|
Mania
Va multumesc pentru raspunsuri dragi mei
|
...
Hmmmm.......
|
Offf, am citit topicurile tale, mare durere, iti spun sincer ca nici un om nu te poate ajuta, dar iti pot da un sfat de la un parinte: decat sa facii mii de acatiste, mai bine pune-te in genunchi la Maica Domnului si roaga-te asa cum stii tu, cu durerea ta, cu lacrimile tale, spune-i oful ca si cum i-ai vorbi unui prieten, fii sincera cand te rogi, Dumnezeu iubeste sinceritatea. In casa in care Dumnezeu nu este, salasluieste dracul, adica ura, minciuna, dezbinarea si toate patimile cele mai urate. In primul rand trebuie sa inveti sa-i ierti pe parintii tai. Ar fi multe de zis, dar ma opresc aici insa voi relua maine :)
|
...
Asa este...
|
...
Hmmmm.......
|
Ultima dată când m-am supărat foarte tare, până la ieșirea din minți, pe unul dintre membrii familiei mele, am făcut acest lucru: m-am retras într-un loc doar al meu și m-am rugat. Atât pentru mine cât și pentru cel care m-a supărat. Când am început să mă rog pentru el am simțit o mare greutate la început. Dar m-am silit să continui și m-am rugat minute bune, în fel și chip, din toată inima, cât puteam. Rezultatul a fost, practic, o minune. De la mare supărare am ajuns la liniște, la compasiune, la regretul că îmi întinasem mintea și sufletul cu nenumărate otrăvuri ale răutății și egoismului meu. Apoi nu știam cum să îi fac pe plac și, din fericire, am primit ceea ce am dăruit.
Roagă-te pentru părinții tăi! Roagă-te statornic și fierbinte! De nu vei trăi o adevărată minune, înseamnă că ți-am vândut brașoave... Roagă-te pentru ei așadar, vorbește cu Domnul despre necazurile lor, și mai puțin de ale tale. Mărinimia de suflet este un medicament de neînlocuit. Și o avem chiar aici, la posesor, în piept...:) |
Of Cezar ce cuvinte frumoase....multumesc de incurajari :)
|
Hmmmmm......
|
O, se poate mult mai rău. Încă stai bine, doar să înțelegi că tocmai acum ți se dă prilejul să îți iei în serios rugăciunea. Acum e momentul, e imperios!
Uite ceva mult mai dureros și cu adevărat trist. Și ce noblețe de suflet! http://www.youtube.com/watch?v=Et_UcMfk0GI eu încă mai plâng la povestea asta..... |
Cat de frumos este acest anime! Imi place mult ... Va multumesc :)
|
Citat:
Niciun eveniment bun, rau sau neutru nu se produce fara o anumita cauza. Ploaia, vantul, foamea, supararea, mania… Cand intelegem cauza stim mai bine ce este de facut. Este o intrebare fireasca, izvorata din rationalul fiintei noastre. Pot fi doua categorii de cauze: 1.ratiunile ascunse ale Lui Dumnezeu care doreste sa te mantuiesti rabdand si iertandu-ti mama necontenit, (metaforic de 70 de ori cate 7) / si 2. pacate proprii stiute sau nestiute. Indiferent de cauza, calea iertarii si rabdarii este singura optiune vindecatoare si mantuitoare. |
Asa este......
|
Citat:
Trebuie indelunga rabdare. Aratand intelegere si disponibilitate sa nu astepti reciproca. Aratand afectiune sa nu te astepti la caldura. Efortul rabdarii trebuie sa fie in primul rand pentru sufletul ei, si doar in al doilea rand pentru tine. Acest gand altruist are multa putere lucratoare in el. Dupa un timp roadele vor apare negresit. |
asa este...
|
Hmmmmm........
|
Citat:
Raul trecutului trebuie uitat. Raul prezentului trebuie acoperit cu dragoste noua. Cu iertarea ei dar si iertare/impacare de sine. Raul nu are nicio putere asupra ta daca nu-l hranesti cu reprosuri si rememorari dureroase. Sterge totul cu buretele. Pune un nou inceput. |
Hmmmmmmm.......
