Patima cheltuirii banilor peste masura
 

S-ar putea crede ca aceasta este o patima exclusiv a celor bogati, care au bani, insa din pacate ii afecteaza deopotriva si pe saraci, fiind chiar unul din motivele pt care acestia raman asa -necumpatarea.
Se poate constata de asemenea ca fenomenul e mai acut la persoanele care au suferit o vreme indelungata de privatiune, apoi dintr-o data se trezesc cu bani pe mana ( vezi unii politicieni).
Am mai amintit fenomenul in discutia despre candidatii nostri la presedentia tarii.
Dureros, dar mai rau ne doare parca atunci cnd fenomenul se intampla chiar in ograda noastra si chiar noi suntem autorii.
Incerc sa va descriu pe scurt ce am patit, si sa imi spuneti unde am gresit, dpdv moral si/sau administrativ, daca va pricepeti.
Lunea trecuta am luat chenzina ( jumate din salariu), 600 lei si ai aveam 100 dinainte ( mai luasem vineri 200). Eu lucrez la un magazin. A doua zi la prima ora stiam ca am o plata cash de vreo 400 lei si ca nu am de unde sa o platesc, asa ca am tinut banii la mine, sperand ca pana seara ii recuperez, cum se intampla de obicei.insa de data asta vanzarile au mers prost si numai i-am recuperat pe toti. Ziua urmatoare la fel, samd. Pana vineri mai ramasei cu 200 de lei in portofel. Iar vineri trebuia sa platesc chiria ( o parte) 700 lei si lumina 150 lei. ..ce puteam sa fac? As fi amanat-o pt luni, mizand pe incasarile din weekend. Insa de obicei banii de pe weekend ii ia sefa duminica la inchidere, imi lasa doar cat sa dau restul la 100 lei...iar cand e vb de platit chirie, mi se spune ca trebuia sa fac economie, sa aman alte plati. Mie imi este acest lucru cu neputinta, din 2 motive: 1) mi-e rusine, nu stiu cum sa le spun celor care vin dupa bani ca nu am sau ca nu vreau sa le dau; 2) este posibil in 90% din cazuri sa nu mai pot face aprovizionare, pana saptamana urmatoare, cand ar fi necesar sa platesc 2 facturi care vin la rand,, ceea ce e practic imposibil ; 3) daca vanzarile merg prost in conditiile in care te dai peste cap sa mentii aprovizionarea corespunzatoare, in momentul cand aceasta ar fi blocata si ti-ar lipsi produsele cele mai cautate ( care, logic, se epuizeaza primele), mai mult ca sigur incasarile vor scadea si mai rau. Chiar daca ti se pare ca magazinul e ticsit de marfa, daca lipsesc produsele de baza, n-ai facut nimic. Nu avem zahar, de exemplu, dar luati o ciocolata ; Nu avem antibiotice, dar va putem oferi un sampon. Aici desigur ca se poate da vina pe cel care a facut achizitiile, ca nu le-a facut bine. Dar in orice magazin va exista o marfa blocata, stationara, care se vinde greu, si o marfa cu rulaj mare, rapid.
Asadar, ca nu stiu dacaam zis, vineri cum am salvat situatia : am sustras de acasa plicul in care ma puseseal meu sa pun la pastrare 700 de lei de la chenzina precedenta...si i-am dat doamnei proprietare.
Deci am incheiat saptamana de lucru cu o datorie de 1200 lei... Desi se spune ca e mai bine sa sti ca ai de luat, decat de dat. Insa in primul rand ma simt vinovata fata de al meu, care mi-a interzis clar aceasta practica de sponsorizare a firmei din banii mei, si tot weekendul m-am perpelit rugandu-ma sa nu ma intrebe cati bani mai am si evenual unde snt. Si cred ca orice sot e indreptatit sa stie ce face sotia lui cu banii... cu toate astea conflictul interior era ca eu pe de o parte stiam, consideram in sinea mea ca am procedat cum era mai bine pentru toata lumea, chiar daca el nu e de acord...snt eu, in concluzie, vinovata, am gresit fata de el, nerespectandu-i hotararea, atata timp cat eu cred in continuare ca am avut dreptate?
Al doilea aspect de care inca ma tem,desi slava Domnului sefa nu mi-a luat banii, de data asta, i-am gasit aic de dimineata, este ca nici dansa nu e de acord cu ce fac eu, ci ar prefera mai bine sa-i las pe furnizori cu ochii in soare...( cu toate ca probabil stie ca la fel vor face si dansii), si cine stie sa imi dezvolt skilluri de a prosti clientii sa cumpere ce am, nu ce vor ei... pe de alta parte, exista si posibilitatea nefasta ca sefa sa ia banii, pe motiv ca daca eu i-am dat inseamna ca nu-mi trebuiau, pecand ei ii trebuie..( fosta sefa asa i-a facut unei colege), sau ar fi putut si inca poate sa nu ma creada ca am dat banii aia de la mine, ci ca mint, ca sa ii mai iau odata...deci dimineata imi lasase vorba ca ma suna sa ne lamurim, iar eu m-am perpelit toata ziua asteptandu-ma sa ma certe pt ce am facut...
Si a treia problema ar fi ca desi am trait cu speranta ca atunci cand imi voi recupera banii ii voi ingropa adanc, aruncand cheia, acum imi dau insa seama ca s-ar putea ca saptamana asta istoria sa se repete :(...
Nu-i inteleg pe oamenii astia, care desi afaceristi cu vechime, traiesc cu impresia ca banii stau mai bine intr-un plic in dulap, in loc sa fie reinvestiti, asta fiind singura modalitate de a-i inmulti...bine, ideal ar fi sa faci asta cand esti sigur de investitie, nu sa ii blochezi achizitionand ceva ce nu se vinde...
Credeti ca e posibil sa ma scoata pe mine vinovata de acele achizitii neinspirate, in care stau banii blocati, zeci de mii de lei, in loc sa circule sau sa stea in siguranta in contul firmei? ( vreti sa va mai spun un paradox: unul din furnizorii de marfa care se vinde din an in pasti sau nici atunci, e chiar sotul meu; practic mi-a bagat pe gat niste obiecte care zice el s'ar putea sa-mi trebuiasca vreodata, iar apoi m-a stresat seara de seara ca sa-i aduc banii pe ele...si tot timpul are impresia ca as tine mai mult cu firma decat cu propriile mele interese personale...dar ceea ce nu realizeaza, bag seama, e ca daca nu as face aceste eforturi si nu mi-as asuma aceste riscuri, atat cat ma duce capul, ca nu e nimeni sa ma invete, ci as face doar ascultare fat de ei, in virtutea faptului ca au mai multa experienta, afacerea asta ar fi de mult moarta si ingropata :(. Sau bunii afaceristi simt si parasesc corabia care se scufunda?
Poate fi un angajat ( cu responsabilitati de management, achizitii, gestionare a marfii si a capitalului) tras la raspundere pentru insuccesul unei companii? De exemplu daca toti banii sunt blocati in marfa si nu mai sunt lichiditati pt plata salariilor, utilitatilor, darilor catre stat? Cum? Adica afara de blocarea salariului, ce altceva ii poti face? Il poti plati in natura, adica sa-i dai marfa care a achiitionat-o prosteste, sa se spele pe cap cu ea, sau s-o manance el cu ai lui? Pentru chirie si taxe, pui bani de la tine, si ii recuperezi apoi oprind din salariul angajatului -manager, ma gandesc, in limitele legale ( adica ori ii dai sal minim pe economie, ori jumate din acesta, ii faci contract pe 4 ore, ca retinere nu poti sa-i faci decat daca dovedesti legal ca ti-a facut o paguba...) si cu toate astea nu vad cum il poti opri sa nu plece sa te lase balta...sau il poti da in judecata daca face asta, exista vreo cale legala de a-l face sa plateasca prejudiciul facut prin nepricepere ( sau il poti banui chiar de rea intentie, ii poti pune in carca infractiuni pe care chiar tu ca patron le-ai facut, cum ar fi lipsa marfii din gestiune sau a banilor din casa...sau poate nu faci nimic din toate astea ci doar il sperii ca o poti face, ca sa accepte conditiile tale ...
In fine, nu ma astept ca cineva sa imi dea un sfat managerial, desi mi-ar prinde tare bine, ci macar sa stiu daca ma considerati vinovata moral de situatia la care s-a ajuns, atat din nepricepere, cat si din neasculatare. Era mai bine poate sa ascult de sefi chiar daca asta ar fi dus la inchiderea magazinului, decat sa ma incapatanez sa incerc sa-l fac sa mearga ??? Si mai ales, gresesc fata de partenerul de viata, punand interesul firmei mai presus, ( sa supravietuiasca cat mai mult) apoi al meu personal - sa am un serviciu sigur si cat de cat comod, si mai ales, la care sa fiu lasata sa imi fac de cap, in loc sa imi caut altul mai neplacut, mai solicitant, dar mai profitabil pentru familie, pt noi ca cuplu, sa aduc mai multi bani in casa?
Gresesc si fata de sefi, insistand sa tin in viata o afacere care nu e profitabila pt dansii, doar ca sa am eu un loc de munca, in loc sa-mi caut altul iar dansii sa scape de o investitie proasta si sa isi recupereze banii ( desi singura si cea mai sigura metoda pt dansii ca sa faca asta, era sa mi-o vanda mie, si au insistat s-o faca timp de doi ani, dar nu a vrut al meu s-o cumparam pt ca are o problema in contabilitate ( gestiune); iar acum, problema e ca nu stiu cine o va lua asa, dar probabil ma considera pe mine obligata moral sa o fac, pt ca nici eu nu am avut grija sa fac ceea ce era necesar sa nu se ajunga acolo-eu nemaiavnd pana aici atributii de management, ci fiind doar pe functii de executie...). Vedeti, o modalitate de a manipula omul nu e doar aceea de a-i spune ca e prost cand defapt e mai bun ca tine, ci si cea de a-i spune ca e bun, ca ii dai mana libera, ca ai incredere in el, pt ca acesta sa se mandreasca, sa creada ca poate, si apoi sa-l faci pe el responsabil de toate greselile ( a, si mai si insista ca nu trebuie sa ascult de barbat, ca el nu are incredere in mine, etc; iar el imi spune ca sunt idioata daca cred ca altcineva strain imi poate vrea binele, iar el care e sotul meu sa-mi vrea raul ...)

