O intrebare
 

Buna ziua am si eu o intrebare legata de divort si daca ce a facut sotia e acceptat:

Sotia mea a plecat de acasa in martie pentru alt barbat lasanduma pe mine si pe copil ea traiete cu acel barbat noi fiind inca casatoriti in proces de divort ea in luna octombrie a cununat impreuna cu amantul iubitul nu stiu cum sa ii zic in biserica nu ca martori la starea civila as vrea sa stiu si eu cum este posibil daca este acceptat asa ceva ea fiind inca casatorita legal cu mine va multumesc

Nasi la cununie sunt acceptati (dupa ultima circulara) doar soti casatoriti legal si cununati in Biserica Ortodoxa, doar ortodocsi amandoi.

Cu siguranta ca au mintit si nu au spus adevarul.

Iar cu divortul... vinovatii pentru divort intotdeauna sunt 2...

ai dreptate ca doi sunt vinovati dar ce sa fac eu nu eu am inceput divortul nu eu am plecat cu amanta eu doar am ramas cu copilul singur si m-am trezit dat in judecata pentru divort daca acesta este un pacat chiar nu inteleg ce pot face decat sa ma roga dumnezeu sa am o familie a mea nu si a altuia din cate stiu divortul pentru adulter este permis

Imi pare rau ca ati trecut prin asta, acum numai dumneavoastra puteti sti ce a-ti simtit sau ce simtiti pentru sotia dumneavoastra.

Nu stiu daca gresesc sau nu, dar tot timpul am fost de parere ca intr-o casnicie ori relatie orice se poate discuta, analiza, rezolva, cu exceptia a doua lucruri- minciuna si inselatoria!
Punandu-ma in locul dumneavoastra- când s-a ajuns la minciuna ori inselatorie, s-a depasit o anumita limita, si cale de intoarcere este foarte greu de gasit!

Oricum, e bine sa va mai ganditi, sa nu luati o decizie la nervi sau suparare, si apoi sa faceti ceea ce simtiti si ce credeti ca e mai bine.

a trecut aproape un an de cand a plecat cu amantul nu sunt nervos sa le dea dumnezeu sanatate din partea mea nui judec eu ii judeca dumnezeu intrebarea era cum e posibil sa cunune cu amantul in rest dumnezeu e sus si are grija de toti sper sa pot sa gasesc pe cineva care sa ma iubeasca si sa nu ma insele atat restu ce o vrea dumnezeu

Divortul, avand ca motiv adulterul, este permis iar tu, daca nu ai inselat la randul tau, nu ai nicio vina in fata lui Dumnezeu.

Chiar citeam zilele trecute cuvintele Sfantului Ioan Gura de Aur despre familie in general, despre cum trebuie sa se poarte sotii unul cu celalalt, despre desfranare/divort/adulter... cat de bine le spune, n-ai idee (oricine are sau doreste sa-si intemeieze o familie, sa-si cumpere o astfel de carte, scrisa de acest sfant!).

http://www.librariasophia.ro/carti-C...f-so-9553.html

Intr-o casnicie, in care s-a dat binecuvantarea lui Dumnezeu (prin Taina Sfintei Cununii - casatorie religioasa), cel care isi inseala partenerul ("oficial" sau in ascuns, fie si numai pentru o singura data ...) este considerat adulterin iar cel inselat are dreptul fie sa-si ierte partenerul si sa convietuiasca in continuare cu acela, fie sa se desparta de cel care a batjocorit unirea binecuvantata de Dumnezeu.

N-ai tu treaba cu pacatele ei - ca a cununat pe cineva, avand in dreapta un alt barbat decat sotul legitim. Ea va raspunde de pacatele pe care le face.

Acum, tu ai un copil de crescut - deci o mare responsabilitate! Mergi si cauta-ti un duhovnic, daca nu ai deja, si urmeaza sfaturile lui.

Ai grija sa nu iei o femeie care si-a lasat sau a fost lasata de barbatul cu care a fost casatorita in biserica (in afara de pricina de desfranare), deoarece aceea, daca se va casatori cu tine, savarseste adulter si tu odata cu ea! Mare grija! Doar daca si ea se gaseste intr-o situatie similara cu a ta, adica a fost inselata de sot cu altcineva, se poate recasatori, chiar daca fostul sot traieste inca.

Multi dintre noi ar trebuie sa avem in vedere cuvintele Mantuitorului cand spune:

Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii,
Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.