|
Citat:
Aceasta inseamna ca este nevoie sa cauti anumite pauze in relatie - pentru linistire, rugaciune si reflectie. |
Hmmmmm.......
|
Citat:
Citat:
Faptul ca tu suferi, atunci cand iubesti, se datoreaza razboiul dintre Dumnezeu si Diavol.Diavolul uraste pe Dumnezeu dar si pe oricine are chipul si asemanarea Sa ( adica in acest caz si pe om). Din aceasta cauza ,acolo unde cineva manifesta iubire (atribut Dumnezeiesc) acolo Diavolul se duce sa faca rascoala. Ia uite ce spune parintele Calistrat, i-auzi: http://www.youtube.com/watch?v=jvZLmfMjgfM http://www.youtube.com/watch?v=oGJNNPcHTB4 http://www.youtube.com/watch?v=Ojw9R650yLo Citat:
te simti incercata, spunea rugaciunea inimii si cheama-l repede pe Hristos, iar apoi sa-ti aduci aminte de vorbele parintelui din clipurile de mai sus. PS: in Evanghelia dupa Matei(18:10), Hristos spune: "Feriti-va sa nu defaimati nici macar pe unul din acesti micuti;caci va spun ca ingerii lor in ceruri vad purerea fata Tatalui Meu care este in ceruri " Stii cine sunt acesti micuti ? Toti cei care cred in EL,inclusiv tu. Iar toti cei care ii vor prigonii pe acesti micuti , vor da socoteala in fata Dreptatii Divine. Sa-l fereasca Dumnezeu, pe cineva sa fie judecat dupa Dreapta Judecata.Ca n-o sa-i placa deloc, deloc, deloc. Asadar capul sus si inainte. De fiecare data cand cazi, ridica-te.Pentru ca atunci cand esti cazut si vrei sa te ridici, tu ai doar intentia s-o faci, insa cel care te ridica este insusi Hristos! Nu esti singura, si nu vei fi singura.Hristos este cu tine, aici, acum si in Vecii Vecilor, Amin! |
Hmmmm.....
|
Citat:
Citat:
|
Citat:
Printre altele, pentru că stăruim să nu iubim cu adevărat pe nimeni, cu excepția atașamentelor noastre. Iubim obiectele noastre de atașament, de la păpuși și mașinuțe la oameni. Astfel depersonalizăm oamenii, posedîndu-i obiectual fără să băgăm de seamă, în zarea dată de satisfacerea așteptărior noastre. Iar acolo unde oamenii nu ne satisfac așteptările, slobozim ura. Din păcate generalizăm atât de îngrozitor acest mecanism căzut, încât Îl urâm și pe Dumnezeu atunci când așteptările noastre legate de El nu ne sunt împlinite. Și pe El Îl depersonalizăm, Îl considerăm obiectul nostru de satisfacere, în cel mai bun caz papagalul cu biletul câștigător de la loterie. Noi vrem ca Dumnezeu să ne iubească așa cum vrem noi, nu așa cum ne iubește El... Nu voim să învățăm de la El Iubirea Lui, ci voim să Îl învățăm noi pe El iubirea noastră... O formă de manifestarea a urii poate fi și tristețea, un fel anume de tristețe. Aceasta survine după o pierdere. Când pierd satisfacerea așteptărilor mele trebuie să înfrunt tristețea. Orice pierdere este urmată de tristețe. În semnătura mea, Gheron Iosif deplânge însă un alt fel de condiție a tristeții: tristețea care urmează îndepărtării Harului... Însă, pe măsură ce deprindem iubirea lui Dumnezeu mai întâi, impactul atașamentelor deșarte asupra noastră scade, iar slăbiciunea de care vorbeai nu mai constituie o problemă, deoarece Dumnezeu lucrează în slăbiciune. * Cunosc acest simțământ al rușinii de a mă ruga. M-a bântuit de multe ori. El este desprins din simțământul mai larg al rușinii sau mai exact al refuzului de a fi om. În schimb nu îmi e rușine, mai tot timpul, să fiu porc pătimaș. Iar sufletului meu nerușinat nu îi este jenă să fie curvă față de Dumnezeu. Iubește orice, pătimaș, statornic, dar nu pe Dumnezeu. Poate fi o condiție mai nenorocită pentru o ființă umană, decât aceasta? Și încă, pentru un creștin... |
Bună. Mă numesc Dragoș și îți recomand să te rogi și Sfântului Efrem.
