Convertiri la ora de religie
 

Ma adresez in primul rand profesorilor de religie. Dar si celorlalti care au experienta didactica, precum si actualilor si fostilor elevi.

Ma gandeam zilele acestea la oportunitatea mentinerii religiei in curicula de scoala/liceu. Gasesc si argumente pentru, si argumente contra. Este departe de a fi o chestiune al carei raspuns sa imi para evident.

Dar, mi-am dat seama ca nu stiu un lucru. Eu, unul, nu am intalnit, nici auzit de vreun caz al unui copil care sa fi devenit credincios practicant in urma orelor de religie. Am auzit de unii ca au devenit matematicieni in urma orelor de matematica, de altii ca au facut primii pasi in pictura la ora de desen. Dar, de vreun convertit la scoala si de catre scoala, eu nu am auzit.

Acuma, concret: aveti cunostinta de astfel de cazuri ? Dumneavoastra insiva, ori un cunoscut (frate, nepot, etc) v-a povestit o experienta de convertire in care ora de religie de la scoala a avut un rol hotarator ?

Sfantul Antonie cel Mare a fost vizitat de mai multi monahi induhovniciti si acestia insistau pentru un raspuns la intrebarea: care virtute este cea mai mare in vederea mantuirii omului. Unul considera ca nimic nu e mai de pret decat smerenia, altul ca dragostea, iar altul fapta buna. Dar Sfantul Antonie a raspuns dupa cateva momente de gandire: "Nimic nu e mai de pret in mantuirea omului decat dreapta socoteala. Daca ai dreapta socoteala, stii sa recunosti si ispita, si sa te stapanesti, stii sa echilibrezi rugaciunea cu munca, stii ca, judecandu-l pe altul, te substitui lui Dumnezeu, singurul in masura sa stie si sa judece si asa mai departe.
Am apreciat (in tacere, si cred ca se intelege de ce) anumite mesaje care pareau mai asezate decat a multor ortodocsi. Aici insa mi se pare o mare capcana si cred eu ca ar trebui s-o evitam. Oare despre ce vorbim? Despre matematica sau despre Dumnezeu? Vrem sa cautam tainele prin care Dumnezeu face minuni? Vrem sa le contabilizam si eventual transmite pe Facebook pentru cat mai multe "like"-uri. Minunile sunt in fiecare clipa in jurul nostru, chiar si atunci cand dormim, se poate intampla sa fim cu desavarsire in marea mila a lui Dumnezeu. Ne este necesar sa stim daca si cine s-a convertit? Ar trebui sa fim orbi daca nu vedem cum multi tineri sau copii merg la biserica desi parintii lor au o mare problema: poate cu popii, poate cu biserica, poate cu Dumnezeu. Am intalnit vreodata vreun sfant care sa spuna: eu ma rog enorm de mult, sau eu sunt foarte smerit, sau eu am rugaciunea inimii, sau eu tin post... De ce vrem noi sa rapim, prin popularizare, harul celui caruia Dumnezeu i-a intins o mana? Da, ar fi posibil ca el sa descopere la vreme ispita si sa taca sau sa se ascunda, dar daca totusi i se pare indreptatita posibilitatea se a-si deschide sufletul in fata curiosilor, nu neaparat din mandrie, ci din bunăvoință si din dorinta de a-i ajuta si pe altii? Dar cui foloseste? "Orbii" vor fi orbi mai departe, iar "surzii" la fel. Pentru cei cu inima buna nu e nevoie sa vina nimeni sa-i bata la usa; are Dumnezeu grija sa primeasca la vreme, "cele bune si de folos"! Noi de multe ori, crezand ca facem bine, cautam sa convingem chiar pe cei pe care Dumnezeu ii vrea inca "orbi" si "surzi". Nu de noi depinde ceva cand cautam astfel de alternative, ba chiar dimpotriva, ajungem sa fim judecati, huliti, cercetati superficial, vanati la fiecare colt, si rastalmacindu-ni-se propriile cuvinte cu orice ocazie. Cui folosesc astea? Nimanui! Pai nu avea dreptate Sfantul Antonie cel Mare cand spuea de "dreapta socoteala"? Sa nu cautam in viata nimanui, dupa senzational. Grija noastra... o stim. Si totusi... suntem atat de departe de ea!