Şi El le-a zis: Oricine va lăsa pe femeia sa şi va lua alta, săvârşeşte adulter cu ea.
Iar femeia, de-şi va lăsa bărbatul ei şi se va mărita cu altul, săvârşeşte adulter.

Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, şi se va însura cu alta, săvârşeşte adulter; şi cine s-a însurat cu cea lăsată săvârşeşte adulter.

Căci femeia măritată e legată, prin lege, de bărbatul său atâta timp cât el trăieşte; iar dacă i-a murit bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului.
Deci, trăindu-i bărbatul, se va numi adulteră dacă va fi cu alt bărbat; iar dacă i-a murit bărbatul este liberă faţă de lege, ca să nu fie adulteră, luând un alt bărbat.

ms de sfaturi e foarte greu ce zici tu in ziua de azi cine te ia sa fie singura cu copil

Din ce am inteles, ca sa fie "ca la carte", te poti recasatori cu o femeie (cu sau fara copii dupa ea) care:
- n-a mai fost niciodata cununata in biserica;
- a fost casatorita, dar sotul s-a dovedit adulterin;
- este vaduva sau i-a plecat sotul la manastire (mai rar ultimul caz.. :)

Fii sigur ca Dumnezeu te va ajuta s-o scoti la capat, daca-L vei ruga!

Viitoarea sotie ar fi bine sa aiba "un suflet" bun, sa-ti iubeasca copilul si sa nu-l orapseasca; am intalnit un astfel de caz - o femeie a luat un barbat cu doi copii, a mai facut cu el inca doi si i-a crescut pe toti ca pe copiii ei, fara sa faca vreo diferenta intre acestia.

Fara referire la situatia ta, mai vreau sa aduc in discutie un aspect.

Pe de alta parte, Sf. Ioan Gura de Aur se intreba... asa, retoric, cum cineva, care a avut parte de nunta si a gustat din toate amaraciunile si greutatile unei vieti de familie, isi mai doreste sa se racasatoreasca. Si tot el concluziona ca singurul motiv este desfranarea.
De necrezut, vor spune unii! Dar oricate motive am invoca, se pare ca adevaratul motiv care ne mana sa incheiem noi legaturi este numai si numai desfranarea.

Cu toate acestea, Sf. Apostol Pavel salveaza situatia afirmand:
"Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca şi mine.
Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă."

http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=12&cap=7

sa dea dumnezeu sa fie asa dar e ff greu sa gasesti pe cineva sa te iubeasca cu adevarat in zilele noaste tote vor distractii bani multi stii cum e

Nici sa nu va ganditi sa divortati. Cum a spus preotul, cand v-a cununat ? Nu a spus ca o casatorie este o legatura pana la mormant ? Nu a spus asa: "pana cand moartea va va desparti" ? Sau, poate ca a spus "pana cand divortul va va desparti" ?

Amintiti-va ca ati promis, in fata lui Dumnezeu si a oamenilor, ca veti fi alaturi de sotia dv la bine si la rau. Ati fost alaturi de ea la bine, si acceptati divortul acum, cand ii este rau ? Fiindca sotiei dv ii este teribil de rau. Lasandu-si sotul legiuit, pe care singura l-a ales, traind in pacatul preacurviei si abandonandu-si copilul ea se afla intr-o asemenea stare a sufletului incat, daca Dumnezeu ar chema-o la El chiar astazi, ar trimite-o in torturile infernale timp de o vesnicie intreaga. Asta va doriti pentru sotia dv ? Ce stare mai rea se poate imagina pentru cineva ? Realizati ca ea este deasupra prapastiei putand oricand cadea in haurile din care nu exista intoarcere si dv vreti sa o lasati acolo ? Sunt convins ca, oricat de tare v-a suparat, daca ati auzi ca si-a rupt piciorul ati alerga la spital, sa-i aduceti un buchet de flori si o incurajare. Iar daca ati sti ca e sub respiratie auxiliara, viata ei depinzand de un tub de oxigen, ati fi in cea mai mare tulburare, rugandu-l pe Dumnezeu sa o ajute si nu ati mai pleca de langa ea. Dar ei i s-a intamplat un lucru infinit mai rau decat o fractura de membru inferior. Ea a taiat legatura cu Dumnezeu, care e oxigenul nostru, legatura fara de care sufletul nu poate respira. Eu nu cred ca sunteti atat de rau incat sa va doriti damnarea perpetua pentru sotia dv!

