Frica de moarte
 

Recunosc si mie cateodata mi se intampla sa imi fie frica de moarte dar de unde aceasta frica ?O colega mi-a spus ca daca te omoara cineva sau daca mori din cauze naturale te duci la Dumnezeu dar daca te sinucizi ajungi in Iad . Nu stiu cat de adevarat este asta dar sincer . Unchiul meu mi-a spus sa ma rog si o sa imi treaca dar desi ma rog nici acum nu mi-a trecut. Ma puteti ajuta voi???

Bine ati venit!

Pana la un punct, frica de moarte este naturala, fiind un aspect al instinctului de conservare.

Din punct de vedere filosofic, frica de moarte este complet lipsita de sens. Un singur lucru este absolut sigur ca ne asteapta: moartea. Este irational sa ne temem de un eveniment a carui probabilitate este 1.

Din punct de vedere crestin, frica de moarte este frica de a suferi damnarea perpetua. "Nu de moarte ma cutremur, ci de vesnicia ei" spune Poetul. In acelasi timp, pe langa certitudinea mortii si a judecatii, crestinii mai au o certitudine: ca toti cei care vor muri in stare de gratie sfintitoare vor trai inundati de o fericire supranaturala, incomparabila cu orice fericire de pe pamant, atata timp cat va trai Dumnezeu: o vesnicie intreaga. Avand in vedere aceste doua lucruri, frica de moarte a crestinilor se reduce la o frica de a muri in stare de pacat. Pentru aceasta se roaga la fiecare Liturghie astfel: "Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, fără ruşinare, în pace, şi răspuns bun la Înfricoşata Judecată a lui Cristos, de la Domnul sa cerem!".

Depinde, asadar, numai de noi daca moartea ne va duce la o stare mai buna ori mai rea decat in timpul vietii in trup.

Deci, colega are dreptate: rugaciunea va poate ajuta in privinta fricii de moarte. Dar inca si mai mult va va ajuta credinta. Dumnezeu a sadit-o, in chip de mugure, in inima dv. Cultivati-o, asa cum ati cultiva o orhidee in ghiveci. De exemplu, cititi ce au spus, despre moarte si frica de moarte, oameni mai inaintati in credinta decat dv. Si, dupa fiecare lectura, nu strica sa mai cititi odata ce a spus un om extrem de inaintat in credinta: Isus Cristos. In speech-ul pe care l-a tinut in fata unei mari multimi, speech cunoscut ca "Marea Predica de pe Munte" sau "Fericirile". Acel discurs il gasiti si online, aici.

P.S: Este foarte bine sa deschideti topicuri noi. Pe de alta parte, ar fi preferabil sa faceti acest lucru:

1) dupa ce ati cercetat daca acea chestiune care va preocupa a mai fost abordata pe forum. In acest scop, puteti folosi motorul de cautare actionand butonul din bara pe fond albastru. Sau puteti parcurge imensul material continut de forum: veti gasi, pe langa multe lucruri urate, si multe interesante.

2) fara a da drumul noului topic in primul subforum pe care il nimeriti, ci punandu-va intrebarea "sub ce acoperis e mai bine sa construiesc aceasta noua incapere ?". De exemplu, aici e subforumul "reguli generale de utilizare a forumului". Iar chestiunile despre moarte, oricat de interesante pentru noi toti, clar nu isi au locul aici. Ati fi putut, de exemplu, aseza topicul la "spiritualitate" sau in alt loc potrivit.

Stiu, sunt stangacii de inceput. M-a amuzat teribil sa vad, deunazi, o masina care mergea, impiedicat, in fata mea. Era o masina de scoala, pe care era inscriptionat "Nu te enerva. Si tu erai asa!"...

Toti murim la un moment dat. Nu este ceva de care sa-ti fie frica, nici ceva ce trebuie anticipat. Trebuie sa-ti traiesti viata, ca numai pe aceasta o ai, si cand o sa mori, o sa mori.

Nu cred ca are nevoie de sfaturi prostesti de la cineva care nu e credincios. Daca ai observat e o persoana credincioasa. Ai inceput sa scrii mult prea mult pe forum la subiecte cu care nu ai vreo tangenta.

Nu cred ca este un sfat prostesc. Mesajul "ai o singura viata" este un mesaj crestinesc. Oare este rau ca incerc sa ma implic intr-o comunitate la care am ajuns sa tin, chiar daca nu impart aceleasi pareri cu ea?

Ai prefera sa fiu ca Albert, al carui scop era numai sa posteze in sectiunea de stiinta? N-ai observat ca, de cand il ignoram, n-a mai postat nimic? (Sunt curios daca va reaparea cand va posta cineva din nou in sectiunea de stiinta). Imi place sa ma implic in ceea ce fac, nu doar sa fac lucrurile superficial si fara substrat.