Iertati-ma, Mosh-Neagu: cum adica, credeti ca exista oameni pe care Dumnezeu ii vrea "orbi" si "surzi"? Mai cititi o data ce ati scris.
Vorbiti despre Dumnezeu ca ar vrea asa ceva? Dumnezeu este Acela Care a zis "nu voiesc moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu".
Da, e bine ca astfel de exemple sa fie cunoscute. Nu puse pe scena unei porcarii de emisiuni teve, ci propavaduite cu discretie, ca (poate ultim) argument, argument de viata si de persoana, adica excat acea parte care misca mai mult decat orice alt argument. Dumnezeu este Persoana, noi suntem persoane. Argumentul "Olimpicul X a devenit credincios ascultindu-l pe parintele Y la ora de religie" e (din pacate sau nu, doar Dumnezeu stie) mai puternic decat "vino in Biserica, ca mantuirea sa iti fie sigura".

...
39. Apoi Isus a zis: "Eu am venit in lumea aceasta pentru judecata: ca cei ce nu vad sa vada, si cei ce vad sa ajunga orbi."
40. Unii din fariseii care erau langa El, cand au auzit aceste vorbe, I-au zis: "Doar n-om fi si noi orbi!"
41. "Daca ati fi orbi", le-a raspuns Isus, "n-ati avea pacat; dar acum ziceti: "Vedem." Tocmai de aceea, pacatul vostru ramane. Ev. dupa Ioan, cap. 9

Intamplator sau nu, ieri in Biserica Ortodoxa (nu cunoasc daca si la altii) a fost pilda semanatorului. Nu vreau sa fac polemica pentru urechi acoperite si nici nu prea cred ca are vreun sens sa ma justific. Oricum, chiar daca Mantuitorul ar cobori ACUM sa vorbasca, orbii raman orbi si surzii surzi, desi, spre exemplu stiti voi cand se aprinde Sfanta Lumina de Inviere, dar preferati adevaruri stirbite, ca si cum n-ati sti ca tatal minciunii este diavolul.
Da, stiu bine ce-am scris, iar acele cuvinte nu-mi apartin. Pentru inimile impetrite, Dumnezeu prefera aceasta varianta, ca nu cumva sa se pomeneasca cu ei "la cina" pe usa din dos.

12. pentru ca, "macar ca privesc, sa priveasca si sa nu vada, si macar ca aud, sa auda si sa nu inteleaga, ca nu cumva sa se intoarca la Dumnezeu si sa li se ierte pacatele." Ev.dupa Marcu, Cap. 4
Si nu doar atat. Despre aceste taine, amintesc toti evanghelistii, cand ne vorbesc despre inavataturile Mantuitorului, dar chiar Mantuitorul la randul Lui de fapt face trimitere la profetia lui Isaia. Eu sunt convins ca nimeni nu e strain de acestea, dar... noi suntem vinovati ca indraznim sa va rugam sa tineti cont de... dreapta socoteala. Nu se converteste nimeni la auzul unor astfel de intamplari, dar cel ce vorbeste despre asta... fara indoiala pierde harul. Si de ce? Fiindca cineva i-a intins o capcana, el insusi fiind inselat? Nu se merita sa dam curs acestor momeli; dimpotriva, sa le sesizam din timp, daca putem.

Cred ca pui problema gresit si ca urmaresti scopuri de nerealizat la nivelul respectiv si ca de fapt "convertirea" este o proiectie a dorintei tale ca toti sa se mantuiasca. Poate pe temeiul a ce zidesti tu peste ani de zile Dumnezeu va schimba viata copilului care oricum nu are nici putere de a decide pentru el.