Asa ca imbracati-va, parfumati-va, vedeti cum faceti sa va recuceriti sotia! Cand spun ca e in ghearele mortii, nu folosesc o figura de stil. Se poate sa dureze. Luni si chiar ani. Nebunia nu trece chiar asa de usor. Rugati-va lui Dumnezeu sa va dea harul perserverentei si roada indelungii rabdari. Rugati-va si la Sfanta Fecioara, mediatoarea, aparatoarea familiilor. Se va bucura auzind ca vreti sa va salvati casnicia si va va ajuta asa cum numai ea stie. Paziti legea lui Dumnezeu, bucurati-va ca aveti un copil cu dv, pe care il puteti creste in iubire de Domnul, rugati-va, postiti si oferiti Liturghii pentru sotia dv si Acela care a trezit-o la realitate pe Maria Magdalena, facand din ea o mare sfanta, se va ocupa si de sotia dv. Pana atunci, nu sunteti singur: in amaraciune si deznadejde, primiti-L pe Spiritul Consolator si lasati-va de El umplut din camara fara sfarsit a bunatatilor Sale.

Asa sa va ajute Dumnezeu!

Eu am inteles si sunt perfect de acord ca sa fii alaturi de sotia ta la bine si la rau, sa o sprijini, sa o sustii, etc, dar in momentul in care aceasta te-a inselat si s-a dus cu alt barbat, deja s-a depasit o anumita limita si nu stiu daca mai poate fi vorba de impacare!

Acum nu stiu care barbat ar putea trece peste asa ceva- pentru ca in momentul in care sotia ta face lucrul asta, atunci e clar ca nu te mai iubeste, ori sa stai cu o femeie care nu te iubeste aia nu se mai cheama casatorie!

Sunt pentru discutii, dialog, sunt convins ca daca exista bunavointa si iubire orice problema sau neintelegere se poate discuta si rezolva, mai putin doua lucruri- minciuna si inselatoria! Atunci s-a cam rupt filmul!

Mihnea...wow...
Dumneata ai avea taria de caracter sa faci ce ai scris, daca, Doamne fereste! ti s-ar intampla chestia asta?
Adica femeia aia a plecat cu amantu' si si-a lasat barbatul cu copilul si tot el sa lupte a o recucereasca? Oare nu ar ajunge el bataia ei de joc? Oare asta e scopul casatoriei, ca unul sa fie bataia de joc a celuilalt? Pentru ca, vezi tu, daca mergi dupa ala/aia care te-a lasat pentru altcineva, si, sa zicem il/o recuceresti si vine inapoi, oare nu va mai afce aceeasi chestie pentru ca stie ca esti fraiera/fraier si oricum il/o ierti?

Si ea a promis. Ea si-a incalcat promisiunea iar el are tot dreptul sa accepte divortul; e indreptatit sa o faca i sa-si creasca copilul in liniste; daca se impaca si femeia o ia de la capat, cum creste copilul acela?! ce invata de la mma-sa?!
Eu, chiar ca femeie, n-asputea trece peste asa ceva, sami plece sotul cu o amanta si eu sa-l "aduc" inapoi... Un barbt cred ca si mai greu ar face asta...

Iar apare disputa dorinta vs. credinta si se incearca o contopire a acestora. Domnul Mihnea si-a argumentat pozitia citand din invataturile sfinte. Fara suparare, dar si eu stiu cam acelasi lucru cu ce spune dansul. Stiu ca un preot, spre exemplu, divorteaza extrem de greu, cu accept special din partea ierarhilor.
Aici nu este vorba despre ce ni se pare noua ca fiind normal sau anormal, bun sau rau. Este vorba despre juraminte, porunci, dogme care nu prevad exceptii, precum legile juridice, decat daca dorim noi sa facem asta, cu de la sine putere. Alterarea invatamintelor conform propriilor dorinte nu mi se pare cinstita.

Eu nu inteleg totusi de ce exista dispute pe teme atat de comune, precum cea a divortului. Nu vorbim despre lucruri ce tin de finete intelectuala/spirituala. Inteleg ca aceste dezbateri sa aibe loc intr-un cadru in care astfel de aspecte sunt la latitudinea fiecaruia, dar in cardul unei religii care reglementeaza destul de clar astfel de aspecte ar trebui sa existe un consens.