Este vorba despre un sfânt din Grecia, localitatea Attica - Nea Makri. Sfântul Efrem cel Nou.
Este un sfânt grabnic ajutător care chiar a ajutat o mulțime de oameni cu problemele lor. Cele mai multe lucrări ale acestui sfânt sunt cele legate de sănătate (a ajutat oamenii în cazul bolilor grele) și la examene (cazul meu). Însă te va ajuta cu siguranță dacă te rogi cu credință acestui sfânt deoarece sfântul Efrem ține la familie. Asta deoarece a ajutat o mulțime de femei să facă copii chiar dacă nu puteau (sau aveau sarcini cu dificultăți). Poți căuta singură pe internet minunile sfântului Efrem cel Nou. O să vezi că sunt multe. Atâția oameni nu se pot însela. Încearcă într-o seară să te rogi acestui sfânt. Chiar și cu cuvintele tale (nu neapărat să-i faci acatistul dar dacă poți n-ar fi rău). Are două acatiste și două paraclise; două din acestea sunt alcătuite de maica Maccaria, cea care i-a descoperit moaștele pe Colina Neprihăniților, în regiunea Aticca (Nea Makri - lângă Atena, în Grecia -). Al doilea paraclis (și sper să nu mă înșel, și al doilea acatist) sunt alcătuire a părintelui Gherasim Atohnitul. Roagă-te cu credință acestui sfânt și o să vezi că se va schimba treaba. Încearcă să-i promiți ceva. De exemplu, acest sfânt dorește ca să-i faci publică (pe internet de exemplu) faptul că te-a ajutat, ca și alții care au nevoie de ajutor să știe la cine să apeleze. Ideal ar fi ca să-i mulțumești personal la el acasă, adică să mergi la mănăstirea Buna Vestire din regiunea amintită mai sus. Este însă mai greu și nu oricine își permite. Roagă-te totuși acestui sfânt cu credință, aprinde o lumânare și, dacă dorești, poți trimite în Grecia un plic cu o scrisoare sau chiar un pachet (o haină, bluză chiar o icoană cu sfântul) și să le rogi pe măicuțe (în limba engleză) să atingă de racla acestuia obiectele. Când le vei primi, casa unde acestea vor sta, va fi ferită de lucruri rele atâta vreme cât există credință. Este posibil să fie dificil de trimis acest pachet (durată, costuri un pic mai mari comparativ cu o banală scrisoare) dar tot pe internet poți găsi persoane care vând ulei din candela sfântului. Dacă găsești pe cineva și prețul e rezonabil poți să îl cumperi. Va merita. Am auzit foarte multe despre acest sfânt și repet, atât de multă lume nu se poate înșela. Adică chiar te ajută dacă te rogi cu credință. Promite-i sfântului că măcar îi trimiți o scrisoare, în semn de mulțumire, în Grecia, ca să știe măicuțele că te-a ajutat și pe tine (și ca să poată să publice în viitoarele cărți cu minunile sfântului). Tradu cu Google Translate (chiar dacă traduce mai prost) dacă nu știi engleză. E foarte puțin ca măicuțele de acolo să cunoască limba română însă engleza e o limbă de circulație internațională; deci trebuie să fie măcar o persoană care să știe cât de cât. Faci cum vrei cu mulțumirea. Dar roagă-te cu sinceritate când îi ceri sfântului ajutor. Adresa mănăstirii din Grecia e aceasta (în engleză): Annunciation Monastery Holy New Martyr Ephraim Nea Makri - Attica 190 05 Greece Phone: [0030] 22940-91202 Roagă-te deci cu credință și aștept să-mi spui, nu peste mult timp, că situația s-a ameliorat mult. Când o să mă rog la sfântul, o să mă gândesc și la tine. |
Citat:
Hmmm, vorbesti cu totul ca un copil draga Andra. Ca un copil invatat sa faca numai ce vrea el. Dumnezeu ne iubeste pe toti. Si sa stii ca te iubeste si pe tine. Iar de la tine vrea cateva lucruri: 1. Sa faci lucrurile corect in viata si sa iti asumi micile greseli. 2. Sa te linistesti si sa nu te mai tulburi singura. Singura te chinui pe tine cu tot felul de ganduri unele mai rele decat altele. Linisteste-te pentru Dumnezeu, nu arde nimic in jurul tau, nu moare nimeni, nu se intampla nici rau. Iar daca nu se intampla nimic rau, de ce sa te tulburi ? Pentru cateva cuvinte aiurea aruncate la o cearta ? Trebuie sa inveti ca in viata sunt oameni si oameni. Unii sunt iepurasi, altii sunt vulpi, altii sunt zimbri, altii hiene, alti boi. Fiecare cu naravul lui, cu proastele obiceiuri si nesimtiri. Daca nu te intelegi cu cineva ocoleste-l si nu mai pune la inima degeaba toate supararile. 3. Termin-o cu asta cu mersul in iad. E o prostie monumentala. Zice Sf. Paisie Aghioritul un lucru f.f. clar. In iad raman ei care il urasc si il resping pe Dumnezeu. Ceilalti sunt scosi din iad pentru rugaciunile Bisericii, daca e cineva pe pamant sa-i pomeneasca asa cum trebuie. Dumnezeu ti-a dat viata si tot el ti-a dat indreptare. Opreste-te din LAMENTATIA ASTA COPILAREASCA si revino la o stare MATURA si ECHILIBRATA. 4. Fiul ratacitor - a asumat greseala; - a plans pentru greseala; - si-a cerut iertare de la parintele iubitor; Si apoi a inceput sa traiasca o VIATA CORECTA, alaturi de invataturile tatalui sau. OPRESTE-TE DIN LAMENTATIE SI TRAIESTE O VIATA CORECTA. Asculta-ne pe noi, cei care am fost ca tine. 5. Gandeste asa: Dumnezeu a venit pentru PACATOSI, sa-i scoata din greseli, sa-i ia la El pe acestia. Asa ca daca Hristos a venit si pentru tine, a venit sa te ajute nu se te condamne. Se condamna cel care singur ramane in pacat desi vede ca se poate indreptate si desi i se spune de multe multe ori sa se indrepte. Doar acela se condamna. --------------------------------------------------------------------- De acum sa aud de la tine ca esti bine !!!!! |
Hmmmmmmm....
|
Gândurile acestea le au și nevoitorii foarte avansați. Au mărturisit sfinții, de multe ori, că aveau astfel de gânduri în urcușul lor duhovnicesc. Așa cum, dacă urci pe un munte (uite, încearcă deocamdată prin Bucegi...:)), e imposibil să nu aluneci din când în când, să nu te ia uneori amețeala ori să nu ți se taie respirația...
Ce vedeau Părinții în astfel de gânduri? Cum le tâlcuiau și ce făceau? Încep de la coadă: făceau ce fac toți cei lucizi - nu le primeau. Nu le puneau la inimă ci, avînd conștiința clară a ispitei, le tăiau cu armele Duhului: se rugau deîndată, își sporeau canonul, posteau. Cum le tâlcuiau? - varianta externă, hard - sunt gânduri de la dracul, chiar dacă par ale mele, trec prin mintea mea; ispititorul îmi trimite săgeți în văzduhul minții, îmi ațâță șerpii din inimă... - varianta internalizată, moale - în mine mișcă patimile, acolo unde e necurăție (orice formă de necurăție, de patimă) ea se exprimă și prin astfel de gânduri, inclusiv hulă. Chiar la rugăciune! Chiar în timpul celui mai sfânt moment! Concluzia: când vin astfel de gânduri le tăiem cu rugăciunea și cu cugetarea smerită, le luăm ca dovezi ale necurăției din noi și cerem ajutor Persoanelor Sfinte. Inutil să mai adaug că le spovedim grabnic, e absolut necesar. Doamne ajută! P.S. Făcînd acest lucru, trebuie să adaug, nu facem decât să sporim miza și intensitatea luptei personale. Nu vom primi lauri, ci ... încercări sporite, mai mari. Vor veni gânduri și mai rele, îndoieli și mai mari, necazuri etc. De aceea, e momentul să subliniez încă o dată importanța decisivă a ascultării de duhovnic. Fără protecția duhovnicească suntem ca unul care, crezîndu-se în mușchii lui adorabili, a pornit să sugrume în luptă ... un tanc rusesc. Ascultare duhovnicească, așadar! Pe satana nu îl bați cu pumnișorii, ci numai cu armele vitejilor lui Hristos. Doamne ajută! |
Ma iertati ca va intreb, mama dvs este cumva bolnava, sufera de ceva, ca nu am urmarit chiar de la inceput povestea....a fost asa intotdeauna, sau s-a schimbat in urma vreunui eveniment traumatic, sau a unei boli?