Orice fiinta umana are etape de dezvoltare. Copilaria este una dintre acestea.
Educatia pentru un copil trebuie sa aiba piloni, niste slapi puternici, principii majore in jurul careia sa fie conturata:


1. Binele si raul. Etica morala ortodoxa.
O definire destul de clara si in viziune ortodoxa a notiunii de bine si de rau. Cu exemple.
Asta este unul din stalpii educatiei.
Si in plus o "experimentare" a raului dar si a binelui.

Adica un copil trebuie pus in situatia de a face bine dar si de a "face rau", de a constientiza un rau, de a-l identifica, de a memora situatia.

2. Asumarea lui Dumnezeu ca fiinta si persoana. Asumarea Sfintilor si a Bisericii.
Ca realitate vesnica si ca sens fundamental al vietii.

3. Asocierea pozitiva si buna intre Dumnezeu, bine, respectarea valorilor Bisericii.
Poate mers la cateva biserici frumoase si altele asemenea.
Dumnezeu este pentru suflet in primul rand si in jurul sufletului ar trebui concentrat tot efortul.

Educatia presupune atat asumarea unor notiuni teoretice, de invatatura, dar mai ales PRACTICA.
La nivelul unui copil esentiala este LOGICA PENTRU CARE "FACE" un lucru, dar si "practica".
Educatia corecta inseamna sa pui copilul sa faca.

Eu personal as axa lectiile intregi pe "practica". Pe a transforma copiii in ceva mai bun.
Iar teoria se aseaza usor peste practica.


Tine cont ca nu esti singur in misiunea ta. Iar scopul profesorului este de a sadi temeinic o samanta in inima copilului, de a uda pe cat posibil si de a ingriji samanta "binelui care rodeste". Iar Dumnezeu va zidi in continuare pe ce ai sadit tu despre Dumnezeu in inima copilului. Daca ai sadit fraze seci si reci atunci cu o inima seaca si uscata nu prea mai ai ce face.

Sunt suficiente cateva exercitii si exemple pentru a transforma complet un copil si o clasa.

Iar un copil va iesi de la o lectie de religie cu: cateva exemple in care stie sa faca bine, cu notiunea de Dumnezeu si respectare a Lui si asumare ca fiinta care are grija de noi toata viata.


Cam asta incerc eu sa o educ pe fetita mea. Teoria nu tine la nivelul copilulu; bucuria, asocierea pozitiva, exemplele de lucrare a binelui da. Astea raman pentru toata viata in inima copilului. Cred ca este suficient la nivelul respectiv, vorbesc despre copii in clasele 1-4.

Pilda Semanatorului tocmai asta semnifica:Dumnezeu se face cunoscut oamenilor in diferite moduri pana la sfarsitului veacurilor.
Si la lectia de religie El se face cunoscut prin vorbele profesorului de religie.

Bine, atunci sa reformulez intrebarea:

Cunoasteti cazuri concrete de grau care a crescut viguros, pe pamant bun, nemancat de pasari rele, nici sufocat de buruieni, a carui samanta sa provina de la ora de religie ?

Da
 

Da, eu cunosc cazul unui baiat care este acum la seminarul teologic din Brasov. Stiu sigur ca in familia lui, oameni de treaba, de altfel, nu este niciun ortodox practicant. Nu a fost dus la biserica de parintii lui si nici de bunici. Nu cunosc in amanunt pasii lui spre Biserica insa stiu ca la scoala, la orele de religie a prins drag de Dumnezeu si de Biserica.
Si chiar daca ar fi numai acest caz tot s-a aratat folosul orelor de religie la scoala.

Nu am exemple de acest fel in jur, dar eu sunt convinsa ca este posibil ca un copil sa indrageasca religia daca la scoala are un profesor/preot priceput si care sa stie sa umble cu copiii si sa le-o faca placuta.
Apare insa aici alta intrebare:

Ce se intampla daca un copil da peste un profesor bun si prinde drag si se duce in credinta, dar parintii se impotrivesc?
Ce va alege copilul si cum trebuie sa procedeze?
Ma tem ca sunt multe cazuri din astea.

