Paralizia din timpul somnului
 

http://www.doctor.info.ro/paralizia_..._somnului.html

Aici e o explicatie stiintifica, foarte obiectiva si descrie exact ceea ce patesc si eu.

"Printre cele mai spectaculoase caracterizari se numara prezentele "malefice", cum ar fi vizita unor demoni nevazuti ai noptii care poseda trupul "victimei"..."

Da, parca sunt in prezenta unei "legiuni". Atunci ma rog si strig catre Dumnezeu, si cu cat ma rog mai mult cu atat parca ma arde mai tare...

Ce ma sfatuiti? Mai are cineva boala asta? Trebuie sa o interpretez echilibrat din punct de vedere spiritual? Sa fiu ignorant, precum sfatuieste Sfintii Parinti in cazul viselor?

P.S: Pe langa aceasta boala recunoscuta stiintific, am avut vise care probabil daca le-as transcrie aici, as fi banat instant.

Doamne ajuta!

După opinia mea, prioritatea ar fi un consult medical. Argumentul: multe dezechilibre în funcţionarea corpului pot să se manifeste în acest mod, cu modificări spectaculoase (dar nu neapărat semnificative) la nivelul conştiinţei şi comportamentului. E posibil să fie o dereglare a somnului (domeniu distinct al medicinei) sau manifestarea unor modificări neurologice. Deci mai întâi consult medical, somatic.
Abordarea psihologică (ori poate chiar psihiatrică) ar urma eventual după aceea, funcţie de evaluarea medicului şi de evoluţie. Poate fi vorba de stări conflictuale cu nivel de funcţionare la nivelul inconştientului (nevroză, stres etc.), însă despre aceasta are rost să vă interesaţi doar după consultul somatic.
Posibilitatea unor atacuri demonice sau cum doriţi să le numiţi, nu este desigur exclusă.
Totuşi, în foarte multe situaţii (aş spune în majoritatea, conform statisticilor medicale), ceea ce părea a fi un fenomen duhovnicesc s-a dovedit, după tratamentul medical administrat şi urmat în mod corect, doar o manifestare a corpului (din care face parte şi creierul). Multe "posesiuni" au fost tratate cu medicaţie de la farmacie... Întrebaţi doctorii şi vă veţi convinge.

Pe de altă parte, chiar dacă astfel de situaţii neplăcute nu vor mai apărea, e de domeniul evidenţei că un om credincios are o legătură strânsă cu Biserica, cu duhovnicul. O viaţă de credinţă îngrijită are nu doar încercări ci şi leacuri pentru momentele mai dificile, cum ar putea fi acesta pe care ni l-aţi împărtăşit.

Singurul lucru pe care v-aş sugera să NU îl faceţi este ca, în loc să vă ocupaţi de consultul medical şi de spovedanie, să începeţi a vă face griji peste griji, să vă irosiţi în gânduri şi presupuneri, să "cercetaţi" problema aici pe forum de-a lungul a zeci de pagini de "sfaturi" şi certuri... De asta sunt sigur că nu vă va aduce nici un folos, dimpotrivă...

Toate cele bune,
Doamne ajută!

Ar trebui sa mergi la un medic. Nu cauta tratamente medicale pe internet. Ai o problema reala de care numai un medic se poate ocupa.

Consider ca ar fi nevoie de o spovedanie generala si de niste Sfinte Masluri urmate de Molifte. Post, rugaciune si sfestanie acasa. De asemenea, sa stropesti cu aghiasma si sa dai cu tamaie prin casa cat mai des. Dumnezeu sa-ti ajute!

Mai intai la preot si apoi vezi daca mai e cazul sa mergi si la medic.

Mi s-ar parea mai logic invers. Nu de alta, dar ti-ai asuma sa ai pe constiinta, sa fereasca Dumnezeu, agravarea acestei probleme/incercari a fratelui, pentru ca a intarziat vizita la medic? Misticismele au locul si rostul lor, desigur: ele sunt, dupa a mea umila parere, un placebo deseori extrem de eficient.

Imi pare rau sa te contrazic, dar sunt mult mai multe cazuri in care doctorii au vindecat boli decat cazuri in care preotii au intervenit cu ceva, si a dat si rezultate.

Mai intai la medic, dupa aceea si la preot daca nu s-a rezolvat nimic.

...sau le-ar putea face pe amandoua ; nu ar fi o problema.