Afirmatia de la sfarsit are o usoara tenta de misoginism :). Stiu ca nu e vina ta, ci mai degraba a istoriei. Un barbat nu are dreptul sa treaca mai greu decat o femeie peste adulter si in niciun caz nu trebuie sa aibe parte de intelegere mai mult decat o femeie aflata in aceeasi situatie.

pentru copil treci peste orice ca sa aibe doi parinti credetima am incercat sa trec am iertat dar degeaba cel mai bine in cazul meu este sa incerc sa ii ofer o mama cu toate ca imi este foarte frica problema este alta eu cu o persoana care sa da credincioasa si traieste numai in pacat nu as mai putea fi cum eu in 5 ani nu am inselat-o si tentatii sunt zilnice am iertat-o o data nu a vrut sa se intoarca a marit prapastia cununand cu amantul pe niste prieteni de ai lor mai bine o iau de la 0 cu dumnezeu inainte

ma rog la dumnezeu sa imi dea tarie sa trecsi peste asta si sa gasesc o femeie care ca ma iubeasca sa o iubesc si sa fac o casa ceea ce nu am reusit pana acum o casa=o familie

Nu e vorba neaparar de bataie de joc sau de orgolii, pana la urma, daca ea chiar s-ar intoarce si el ar primi-o inapoi, cu siguranta nu ar mai avea indrazneala, si nici dorinta de a-l parasi din nou...
Problema e insa ca oricatar astepta-o el si s-ar ruga sa se intoarca, e foarte posibil ca asta sa nu se mai intample niciodata...si atunci ce faci?

Cand am avut niste probleme si am fost sa consult un medic de la spitalul de psihiatrie, am intalnit pe holurile spitalului un barbat, destul de tanar, care avea o asemea problema, desi era 8 dimineata, ca de ce l-a parasit femeia pentru altul, ca el inca o iubeste, daca am un telefon sa-i dau sa o sune...initial mi s-a facut mila de el, si i-as fi dat, dar mi-a fost frica sa nu ma certe doctorul; apoi mi-am dat seama ce prostie as fi facut, cine stie cat o terorizase cu telefoane si nu numai, de ajunsese internat acolo ( si fara telefon); acum, pe bune, cu asa atitudine, ce femeie ar mai fi vrut macar sa vorbeasca cu el, daramite sa se intoarca la el??? Asta daca nu cumva avusese chiar motive destul de serioase sa plece...

In fine, cu siguranta nu e cazul, dar mare atentie ca nimeni nu e imun la asa ceva, si uneori suntem la o distanta periculos de mica, fara chiar sa ne dam seama ....


Poate ar fi mai bine sa iertam pe cel care a gresit, si sa ne rugam sa-l ierte si Dumnezeu, si asta e, sa fie fericit acolo unde e, si cu cine e, poate ii e mai bine cu celalalt decat i-a fost cu noi, etc...
Vazand ca noi am iertat, si ca ne purtam in continuare cu bunatate, si de ce nu eleganta, fara resentimente, poate asa isi da seama mai usor ca a gresit fata de noi si ne-a facut rau, si poate se caiesc si isi cer iertare si ne impacam, chiar daca nu mai suntem impreuna ca cuplu, ramanem totusi " frati"...
Daca insa continuam sa le facem reprosuri si sa-i amenintam, si sa-i vorbim de rau pe unde apucam, sa-i improscam cu noroi, atunci si ei vor scoate la iveala greseli si defecte ale noastre, si se vor mai ridica si cu pretentii, sa ne mai ia si ce ne-a mai ramas ( copilul, casa, etc, Doamne fereste)....

Si legea e lege pentru toata lumea, insa un judecator poate, in functie de circumstante, sa dea o pedeapsa mai mica sau mai mare, sau chiar sa achite. La fel cum poate decide, in timp, si scurtarea pedepsei sau eliberarea pe baza de buna purtare...
Acelasi lucru il poate face si un duhovnic, pe considerente asemanatoare.
Cum va judeca Dumnezeu, acum nu stim, si nimeni nu poate pretinde ca stie, speram insa ca drept, -poate mult mai drept si nepartinitor decat o putem face noi vreodara -dar ca va tine si El cont de toti factorii implicati si de toate circumstantele. ( ma rog, dei sa tii cont de circumstante poate insemna safii partinitor; si poate iarasi nu suntem noi in masura sa intelegem si noi macar sa ne inchipuim conceptul de dreptate absolta...acum nu stim cui ar folosi si la ce, ca cineva care si-a parasitsotul sa ajunga in iad, poate doar daca din cauza asta s-o fi iscat vreun razboi cu mii de victime..,)...
Daca am aplica orbeste litera legii, am fi asemeni fariseilor, pe care Insusi Mantuitorul i-a condamnat pentru impietrirea inimii lor....