Dupa ce am parcurs (cu anumita dificultate) situatia prezentata, parerea mea este ca ar fi bine ca, dupa ce va recuperati banii, sa nu mai repetati figura. Sa nu credeti ca sefii apreciaza prea marea initiativa, mai ales cand aceasta initiativa vine in contra indicatiilor lor. V-ati depasit atributiile: sefa dv este "in rolul ei" cand va spune sa temporizati plata unor facturi, mai ales ca acest lucru era mai mult decat rezonabil: nu erau bani pentru facut toate platile. Si atunci, trebuie cales care plati se fac si care se amana, acest lucru fiind de competenta sefei dv.

Ati comis doua erori:
-o eroare prudentiala, creditand firma cu banii dv. In masura in care aveti banii la comun cu partenerul de viata, ati facut-o si cu banii lui
-un pacat de neascultare. Imprejurarea ca ati avut intentii bune poate intra in discutie. De fapt, v-a fost rusine sa nu platiti. Dar nu are de ce sa va fie rusine, nu este un debit al dv ca persoana, ci al firmei. Dv raspundeti de dataoriile dv, nu de datoriile firmei.

Ai incercat sa asculti de ceilalti, de sefa ta ? Poate o sa ai rezultate mai bune.

Si nu prea ar trebui sa te ingrijorezi de facturi neplatite la saptamana. Poate esti singura care plateste in felul asta (spre bucuria furnizorilor...), si ar trebui sa platesti la 2 saptamani.

Eu te-as sfatui sa te consulti cu alte fete din domeniu sa vezi cum procedeaza ele, si cam ce rulaj au si cum procedeaza cu f,urnizorii.

Si ar trebui sa vorbesti si cu furnizorii sa te lase cu plata la 2 saptamani, mai ales ca ai fost buna platnica.

Dar daca tot e vorba despre o firma care se invarte mai mult in jurul tau, poate ar trebui sa iei taurul de coarne si sa faci o socoteala mai corecta si sa vorbesti si cu sefa ta legat de bani cum sa procedati corect, sa fie si bani in firma pentru plati, sa fie pentru tot. Sa fie ok si pentru ea si pentru firma si pentru tine. Si sa lase bani in firma mai des pentru rulaj.
Spune-i si tu o data sa lase banii de pe o saptamana in firma, sa-i folosesti la rulaj, ca nu moare o saptamana fara bani.

Si sa stii ca plata la 1 saptamana nu e intarziere, e doar ...

P.S. Asta nu e patima. Este poate putina slabiciune si emotivitate din partea ta. Acum ce sa zic, poate asta e solutia sa-ti tii slujba. Gandeste-te si tu cum e mai bine.
Si mai ai timp si sa postezi, si de familie... Esti tare !!!

pt Fallen
 

Pai sfatul managerial este cam asa:

-platile se platesc la un termen de intelegere,integral sau partial(este aiurea ca furnizorii se vina nechemati,tam-nesam sa ceara bani cand nu te astepti,ci in mod civilizat se stabilesc niste relatii de afaceri in termeni de comun accord si nu practicand comert de taraba).Nu aveti facturi cu plata la vanzare?