Este ca si cu orice alta materie. Un profesor priceput te poate face s-o indragesti, altul nepriceput te poate face s-o urasti.
La fel si cu preotii din biserica.
Din pacate stiu cazuri de oameni (inclusiv ortodocsi) care au parasit biserica din cauza unor probleme din biserica, sau a unor preoti.
Procesul de a intra intr-o credinta este mai sensibil si mai dificil.

Legat de pilda semanatorului (si la noi tot asta a fost citita duminica), noua ne-a spus preotul ca semanatorul a fost insusi Iisus (alta data ne spunea ca preotul).
In fine. Indiferent cine este semanatorul, succesul semanarii depinde de mai multi factori:

1. samanta - aceasta ar fi aici credinta, dogma, care este buna
2. semanatorul - daca este Iisus, nu se discuta, daca sunt preotii, e mai delicat
3. terenul pe care cade - aici nu conteaza numai unde se arunca samanta, dar si cum ingrijesti dupa. Daca o arunci pe un teren bun si nu te preocupi mai departe si nu ingrijesti mladitele, plantele mor.
La fel si inversul - daca arunci pe un teren mai nepotrivit, unde mai cresc si scaieti, sau mai vin alte pericole si te ocupi putin si curati si uzi, ai sanse sa obtii si acolo recolta.

Samanta singura, fara iubire si ingrijire nu va rodi, sau mladitele vor muri.

Eu sunt foarte curioasa sa aflu (de asta si citesc multe biografii) cum au ajuns oameni de mare credinta la ea? In ce punct al vietii? Din pruncie, sau nu, au avut indrumare, au avut dintr-o data o revelatie, sau a fost un proces mai lung si greu, au avut indoieli, piedici vreodata.
Nu prea am gasit asa informatii. Se pare ca la toti a fost perfectiune.
La multi s-a intamplat totul mai la maturitate: vezi Sfintii Apostoli, Saul/Paul, etc.

Dacă nu crezi în Hristos ci în preoți, da, ajungi să părăsești (vremelnic, poate) Biserica.

Pot deveni practicanti cu conditia sa fie pregatiti de preoti, la ora de religie, in scoala, si nu de profesori de religie, care sunt, din experienta mea, neseriosi, nu isi cunosc materia. Or fi si exceptii, nu zic.

Eu tin minte teoria de la orele de religie din scoala primara, mi-a picat bine, mi-a creat o impresie placuta faptul ca preotii si-au facut datoria, am invatat cele 10 porunci, Tatal nostru si Cuvine-se cu adevarat, Crezul etc si mi-a placut mult. Precizez, preotii, pentru ca profesorii ulteriori, din gimnaziu si liceu au fost 4 si prosti.
Eu am fost atee, nu frecventam deloc biserica dar mi-a placut mult religia in scoala primara. Daca nu as fi avut influenta de acasa si interdictia de a merge la biserica poate mergeam la biserica de mica. Dar macar m-au ajutat pentru cultura generala si poate ca au avut si un rol in convertirea mea sau, mai bine zis in apropierea de biserica ortodoxa, daca nu aveam aceste informatii, poate mergeam la baptisti sau penticostali care m-au atras de multe ori sa merg la la ei la biserica.
Aceste ore sunt necesare, nu se stie pe cine ajuta, pot ajuta si un copil de atei care poate nu are posibilitatea altfel sa afle despre Dumnezeu. Daca se fac lectii de catehism doar in biserica, cum poate ajunge un copil de atei acolo, daca parintii nu il aduc?