Corinusha, barbatul e ca bondarul. Azi aici, maine in patul alteia.

Permanent distras de o floare mai ... aratoasa, mai gustoasa. Permanent gustand dintr-o floare si dintr-o miere mai diferita de ce a mancat acasa.
Barbatul este nestatornic si biologic in fiinta lui are pacatul desfranarii lucrand.

Dar femeia este cu totul altfel. Este rationala, echilibrata, constiincioasa, infipta bine in problemele vietii. Iar femeia se supune barbatului instinctiv.

Aici este problema complet asimetrica a fidelitatii intre parteneri.


Daca un barbat inseala atunci poate este un gura casca, care s-a agitat la o femeie si nu a stiut sa se tina in frau, si ai putea sa-i spui usor, "bai gura casca, tineti si tu obiectul acasa... si nu te mai uita la prostii, ia intoarce capul de la crve" iar femeia lui ar trebui sa se ingrijeasca si sa-i ofere femininitatea si senzualitatea de care un barbat are nevoie, pt ca si ea cu siguranta nu-i ofera ce are nevoie... Nu poti sa stai langa muma padurii si sa zici ca o iubesti.

Iar daca o femeie inseala, inseala pentru ca s-a supus psihic unui alt barbat la care a gasit... altceva. Nu pentru partea fizica.

Ori un bondar ratacit il aduci acasa si trebuie doar sa-i intorci capul. Da, a gresit, dar.... asa e bondarul, trebuia educat mai bine, ceva bun are si el, dar se iarta mai usor o greseala din asta.
Dar pentru o femeie care psihic nu mai este a barbatului ei.... si care a acceptat dominatia altuia nu prea mai ai ce sa-i faci. E plecata deja, e dusa cu toata fiinta ei la altul.

Chiar sunt curios de raspunsul tau....

Imi pare rau- dar aici nu sunt de acord cu dumneavoastra! Un barbat, matur din punct de vedere fizic si psihic si intreg la minte, atunci cand iubeste cu adevarat o femeie (nu vorbesc de aventuri de-o noapte sau alte prostii; ci efectiv sa simti treaba asta), indiferent de circumstante si imprejurari, nicioadata NU se va uita la alta femeie!
Chiar daca circumstantele ar fi de genul ca esti plecat in delegatie in alt oras, sau esti sofer de cursa lunga (poate mai dificil in cazul marinarilor), si seara dupa ce lasi autocamionul la garaj si te duci ca omul si faci un chef cu colegii de munca, chiar daca esti "incalzit" mai bine, chiar daca lautaru' iti mai canta la urechi una de "inima albastra", chiar daca ospatarita arata mai bine, tot NU ti-ai insela femeia iubita!

Da.... ai dreptate. Pe hartie asa este. Si te rog sa numeri si tu "barbatii adevarati". O sa-ti ajunga o singura mana.

Si apropo: barbatii adevarati sunt cei incercati in ispita. Barbatii adevarati de care vorbesti banuiesc ca au trecut prin multe ispite virtuale.


Vorba e vorba, iar virtutea adevarata in focul ispitei se dovedeste. 99% din barbati ar cadea la o femeie mai frumoasa, intr-un context mai izolat, fara discutie. Mai vorbim dupa ce stai o noapte singur cu o blonda, in aceeasi camera pe motiv ca... si se da la tine, despre barbatie si altele.

Poate aici vorbim despre barbati intelepti - care stiu sa se pazeasca; despre barbati virtuosi - incercati in ispita. Si intelepciune te poate pazi de ispita, la fel ca virtutea... daca esti slab, te poti pazi fugind.

grad de rudenie spirituala
 

bunica fetei pe care o iubesc m-a botezat. Ma pot casatori cu ea?

Cu bunica ? Vrei sa te casatoresti cu bunica ?

nu cu bunica ei, doamne fereste (e sora la manastire acum). daca este posibil sa ma casatoresc cu nepoata ei