-se pastreaza numai furnizorii care livreaza marfa vandabila nu ale caror stocuri stau cu anii si trebuie aruncata din cauza expirarii sau ale caror pret trebuie redus drastic doar sa scapi de ele-spre totala lipsa de profit a firmei.

-daca unii furnizori au un dead line pt plata facturilor,atunci in functie de asta iti vei dirija banii din vanzari incat sa atingi targetul in ziua cu pricina-definita ca ziua platii pt X,Y,Z.Asta insemnand ca unele plati au proritate in fata altora.

-casa de marcaj are nevoie de departamente care sa corespunda furnizorilor,in felul acesta raportul zilnic iti arata cat anume s-a vandut de la furnizorul X si cate anume de la Y.

-fara minime raporturi de vanzari si stocuri,inventare este foarte greu sa stii care dintre furnizori are prioritate in fata altuia ,la plata;sa nu ajungi sa platesti din vanzarile zilei o factura de jucarii canine care stau prafuite pe raft cand toate antibioticele s-au vandut si factura este si ea scadenta.
Daca nu-I convin termenii furnizorului poate sa-si ia jucariile si sa plece(si la propriu si la figurat) a si dovedit ca nu se vindeau,iar spatiul pretios din magazin poate face loc altor produse competitive,cu rulaj mare.
Simplu.

Nu inteleg,cine este sefa? proprietara magazinului sau managera lui?
De ce intra in atributiile tale sa platesti chiria si lumina iar sefa ia banii in weekend?Nu este in interesul domniei sale sa plateasca intai chiria si factura de "electrica"inainte de a-si insusii banii din weekend?
Sau nu am inteles eu si este vb despre chiria apartamentului vostru si a facturii de lumina de acasa???
Scuze,nu este prea clar care chirie si care factura de lumina...si de aici ideile sar imprastiate.

Ai inteles bine, era vorba de chiria la magazin. Si asta nu a fost tot, lunea viitoare urmeaza restul, diferenta de bani, inca 1600 lei ( total e 2300 lei/luna). Deci nu va putea lua sefa bani nici duminica viitoare, spre marea-i disperare. Unde mai pui ca 17 e imediat dupa 15, cand teoretic ar trebui sa ne luam din nou chenzinele. De fata din weekend nu-mi facasa mari probleme ca ia doar 200 lei la 2 sapt, propriul salariu ma pune in dificultate...si unde nu mai pui ca al meu vrea pana la sf anului sa imi iau " banii pe concediu" care nu l-am facut. Nici el nu e de acord sa nu platesc facturile la furnizori, ci sa nu mai ia sefa banii in weekend..dar cine sunt eu acum sa ii spun ei ce sa faca??? Dansa e proprietara magazinului si e si manager, teoretic. Acum a cedat actiunile ei altcuiva, unui veterinar,ca asa impune legea la farmacii vet, dar a zis ca ramane dnei ca manager. Al meu are dreptate, dpdv legal nimeni nu are voie sa scoata bani din firma, nici macar patronul, fara o justificare ( salariu, taxe, factura, etc, decat in limita profitului, adica dupa ce se scad toate cheltuielile, sub forma de dividente la care se plateste impozit la stat 16%; asadar, toata lumea incearca solutii alternative, care pe termen lung se dovedesc disfunctionale).
Cu plata zilelor de Co neefectuate, poate ma ajuti tu Yasmina ca esti hr, o sa iti scriu pm.

Iar cu facturile mele de curent, cablu, telefon, etc...de multe ori umblu cu ele dupa mine insa aman plata pt seara sau ziua urmatoare, pt ca stiu ca e posibil sa am nevoie de bani peste zi la serviciu; asta n-ar fi o nenorocire, insa sapt trecuta voiam sa merg intr-o seara la dentist si nu m-am dus tot din cauza asta, ca aveam a doua zi nevoie de bani...
Furnizorii nu vin tam nesam pe nepusa masa, ci o data pe sapt cand e ziua stabilita. De obicei in fiecare sapt este cate o factura scadenta, daca nu cumva si cate una intarziata. Si i-am triat, am pastrat doar pe cei profitabili. Dar cum am spus e firesc ca unele produse sa se vandamai repede ca altele. Iar cand faci o comanda nu poti sa iei doar ce-ti lipseste, au si ei un minim ( la unii de 100 lei, la altii 200, la altii mai smecheri chiar 500 fara t, la Royal Canin, si nici nu ai voie sa faci comanda daca ai factura neachitata, samd, pt ca stiu si ei ca sunt indispensabili. Si sunt si clienti care vor marfa de calitate, nu poti sa-i prostesti, ia acolo ce-ti dau ca e tot mancare...)...

Asa scrie,ca te lamuresc io' in privat .

Fallen, nu ne-ai spus, sau poate nu am priceput eu, de ce faci asta? De ce pui banii tai pentru a finanta o afacere care nu e a ta, in ciuda interdictiilor sefei si ale sotului si in detrimentul tau, pana la urma? Care e motivatia?

Poate ar fi de preferat sa nu am timp sa postez, ci sa fac ceva mai productiv in timpul asta...
Mai grav e insa ca si eu sunt cam incompetenta. Ori nu inteleg ce vor clientii, ori nu stiu sa ma exprim, ori nu stiu ei sa se exprime...( vreau ceva de mancare dar nu stiu ce, sau niste medicamente dar nu stiu de care, mi-a zis mama ca a mai avut o punga alba, etc..).
Pe de o parte, au ramas putini, dupa ce se intuneca de-acum mai intra poate doi clienti; pe de alta parte, cand vin buluc peste mine, in special dimineata, poate nu stiu eu sa le fac fata, sa-i sevesc cum trebuie, ma pierd ( uneori sunt chiar in pragul atacului de panica), mai ales cand intra multi peste mine, simt ca n-am spatiu, si nu ii inteleg ce vor...bine ca nu sunt ospatarita :)!
Ce fac alti colegi? Cei care platesc la timp, asigurand astfel o buna aprovizionare, se mentin pe linia de plutire. Evident nu se imbogatesc, nu pleaca in vacante exotice, ci din cele low cost, nu-si iau masini de lux,ci normale, nu-si vac vile, decat poate la tara, cei care au teren acolo. De obicei le merge bine celor care se ocupa personal de bussines. Rar se inampla sa ai un team atat de motivat si competitiv, incat sa stai acasa si sa iti intre banii in cont. Care a crezut ca poate sa angajeze unul sau doi oameni pe care sa-i munceasca ca pe hotii de cai, iar el doar sa ia banii, a dat chix de mult. La fel si cei care au crezut ca pot sa ia marfa si sa n-o plateasca. Cand eram eu agent mergea asa; aveam buticari cu datorii de 2-3000 lei, vechi de 6 luni, imi plateau cate 50 de lei si faceau comanda de 100-200...evident ca pana a zis sefu "pas", ce face ala, is renoveaza casa sau pravalia pe banii mei???