Adica v-a iubit mai mult, candva in copilarie, si ruptura s-a produs cand ati mai crescut si au aparut neintelegeri, diferente de opinii, etc? Sau v-a crescut altcineva, bunicii eventual, care v-au iubit mai mult? Mama dvs iubeste mai mult, sau se poarta cu altcineva mai bine decat cu dvs? Va inteleg sa fiti furioasa, atunci cand persoana care ar trebui sa va iubeasca si sa va aprecieze cel mai mult, nu o face...desigur, nici macar ele, mamele, nu sunt datoare sa ne aprecieze atunci cand nu meritam, iar de iubit, pot spune ca o fac, si tocmai de aceea ne trateaza asa cum o fac, pentru a nu ne incuraja in greselile pecare considera ca le facem, sau pentru a ne ambitiona sa nu mai gresim...in fine nici eu nu sunt deloc de acord cu acest soi de educatie " spartana", care desi pt unii pare sa fie constructiva, pt majoritatea insa este cat se poate de dezastruoasa...mai ales daca nu am fost crescuti in spiritul asta dintotdeauna... Desigur exista si foarte multi parinti " denaturati", care isi distrug sistemic si eficient copii, iar cei care supravietuiesc ajung si ei la randul lor sa isi insuseasca un comportament asemanator cu proprii copii, considerand ca asa e normal...altii din contra, devin excesiv de indulgenti, de permisivi cu copiii lor, ma mult poate decat e cazul... Ce putem face atunci cand cineva ne acuza ca i-am gresit, si desi cerem iertare nu vrea sa ne ierte? Asta nu stiu nici eu, ramane un mister si o problema si pt mine...unii ar putea spne ca cine nu vrea sa ierte si sa treaca mai departe, e problema lui personala, daca vrea sa moara neimpacat...dar totusi ramane si asupra noastra o povara, o greseala pe care cineva nu ne-a iertat-o, poate, nici pe patul de moarte...( bine, uneori acest lucru se poate intampla datorita si unei imbolnaviri a persoanei respective, fie neasteptata, fie lenta dar progresiva, si care sa o lipseasca de discernamantul necesar; insa chiar si asa, nu putem sa nu ne intrebam de ce a ingaduit Dumnezeu sa se intample acest lucru, in urma caruia sa avem de suferit amandoi : si cel care nu apuca sa mai ierte, si cel care nu este iertat)... O problema ar mai fi ca, in timp, se poate instala un mecanism de compensare ( a suferintei) si sentimentul de vinovatie sa fie inlocuit cu unul nu atata de dureros, dar nici benefic, si anume de o amorteala, racire, anestezie sufleteasca, nu stiu cum sa o denumesc...pentru ca orice suflet are si el un prag de toleranta a durerii si a suferintei, si cand acesta e depasit, se instaleaza niste mecanisme compensatorii de cle mai multe ori paguboase...( in urma carora ajungi sa ai nevoie de ani intregi de terapie pt a te convinge ca ceea ce credeai tu e gresit si nu e bine sa gandesti si sa simti asa). De exemplu, se spune ca in cazul unor agresiuni puternice si de durata destul de lunga, victimele ajung sa fraternizeze cu agresorul, sa gandeasca din punctul lui de vedere si sa ii dea dreptate, chiar sa il sustina....dar asta doar pt ca asa cred el ca vor scapa mai usor si nu vor mai fi amenintate si agresate...alteori, un personaj abuziv reuseste sa te convinga atat de bine ca tu gresesti si esti vinovat de tot raul pe care ti-l face, de abia mai poti suporta tu insuti vinovatia...chiar citeam o carte cu o femeie, mama, la vreo 60 de ani, careia ii moare pe neasteptate sotul tiran iar ea in loc sa se bucure de eliberare, este complet