In plus, imi place sa cred ca, prin intrebarile si postarile mele, va dau si voua teme de gandire si de cercetare, in timp ce aflu si eu lucruri noi :)

E vorba de toata fraza: "Trebuie sa-ti traiesti viata, ca numai pe aceasta o ai, si cand o sa mori, o sa mori." Adica traieste-ti viata ca apoi nu mai urmeaza nimic.
Aceasta e o comunitate crestin ortodoxa. S-a facut odata un sondaj in cea mai de temut inchisoare din SUA. Toti criminalii au zis ca ei au vrut sa faca bine. Nu ajunge sa vrei sa faci bine, pentru ca binele si adevarul sunt relative pentru cel ce nu are o intelegere crestina.

Nu prea inteleg ( am 12 ani ) . Adica mi-e frica ca nu o sa mai fiu pe lumea asta ( o sa spuneti sa gandesc prostesc pt varsta mea ) ce o sa urmeze dupa ce murim , mai ,,renastem ,, adica o sa mai traim , o sa vedem lumea , o sa putem fi alaturi de ceilalti ??? Intrebari fregvente . Sau daca ma rog ce sa spun sau ce sa fac sa nu ma mai gandesc la asta ???

Starea noastra de dupa moarte depinde de ce am facut in timpul vietii. Cei care mor in prietenia lui Dumnezeu vor fi fericiti o vesnicie intreaga, iar cei care mor in stare despartita de Dumnezeu asa vor fi o vesnicie intreaga.

Atat unii, cat si ceilalti vor avea toate simturile, toata gandirea si toata memoria pe care au avut-o si inainte de a muri.

Dar, in mod obisnuit (adica pentru cei mai multi dintre noi) cei care au murit nu sunt alaturi de ceilalti, nici nu vad lumea. Viii sunt cu viii, mortii sunt cu mortii. Totusi, in mod exceptional, Dumnezeu poate acorda celor care au murit in prietenia lui carisma speciala de a vizita pe cei vii, de a ramanea in legatura un anumit timp cu lumea ori de a face lucrari in ea. Multi sfinti s-au aratat multor oameni, au vorbit cu ei, i-au indrumat ori i-au salvat cu diferite prilejuri. De aceea ne si rugam sfintilor, fiindca stim ca ei ne pot auzi.

Este foarte, foarte bine ca va ganditi la moarte si, mai ales, la starea de dupa ea. Ar fi, insa, rau sa faceti din moarte o obsesie. E un lucru care sigur vi se va intampla. Ceea ce nu e deloc sigur, ceea ce depinde numai de dv, este daca, dupa moarte, va va fi mult mai bine sau mult mai rau ca in timpul vietii. Deci, ceea ce conteaza cu adevarat este starea sufletului dv atunci: veti fi, sau nu, in prietenia lui Dumnezeu. Asta este, de fapt, valoarea enorma a vietii, asta e sensul adevarat al expresiei "viata e o lupta" si, numai din acest punct de vedere, viata este de neinlocuit.

Cum ar putea avea toate simturile trupesti daca nu mai au trup?
Nici gandirea nu va mai fi la fel fiindca si intelectul este tot trupesc.

4. Ieşi-va duhul lor şi se vor întoarce în pământ. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor.(Ps145,4)


Gandurile din lumea de dincolo nu pot face abstractie de Dumnezeu, in comparatie cu vointa omului de pe Pamant, insa e destul de probabil ca cei din infern s-ar putea sa ramana si acolo in aceeasi stare de necredinta precum au avut aici, ceea ce insa e contrazis de cazul "bogatului in porfira si vizon"(Luca16,19-31).

Amintiti-va despre schimbarea "gandirii" sale, cand, ajuns in iad, de acolo il ruga pe Avraam sa-l trimita pe Lazar "cel bubos"(ajuns in sanul lui Avraam) sa le transmita fratilor lui sa se pocaiasca; alta gandire.

(Oftopic)

Nu exista moarte. Asta a venit sa zica Hristos si asta zice toata Ortodoxia.

Este doar o trecere in vesnicie, prin aruncarea hainei temporare, trupul...


Trupul, haina temporara se arunca in pamant si putrezeste. Moartea aceasta nu este inteleasa si dimensionata corect. Este atat de nesemnificativa comparativ cu ce ne asteapta dupa....


Iar sufletul isi continua existenta in vesnicie.

Fiinta umana este vesnica, asta este cel mai mare dar de la Dumnezeu.
Fiinta umana nu moare, se transforma, pentru ca parasirea trupului este o transformare.