Despre ascultarea de sefi, sunt intru totul de acord,daca nu vrei sa te doara capul si sa dormi linistit...
Doar ca prima data cand m-am angajat aici, am gasit magazinul gol dar cu datorii mari la furnizori. Am zis ca-l aprovizionez, dar furnizorii n-au vrut sa-mi dea marfa, si s-a golit mai rau. Era tot prin toamna ca acum, cand nu mai merge treaba, iar lumea era suparata ca nu mai e doamna dinainte care stia ce vor dansii. Noi, eu si colegul care era, am facut cum ne-a zis sefa, dar...nu a mers. Dupa 3 luni, in decembrie, pe mine m-a dat afara si l-a pastrat doar pe colegu ( care era mai obedient). Dupa alte trei luni, in martie, m-a chemat inapoi. Magazinul era si mai gol, datorii nu cu mult mai mari, ca nu mai ne daduse nimeni marfa, iar doamna platise salariul si chiria din banii dn-ei.... mi-a dat mana libera si cu mila lui Dumnezeu, l-am pus cat de cat pe picioare, si au trecut cel putin 2 ani de atunci. Si inainte imi spusese ca era de datoria mea sa gandesc si sa pun in aplicare strategia de marketing cea mai buna, sa-mi pun eu capul la contributie, ca asta nu teinvata scoala, ci viata. Si in fisa postului scria ca vanzatorul trebuie sa aiba pe langa cunostinte de specialitate, si cunostinte de : contabilitate, marketing, management, legislatie, plus skilluri de comunicare cu clientii, psihologie,etc... ceea ce mie imi lipsesc. Pe de alta parte, ma gandesc ca poate e usor sa spui angajatului " trebuia sa te duca pe tine capul, nu sa-ti spun eu ce tre sa faci "(ca de-aia te platesc, dc erai doar o simpla vanzatoare iti dadeam 5-600 lei, nu 1500-1600); iar daca nu-l duce bne capul, sa ii spui " trebuia sa ma asculti, sa faci cum ti-am zis eu"... acum insa ma gandesc, nu stiu cat ar fi de legal, sau moral: daca angajatul cu responsabilitati de management, face niste alegeri proaste ( achizitioneaza ceva, de ex jucarii, pt ca e superoferta, discount 50%, sa zicem, dar aceasta se vinde in 5 ani), i se poate retine din salariu contravaloarea acestei marfi, pana cand se vinde ???
In alta firma unde am lucrat, era alta politica de retribuire a salariatilor care se ocupau de vanzari: era prevazut in contract asa: salariul 500 lei brut pt un target de 1200 lei, plus 1-2% din ce depaseste targetul; daca targetul nu se realizeaza salariul poate scadea cu procentul de nerealizare pana la nivelul sal minim pe economie, care era la vremea resp (2006-2007) vreo 300 brut (250 net). Acum nu stu daca aceasta reglementare se incadra insa in parametrii legii...
Acum e mult mai simplu : in cm ii treci sal minim, insa te intelegi cu angajatul la o anume suma ( mai mare, evident, care i-o dai in plus, fara sa mai pkatesti taxe, nici tu nici el). Daca are vreodata ceva de comentat..ca nu a luat sal la timp, vrea sa plece, vrea bani pe co, etc...ma gandesc ca ii poti spune ia 500 sau 700 ( nu stiu cat mai e sal minim) si mergi cu Domnul, nu??? ( ca doar nu il poti da in judecata, cata vreme in cm ai sal
respectiv)...
( dificultatea gestionarii unui astfel de bussines tocmai de aicea vine, pt catrebuie sa ai o stategie bine pusa la pct pt a putea realiza dezideratele mentionate anterior, nu vreau sa fiu mai explicita pt ca nu e safe; iar sa pretinzi ca angajatul sa-ti fie partas la aceste stratageme...e usor diabolic, dc ma intelegeti...)

Bine, astfel de lucruri am auzit si eu ca se intampla in economia de piata, daca s-or fi facut si pe unde am lucrat eu...eu una nu am avut tcunostinta, si nici acum nu am...
( dar ar fi maxim sa ia firma vreo amenda, pt ca nu am stiut eu raspunsul potrivit, corect, la unele intrebari...fereasca Dumnezeu :()

Intrebare: daca la momentul in care te angajezi undeva, iti negociezi un salariu care crezi tu ca il meriti, ti se cuvine, si ca se poate face, ca asa se plateste in breasla si pt activitatea respectiva si pt volumul respectiv de munca, iar ulterior constati ca nu se mai poate, nu mai merge, nu mai poti obtine banii respectivi, ce e normal sa faci? Sa pretinzi in continuare sa iei acelasi salariu, sau sa renegociezi? ( in sensul ca sa ceri mai putin, cat sa poata face fata firma la toate celelalte cheltuieli...). E datoria ta ca bun angajat sa ii propui patronului reducerea salariului, sau asta ar trebui sa o faca el, iar daca nu o face, tu sa-ti vezi de treaba? Chiar daca asta inseamna " satraiesti clipa"( eventual sa pui bani deoparte pt zile negre), pentru ca tu esti constient ca in ritmul asta, urmarindu-si fiecare doar interesul imediat, lucrurile nu vor mai merge multa vreme, ba chiar vor merge din ce in ce mai rau....ori in cazul meu particular, spre exemplu, n-am nici un interes sa se intample asa ceva, ci mai degraba ar fi de preferat sa iau mai putini bani acum, dar sa supravietuim ( sa nu inchidem) pana prin august-septembrie...
Insa nu stiu cat de bine da in fata angajatorului sa te duci sa spui ca vrei sa ti se micsoreze salariul, pentru ca nu esti in stare sa faci mai multa treaba si mai buna, ca sa aduci mai multi bani....de obicei se intampla invers, angajatul se duce la sef si spune " luna asta am crescut vanzarile cu atat; vreau sa renegociem salariul, sa imi dati 100 de lei in plus, sau chiar mai mult..." ; cand s-a intamplat asa, nu a fost nevoie sa cer, ca mi s-a dat chiar in plus fata de ce negociasem initial....dar acum din pacate lucrurile numai stau asa....poate vor crede angajatorii ca am lasat-o eu mai moale, ca ma menajez pt ca sunt insarcinata, ca nu mai sunt interesata decat de interesul si confortul personal, cine stie, ideea ca numai reusesc sa-mi iau salariul nicicum...s-a mai intampkat asa intr-o iarna, in ian si febr, am luat doar cca 75%, dar i-am recuperat ulterior in primavara...iar pe de alta parte, chiar mi se pare ca pretentiile mele sunt nesimtite, in conditiile si la incasarile de acum, e aproape dublu fata de cat s-ar cuveni...( practic si incasarile au scazut poate nu chiar la jumate, dar cu 30% sigur au scazut...)...asa ca nu stiu ce sa fac, cum ar fi mai bine sa procedez....ce ma sfatuiti???