debusolata si nu stie incotro sa o apuce, asemeni unui animal tinut in captivitate pe care cand vrei sa il eliberezi, se intoarce inapoi in cusca....ceea ce vreau sa spun este ca cu timpul riscam sa devenim imuni chiar si la propria suferinta, iar asta nu stiu daca e un lucru chiar atat de bun, pana la urma...s-ar putea ca lasand pe altul sa ne faca rau, sau facandu-ne rau singuri, pt a-i fi bine altcuiva, poate fi considerat tot un rau facut impotriva unei persoane, pentru ca si noi la randul nostru suntem tot creatia lui Dumnezeu, si asa cum nu avem voie sa facem rau altora, nu ar trebui sa ne facem nici noua insine... Poate ca asa se explica de ce unii dintre noi, care nu am fost multa vreme in legatura cu Dumnezeu, am trait in pacat si in cadere, am fost umiliti si batjocoriti si tot timpul am considerat ca asa meritam, in momentul cand ne intoarcem si aflam ca Dumnezeu inca ne iubeste si ne asteapta, incepem sa fim revoltati impotriva celor care ne tineau in intuneric, facandu'ne sa credem ca acolo ne e locul...este si unpsalm care spune " vrajmasul prigoneste sufletul meu si viata mea o calca in picioare, facutu-m-a sa locuiesc in intuneric, cu mortii cei din veac"...desigur, nu parintii sau sotii nostri sunt vrajmasii care fac asta, ci diavolul care ne face pe noi sa credem asa. De multe ori, cei dragi ai nostri poate chiar ar prefera sa ne vada ridicandu-ne si stand in picioare pentru convingerile noastre, chiar daca la inceput s-ar opune vehement si ar incerca sa ne opreasca; nu trebuie sa ne oprim ca sa le facemlor pe plac, ci sa luptam pana invingem; abia atunci se vor convinge si ei ca credinta noastra este cea buna, cand va persista si vom ramane statornici in ea in ciuda incercarilor lor de a ne destabiliza... |
Citat:
E o vorba: "Daca crezi in Dumnezeu, si El nu exista, atunci nu ai pierdut nimic, dar daca nu crezi in Dumnezeu si El exista, atunci ai pierdut totul!" |
Citat:
|
Citat:
Nu ii mai vorbi de rau ,pentru ca aceasta alimenteaza mania din tine. Vorbeste-i de bine,spune cat de minunati sunt,si mania va dispare ca prin farmec. Nu este o minciuna , se cheama credinta ,sau daca vrei,sa vezi partea buna a lucrurilor. Incearca sa ii iubesti asa cum sunt . Si pentru ca sa reusesti asta ,si sa nu te mai exaspereze,ai o discutie sincera si calma cu ei,in care spune-le exact cum esti si ce te deranjeaza la ei. Repeta-le mereu cum esti tu ,afirma -ti mereu nevoile si problemele,si pana la urma ei le vor intelege . E bine ca macar aici pe forum,sau la spovedanie iti arati rproblemele si neputinta ta in a iti infrange mania . Dar rezolvarea adevarata sta in 2 lucruri -sa te hotarasti sa nu mai pacatuiesti cu astfel de stari negativiste in fata lui Dumnezeu -sa ai discutii cat mai sincere si deschise cu ei Ei sunt asa cum sunt ,pot sa fie si cei mai de dispretuit oameni Dar tu nu ii poti schimba . Si nici macar pe tine nu te poti schimba, e de inteles si exasperarea ta . Ceea ce poti schimba insa este pacatul , nimeni pe lumea asta nu te poate obliga sa pacatuiesti prin manie. Oricat de grea si exxasperanta ar fi o situatie , virtutea ,rabdarea si curatenia sunt singurele comori care nu ni le poate lua nimeni . In concluzie,nu mai te uri asa tare,nu mai baga in seama caderile tale, ci incearca sa descoperi frumusetea din tine |
Am si eu o intrebare, legata tot de gestionarea conflictelor in familie.