Dar consultul medical e absolut obligatoriu; Dumnezeu lucreaza si prin oameni care nu sunt preoti (medici in cazul de fata).

Problema ta pare a fi si o problema duhovniceasca.

Ce iti recomand eu ?

Povatuire
Sa mergi sa vorbesti cu ieromonahi, cu calugari preoti din manastiri.
Ei cunosc bine simptomatologia asta si pot sa te ajute daca este o problema duhovniceasca.
Si pot sa-ti spuna si cauza si vindecarea.
Daca este o problema duhovniceasca ei or sa o gaseasca.

Nu sunt de acord ca preotul sa fie pe locul al doilea intr-o astfel de problema. Dar ficare e liber sa procedeze cum crede. E bine ca pe acest forum sa formulam pareri din perspectiva ortodoxa, nu s-o denigram indirect.

Daca compari perioada medievala, cand deseori preotii erau si medicii satului, cu perioada moderna, cand medicii sunt persoane calificate si stiu ce fac, o sa observi ca acum lumea are sanse de vindecare de o multime de ori mai mare.

Preotii au un rol pe pamant: intretinerea sufletului.

Medicii au alt rol: intretinerea fizicului.

Hai sa nu-i amestecam.

Deci
 

Eu am fost curios, daca mai are cineva boala asta, ca din articol reiese ca 4 din 10 persoane au aceasta boala asta.

Cat despre mine, am incredere ca mi s-au dat toate uneltele rationale si spirituale, incat sa nu o iau razna.

O mentin echilibrat:
- nici prea mistic, sa incep sa imi interpretez visele si sa ma consider un fel de Guru sau vreun fel de ales sau vreun Hristos (am auzit povestea cu tacanitu' ala) :))

- nici prea rational (la rece), sa ignor sensibilitatea mea spirituala si responsabilitatile care vine de aici, fata de mine insumi.

Nu exclud varianta de a-mi gasi un duhovnic cu care sa impartasesc experientele sau un psihiatru, dar mai degraba un preot.

Doamne ajuta!

Dupa umila mea parere, cred ca si preotul si medicul pot fi pusi pe primul loc... ambii au menirea de a vindeca. Unul sufletul, altul trupul, sufletul si trupul fiind intr-o stransa legatura una cu alta.

Si cum dovedesti ca problema apartine doar de trup?

Am auzit desigur de aceasta suferinta, insa numai imi amintesc prea multe detalii.
Cel mai probabil medicii iti vor recomanda odihna si o viata echilibrata, tratarea problemelor de sanatate colaterale ( surmenaj, etc), eventual ceva buline pt usurarea somnului , si, mai ales, stiind care e problema, sa nu te mai temi de ea si de eventualele consecinte ( care nu sunt, de fapt, grave, decat ca urmare a eventualei sperieturi si a neodihnei de dupa, dar daca stii ca nu se intampla defapt nimic, nu mai ai de ce savte sperii)
Iar preotii probabil te vor povatui sa te rogi, sa te spovedesti, sa nu mai faci pacate (prea multe, sau daca faci sa nu le lasi sa se adune, sa te spovedesti cat mai curand, ca sa nu ajunga sa te impovareze si sa crezi ca nu mai potiscapa de ele), si, de asemeni, sa nu te temi, sa-ti pui toata incrderea in ajutorul si purtarea de grija a lui Dumnezeu

Distincţiile foarte tranşante ciopârţesc de obicei taina omului.
Harul preoţesc lucrează în întregul persoanei, trup şi suflet. Cei care au parte de Taina Maslului cunosc aceasta.
Intervenţia medicului, de asemenea, tămăduieşte şi sufleteşte, nu doar trupeşte. Tocmai de acea medicii îşi însuşesc (sau nu) şi psihologia medicală, iar unii dintre ei nu intervin fără rugăciune (un exemplu ar fi Sfântul Luca al Crimeii, neurochirurg).

Sunt însă şi diferenţe de grad, de sens, de nivel. Există o anumită specificitate, se pune şi un diagnostic diferenţial. Pentru că Dumnezeu nu a făcut lumea otova, ci nespus de diferenţiat, de complex, ierarhizat şi intercorelat.
Diversitatea lumii implică şi unitate. În Creaţie se suprapun şi conclucrează legi de niveluri diferite (duhovniceşti, fizice, chimice, matematice, sociale, psihologice etc.). A reduce comlexitatea lumii la un singur palier se numeşte reducţionism. Are şi acesta o anumită valoare metodologică, ce-i drept, euristică mai întâi. Dincolo de care, însă, începe îngustimea minţii, rigiditatea şi pierderea nuanţelor.