( unde mai pui ca decand a saracit toata lumea, mai rau decat era, imi rasuna in urechi la ordinea zilei sintagma arhicunoscuta " scump, domne scump, dincolo era mai ieftin"...( la Giurgiu, la p-ta Resita, la ***ba-n praznic, acum 2 ani ( adica imi spune pretul care era acum n ani cand a aparut produsul pe piata, ca l-ar fi luat " data trecuta", ca si cum ar fi fost acum cateva saptamani sau luni, dar probabil asta e apanajul anumitei varste, iti amintesti lucruri din tinerete casicum ar fi fost ieri :)) , etc...ca, deh, daca deconteaza primaria transportul in comun la pensionari, iti permiti sa schimbi 2 tramvaie pt 20 de bani...pe mne spre ex m-ar costa 2,6 lei drumul pan'la pța Resita, pt ce mare reducere sa ma duc pana acolo, nu mai zic la 50-60 km...)...de ce e mai scump la dvs ca la vecini??? Si de fiecare data ma mustra constiinta: poate ca am salariul prea mare...poate de-aia ma si ingras, ca-mi merge bine...acum dac-o sa ajunga sa-mi creasca burta, probabil se va explica unde se duc banii munciti din greu de bietii oameni...asta ar fi culmea, sa ma judece si pt asta, si sa ajung sa ma simt vinovata...)

In fine, mai exista si vina ca in acte am trecuta o suma, si in mana iau mai mult...ideea e ca la momentula angajarii sal minim pt cei cu studii liceale sau superioare se inmultea cu 1,5-2... daca era pe atunci minim 700, sa zic noua trebuia sa ne dea 1400...insa ori m-a incadrat pe o functie fara studii, ori cu juma' de norma, insa banii care trebuia sa-mi dea " in mana" mi i-a dat...pe urma insa s-a dat lege ca sal minim e acelasi indiferent de studii, si-atunci m-a incadrat pe post cu studii, desi nu tineam neaparat, dar le trebuia lor, ca sa functiineze corespunzator, si am ramas cu sal minim in acte..poate daca ma incadra de la inceput cu sal mai mare si in acte, pe urma nu mi-l mai reducea, si ramanea la fel, si era mai bine si pt mine ca acum la calcularea indemnizatiei imi revenea ceva mai mult...(nu luam doar 600, ci poate chiar 1000 sau peste..)...dar pt firmele mici, e o problema sa dea salarii mari in acte, ca trebuie sa plateasca contributii la ele..si iti spune " mai bine iti dau tie in mana banii aia dcat sa-i dau la stat"... dar uite ca pe urma tu te inveti cu bani, nu prea pui deoparte, si nici statul nu-ti mai da inapoi nmic atunci cand ai nevoie ( cm, indemnizatie, pensie, etc...)...ceeace mi se pare absolut normal si firesc...

Sa nu dea afacerea faliment si sa trebuiasca sa-si caute de lucru, un post poate mai bine platit dar nu atat de comod,
Ea a spus-o.

Nu e nici un act de generozitate aici, pur si simplu isi pazeste interesul personal inainte de orice, un gest dictat de frica si ignorand ceea ce ar trebui sa protejeze in primul rand, familia (ma rog, in masura in care se poate numi asa avand in vedere situatia..)

De fapt si de drept contributia ei reala la a iesi din situatia tipica patronului roman (nu plateste furnizorii decat la limita) este destul de minora, daca magazinul n-ar face profit ar fi inchis intr-o luna sau doua, daca face profit si cashflow -ul ar fi in pericol sa-l puna pe butuci, ar avea de unde scoate bani sa impinga afacerea mai departe.

Eram de fata la o firmulita din asta, cand faceau bilantul furnizorilor.
Ala nu-l platim acum, ala il amanam, lui ala ii dam doar atat.
Dar bani de o masina de teren pentru circulat prin oras aveau, bani de vacanta in Grecia aveau, etc.

Asta-i capitalismul,tata,asta am vrut, de asta s-avem parte!Banul dicteaza!

Pai da, cam asa e in capitalism...nu inteleg de ce insa unii ( capitalisti la randul lor ) nu inteleg asta...
Am observat ca prea putini sunt cei care pot si vor ( sunt dispusi) sa se puna in locul celorlalti si sa le inteleaga pctul de vedere, cat si posibilitatile si limitele...( in sensul ca atunci cand sunt angajati ei la un patron, nu isi urnaresc decat propriul interes si putin le pasa de bunul mers al afacerii, in schimb cand ajung sa fiei ei patroni, le fac angajatilor aceleasi "mizerii" si " nedreptati" pe care le-ai suferit si ei de la patronii lor...)..in fine, am pus "" nu degeaba, ci pt ca nu e vb intotdeauna de nedreptati, ci cam astea sunt posibilitatile ( si limitele) reale.... ideea e ca daca vrei sa ai succes cu propria afacere trebuie ca inca decand esti angajat sa inveti ce trebuie sa faci pt bunul mers al afacerii, pt ca daca atunci nu faci altceva decat sa te fofilezi si sa te lenevesti, in schimb sa ai pretentii sa ti se respecte drepturile si sa-ti iei toti banii la timp, fara sa dai nimic in schimb, asa vei face si cand vei fi patron, pt ca nu stii sa faci altfel, nu stii ce inseamna truda, chibzuiala si sacrificiul de sine...nu cred ca poti deveni peste noapte constiincios si devotat...trebuie sa fii constiincios asa ca si cum ai lucra pentru tine...