Ce crede ca va obtine BOR
 

Oare ce crede Biserica Ortodoxa Romana ca va obtine din impunerea materiei numite ''RELIGIE'' dar, care este Ortodoxism militant? Nu ar trebui sa fie impunator ci, sa faca asa cum a facut Dumnezeu, sa lase copiii sa aleaga.
Materia ar trebui sa se numeasca ''Credinte'', nu ''Religie'' si sa prezinte toate credintele cunoscute ale oamenilor; inclusiv credinta in necunoasterea absoluta, asa cum scoala isi prezinta cunostintele: ce invata copiii decat ca geografia, istoria, matematica si fizica sunt absolute in ceea ce li se preda?
- Geografia este o succesiune de instantanee ale istoriei geologice sau comercial-industriale: este despre ce cred ca stiu oamenii ca s-ar fi petrecut inaintea vietii lor.
- Istoria este o succesiune de fapte al caror inteles este local (spatial si temporal vorbind): istoria consemneaza fapte, prin inscrisuri, relicve fizice sau relicve povestite.
- Matematica s-a proptit in enuntul lui Godel, care spune ca [COLOR=#333333]dacă un sistem axiomatic este suficient de bogat pentru a produce ceva ca matematica, atunci acesta nu va putea fi niciodată demonstrat ca fiind consistent. Mai mult, un asemenea sistem va fi mereu incomplet.
- Fizica, se zbate in urma matematicii, nestiind daca universul are 9, 11, 17 sau alte ''n'' dimensiuni si daca bosonul Higgs exista sau este doar o plasmuire: cica ar fi fostdetectat de LHC, deci s-a aflat de ce are universul masa... Despre proportia masei calculate fata de masa masurata, nu zicem decat ca estre masa neagra, despre care nu stim nimic.

Asadar, ce ii invatam pe copiii nostri?
De pe ce pozitie ii invatam pe copiii nostri?
Ce credem noi, cei care ii invatam pe copiii nostri?

BOR, face presiuni sa educe copiii in directia cunoasterii spirituale, care transcede cunoasterea scolii, desi examenele care hotarasc pozitia copiilor in lume, sunt cele lumesti (istorie, geografie, matematica, fizica).

Presiunile BOR par bine intentionate dar par, de asemena, prost facute: ar trebui sa militeze pentru predarea materiei ''Religii'' si sa ii determine pe copii sa aleaga intre religiile care li se predau, si care le ofera o moarte usoara sau fara consecinte ale faptelor din viata (1), sau unei religii care le da sanse infinite (2), unei religii (3), care e cea mai condamnanta, dar si cea mai iertatoare daca gresesti fata de ea.

Consider ca scopul BOR de azi, 16 octombrie 2014, este bun, dar metodele de a ajunge la acest scop este gresit.

[/COLOR]

Nu-ti face griji. Se schimba situatia incet incet:
http://voxpublica.realitatea.net/pol...ei-108738.html

Din link eu nu inteleg punctul 2 si cumva este si acesta un raspuns la intrebarea mea de mai sus.
Daca un copil nu poate decide liber pana la varsta de 16 ani asupra credintei sale, ce se va intampla cu el?
Daca parintii nu-l lasa sa mearga la ora de religie, sau la biserica, atunci cum sa adopte o credinta?
Pana la 16 ani! Asta in cotextul in care exista atatea situatii unde limita de varsta este de 12 ani. Dupa 10 ani mi se pare ca are dreptul un copil sa spuna la tribunal daca vrea sa stea cu mama sau cu tata. Si n-are voie sa se duca la ora de religie pana la 16 ani fara voia parintilor. Nu mai vorbesc de facut copii si alte cele, de la varste mai fragede.

Pe de alta parte, daca ne uitam ce fac tinerii de 14 si 15 ani in lume fara a fi opriti de parinti sau alti adulti...poate ca e mai bine sa existe niste limitari.

Si mi-a placut punctul 1 din link. Trebuie avut grija la felul in care este predata religia.

Daca in urma orelor de matematica devin matematician, pe cale de consecinta, in urma orelor de religie pot, in cel mai bun caz, sa devin preot, nu convertit :D.

Eu sper ca scopul orelor de religie este unul pur educativ si nu de convertire, in intelesul conferit de DEX acestuia. Consider ca orele de religie pot ajuta pe cineva intr-o cariera de acest gen. ...Nu vad de ce n-ar face-o, fara sa apelez la experiente relatate de cunoscuti.