Cum e mai bine sa procedezi atunci cand un membru dominant al familiei, cu influenta si putere de decizie ( sotul, tata sau mama, dupa caz) nu e de acord cu o activitate pe care o faci inafara casei ( sport, hobby, etc) pt ca te banuieste pe nedrept de ceva necurat ( ca te duci acolo ca sa te vezi cu ( alt)cineva): 1) sa nu te mai duci, pentru a nu-i mai alimenta banuielile ( mai ales daca asa te sfatuiesc si ceilalti membrii ai familiei sa faci, pentru a nu ii starni furia tartorului, fie ea si nedreapta); 2) sa te duci in continuare tocmai pentru a-i demonstra ca nu ai nimic necurat de ascuns si ca ceea ce faci este bine pentru tine si poate si pentru restul? |
Cum as face eu
Citat:
1) Daca este sotul meu, as incerca sa-l conving luandu-l si pe el cu mine si daca tot s-ar opune atunci as face cum vrea el. 2) daca este vorba de unul din parinti si eu sunt majora si pe picioarele mele m-as duce la hoby-ul meu asa cum doresc. Daca nu sunt majora, sau majora fiind, traiesc "pe spinarea lor" atunci fac ascultare. |
Citat:
a) ii arzi si tu una b) il lasi pasiv sa dea c) .... Tu ai exprimat in variantele tale doar cazul a) si b),adica riposta sau acceptarea pasiva a 'tartorelui' Exista insa si cazul c) , care Iisus ni l-a descoperit ,anume sa ii spui : "dragul meu,m-am gandit ca nu stau sufiecient cu tine,si am hotarat nu numai la sport sa renunt si nici la filme sa nu ma mai uit si sda stam si mai mult impreuna " te asigur ca in acest caz,nu numai ca te va lasa la sport ,dar va veni si el cu tine Dragostea deschide orice inima ,oricat de ferecata ar fi. singura problema este ca noi nu stim sa o daruim,si dam vina pe ceilalti , ca sunt dictatori. Nu ei sunt dictatori,ci noi nu stim sa iubim desavarsit ,si sa profitam de fiecare ocazie pentru a cunoaste puterea lui Dumnezeu in viata noastra. |
Da, dragul meu, ai dreptate; nu numai ca nu ar trebui sa ma mai duc duminica la biserica, ca sa stau cu tine si sa te servesc, dar nici copilul nu ar trebui sa-l mai duc, sa-l stresez. De fapt nici nu ar trebui sa-l botezam, ce-i aia sa-l dezbrace in pielea goala si sa-l bage in cazan, il traumatizam pe viata...si apoi e dreptul lui sa aleaga cand o fi mare daca vrea sa fie crestin sau nu...sau poate ar fi mai bine sa nu-l mai facem de loc, de unde stim noi daca el chiar vrea sa senasca si sa traiasca, poate o sa i se para nasoala viata si o sa zica ca de ce l-am facut,mai bine nu.l faceam...
|
Citat:
Iti raspunsesem si eu ceva, foarte scurt si usor de citit, cam acelasi lucru ca si Iustin10. El ti-a raspuns mai in detaliu si sustin raspunsul lui. Daca intrebarea ta se referea la mersul la biserica, atunci va trebui sa risti, adica sa mergi chiar daca familiei nu-i convine. Este dreptul tau, este cea mai serioasa si benefica preocupare. Si pentru tine si pentru ceilalti membri ai familiei. |
Citat:
Si acest domn ce are atatea ifose sa-l servesti si nu mai stiu ce, ce crede ca s-au terminat barbatii? |
chiar am vrut sa intervin, ca m-am gandit ca despre mersul la biserica era vorba, dar n-am facut-o...ma gandeam ca totusi, ma insel si n-am vrut sa fiu judecata ca sar asa...