La noi in firma cel putin nu si-a luat nimeni masina deteren, ca nici n-avea cu ce, ca doar eu stiu cati bani s-au facut, pe bune, mi-au trecut toti prin mana...acum daca a plecat cineva in co in Grecia, a facut-o din banii si economiile proprii, desi acum numai e asa un mare lux, sunt sejururi si cu 200 euro, daca nu trebuia sa strangem pt casa, poate mergeam si noi...( de fapt chiar am fost odata, dar nu am platit dcat drumul, am stat la rude cateva zile). Cu furnizorii ne straduim sa le platim cat de cat, ca altfel nu ne dau marfa, dar acum chiar trecem printr-o perioada ceva mai grea, inca strangem pt chirie, salariile nu le-am luat integral, si cutoate astea am vb ieri cu sefa si nu vrea sa reducem salariile, vrea sa facem tot posibilul sa ne luam toti banii...problema e ca chiar nu intra clienti, nici macar pe strada nu e lume...

Iar eu chiar sunt cheltuitoare si nechibzuita, chiar cu banii personali; de obicei daca nu am bani, nu ies afa sa cumpar nimic, in schimb daca ies dupa ceva, imi zboara ochii si cheltui tot ce am la mine....cred ca ar trebui sa plec doar cu 2 lei de paine...acum ca s-a inchis painea de langa noi, de cateva zile, trebuie sa merg tocmai in capatul celalalt al pietei, si pana acolo tentatiile sunt multe...astazi de ex ce credeti ca avea acolo la paine? Savarine la 7,5 lei/3 buc...si am zis sa iau, chiar daca e mieruri, ca mai mult ca sigur sunt cu frisca vegetala ( scrie ca au si oua dar nu-mi dau seama unde), ca pe urma imi ramane gandul la ele, cine stie cand mai ajung, daca mai gasesc, daca mai am bani...am mai luat odata, le-am dus acasa si le-a mancat al meu pe toate, nici nu am apucat sa gust, si...acum am mancat una si pare destul de dietetica, nici nu e prea dulce, chiar parca e de post...dar pe deasupra, am luat si o paine mai mare la 2,5, ca alea normale nu mi-a placut cum aratau, si pt ca-mi mai ramasesera 2 lei, i-am dat pe niste ardei iuti, rosii si frumosi...sa manance el la ciorba sau sarmale, ca eu nu pot manca ardei iute decat daca nu e prea iute :D...asa ca pt mine cel mai sigur ca sa nu cheltui este sa nu ies din magazin toata ziua...ca seara la plecare oricum nu mai gasesc nimic in piata, uneori nici paine ...

Da, cel mai bine este să nu ai niciodată prea multi bani la tine, decât ceva măruntis.
Eu una asa procedez, desi uneori mai scap si cumpăr cu cardul. :)

Bine zis. Mi-am facut si eu obiceiul cand avem cumparaturi mari de facut sa fac lista; aproximez pretul si iau cu vreo 30-50 lei in plus, just in case.

Ca noroc ca nu am card si sotului nu ii place sa faca cumparaturi cu cardul si, de obicei, el isi scoate toti banii de-odata de pe card.

altfel, si eu cheltui tot ce am la mine; daca ies dupa paine si am la mine 50 lei, cel mai probabil pe langa cei 3.3 lei pe paine, mai dau altii pe cine stie ce; si ajung acasa, in cel mai bun caz, cu 20 lei...in cel mai rau caz cu maruntis...

Bine, ca si noi, romanii mai ales, avem un stil de a manca si de a gati de te doare capul, ca nu ne ajung maxim 2-3:alimente intr-o zi sa mancam, sau ca sa preparam o mancare, ci cand mergem sa cumparam ingrediente pt o ciorba si un fel principal, ca sunt cate unele la care putem ajunge si la 15-20 ingrediente, plus ce ne mai trebuie prin casa, un desert, niste fructe, un " mizilic" pt de dimineata, nu scapam fara 70-80 lei...ca sa nu mai zic ca ne rupem si cocoasa cu sacosele, mai ales daca suntem pe jos...( ca daca ne duce, cu masina, e si mai rau, cheltuim chiar 2-3 sute de lei si cand ajungem acasa ne vede Dmnezeu cum ne opinti, cu ele sa le urcam sus...)...
Cred ca un om cumpatat artrebui sa-si cumpere intr-o zi maxim 3 alimente de baza , o paine, o carne sau alta proteina, vegetala sau animala, si o leguma, plus unul sau doua feluri de fructe...iar cand gatim poate ar trebui sa incercam tot asa maxim 3-4 ingrediente la o mancare sau supa....dar noi de ex la ciorba de perisoare, sa zic, ca asta am facut ultima data, cred ca am bagat fara numar: carne,'orez, cartofi, morcovi, telina, ceapa, bulion sau rosii, ardei, bors, ou, smantana, leustean. ( bashka paine si ardei iute :D)...peste 10...._dar astea sunt retetele, se pare, altfel nu iese buna si nu ne place...

În ultimul timp am văzut că trebuie să-mi iau mai multi bani la mine. Sunt din ce în ce mai multi oameni necăjiti, fără slujbe, fără casă, care cer un ban pe stradă, în metrou, etc. Inclusiv aici la New York. E ceva de speriat criza asta..

parca ai enumera ingredientele de la salata mea, prânzul de zi cu zi. :) asta la salad bar, desigur. nu atât din cumpătare, cat din comoditate, pentru că n-am tăria să-mi fac eu mâncare si s-o car la serviciu în fiecare zi. oricum, ar iesi cu mult mai multe ingrediente, ca la români, cum bine spui !!

Nu e criza. Se numeste capitalism.

Unii mai adauga si "salbatec", avand in vedere ca au fost perioade in care aparent era domesticit. :24:

Ideea de baza e un paradox: trebuie sa vinzi cat mai mult, cu angajati cat mai putini sau platiti cat mai prost dar totodata angajatii aia (sau a altora, dar salariati dupa acelasi principiu) sa-ti cumpere produsele ca painea calda ca si cand ar dispune de finante cvasi-nelimitate.

Si binenteles pe langa treaba asta mai sunt invarteli diverse din care baietii destepti care invart hartii (sau mai nou, doar bitzi) mai scot cativa saci de bani din contul aluia de munceste efectiv.

Si toata lumea se mira de ce treaba nu merge si cum nu stiu sa gaseasca o explicatie, i-au spus "criza".

Plus ca trag de oameni intocmai ca si de caii morti!
Un om care sa faca de toate si sa fie platit mediu decat 3-4 oameni pe salariu minim. Treaba aia hoata de-a lor ,cica multitasking. Adica angajezi unul tare de psihic si-l fierbi pana la punctul maxim cu tot felul de taskuri si toate in acelasi timp daca se poate,in loc sa mai angajezi alti 2-3 trepadusi pe langa.
Si uite asa nu prea sunt locuri de munca iar aia care au de munca nu mai sunt buni de nimic dupa program,ca doar au muncit ca pt 5 oameni la un loc!
Bineinteles,pe aceiasi bani!
Dar slava Domnului ca avem un job,cum zic toti molaii.