Nu mi se pare normal ca un copil de atei, eu cunosc un caz, nu poate frecventa ora de religie ortodoxa pentru ca parintii lui atei nu il lasa, mi se pare ca in acest caz copilului ii sunt incalcate drepturile de catre parintii sai. Exact la asta se ajunge, cand se da prea multa libertatea minoritatilor, majoritatea ortodoxa este discriminata. Exact asta se intampla daca se scoate ora de religie, ortodocsii sunt discriminati.

Din moment ce majoritatea sunt ortodocsi, nu ar avea sens sa fie de convertire. Dar poate ca unii copii care vor sa fie ortodocsi in practica vor fi ajutati prin aceste ore.Nu trebuie neaparat sa ajute pe cineva intr-o cariera de gen ci ajuta la practicarea credintei si la o mai buna cunoastere a propriei religii.

Stai stai stai.. Pai daca parintii nu-l lasa pe copil sa-si ia un suc, sau sa mearga la un coleg acasa, sau la o petrecere, asta inseamna ca acestia ii incalca drepturile?

Hai sa nu exageram...

Nu puneti pe picior de egalitate ora de religie cu aceste maruntisuri!

Doamna profesoara de religie
 

Profesoara mea de religie din liceu a lasat o impresie puternica asupra mea. Vorbea mereu din inima si uneori cu lacrimi in ochi. N-am sa uit niciodata imaginea ei...
Desi eu eram golanas (si inca sunt), nu prea mergeam la ore, sfidam profesorii si eram destul de teribilist, aceasta profesoara va avea mereu respectul si admiratia mea.

Parintii mei sunt ortodocsi nepracticanti, la modul cel mai serios. In ultimii ani nici macar la Inviere nu mai merg. Oarecum ma iau la misto ca am ales sa urmez Facultatea de Teologie. Pentru ei, ca si pentru majoritatea parintilor ce au prins din plin anii comunismului si apoi frenezia capitalista, important e sa am succes, sa fiu cat mai sus pe scara sociala, sa arat la restul (in special sa se faleasca la colegii(ele) de serviciu, prieteni, neamuri etc.) ca "am valoare"...cum ar zice anumiti muzicieni foarte apreciati pe aceste meleaguri.

Ideea e ca, amintirea acestei persoane, e un "o gura de aer" cand nu gasesc la nimeni intelegere pentru convingerile mele. Cred ca e singura persoana, care daca as intalni-o pe strada, i-as spune cu o bucurie maxima ca am urmat (si inca urmez aceasta cunoastere) calea teologica.

Doamne ajuta!

Ma bucur mult pentru experienta d-voastra! Doamne ajuta!

Este exact acelasi lucru. Parintii sunt responsabili de educatia copilului. Daca acestia considera ca cumpararea acelui suc/ mersul al coleg acasa n-o sa-i faca bine, sau pur si simplu nu sunt de acord cu asta, n-o sa-l lase sa cumpere/mearga.

La fel si cu ora de religie. Daca parintii nu sunt de acord cu asta, atunci dorinta lor trebuie respectata pana cand copilul este destul de matur ca sa decida singur (16 ani in cazul asta). Banuiesc ca nu ti-ar placea daca copilul tau ar vrea sa mearga la niste cursuri islamice, la varsta de 10 ani, pentru ca este curios si vrea sa afle mai multe. Nu cred ca l-ai lasa.

Aici nu este vorba de treburi religioase. Aici este vorba de responsabilitatea fiecarui parinte pentru copilul lor. Atata timp cat ce il invata ei pe copil nu este ilegal, atunci n-ai ce sa le zici.

Dar e absurd sa comparati mersul la o petrecere, cu ora de religie. Cum poate sa nu faca bine ora de religie? Eu nu va pot intelge, pe voi ateii, mi se pare ca aveti scara valorilor inversata, vedeti raul bine si binele rau.
Copilul meu ar avea dreptul sa mearga la cursuri islamice daca ar vrea el sa faca asta. Dar nu cred ca ar vrea sa o faca, daca l=as creste in credinta noastra.
In orice caz ateii nu respecta dreptul copiilor.

