Parinti
 

hmmmmm..,,

Pai si tu chiar asa,ai fi in stare sa faci si sa iei decizii pe baza a unor sfaturi date de oameni necunoscuti pe internet sau doresti sa vezi daca mai gasesti persoane care te aproba?
Cum sa-ti dam noi sfaturi daca sa-ti parasesti parintii sau nu?
Te controleaza pt ca ascunzi chestii de mama ta,daca ati fi cat de cat intr-o relatie deschisa si nu i-ai ascunde unele lucruri nu ar mai fi curioasa.

O sa vezi cu timpul ca nimeni nu este mai aproape de tine decat parintii sau bunicii;ei vor fi singurii care nu te vor judeca si nu-ti vor intoarce spatele cand toata lumea o va face;lumea este straina,parintii sunt ai tai cat traiesc si traiesti.
Fa pace cu ei,fiti prieteni.

Yasmina, din pacate exista si cazurile care sunt asa-zisele exceptii. Chiar exista parinti care numai parinti nu pot fi numiti. Nu zic ca e cazul ei; nu as avea cum, pentru ca nu avem suficiente detalii.

Dar sa iti caute prin lucruri un parinte e groaznic; am trecut si eu prin asta. Nici macar nu stia ce cauta; nici macar nu stiam ce cauta...dar ea cauta sa afle...habar nu am ce; si daca gasea orice chestie cat de mica care sa nu ii convina venea scandalul; probabil efectiv avea chef de cearta in momentele alea... Nu stiu, sincer, dar mi se pare cel putin aberant sa cauti in lucrurile altora, idiferent ca este vorba despre parinte, copil, iubit, sot etc. E vorba despre intimitatea personala care iti e incalcata. Mama are scuza ca e pur si simplu curioasa si vrea sa controleze tot, sa stie tot. Asa e ea, n-ai ce-i face; asa e si cu tata.

De exemplu, eu cu sotul am stat la ai mei imediat dupa nunta, dar mai mult de 2 luni si jumatate nu am rezistat eu, si am vorbit cu sotul, astfel ca am decis sa ne mutam in chirie. Pur si simplu mama cauta prin camera, prin genti, peste tot, inclusiv la sotul prin lucruri; apoi daca nu ii convenea ceva la el (ca de exemplu, lucrur banal, nu ii e foame si nu mananca, sau ca dorme prea mult in opinia ei), nu i-o zicea lui, ci mi-o zicea mie, desi i-am zis de 1000 de ori sa inceteze sa-mi zica mie ce nu-i convine la el. Daca cumva vroiam sa iesim si noi ca doi oameni normali in oras (oricum nu o faceam des, ci gen 1-2 ori pe saptamana, in weekend) ne reprosa ca in loc sa ii dam ei sa ne tina banii (sa ii adunam), noi iesim, se lua de mine daca cumva sotul lucra si eu ieseam cu o prietena la cafeneaua din colt la o cafea ca cica :"Vaiii, dar cum sa iesi din casa, ca sotul iti lucreaza; ce-o sa zica lumea ca te vede fara el?!" Si eu pur si simplu simteam ca o iau razna. Asa ca ne-am mutat.
Culmea, desi a fost o mutare cu munti de scandal, acum am in sfarsit o relatie normala cu parintii mei; dupa 23 de ani am reusit sa avem o relatie normala; o relatie in care nu imi mai poate reprosa fiecare miscare, o relatie in care, in sfarsit, nu ma ma controleaza la fiecare pas;o relatie in care nu ma mai vad ai ai ca avand 12 ani si o relatie in care sunt si eu mult mai deschisa sa vorbesc cu ei mai multe decat inainte si sa le cer sfaturi. Intr-adevar inca exista lucruri care nu i le spun (pentru ca pur si simplu nu are de ce sa le stie; sunt personale), lucruri care daca ramaneam cu ai mei le afla, fie prin ascultat pe la usi, fie prin cotrobait probabil, si iesea scandal din ceva ce efectiv nu ii intereseaza si nu ii afecteaza.

La noi a fost mai bine, pentru ca ai mei eram pur si simplu blocati la ideea ca nu sunt destul de mare si matura; s-au blocat la varsta mea de vreo 13-14-15 ani si simteau nevoia sa ma controleze total; ei bine, noi am gasit moddul corect de a schimba asta.

Dar asta nu inseamna ca sta e o prblema generala pentru toata lumea.

Ia aminte la cuvintele acestei doine populare romanesti:
https://www.youtube.com/watch?v=zpc5VPHA-Hw

Te cam santajeaza emotionala mama ta bine de tot. SI nu prea observi asta.
Este o santajista pentru ca a invatat ca asta merge cu tine.