Pai cand in prealabil ai fost lamurit ca trebuie sa-ti iei 3-4 credite 'ca sa ai de toate' nu-ti permiti sa faci mofturi, ca risti sa pierzi si ce ai platit deja.

Muncesti ca boul si mori tot asa, inainte sa apuci sa-ti vezi creditele platite.

Si chiar daca apuci sa le platesti, tot nu mai esti om dupa.

Aici sunt insa doua categorii, aia care nu prea au incotro si aia care au fitze.

Exact ,dracul ne prinde in mreje pe fiecare dupa patima sa.
"My favorite sin is vanity"-este binecunoscutul motto din Devil's Advocate.

Or fi si unii care nu au incotro...la un moment dat...idea este sa nu faci sa nu ai incotro o intreaga viata;schimba ceva ,fa ceva ,realizeaza in ce groapa te afli. Fa-ti afacerea ta,ia-ti pamant la tara ,fii propriul stapan nu te lasa calcat in picioare de vicleni. Si mai ales nu face sacrificii superomenesti pt mobila,accesorii,electronice.

oops! that's me :)

Nu cred ca tu esti asa :)
Adica sa-i lasi pe altii sa te munceasca ,sa te"calareasca",hamaleasca la serviciu cat pt 3-4 oameni la un loc iar tie sa-ti convina ipostaza si sa multumesti ca ai job nu conteaza cum.
Eu de ei vorbeam.

Este adevarat ca la locul de munca, fiecare trebuie sa-si indeplineasca sarcinile de servici cat mai bine cu putinta si sa-si dea interesul pentru meseria pe care o practica (indiferent care ar fi aceea meserie, indiferent ca este tractorist sau doctor), insa in acceiasi masura este importanta si pastrarea demnitatii personale .

De asemenea, trebuie gasit un echilibrul intre meseria / cariera aleasa si viata personala si de familie.

Sefilor nu le pasa de viata ta personala.
Esti bolnav cronic si consumi prea mult timp cu vizite pe la doctori,nu vor decat sa se descotoroseasca de tine;ai mai mult de 1 copil si esti ocupat ca parinte cu fel de fel de probleme legate de copii,la fel stramba din nas.
Asta deoarece si ei ca sefi,au calcat peste cadavre ca sa ajunga in pozitia aia si nu tolereaza ca altii sa beneficieze de viata personala.
Daca eu nu am atunci nici altii-asta este principiul.

Of, of, cand va citesc si pe voi ma cuprinde tristetea si mai tare.

1. Ca sa cheltuiesti bani peste masura trebuie intai sa-i ai.

2. Mie nu-mi plac extremele. Nici cheltuit aiurea pe ce nu trebuie, dar nici sa fii Hagi Tudose (zgarcit).
Ieri am circulat prin oras si am vazut capsuni locale (alea importate de obicei din Spania nu-mi plac, nu au gust).
Niste preturi aici: 3,80 Euro 500g.
Sper sa se mai ieftineasca mai incolo, sa se mai coaca.
Asa, noi nu ne permitem.

Nu stiu cum este in SUA, dar cand stiu cum sunt pietele in tara sunt foarte surprinsa de ce spuneti.
Sigur, am inteles, nu trebuie cumparat intr-una.
La magazin este suficient sa faci cumparaturi o data in saptamana (depinde de cat de mare este familia). Legume si fructe proaspete trebuie sa iei pe masura ce se consuma.

Aici preturile sunt mari in piata si mai scazute la supermarket. Calitatea este in general invers.
Noi suntem foarte restransi la cumparaturi.
Nu eram nici inainte vreo cheltuitoare, dar aici este si mai greu cu banii.

Sunt in schimb oferte si asta este problema si pacaleala. Pret mai mic, sau ia 2 la pret de 3 sau etc. Si iei in ideea ca uite revine mai ieftin si sa si fie acolo pentru cand iti trebuie.

In ziua de azi trebuie sa ai o strategie, sa stii ce si cand si cum sa cumperi.

Cand ma duc in piata (in tara) imi iau bani cat sa am sa cumpar ce-mi trebuie, pentru ca nu ma pot duce tot timpul.

Zici/Ziceti si voi aici tot timpul si peste tot in media: sa mancam sanatos, ba chiar vegan, bio si mai nu stiu cum. Dar trebuie luate in consideratie si preturile.
La televizor se fac anchete prin orase: de ce cumpara unul carnea aia si nu bio (ca vai puii aia sunt crescuti rau si nu stiu ce). Dar nu pricepe nimeni ca sunt oameni (si multi) care nu-si permit sa cumpere la calitati mai bune si preturi mai mari.

In fine mai este ceva: trebuie sa poti si sa lasi din cand in cant sa iei ceva si pentru sufletul tau: o carte, o revista, o ciocolata, o floare, ceva frumos de imbracat.

Cel mai greu este insa sa socializezi. Iti trebuie bani si pentru un cadou pentru prieteni, nasi, fini, rude, pentru mers la o nunta, sau la un botez, pentru o excursie, sau un concediu.
Fara astea ramai total singur.

Si cel mai greu le este celor fara serviciu. Sa fereasca Dumnezeu pe toti.

P.S. Cu mancarurile: ori le faci asa cum trebuie si pui ce trebuie ca sa fie gustoase, ori nu le mai faci deloc. Daca nu le faci bune pana la urma se arunca si in loc sa castigi ceva (bani), mai mult pierzi si e si pacat de alimente.
Si mai este o problema in ziua de azi. In vreme mea, in tara, nu exista pauza de pranz. Mancai acasa, cu familia dupa program. Luai doar o gustare la tine (eu mancam micul dejun la serviciu, mai tarziu).
Azi se duc oamenii (cel putin in vest) in pauza de masa si musai cheltuiesc niste bani zilnic. Bani din care poate manca de fapt toata familia impreuna. Asa parintii separat, copii separat la cantina scolii sau a facultatii. Si se duc asa cam 40-50 de Euro pe zi zic eu (10 Euro/persoana).

Eu am un singur scop sa cheltui banii sau sa-i impart cu altii (familie).Banii sunt facuti sa fie folositi,cheltuiti.
Am luat de la mama acest virus al "mainii sparte".

Insa,o poarta spre deschiderea altora este generozitatea. Altfel te simti cand daruiesti,bucuria altuia te zideste.
La pol opus,eu vin dintr-o familie unde toti sunt egoisti,doar ei pt copiii lor si atat,restul calcam peste cadavre,nu ne intereseaza ca sunt parintii nostri ca sunt rude.Numai copiii nostri sa aiba lux si sa fie deosebiti.
Adica genul care cumpara bijuterii si haine scumpe copiiilor dar nu isi platesc chiria,apa,gazele,telefonul si apoi santaseaza emotional rudele ,prietenii ca nu se ajung cu banii pt facturi ,sa fie ajutati altfel vor fi dati afara din casa,li se va taia curentul etc...

