa le primim pe toate! Cat despre cunoasterea pacatelor proprii, slava Domnului, in ziua de azi avem atatea posibilitati de informare, incat chiar nu e cazul sa mergem sa-l intrebam pe parinte care sunt pacate si care nu. Noi trebuie sa mergem sa ne spovedim pacatele, sa incercam sa pasim pe calea cea dreapta, dupa care, in functie de duhovnicul pe care -l avem trebuie sa vedem daca are timp sa ne primeasca din cand in cand (mai ales in afara perioadelor celor patru mari posturi, pt ca atunci sunt foarte ocupati) la o discutie mai amanuntita, cand putem sa-i punem intrebari sau sa-i cerem sfatul in anumite probleme gen casnicie, copii, frati, surori etc. Nu sa mergem toata ziua buna ziua cum se zice ca sa-i mai povestim ce-am mai facut peste zi, ce-a mai facut sotul/concubinul/copilul/ prietenul...
Este parerea mea, bazata si pe experienta personala, si cred ca e valabila mai ales in cazul preotilor din orasele mari, cu foarte multi enoriasi, sau chiar si in cazul celor din manastirile foarte vizitate.
Faptul ca ti-ai pierdut serviciul la care lucrai cu drag si spor pentru ca firma a dat faliment nu e un lucru pe care trebuie sa-l marturisesti preotului, nu e un pacat. Doar daca ai contribuit cumva la falimentare, eventual (furt, lene, neindeplinirea sarcinilor etc).
Altfel trebuie doar sa cauti un alt loc de munca si sa te rogi lui Dumnezeu si/sau anumitor sfinti sa te ajute! Atat! Nu dai repede fuga la duhovnic sa-i spui ca ti-ai pierdut serviciul, ca el n-are locuri de munca de oferit.

Cat despre vinovatia noastra: da, toti avem pacate, numai El e fara de pacat, e adevarat. Numai ca trebuie sa vedem fiecare in parte de ce pacate ne facem vinovati, sa le spovedim si sa ne pocaim. Si nu inseamna ca prin fiecare pacat pe care-l facem neaparat facem un rau altcuiva. Uneori ne facem rau doar noua insine.
Si iarasi nu inseamna ca daca vine peste noi vreo nenorocire e neaparat urmarea unui pacat, asa cum am spus la inceput. Dar de foarte multe ori este, numai ca noi nu ne dam seama. Sau ne dam seama mai tarziu. Sau pur si simplu nu vrem sa admitem ca asa e...
Cum eu? Care sunt drept, cinstit, bun, eu sa fi gresit cu ceva in viata si de aia mi se intampla vreun rau? Nu se poate asa ceva...
As putea sa-ti dau multe exemple, dar nu am timpul necesar si cred ca nu e nici locul si nici momentul potrivit.

Imi cer scuze daca am intervenit aiurea pe acest subiect, off topic cum se zice parca, dar nu prea ma pricep la utilizarea forumurilor si de aceea probabil ca am gresit, nu cred ca era subiectul topicului, repet imi cer iertare!
Doamne ajuta tuturor!

De acord
 

Da, doamna Sophia, imi place cum ati raspuns. Asta este si problema mea, ca pacatele sunt de multe feluri, si de multe ori nu stiu ce sa spun la spovedanie. Mie mi se intampla multe lucruri, intru mult in contact cu oamenii, si unii se poarta in fel si chip cu mine, si nu stiu ce am gresit in relatia cu ei. De ce unii ma ignora, de ce unii ma jignesc, etc. Am unele zile atat de incarcate, incat simt nevoia sa ma spovedesc la sfarsitul lor.
Si, intr-adevar, eu cred ca relatia duhovnic-ucenic trebuie sa se bazeze pe dragoste. Daca dragoste nu e, nimic nu e, cum spus Sf. Pavel.

Parintele Arsenie Boca a cautat un duhovnic exigent, deoarece era dispus sa se smereasca.

Acum e adevarat ca nu suntem toti la masura parintelui Arsenie Boca, deoarece nu toti am putea suporta dusurile reci adresate ucenicilor pentru a-i smeri. Smerenia se castiga greu si e important sa gasesti un duhovnic exigent care, chiar daca te smereste, sa o faca cu dragoste. Sa simti ca lupta cu pacatele tale, mai ales in predici, iar tie la spovedanie, iti da curajul sa-i spui toate pacatele, ca sa iei iertare de la Dumnezeu.

Oricum, daca ajungi in manastire, sa-ti pregatesti inima pentru dusuri reci, caci s-ar putea ca duhovnicul sa incerce sa te caleasca duhovniceste. Nu toti au acel tact pedagogic. Incearca sa iei cuvant de invatatura de la mai multi duhovnic daca ai prea multe probleme. Roaga-te pentru duhovnic ca prin el Dumnezeu sa te calauzeasca spre mantuire. Nu uita ca el e, totusi, un om. Daca sta o femeie prea mult pe langa el, o poate respinge din mai multe motive. Daca simte ca o femeie il ispiteste cu voie sau fara voie, atunci pastreaza distanta.