Exact! Fiecare parinte vrea sa-si creasca copilul in imaginea lui.

Nu ca n-as fi de acord sa nu se faca ora de religie pentru copiii ortodocsi (inafara de faptul ca incep unii profesori sa ii sperie cu iadul si tortura inca din clasa a 5-a), dar daca exista ora de religie ortodoxa, atunci ar trebui sa existe ora pentru orice religie din tara asta.

Sau, o solutie mai simpla ar fi sa combini toate religiie, sa faci "istoria religiilor", in care sa incluzi toate religiile, sau sa faci ora de religie ortodoxa optionala.

In momentul de fata, ora de religie este obligatorie, si optionala la cererea parintiilor. Ar trebui sa fie invers: copilul sa poata sa mearga la cererea parintiilor. Iar orice parinte ortodox probabil ca o sa fie de acord cu asta. Pana la urma, ar fi vorba de un mic chenar unde ei ar completa cu un "da" sau "nu".

Iadul exista si nu e rau sa stie copiii de mici despre el. Nu se sperie, ca doar vad lucruri horror in filme si jocuri pe Internet. E doar un pretext ipocrit ca sa nu duca copiii la religie. Istoria religiilor e un talmes balmes fara sens, in care se prezinta o viziune aiurea asupra religiilor fara legatura cu adevarul. Ii innebunesti de cap si nu mai stiu ce sa creada pana la urma.

Aubergine - iti dau dreptate in toate mesajele de pe acest fir.

Multumim Claudiu pentru marturisire.

Sunt niste confuzii aici.

1. Eu cred ca pe acest fir discutam despre orele de religie din programa scolara si nu de vreun cerc optional de religie.
Deci daca un copil are in orarul lui de la scoala ora de religie, cum sa-l opreasca parintii sa se duca.
Ah, daca se duce la vreo moschee sa vada islamismul, este altceva si poate fi impiedicat daca parintii nu sunt musulmani.

Pai atunci inseamna ca parintii l-ar putea opri si de la ora de sport ca ei nu practica si nu le place, sau de la ora de desen ca nici ei nu au talent, sau de la ora de muzica.

2. Da, ore de istoria religiilor, sau de etica ar fi utile. Sa invete si despre alte religii si confesiuni, despre formarea si evolutia lor si etc. si ore de tica unde sa poata sa discute anumite aspecte de viata in care este implicata si biserica (indiferent de confesiune sau religie).
Dar una un trebuie s-o excluda pe cealalta.

3. Da, in mod normal daca se fac in scoala ore de religie ortodoxa ar trebuie ca elevii de alte confesiuni sau religie sa poata sa aibe si ei ore de confesiunea sau religia lor.

Aici apare de fapt problema: cum sa impartim copii la ora de religie, incat sa nu discriminam pe nimeni. Si este un motiv pentru care ar fi mai bine sa se faca la biserici ore de religie pentru copii si adulti. Fiecare la biserica lui si impreuna cu parintii. Si n-ar mai fi discutii.

Imi povestea mama mea ca in copilaria lor existau scoli pe la maici unde se duceau copiii. La orele de religie ortodoxa se duceau copiii ortodocsi. Eventual mai existau ore pentru catolici (nu mai stiu). Restul copiilor (erau si iudei sau mai stiu eu), ori erau liberi, ori aveau alte activitati. Si era pace si nu suferea nimeni. Nu era fortat nimeni dar nici impiedicat.

Sophia...
 

Din ce am inteles eu, domnul Mihnea a deschis acest topic, in speranta ca se vor relata cazuri de convertire la ora de religie.

Eu am relatat propria mea experienta, incercand sa subliniez ca sunt profesori de religie, confesiune ortodoxa, care au har si pot avea impact real in sufletele tinerilor din ziua de astazi.