Iar tu esti prea sensibila si reactionezi la santaj.

1. Primul pas ? Nu mai iei in serios santajul emotional continuu la care esti supusa.

2. Pasul 2 - ii spui clar ca nu merge cu santajul.

3. Pasul 3 - dovedesti clar ca esti matura, ca esti capabila de a decide pentru tine, de a decide corect pentru tine.

Pana nu te vei comporta matur, nici ea nu te va respecta, nici tu pe tine.

Si ca sa inchei intr-un ton vesel: FII BARBATA JOITO !!!

hmmmmm....

Daca incerci sa-ti faci o viata a ta si sa-ti gasesti un drum in viata, nu inseamna ca ai parasi-o! Sunt pentru si este normal a aveea relatii apropiate cu parintii, a-i ajuta la nevoie, a-i sprijini, etc, dar sunt impotriva tendintei unor parinti de a dori sa controleze viata copiilor lor, chiar si dupa ce acestia au deja o anumita varsta!

Acum este adevarat ca daca copilul ar merge pe cai gresite (care ar intra in sfera faptelor antisociate sau a infractionalitatii), atunci parintele ar trebui sa intervina! Insa nu cred sa fie cazul de fata.

Acum ma gândesc ca avand o anumita varsta, cred ca stii cam spre ce ai vrea sa te indrepti in viata, pe plan profesional- in ce domeniu de activitate ai vrea sa lucrezi, ce fel de serviciu ai vrea sa ai, in ce loc.

Trebuie sa-ti pastrezi calmul, sa-i arati mamei tale ca in linii mari stii ce vrei in viata, iar apoi sa aveti o discutie calma, cu argumente, in care sa-i explici punctul tau de vedere.

Pana la urma nu cred ca mama ta iti vrea raul- iar o discutie intre doi oameni maturi poate lamuri lucrurile.

hmmmmmm...

Stiu ca noi, ca niste buni crestini, trebuie sa o invatam doar de ascultare, dar din pacate, oamenii fac si lucruri care provoaca suferinta, fara o rea vointa, ce-i drept.

Genul asta de parinti controlori, extremi de posesivi, care apeleaza la santaj emotional, exista peste tot. Nu fac asta din lipsa de iubire, poate chiar prea multa iubire cateodata, insa toate abordarile astea civilizate, discutii ca intre adulti, nu au niciun sort de izbanda daca persoanele care tocmai ar fi trebuit sa fie mature, se comporta ca niste copii rasfatati.

Relatiile de genul asta se numesc relatii toxice si nu sunt rare astfel de situatii, din pacate.

Pe un om nu il poti schimba, mai ales pe parintele tau, insa iti poti impune anumite granite, bariere, astfel incat sa iti recastigi intimitatea si independenta, data chiar de Bunul Dumnezeu.

Primul pas este evitarea certurilor. Trebuie sa lasi de la tine si sa incerci tu sa dai dovada de maturitate, ca poti gestiona o astfel de situatie si atunci si cei din jurul tau percep schimbarea asta a ta, ca o maturizare.

In cazul asta, trebuie intai un serviciu stabil, deoarece a locui singur/singura, cu chirie, presupune anumire cheltuieli.

hmmmmmmm,,,

Poate primul pas ar fi sa stabilesti o pozitie clara cu mama ta.

Se baga pana la punctul X in viata ta. Discutati ca partenere de acum inainte nu ca santajist-santajat.

Iar apoi usor usor sa fii pe picioarele tale. Pentru ca ai fost sub aripa mamei ar fi bine sa te mai consulti cu ea...

Ai grija insa in casa CUI te muti! Preferabil ar fi intr-a ta, fie ea si cu chirie....
Ca daca te muti la o prietena/prieten...sa nu dai din lac in put. Pt ca atunci santajul va fi la patrat :(...

Din pacate, sunt si parinti, familii care te judeca, am intalnit cazuri :(
Noi se pare ca am avut noroc :)

Stai savezi cum te mai santajeaza unul strain mai ales sa afle ca a mai facut-o cineva inaintea lui, si tie deja ti-e frica de parinti, ai fugit de ei, deci, teoretic, nu mai ai unde sa te intoci :(....
Cumva, inconstient poate, oamenii simt ca esti susceptibil la santaj, si nu se dau inapoi sa foloseasca asta pentru a-si atinge scopurile....

Mergi la un duhovnic si povesteste-i toate chestiile astea.

hmmmmm....

Problema este la tine, nu este la mama ta. Din cauza ca tu tratezi gresit o situatia, toata situatia respectiva se duce de rapa. Tu creezi toata problema si situatia.