Cand avem cate o zi foarte incarcata, cu tot felul de probleme la serviciu, discutii etc putem simti, intr-adevar, nevoia sa discutam cu cineva, sa ne "descarcam" cum se spune, nu sa ne spovedim. Putem discuta cu un membru al familiei, cu un prieten bun, chiar cu un vecin, un coleg. Cred ca faceti o mare confuzie intre spovedanie si o simpla discutie cu cineva. La spovedanie mergem, de regula, dupa o mai mica sau mai mare pregatire, dupa ce ne adunam putin gandurile, incercam sa identificam si sa ne amintim pacatele pe care le-am facut.
La "urgenta" mergem intr-adevar atunci cand am savarsit un mare pacat intr-o zi si simtim nevoia sa-l si marturisim imediat sau atunci cand ne apasa unul sau mai multe pacate si simtim un impuls, la un moment dat, sa mergem chiar atunci!
Nicidecum atunci cand cineva ne ignora sau ne jigneste, inseamna ca ori suntem noi prea mandri (si asta e un pacat mare) ori acei oameni au o problema si atunci nu trebuie sa ne tulburam, trebuie doar sa-i compatimim pe acei oameni si, eventual, sa ne rugam pentru ei ( ca tot suntem noi plini de iubire nu-i asa?), sau, uneori, chiar Dumnezeu îi trimite pe acei oameni sa ne vorbeasca intr-un anumit fel sau sa se comporte urat cu noi. Stie El de ce! Si trebuie sa incercam sa intelegem si noi de ce!

Deci fugim la spovedanie atunci cand stim sigur ca noi am facut anumite pacate si vrem sa le marturisim, iar despre sfaturile pe care vrem sa le cerem duhovnicului am scris si in alta postare: le cerem atunci cand este disponibil si , mai ales, atunci cand chiar nu putem afla acele lucruri din carti, internet sau de la alte persoane. Nu mergem la duhovnic cu toate fleacurile ca sa ne pacalim pe noi ( ca pe altcineva n-avem pe cine pacali) ca de fapt ne spovedim. Si inca si des...
Asta e parerea mea pe care, bineinteles, puteti s-o ignorati in continuare. Probabil ca e doar parerea mea, nimeni nu mai gandeste asa, asta e, eu atat am inteles deocamdata despre spovedanie.
Dumnezeu sa ne ajute si sa ne intelepteasca pe toti!

Inapoi la topic.

In ceea ce priveste spovada si efectele pacatului, avem o sectiune de forum aici:
http://www.crestinortodox.ro/forum/f...lay.php?f=5019

Pe acest fir de discutie este vorba despre varsta potrivita pentru intrarea in monahism, precum si daca se poate intra, cu folos, si la alte varste.

Pai de ce sa te stregi ? Nu iti place aici ?

Mersul la manastire, nu are varsta
 

Problema cu mersul la manastire este una privata, care nu se poate discuta pe un forum in adancimea ei. Intr-adevar manastirea este un loc unde trebuie sa ai o chemare speciala...Cum spunea pr. Arsenie Boca "Nu toti care se duc la manastire se mantuiesc, nici toti care raman in lume, se prapadesc." Problema este complicata si necesita discutii/spovedanii cu duhovnicul ales. Dumnezeu, daca va rugati va va arata un duhovnic potrivit pentru dumneavoastra. Dar, pentru aceasta trebuie sa aveti un mic program de rugaciune (de dimineata/seara, acatistul Maicii Domnului, paraclisul Maicii Domnului, rugaciunea/acatistul/paraclisul catre sfantul din ziua curenta etc.). Cereti sfat unui duhovnic, pe care il alegeti aleator, la inceput.


--------------------------------------------------------------------------------------------------------Cred Doamne si marturisesc ca Tu esti cu adevarat, Fiul lui Dumnezeu, care ai venit in lume sa ii mantuiesti pe cei pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu.
------------------------------------------------------------------------------------------------------

Mantuirea e mai usoara in lume sa stii.

Si poti sa incerci sa implinesti aici ce implinesc monahii in manastire.

Ce iti va lipsi din manastire? Bogatia duhovniceasca pe care parintii o au. Dar poti sa dobandesti din aceea mergand des la manastiri si petrecand mai mult timp acolo.

Parerea mea dupa ce ti-am citit posturile este ca nu ai asezare duhovniceasca pentru manastire si ca ai o personalitate destul de puternica, care o sa fie lezata de multele ispite din manastire. Daca te tulbura un cuvant sau o situatie mai mica, in manastire o sa te tulbure... totul.

Tine minte: manastirea este ispita si nu pace. Pace este doar pentru cei sporiti duhovniceste, asezati cu harul si cu mintea. Pentru cei care merg dupa capul lor este doar ispita continua.