Nu a venit nimeni din cealalalta lume sa zica: am murit. Toti au zis: sunt viu si fericit, sau sufar din greu.



In momentul in care crestinul isi scoate din cap cuvantul "MOARTE" abia atunci intelege notiunea de "VESNICIE", responsabilitate, "judecata", fapte bune si rele, prezent, lucrare in prezent.
Moartea nu este un zid de beton la care ne uitam blocati. Moartea este un moment in timp al unei separari, lepadari de o haina. Si atat. Urmat de continuarea existentei in vesnicie....

Steliana, viata este cel mai frumos dar pe care ni l-a dat Dumnezeu. Ne-a chemat la viata pentru a ne bucura de toate care El le-a creat pe pamant pentru noi (natura, toate vietuitoarele, cerul, stihiile naturii) si in cer (viata vesnica si Raiul).

Exista o minunata rugaciune de multumire adusa lui Dumnezeu - Acatistul de multumire "Slava lui Dumnezeu pentru toate" pe care o gasesti chiar pe acest forum, postata de glykys, si din care citez cateva randuri pentru a te face curioasa si a te indemna sa o citesti, fiindca este una dintre cele mai sensibile rugaciuni din cate am citit vreodata.

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...?t=983&page=12

"O, Doamne, cat e de bine în ospetie la Tine: vantul inmiresmat, muntii inaltandu-se spre cer, nemarginitele oglinzi de ape reflectand auriul razelor si transparenta norilor. Intreaga fire murmura tainic, plina de mangaiere, si pasarile si jivinele poarta pecetea iubirii Tale.
Binecuvantat fie pamantul-maica, a carui trecatoare frumusete trezeste dorul de vesnica patrie, acolo unde in toata maretia rasuna: Aliluia!

Tu m-ai adus in aceasta viata ca-tr-un rai incantator. Am vazut cerul - adanca intindere azurie frematand de pasari; am auzit fosnetul linistitor al padurii si armonioasa cantare a apelor; am gustat din fructele inmiresmate si gustoase, din mierea aromata. Bine e pe pamantul Tau, Doamne, si ce bucurie sa fim cu Tine!
Slava Tie pentru sarbatoarea vietii!
Slava Tie pentru mireasma lacramioarelor si a trandafirilor!
Slava Tie pentru dulcea felurime a poamelor si a fructelor!
Slava Tie pentru diamantina sclipire din roua diminetii!
Slava Tie pentru surasul unei desteptari senine!
Slava Tie pentru viata pamanteasca, prevestitoare a celei ceresti!
Slava Tie, Dumnezeule, in veci!"

Dupa ce o vei citi cu atentie pe toata, iti vei da seama cat de bun si iubitor de oameni este Dumnezeu, ca viata merita traita, ca in tot ce ne inconjoara il regasim pe Dumnezeu si ca prietena ta nu a gresit cand ti-a vorbit despre cei care recurg la acte extreme, intrucat refuzul vietii atrage mahnirea si supararea lui Dumnezeu.

Esti la o varsta frumoasa, ai 12 ani si toata viata inainte! In tot ceea ce vei face, nu uita sa te rogi lui Dumnezeu, sa vorbesti cu El, sa-L simti ca pe un parinte si un prieten drag, sa-L intrebi ce e bine si ce nu e bine sa faci si sa-I aduci la picioare toate deciziile pe care vei fi nevoita sa le iei mai tarziu. Daca vei proceda asa, nu vei da gres si nu te vei teme.

Ti-ar fi de folos sa mergi duminica la Biserica, sa te spovedesti din cand in cand de ceea ce consideri ca ai facut gresit si de ganduri, inclusiv de gandurile de teama de moarte. Familia, mai ales mama ta, parintele la care te vei spovedi si prietenii te vor ajuta, iti vor da incredere si te vor iubi astfel incat si tu sa poti sa-i ajuti pe altii.

Pentru varsta ta, iti recomand sa citesti din "Minunile Maicii Domnului" http://www.scribd.com/doc/32638/Minu...aicii-Domnului
Vei fi surprinsa sa constati ce ajutor de nadejde este Maica Domnului, maica noastra, a tuturor, pe care sa nu uiti s-o chemi in rugaciunile tale, deoarece este grabnic ajutatoare si rugatoare neincetata catre Dumnezeu.

Ganduri bune, frumoase si optimiste, Steliana! :36:

Mai nou, voi nu mai aveti ora de religie?

Avem ora de religie , dar doamna noastra diriginta ( dna de religie ) nu ne invata nimic , facem mai mult dirigentie , ea vorbeste cu colegii despre bataile pe care le au si noi stam . Nu vreau sa judec sau ceva , dar ea este bolnava si psihic si trupesc , nu stie nimeni ce are , dar toata scoala stie ca are ceva .