Ce trebuie sa faci ?


Pozitioneaza-te corect in situatie. Daca vrei sa fii tratata ca un adult, comporta-te ca un adult.
Opreste lamentarile astea pe care doar copiii le fac. Comporta-te ca un matur/adult pt a fi tratata ca un adult.

Orice s-ar discuta, discuta ca un adult, ca un om matur. Ia decizii corecte si nu copilaresti. Rapunde pentru viata ta, pentru tine, pentru tot ce e al tau.


Chestia asta nu se rezolva cu "rabdare". Se rezolva prin indreptarea suruburilor in capul tau. Nu poti sa ai rabdare cu un santajist. La un moment dat trebuie sa indrepti situatia nu sa astepti ca toti sa taca din gura sau sa plece din casa.... asta nu e o solutie.
Trebuie sa fii mai matura (nu incapatanata, exagerata) si asta o sa schimbe totul in casa.

Nu ai cum sa rezolvi nimic daca esti o plangacioasa care ... se plange tot timpul. Scuze ca o zic asa pe fata (poate exagerez) dar nu rezolvi nimic daca nu afli adevarul.

Chiar sunt parinti care inca isi vad copiii ca pe niste tanci e 14 ani, indiferent ce si cum si singura solutie in cazul asta e sa o iei pe un drum propriu, sau pur si simplu sa nu mai bagi inseama nimic din ceiti spune mama ta si sava vedeti cat ma rar. La mine a mers o problema. Cand n-am mai aut alta solutie, ma luam frumos dimineata, plecam la lucru, apoi veneam acasa si ma inhideam in camera. Daca venea cu ceva reprosuri sau sa ma intrebe ce-i cu mine de mai mai vorbesc etc, m luam si plecam afara si ma intorceam seara. Dar, nu va functiona chestia asta mai mult de cateva zile, pt ca inevitabil seva ajungela reprosuri si mai mari, posibil la jigniri in plus etc.

Totusi, cati ani ai? Iti permiti sa te muti cu chirie, ai loc de munca?

Ba sa stii ca aceasta schimbare de care zici si tu si pe care trebuie sa o perceapa si mama ei, necesita timp. Nu te poti schimba peste noapte. Deci da, e nevoie de rabdare, este o perioada de tranzitie, care are loc in viata unui om la un moment dat.

Daca ea este pregatita sa treaca de la copil la un adult, asta e alta discutie.
Oricum eu cred ca e nevoie de mai multa indrumare decat niste sfaturi date de noi pe un forum.

Trebuie intai ea sa perceapa schimbarea asta, sa se poata maturiza si apoi cei din jurul ei.

Dar pasul cu mutarea mi se pare de bun augur pentru ca oricum ai da-o, invatatul sa traiesti singur, te maturizeaza.

De ce nu evaluati corect situatia.Sunt parinti care nu se poarta frumos cu copiii lor ,ii jignesc ,ii subestimeaza ,si asta are consecinte negative asupra dezvoltarii psihice a copilului.
E o arta sa iti educi corect copilul .
Dar altceva nu are ce face ,chiar daca am dreptate sa rabde cu rugaciune si Dumnezeu le va aranja in vreun fel.Faptul ca are duhovnic in vremurile astea de apostazie ,mai ales in randul tinerilor , spune ceva.
Exista preoti imbunatatiti unde poate sa ceara un sfat .

hmmmmmm,,,

Important este sa-ti gasesti linistea sufleteasca, si daca acest lucru nu se poate realiza decat plecând de acasa, atunci asta este!

Insa trebuie mare atentie in ce persoane iti pui încrederea dupa asta, pentru ca se gasesc din pacate multi rauvoitori sau oameni care cauta sa profite!

Oricum, eu iti doresc mult succes si rabdare sa gasesti aceasta liniste sufleteasca!

hmmmmmm....

hmmmmmm...

Andra, în primul rând La Mulți Ani de Sfântul Andrei !

În privinta părintilor, până te măriti eu zic să stai acasă că stai bine. O să treacă si frecusurile astea cu mama. Doamne ajută!

Eu nu inteleg de ce sa pleci de acasa asa cu cearta si scandal ce nu oamenii maturi nu pot discuta omeneste tu si mama ta nu puteti sa rezolvati problemele cu vorba buna? Doamne ca doar acolo ai crescut, eu zic sa te cercetezi pe tine intii poate gresesti nu cred ca mama ta iti vrea raul. Cred ca te-ai indragostit si acum nu mai asculti parerea parintilor, cam asa fac toti cei indragostiti care nu mai vad in jur, ai grija sa nu regreti.