O intervenţie chirurgicală pentru corectarea strabismului nu se face în vederea tămăduirii unei patimi sufleteşti, după cum duhovnicul nu intervine ca să elimine piatra la rinichi a pacientului care urlă pe targă la Urgenţe, nici punga de puroi de la rădăcina unei măsele.
Când Domnul porunceşte să tai mâna sau să scoţi ochiul, nu se adresează micii sau marii chirurgii medicale, ci lucrării duhovniceşti a despătimirii care nu admite compromisuri ale minţii, spiritului şi voinţei omului (verbul folosit este "a tăia" şi "a scoate", precum şi "a arunca de la tine").
Bine este să cerem Domnului harul discernământului şi încă mai bine ar fi pentru noi să îl şi primim şi să îl folosim dîndu-ne silinţa.

http://adevarul.ro/sanatate/medicina...4d5/index.html

"28% din studenţi trec prin cel puţin un episode de paralizie Deşi incidenţa acestei parasomnii afectează doar 8% din populaţia generală, ea apare mai des la studenţi şi la persoanele bolnave psihic. Studiul publicat în jurnalul „Sleep Medicine Reviews" arată că frecvenţa în rândul tinerilor de facultate depăşeşte 28%, iar în rândul persoanelor cu tulburări psihice este de aproape 32%. Această formă de paralizie apare mai frecvent la cei care se trezesc des din somn, la persoanele care suferă de narcolepsie, sau la cele care au trăit experiente ciudate sau înspăimântătoare chiar înainte de a adormi. Totodată, munca în ture dezechilibrează bioritmul organismului şi predispune la paralizie de somn."

Cristi
 

@cristirg
Eu am boala asta de mic copil...sau cel putin de cand am inceput sa am discernamant.

Si nu cred ca sunt bolnav psihic :)))

-si acum cati ani ai ?
-inseamna ca sunt o gramada de cauze...

Asa?
In timpul somnului, corpul alterneaza intre starea REM si starea numita "miscarea non-rapida a ochilor" (NREM-non-rapid eye movement). Un ciclu de REM si NREM dureaza circa 90 de minute. Mai intai are loc faza de "miscare non-rapida a ochilor" care reprezinta circa 75% din intreaga perioada de somn. Atunci, corpul se relaxeaza si se reincarca cu energie. La finalul acestei prime perioade, somnul trece in stadiul de "miscare rapida a ochiului". Ochii ti se misca rapid si poti sa visezi, dar restul corpului iti ramane foarte relaxat. Muschii sunt "dezactivati" in timpul acestui stadiu al somnului. Daca devii constient inainte ca acest ciclu sa se incheie, poti sa observi ca nu poti sa te misti sau sa vorbesti.

http://www.doctor.info.ro/paralizia_...#ixzz3DAupYwi7

Corect. Deci nu e nimic nefiresc/patologic, ci o manifestare a legilor corpului. Ţine de funcţionarea (normală a) creierului.
Dar interpretările pe care colegul le dă acestui fapt şi "oaspeţii" despre care pomeneşte că apar în timpul stării catalepsiei trecătoare pot fi, într-adevăr, curioase... Şi necesită oarecari investigaţii. Mai sunt şi visele acelea cu conţinut terifiant (dar nu am înţeles de ce să fie banat un om pentru că vorbeşte despre coşmarurile sale, parcă nu scrie asta în regulamentul de funcţionare a forumului...:)).

Va rog fara off topic
 

@crtistirq Acum am 25 :)

Va rog sa nu dezbateti pe acest topic probleme discutate pe alte topic-uri si astfel sa deviati de la subiect. (Ex. daca e bine sa mergi la preot sau psihiatru)

Pe mine ma intereseaza urmatoarele lucruri:
- e cineva pe forum cu problema asta? sau poate mai cunoasteti pe cineva. Ma intereseaza daca sunt anumite simptome generale sau se manifesta in functie de om, de starea lui spirituala si psihica

- alte surse in afara afara de cele stiintifico-atee

- se poate agrava atacul demonic? (si asta m-ar interesa de la persoane care au avut experiente de genul; sau cei care au primit sau au auzit sfaturi direct pe tema asta)

Eu cred ca boala asta tine si de psihic (o boala ce se transmite genetic) si de spiritual (o sensibilitate sufleteasca care deschide "portile" lumii nevazute, deci implicit primii care te intampina sunt "neastamparatii")

In legatura cu cosmarurile.
Mama mea a avut asa ceva in tinerete, inainte sa se casatoreasca. O data la ceva timp, destul de des, visa cum vine cineva si o sugruma in somn.
Dupa aceea s-a casatorit, aparent faptul ca tata o tinea in brate noaptea a facut cosmarurile sa dispara.

