am nevoie de ajutor!
 

buna seara! am si eu nevoie de ajutor ! am avut o relatie de 4 ani si de 8 luni de zile ne-am despartit brusc..mama lui l-a influentat .eu cred ca el mai tine la mine dar nu are "puterea" de a o infrunta pe mama lui..eu il iubesc enorm si nu stiu ce rugaciuni sa fac sa-l intorc inapoi la mine nu ma pot impaca cu ideea ca l-am pierdut si am impresia ca nu se mai leaga nimic cu alt baiat e greu de explicat ce simt.....stiu doar ac vreau s afie totul ca ianinte si nu stiu ce sa fac oare mai am vreo sansa? sau am chinui degeaba si astept.. vreau ca in inima lor sa se reverse dragostea fata de mine...multumesc!
Reply With Quote

Iubeste-l pe Dumnezeu mai mult decat pe oricine si nu vei mai suferi.
Dumnezeu nu te va dezamagi niciodata.

ai dreptate mai andrei dar ce s fac daca sunt o pacatoasa.si ma atasez foarte tare de oameni.....:((

Eu am stat despartit de sotie aproape 1 an si apoi ne-am impacat.

Roaga-te ca poate aveti si voi nevoie de liniste si de pace sa va reveniti.

Iar lucrurile si-au revenit la normal doar dupa ce m-am apropiat de Biserica complet. Intra in Biserica cum trebuie si o sa vezi ca se vor schimba lucrurile.


Da-i un telefon si invita-l in oras.
Sau poate aranjezi cumva sa iesiti impreuna cu niste prieteni comuni la un film ceva...
Adica fa si tu o miscare dar echilibrata :). Si ai grija sa nu distrugi tot ce ati cladit. Fii desteapta ....
Daca tine la tine o sa mearga; daca nu te mai iubeste si daca s-a indepartat de tine o sa vezi asta imediat; iar daca iubirea lui a tinut doar pana acum atunci nu stiu ce sa iti mai zic.

Incearca sa n-o urasti pe mama lui. Pur si simplu are ispite cu privire la tine . Mai bine roaga-te lui Dumnezeu sa-i trimita un gand bun pentru tine. Nu fi egoista. Si tu si mama lui il iubiti in felul vostru pe acel tanar. Daca veti deveni un trup in fata lui Dumnezeu, adica daca totusi va veti impaca si va veti casatori, tu ii vei spune acelei femei ,,mama" sau ,,mama-soacra". Ea va fi bunica pentru copiii vostri. Ea nu poate fi privita cu ura. Numai rugaciunea va va risipi ura din suflete. El isi va iubi si mama, de aceea e important sa te vada dornica sa-i faci si tu pe plac.

Asadar, fa un efort si intra-i pe sub piele mamei lui si asa il vei castiga si pe fiul ei. Daca te iubeste. Daca nu te iubeste si cauta justificari pentru a-si exprima atitudinea, atunci chiar n-ai ce sa faci. Roaga-te, ca sa se limpezeasca lucrurile si sa se faca voia lui Dumnezeu. Nimanui dintre cei care s-au rugat, Dumnezeu nu i-a ramas dator. Spovedanie, impartasanie, ganduri bune! Nu-ti face idol din nimeni. Nu iubi pe nimeni mai mult decat pe Dumnezeu, daca vrei sa nu ti-l ia.

Poruncile evanghelice au fost lasate pentru noi, nu pentru pietre:
Unul dintre ei, invatator de Lege, ispitindu-L pe Iisus, L-a intrebat: Invatatorule, care porunca este mai mare in Lege? El i-a raspuns: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau. Aceasta este marea si intaia porunca. Iar a doua, la fel ca aceasta: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. In aceste doua porunci se cuprind toata Legea si Prorocii. (Matei 22, 35-40)

Un sot bun este un dar de la Dumnezeu, nu ni se cuvine. Asadar, roaga-te. Nu pentru cineva anume, caci nu stii ce-i poate pielea, ci ca sa se faca voia lui Dumnezeu. Sa fie un om credincios care sa poata fi cap al unei familii crestine.

.....
 

da pote el nu e hotarat sau o fi confuz...i-a zis si preotul ca se impace cu mine ca nu a procedat corect si mamei lui i-a spus... dar ei tot cum vor ei fac..eu am mai incercat prin altii sa vad parerea lui si spunea ca mai tine la mine dar no sa se mai intoarca ci fiecare sa mearga pe drumul lui mai bine acum decat mai tarziu...eu doar ma rog pt ei si sa reverse Dumnezeu dragoste in inima lor pt mn si in inima mea pt ei..(no urasc pe mama lui si nici pe el ).nici eu nu pot sa il presez..o sa mai astept ma rog si ...mai mult nu imi sta in putinta...va multumesc tare mult pt sfaturi si daca nu se va mai intoarce macar sa gasesc pe alcineva pe viitor sa imi umple golul din inima...:(

E greu sa vorbesti,sau poate sa dai unele sfaturi, nefiind tu cel care treci prin problema respectiva... Dar, te rog nu deznadajdui. Ramai alaturi de Dumnezeu cu toata fiinta ta... ,,ceea ce e cu neputinta la oameni, e cu putinta la Dumnezeu,,. El sigur stie ce e mai bine pentru tine,pentru prietenul tau, pentru familia lui...in vederea mantuirii fiecaruia. Nebanuite si necunoscute sunt caile Lui...dar El lucreaza si nu ne lasa. Increde-te in El in orice clipa.