E foarte bine că ne e frică de moarte. Cel puţin până la un punct, de unde frica asta poate sa devină paralizantă şi să ne prefacă în laşi.
În scop pedagogic, Dumnezeu ne lasă să vedem chipurile morţilor, cu urâţenia lor... Ca să înţelegem, printre altele, că moartea nu e de la Dumnezeu (deşi o îngăduie, din marea Lui Înţelepciune), că nu e nici de dorit, că ea este o sluţire teribilă a omului.
Pe de altă parte, moartea e un fenomen obişnuit în natură. Toate fiinţele se nasc, trăiesc şi mor.
Dar natura nu este totul. Noi, oamenii, suntem fiinţe care am descoperit de mii de ani că dincolo de natură sunt şi alte moduri de viaţă. Gândul vieţii veşnice e vechi, e de când lumea...
Dumnezeu ne-a invăţat de la inceput cum să trăim, iar nu cum să murim. Moartea a intrat în oameni şi in toată Creaţia printr-un accident: păcatul primilor oameni, al lui Adam şi al Evei. Păcăliţi de cineva care era şi este potrivnic Bunului Dumnezeu şi care, aşa cum aflăm din Evanghelia după Ioan, a fost de la inceput ucigaş de oameni.
Împotriva morţii şi a tuturor fricilor există un mare şi minunat remediu: dragostea.
Iubeşte, aşadar, cum te-or învăţa oamenii cei curaţi la inimă şi cum ne invaţă pe toţi Dumnezeu. Iubind, vei bate şi moartea şi fricile ei.
Numai să iubeşti până la capăt!

Si Dumnezeu vorbeste clar despre ,,moarte,, ca pedeapsa pt neascultarea primei perechi umane Adam si Eva , cand le-a zis , daca veti manca ,veti muri,, Pe cand Satan Diavolul le-a zis asa ,,Mancati ca NU VETI MURI,,,, Biblia vorbeste despre moarte ca despre un ,,dusman,, Ultimul dusman care va fii distrus va fii ,moartea,,

Si cum mai stai, dupa un an de zile cu frica de moarte? :)

Pana la urma cheia nu sta in profesoara ci in modul in care iti aplici practic credinta in viata de zi cu zi.

Duhovnic ai?
Canon de rugaciune faci?

Vezi viata de zi cu zi ca o multime de oportunitati de a pune Evanghelia in practica?

Draga Steliana,

E normal sa ne fie frica de moarte. Si mie imi este. Tuturor ne este frica, dar frica aceasta va deveni tot mai mica pe masura ce traim o viata placuta lui Dumnezeu, apropiata de El, apropiata de Iisus Hristos care este Viata noastra a tuturor.

Eu am suferit mult mult din cauza acestei frici si m-am rugat sa imi treaca, si intr-o zi mi-a venit un gand linistitor, care eu cred ca a fost inspirat de ingerul meu sa ma ajute: "Voi muri cand si cum va vrea Dumnezeu" Si atunci nu mai am eu grija asta, grija asta e a lui Dumnezeu. Asa cum nu am decis noi sa ne nastem, nu decidem noi nici asta.

Cred ca te va ajuta, ca si pe mine, sa te gandesti mult la Invierea Domnului, si sa sarbatoresti Pastile cu toata inima.
Te poate ajuta si sa citesti despre minunile sfintilor, chiar sa iti gasesti un sfant apropiat la care sa te rogi, asa vei vedea ca oamenii sfinti, desi nu traiesc cu trupul printre noi sunt vii de fapt.
Pe mine ma ajuta mult si sa aprind lumanari pentru cei morti, sa ma rog pentru ei, asa, in comuniune de rugaciune, sufletul se incredinteaza si mai mult de faptul ca sufletele oamenilor nu mor.

Roaga-te la ingerul pazitor, care tot timpul e cu tine, si spune de multe ori "Nascatoarea", Maica Domnului ne este alaturi cand o chemam "acum si in ceasul mortii noastre".

Si in incheiere, cuvinte ale unui mult iubit Episcop, de curand trecut la cele vesnice, IPS Justinian Chira

”Cum să-mi fie frică de moarte, când știu că dincolo de pragul morții mă așteaptă Stăpânul meu, Domnul și Dumnezeul meu Iisus Hristos?”

Mai cauta cuvinte de-ale lui cand poti.

Uite, citeste si aici ceva frumos, pentru mangaierea sufletului, pacat ca nu poti sa-i asculti vocea blanda si inteleapta, dar e bine si asa:

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/...stinian-chira/