Fallen, sustin ce ti-au zis si restul, daca e vorba de mers la biserca, trebuie sa risti; e mantuirea ta la mijloc. Da, stiu ca nu-s bisericoasa, dar asta nu inseamna ca nu te pot intelege. E alegerea ta, si daca biserica iti face bine (si da, iti face bine - cel putin eu asa vad), atunci mergi, roaga-te si, mai ales, impca-te cu Dumnezeu. Sa sti ca nu s-au terminat nici barbatii de pe lumea asta. Eu nu pot intelege cum de mai stai cu el/sta cu tine, din moment ce pe plan spiritual (si nu numai) nu sunteti pe acelasi drum si, mai ales,nu te intelege. Si nu vad de ce nu ar fi de acord cu botezul; la urma urmelor, daca copilul vrea la maturitate sa isi schimbe relgia se poate reboteza... |
Multa lume considera asta doar un hobby, sau o activitate care iti face bine. Daca lor li se pare ca nu iti face atat de bine ( sau nu face atat de bine familiei in general, ba dn contra, necazurile se inmultesc), considera ca nu este oportun sa te mai duci. La inceput mi-a fost mai bine cand m-am dus, acum imi e egal, daca ma duc, sau mai rau daca nu ma duc multa vreme. Acum la starea de mai bne sau mai rau contribuie si familia, ca daca ei nu te incurajeaza ci din contra privesc cu indoiala sau chiar considera inoportuna aceasta activitate a ta, nu are cum sa iti fie mai bine in general. E ca si cum ai lua tratment pt raceala si ei te-ar tine in curent.
Cum spune si Mena59, cand esti inca tanar si nu esti pe picioarele tale,trebuie sa faci ascultare ( fata de parinti, initial). Dar asta gandim noi acum cu mintea cea de pe urma. Cand eram tinere, cate dintre noi nu ne-am razvratit si am fugit de-acasa, si chiar ne-am maritat cu cine am vrut noi, in ciuda parintilor? Si apoi, ajunse pe maini straine, si nefiind inca independente, pe picioarele noastre, iata-ne de-acum silite sa facem ascultare de acestia...in ziua de azi parintii sunt totusi mai intelegatori ( pe vremuri nu e rau) si te primesc inapoi, insa de la o varsta nu de iertarea si iubirea parinteasca ai nevoie, ci de implinirea nevoii de-a avea familia ta, respectiv dragostea sotului si a copiilor, lucru pe care daca nu ai reusit sa il obtii, parintii chiar daca te primesc inapoi nu ti-l pot oferi. Iar cu ce au avut ei sa iti ofere, la vremea cuvenita, acum nu mai iti e de nici un folos...nu te mai poti intoarce la inocenta, dupa cum bine arata atatia poeti, filosofi chiar si autohtoni. Si poate faceau mai bine atunci parintii, silindu-te sa te maturizezi si sa accepti ( acceptand si ei, lucru care nu se mai intampla azi, te-ar considera bebelus pana mori) ca nu te mai poti intoarce la conditia anterioara Nimic nu cred ca e mai penibil sau mai patetic decat sa te intorci in casa parinteasca la aprox 40 ani, dovedind ca ai esuat in a fi ceea ce se presupune ca trebuie sa fie orice femeie, adica sotie si mama. Daca ai fost pana atunci " femeie de cariera ", sau amanta de cariera ( cu conditia sa nu fi nutrit speranta idioata ca vreodata te va lua vreunul de nevasta, ca asta e la fel de patetic/penibil si dezastruos), macar a fost alegerea ta voluntara....a, daca cumva esti deja mama, si fugi pt binele copilului, sau esti insarcinata si el nu vrea copilul, atunci e altceva, conditia de mama nu ti-o poate lua nimeni, de-acum ( decat dacadoamne fereste iti ia dobitocul copiii cu japca :(, pe motiv ca n-ai fi mama buna sau nu le-ai oferi conditii la fel de bune ca el...) |
Citat:
Cand e vorba de biserica, e bine sa infrunti opozitia celorlalti si sa faci ce trebuie. Doar sa ai grija sa nu mergi la Biserica tocmai pentru ca el se opune ,sa nu fie un fel de ambitie . Din alte postari,pare ca puteti discuta ,oare chiar nu il poti determina sa vina si el cu tine? Macar scapa de alte indoieli si vede cata lume vine acolo Daca insa ar fi fost vorba de mersul la un alt hobby , imi mentin pozitia de a ceda dar numai din dragoste ,pentru ca vrei primi dublu inapoi . Cedarea din obligatie nu are effect . Doar cedarea din toata inima cu intelegerea temerilor celuilalt,are efecte nebanuite ,mai bune chiar decat opozitia si lupta |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 11:43:20. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.