..
 

Aveti mare dereptate o sa ma rog in continuare ... el e cu altcineva acum....nu-mi ramane decat sa ma rog poate Dumnezeu imi va da pe altcineva sau nu se stie ce se va intampla si eu sunt asa confuza parca nu mai stiu care e drumul meu..

Cand ni se ia ceva de la noi si resimtim acut durerea pierderii, aceasta durere nu este altceva decat glasul Lui Dumnezeu care ne spune ca trebuie sa-L cautam pentru a gasi alinarea adevarata in El.

Caci atunci cand omul se reazama cu adevarat pe Dumnezeu nu mai poate pierde nimic, oricate se iau de la el, chiar viata.

.
 

Asa este dar am de luptat nu e usor deloc ! am momente cand simt ca daca de atata tp nu s-a terminat durerea, ea ma va insoti mereu ..as vrea sa am mai multa credinta..nadejde...

Daca nu sunt indiscret, cred ca ar ajuta sa ne dai niste detalii despre motivul intregii dispute.

Daca e prea personal, ignora acest mesaj.

Si nu-ti face griji. Mai sunt si alti pesti in mare, poate chiar mai mari si gustosi ;)

In decembrie 2013 a murit tatal lui si exact cu o zi inainte de implinirea a 40 de zile al raposatului am ramas socata auzind ca relatia dintre mine si el s-a terminat.,,mama lui nu prea ma placea pe mine si acesta a fost un moment oportun pt a-l da de partea ei pe el,,ma gandesc ca nici el poate nu a fost hotarat sau sentimentele nu au fost la fel de puternice ca ale mele...in tp acesta am auzit tot felul de vb la adresa mea precum ca-s prea slaba si ce sa faca Florin cu mine ca nu-s buna de munca..in iulie eu terminand o postliceala de farmacie...noi fiind de la tara poate si o mentalitate mai invechita o avea mama lui..un pic frustrata ..poate ar fi vrut una s-o coordoneze cum voia ea...eu fiind o fata ..cu principii...acum cateva zile m-am intalnit intamplator cu ,cealalta nora a ei de la baiatul mai mare..fostul meu era cel mai mic....si mi-a zis ca jumatate de an a stat si ea certata cu dansa ca baietii sunt mamosi ..ca la toata lumea le parea rau si au ramas surprinsi ca ne-am despartit si ca si preotul au venit la ei si le-au spus ca" sa se impace cu mn ca daca era in locul meu si al familiei mele statea la el la poarta si nu pleca de acolo pana nu ma lua.".dar ei tot ce vor ei fac...eu in tp acesta m-am rugat si am asteptat dar nimic toata lumea credea ca poate se intoarce am tras nadejde dar am ramas dezamagita... el umbla dupa copile de 15,16 ani..parintii mei au zis ca poate m-a ferit Dumnezeu decat sa ajung acolo si sa ma despart dupa un 1, 2 mai bn acum...dar nimeni nu stie exact ce va fi sau cum e mai bn...eu rational parca sunt constienta ca poate o sa am un viitor mai bun poate o sa plec de aici si o sa intalnesc pe altcineva....dar sufletul nu intelege se incapataneaza si parca tot pe el l-ar vrea..se spune ca ".trupul si mintea nu calatoresc niciodata impreuna..".simt ca ma depaseste situatia...si ar fi mai multe de povestit dar ma rezum aici..

Intr-adevar, probabil moartea tatalui are ceva de-a face cu toata povestea asta.

Din pacate (sau fericire), este nevoie de doua persoane intr-o relatie. Daca nu ti se intoarce iubirea pe care o dai, atunci nu o sa mearga.

Din cate imi dau seama, esti tanara. Poate el este persoana la care ai tinut cel mai mult pana acum. Dar faptul ca el a demonstrat ca nu tine la fel de mult la tine ar trebui sa te puna pe ganduri: te va putea iubi vreodata la fel de mult precum il iubesti tu pe el, chiar daca o sa vina inapoi?

Imi pare rau ca treci prin astfel de momente. Nimanui nu-i plac, dar, asta e, fac parte din viata noastra pamanteasca. Cel mai mult ai nevoie acum de familie si de prieteni- iti vorbesc din experienta.

Nu-ti face griji cu privire la gasirea unui alt partener. Daca il vei gasi pe cel potrivit, va putea fi inclusiv mai bine decat a fost pana acum. Si toti suntem siguri ca se va intampla! "Dumnezeu o sa le aseze pe toate".

S-a postat de doua ori...

da a fost primul meu iubit...am 22 de ani.. candva m-a iubit si el mult pe urma nu stiu cum s-a schimbat asa...poate nu merita si va trebui cumva sa il uit sau sa imi vad de viata mea desi e f greu si dureros..nu pot fi indiferenta sau sa am orgoliu si asta ma face sa sufar mai mult...dar Mare este Dumnezeu si sper ca tot raul sa fie spre binele meu... defapt al tuturor