Si dacă gătesti acasă si cari mâncarea apoi la servciu tot cam pe acolo iesi.

La noi în USA/ NY se poate mânca si cu $6- $8/ prânz, dacă n-ai pretentii mai mult de-o salată sau mâncare chinezească.

În rest, si eu ca si Yasmina sunt cam "mâna spartă", dar încerc să mă controlez. :)

Desi este foarte dificil, in conditiile actuale, este varianta ideala. Am citit recent , in acest sens, un interviu mai vechi cu un fost director de banca, ajuns calugar, care analiza foarte lucid si pertinent doua aspecte importante: efectul caderii in extrema unei exagerari a preocuparii pt cariera si cauzele crizei actuale.

Ne poţi da şi nouă link-ul?
Mulţumesc!

http://jurnalul.ro/special-jurnalul/...r-544298.html# Mai puteti gasi si pe site-ul intitulat ,, cuvantul ortodox" articole suplimentare referitoare la Parintele Ilarion (calugarul la care m-am referit). Numai bine !

Multumesc si eu pt link,a fost o delectare sa-l citesc.

Am citit si eu link-ul si mai intai n-am inteles ce legatura are cu subiectul acestui fir.

Pe urma pe mine cazuri de acest ma intristeaza profund.
Nu pot sa inteleg anumite decizii.
Sunt unele pe care macar in parte le inteleg, dar asa ca asta nu pot.

N-am inteles de ce a facut acest pas si ce anume cauta el de fapt.
Cand am vazut titlul m-am gandit la cu totul altceva si chiar ma bucuram sa citesc articolul.

Am zis: Hurra, uite un om care s-a hotarat sa ajute pe cei sarmani.
Credeam eu ca s-a hotarat la niste proiecte caritabile.
De altfel si incepuse articolul cu constructia unei biserici.

Mi-e tare mila de copiii lui. Au pierdut atat de devreme mama si apoi i-a lasat si tatal in abandon.
Si cum poate un om al lui Dumnezeu, acel parinte Arsenie sa-l trimita la manastire stiind ca are copii si inca orfani de mama.

Copiii au nevoie de parinti pana la moarte.
Odata ce ii faci si ii ai, ai responsabilitatea lor si le porti de grija.
Odata ce ai ales candva un drum cu anumiet consecinte nu se poate sa te intorci, sa razi tot trecutul si sa o iei pe altul.

Probabil ca unii se mira de ceea ce scriu eu aici cu atata durere. M-a adus la lacrimi fraza spusa de baiatul lui. Mai cititi-o si voi.

Eu stiu ce inseamna lipsa unui parinte si o resimti toata viata. Nimic nu te vindeca. Stiu si ce inseamna sa nu mai ai apoi pe nimeni.
Este greu un divort, un abandon in care nu mai ai nici contact si nici stiinta cu/de parinte, sau moartea unui parinte la orice varsta.

Si n-am inteles de ce a facut-o. Care era problema lui?
Credinta se poate trai si in afara manastirii. Daca ai apucat sa ai familie si serviciu, poti sa gasesti in lume multe lucruri de facut pentru ceilalti.

Am citit mai adineauri si articolul de pe prima pagina a site-ului, despre pacate mici si mari. Este scris de un preot.
Scria acolo ca de exemplu nu un parinte cu multi copii ai lui este mai bun in fata lui Dumnezeu ci mai degraba unul care nu are, sau are putini, dar face ceva pentru straini.
Si a dat exemplu cu ajutatul celor din jur: fini, copii straini ajutati si etc.
Scrie acolo ca nu binele facut in casa si familia ta este mai important ci cel in afara. Si asa spun si eu.

http://www.crestinortodox.ro/editori...ri-137509.html

Nu stiu, eu nu pot sa inteleg izolarea asta. Adica da, pe de o parte stiu ca se spune ca se retrag pentru rugaciune si tot pentru lume. Dar oamenii au nevoie si de alte feluri de ajutor. Sa fii acolo si sa nu-i lasi singuri.
Rugaciune se poate si in lume...
Oamenii au nevoie de ambele/toate feluri(le) de ajutor: si de rugaciune si de lucruri materiale si sufletesti.

Intradevar, atunci când o persoana alege un anumit drum in viata, este bine , in primul rand aceasta alegere sa fie una bine gandita si in conformitate cu aspiratiile respectivei persoane, iar in al doilea rand, sa se respecte aceasta alegere toata viata .

Nu am nimic impotriva acelor persoane care aleg sa se calugareasca, insa aceasta alegere trebuie facuta la timpul potrivit.

O data ce un om a ales sa traiasca in lume, si sa aiba serviciu, familie, prieteni, viata sociala, atunci normal mi se pare sa nu se razgandeasca ulterior. In primul rand, când faci copii ai si o responsabilitate enorma, fata de ei pentru toata viata, iar atunci când ajungi sa iubesti o persoana de sex opus, normal este (bineinteles daca aceasta iubire este reciproca), sa fii alaturi de aceea persoana toata viata.

Apoi si cei care au ales sa traiesc in lume si sa aibă o familie, isi pot pastra credinta si o pot practica.

Iar in privinta subiectului topicului, una este a cheltui bani pentru a putea trai decent si omeneste (a aveea asigurata o locuinta, hrana, o imbracaminte decenta, aparatura casnica necesara in orice gospodarie, a-ti putea permite sa participi la activitati sportive, culturale, sociale, etc) si cu totul alta este sa achizitionezi articole de lux, care nu sunt necesare sau numai pentru a te lauda in fata lumii!

Florin, cred că îti dai seama că, practic, notiunea de "lux" este ceva foarte relativ. Si nu vorbim aici de a te lăuda. Apropo, câti oameni care trăiesc în lux ai cunoscut personal? ti-au dat impresia cumva că se laudă cu ce au?

Notiunea de lux nu este chiar relativa, existant o diferenta intre lucrurile necesare pentru a duce o viata decenta si normala, si lucrurile care nu sunt strict necesare pentru aceasta.
De exemplul, a aveea o locuinta decenta (la bloc sau o casa cu 2-3 camere) este ceva normal, firesc, insa a dori o ditamai vila este un lux.
Sau de exemplul a nu folosi transport in comun, acolo unde acest lucru este tehnic posibil, si a utiliza neaparat masina personala, desi pe acceleasi distante si trasee exista posibilitatea utilizarii trenurilor sau autobuzelor, iarasi poate fi considerat un lux.
Si exemplele pot continuua.