Nu stiu de ce, dar ma tem ca, din pacate,da, se poate agrava atacul demonic si de asemenea matem ca nu stiu ce si daca ai putea face ca sa il opresti....nici medicatia antipsihiatrica nu poate opri asemenea fenomene, cred eu...poate sa incerci un " post", respectiv un regim vegetarian crud, pentru o perioada de timp, sa vezi daca nu cumva e mai bine....nu stiu ce sa zic, ce se poate face...
(Scriptura ne spune ca Insusi Mantuitorul a fost nevoit sa dea la schimb necuratului o turma de porci, pt aelibera pe unul sau doi nenorociti; noua insa nu stiu daca ne-a lasat dreptul si posibilitatea de a negocia, de a face atare" targuri"....in fine, ideea poate era sa renunti la ceva la care tii, crezand ca e important, vital pt tine, dar care de fapt este cauza care te duce la pierzanie, si care, de la caz la caz, poate fi o ambitie, o patima, o lacomie, o ravna pt ceva anume, chiar pt o anume persoana, etc...e greu de identificat in cazul particular al ficaruia... si cu toate astea, chiar daca sa zicem ai identifica cauza si ai renunta la ea, tot nu e garantat ca diavolul te-ar lasa in pace...sincer, cred ca nici un muritor, fie el si sfant, nu are puterea sa se opuna fortelor raului, ci numai Dumnezeu o are, iar cei care au reusit ( sfintii) sa alunge demoni L-au lasat tot pe El sa lucreze, n-au facut ei nimic prin propria putere, insusire regasita si sub denumirea de "smerenie"....

Boala
 

E o vad ca pe o boala, iar Dumnezeu stie de ce a ales aceasta boala. Trupeste, am fost mereu "zdravan", nici macar banalele raceli nu prea m-au lovit la viata mea. Asa ca, vorba aia, daca le-am luat pe cele bune, le iau si pe cele rele.

Sper doar sa nu se agraveze, in sensul sa pierd controlul. Rational si teologic stiu ce se intampla cu mine si dupa cum am zis, nu o sa las mistificari extreme sa imi guverneze viata, pastrez echilibrul si impartasesc doar cu cei foarte apropiati experientele mele. Stiu ca e plina lumea de oameni insetati de "paranormal", si probabil si-ar lua un popcorn si m-ar pune sa le povestesc. Nu multumesc.

Cred ca mila lui Dumnezeu nu va lasa sa devin posedat. M-am rugat mult pentru echilibru si intelepciune si cred ca acestea sunt lucruri bune, iar Hristos a promis ca daca cerem cele de folos sufletului, vom fi ascultati.

Nu sunt fan al "confesiunilor" virtuale, insa totusi cred ca sunt pe acest forum oameni care stiu cat de serioasa si reala e o boala spirituala si poate voi afla ceva nou din experientele voastre.

Doamne ajuta!

Fa-ti o cruce in momentul respectiv. Daca nu poti cu mainile, atunci cu limba in gura. Nu te speria peste masura. Nu e chiar boala. Fa-ti seara o cruce pe perna pe care dormi. Citeste viata sfantului Antonie si ai sa vezi fenomene mult mai concrete. Poti citi si acatistul acestui sfant. Dumnezeu ingaduie sa ti se intample astfel de lucruri cu un rost. Aceasta poate fi o chemare spre o vietuire mai inalta. Ascult-o.

Da, sfantul Anton chiar a trecut prin niste incercari cumplite....

Si mie mi s-a intamplat. Am raspuns aici:

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=17209

Cand ti se intampla, spune o rugaciune, inalta-ti gandul catre Dumnezeu, incearca sa te concentrezi pe El, ca sa te scape. Prima oara eu am spus in gand Tatal nostru.