Topic-ul nu era pe tema...daca e bine ca ora de religie sa fie obligatorie in programa scolara, cel putin in forma actuala.

Doamne ajuta!

Te contrazici, in mesajele anterioare spuneai ca un copil trebuie sa aleaga liber. Pana pe la 12 ani primeste exact educatia pe care o vor parintii. Asadar, daca parintii sunt atei, asa vor fi invatati si copiii. Doar ca unii se schimba cand incep sa aleaga ei si devin credinciosi. Sau invata la scoala prostii la ora de religie si parintii se trezesc cu el credincios, spre disperarea lor. Ca unii cred ca mai merg si la scoala sa-i certe pe profesori ca i-au indoctrinat copilul, am mai auzit cazuri.

Atei imbecilizati...e fatal sa fii cretin, uneori. Fatal, adica te duce la nemantuire.
"Indoctrinarea" este o cale de a fi mantuit. Refuzand-o, devii furaj pentru "ailalti".

Este vorba despre reincarnare, marea gaselnita a diavolului plantata inainte de Hristos, stiind ca ii va fi de mare folos.

E greu o inima de deschis, dar, o inima de copil, odata deschisa, este foarte greu de inchis: chiar daca se inchide aparent, pentru o vreme, va reveni cu toata forta raului acumulat cat a actionat ca inchisa. Asa apar Steinhardt-ii. De aceea zic sa deschidem inimi de copii fara sa-i fortam.

Caracteristica esentiala a copilului este de a detecta oprelistea si de a i se impotrivi.
De aceea zic sa invatam copiii ca tot ce invata reprezinta oprelisti: reguli de matematica (fie ele si axiome), reguli de geografie ( fiul meu m-a intrebat la 5 ani de ce a fost facut Pamantul cu sosele asa de inguste si cu semafoare care dureaza mult...), reguli de fizica (vezi ca forta de tractiune pe orizontala trebuie inmultita cu cosinus de unghiul pantei, ca sa afli forta reala de tractiune pe panta, iar lucrul mecanic depus este acelasi cu tragerea acelei greutati pe verticala DOAR in camp conservativ), reguli de istorie (asa cum m-a invatat pe mine profu de istorie, punandu-ne pe toti sa descriem o feititzaa din clasa, ea facand acelasi lucru despre ea insasi, iar la compararea descrierilor a iesit un babilon total de opinii, adevarul fiind la fel de ascuns pentru noi, unde mai pui ca peste cativa ani, opiniile opinantilor se vor fi schimbat, ca si descrisa colega...).

Delicatetea, curajul si dedicatia cu care trebuie facuta predarea celor de mai sus in cadrul materiei ''Credinte'', duce la calitatea dascalilor. Cum acestia vor fi mereu oameni, cu minusuri din curaj, dedicatie sau delicatete, BOR nu are mare libertate de miscare. Eu as duce la predare calugari, chiar si tineri, caci acestia au curaj si dedicatie: la delicatete nu vor fi toti buni, dar se pot instrui in acest sens, caci, calugarii sunt deschisi la instruire prin ascultarea data.

Desigur, sa vezi atunci batalie pe scolile shmechere pentru calugari cu diverse calitati, dar ce conteaza, treaba va fi facuta bine, de oameni organizati si instruiti: inimile copiilor se vor deschide si chiar daca, de-a lungul adolescentei sau vietii se vor inchide pe moment, ele au fost deschise odata, ceea ce nu e putin lucru, va fi un foc acolo, care nu ii va lasa.

contra
 

Sunt contra opiniei tale ... Cum ca religia nu e folositoare.
Pe mine ca elev ma ajuta foarte mult .. Si m-a ajutat din clasa I pana acum. Sunt multe cazuri in care religia a avut efecte benefice... Cum zici si tu " Doamne, pe toate le sti"

eu unul, da !
 

Am avut elevi care au intrat la Facultatea de Teologie, care sunt cantareti bisericesti, care