"Ajutorul" acesta este neplacut Domnului?
 

Revin cu un alt subiect care as vrea sa stiu cate ceva.Sora mea este mai mica decat mine,casatorita,de altfel si casnicia ei este mai dificila,dar este mai "avuta material".Ea are tot ce I-ar trebui si vazand ca parintii nostri nu se pot descurca ii ajuta.Dar cum (fara sa stie sotul ei) mai pune cate 5 lei deoparte,minte ca si-a cumparat un medicament,ca si-a luat o haina,,ca a costat mai mult cutare lucru si asa strange banuti si ii ia mamei de mancare,alimente,o haina care nu o are,o masina de spalat semi-automata caci biata de ea avea dureri de oase si maini si nu mai putea spala,ba chiar anul acesta auzind ca tata este bolnav si ca doctorii I-au spus ca daca mai fumeaza va muri,maicuta mea a inceput a plange ca nu are bani sa ia cele necesare,ca ce va face,unde va cere,cine ii va da.Surioara mea la fel a strans ban pe ban,fara sa stie sotul ei si a pus ceva deoparte catdecat sa fie acolo Doamne frest in caz de vreun necaz.Intrebarea mare este...E un pacat grav ceea ce face sora mea?Faptul ca "piteste bani" sa ajute parintii?Poate acest lucru sa se intoarca prin rau in casa ei si anume certuri neintelegeri,boala la copii sau rau in familia parintilor mei?Sa li se intample accidente,boli,,parintilor,darorita faptului ca accepta bani de la ea care sunt "furati" din familia ei?

Recent a fost sărbătorită sfânta Filofteia, o copilă care, iubindu-L pe Hristos Îl asculta pe Acesta, făcând milostenie pe ascuns, pentru că tatăl său și mama sa vitregă erau împotrivă.

Deci întâi este ascultarea de Dumnezeu, iar cea față de om numai în această ordine, dacă și el ascultă de Dumnezeu.

În ce privește teama de consecințele nefaste, o găsesc nejustificată în situația de față, având în vedere dragostea lui Dumnezeu pentru noi, care chiar și pe cel ce păcătuiește îl iubește și îl vrea mântuit. Sigur, depărtarea noastră de Dumnezeu, prin păcat, dă loc și putere vrăjmașului asupra noastră. Dar a avea o inimă milostivă nu te depărtează de El, ci te apropie.

Nu vad de ce ar fi un pacat asa mare. Nu zic ca n-ar fi pacat deloc (in opinia unora ce putin), dar nu cred ca e atat de mare incat sa afecteze pe viitor. Totusi, nu e vorba de sume enorme; si nici macar nu sunt sume furate, pentru ca si sora ta are draptul la bani din venitul familiei, ce putin teoretic; si o face cu un rost, nu ia aia 5-6 lei care ii aduna zilnic ca sa-i dea pe nebunii, ci face un bine cu ei.
Eu personal nu vad in asta pacat deloc, dar asta e doar opinia mea.
Sotul ei nu e de acord sa o ajute pe soacra?!

Cand o sa ii spun surorii mele o sa se simta mai linistita,caci biata de ea mereu ma intreba daca va avea de suferit pentru ceea ce face,ca de multe ori se simte prost si I e frica ca tatal nostru s-au mama sa nu pateasca ceva rau din suma pe care o primesc si ajutorul care ea il ofera pentru ei.Si sotul ei este o alta fire si nu vrea sa dea nimic nimanui.Spune ca fiecare sa se descurce. :(

Urata mentalitate are cumnatul tau, dar asta e, oamenii sunt diferiti, iar diferentele pot fi si nu tocmai placute.
Dar sincer, sora ta face tot posibilul sa fie bine pe ambele parti si chiar reuseste asta. Asa ca, eu personal, o felicit pentru ceea ce face si ii doresc sa ramana la fel. Cand ajuti faci un lucru bun, indiferent cum ajuti; iar, sa fim seriosi, acei 4-5-6 lei care ii pune deoparte din cumparaturi nu sunt o suma enorma, astfel incat sa se simta si e mult mai bine ca acei banuti sa mearga undeva unde e nevoie, pentru ca acei banuti oricum s-ar fi dus pe altceva, poate chiar pe lucruri nefolositoare. Sora ta ii investeste, pot sa zic, in ceva folositor, si bravo ei. E o femeie de laudat.

Ma bucur din suflet ca nu este atat de grav,si o sa ne mai scoatem din cap ideeile ca daca se intampla ceva rau poate fi din aceasta cauza.Nu stiu daca merita felicitari,dar ne iubim parinti foarte mult si vrem sa le facem numai bine si sa ii facem feritici si mandri de noi!Chiar daca din pacate recurgem la astfel de gesturi.

Fiecare lucru trebuie facut cu echilibru in viata.

1. A ajuta pe cineva este un lucru bun. A ajuta parintii este o datorie. E bine sa ajute. Asta este o fapta buna si nu pacat.

2. Ajutorul trebuie facut "la vedere".
Daca afla barbatu-su ca scoate bani din casa prin spate nu o sa-i fie bine.
Depinde de barbat: unul o rupe in bataie, unul o cearta. Scandal oricum o sa iasa.
Asta este o greseala si din punctul meu de vedere nu cred ca trebuie procedat asa.

Isi poate sparge casa cu lucrul asta. Daca face asta pe ascuns cu siguranta ca are un motiv - barbat rau,... etc; asa ca daca ala afla sa nu o umfle cu bataia.

A scoate bani din casa pe termen lung, constant, fara acordul celuilalt e gresit indiferent de suma. Mai ales cand cel de langa tine chiar este langa tine intr-o forma sau alta. Parerea mea.


Cel mai frumos este sa spuna clar barbatului ei ca din cand in cand mai cumpara si ea "mai putin" pentru parintii ei. Sa zica ca da, dar nu pe real, sa nu-l supere pe ala.
Si sa nu se vada chiar asa de tare. Sa stie ca scoate 10 lei si atat.

Nici ca se putea sa sfatuiesti mai gresit!

florentina2014 - am citit cu bucurie despre faptele bune ale surorii tale! Sa-i dea Dumnezeu sanatate, tarie si minte luminata sa continue cu astfel de virtuti!!

Daca era vorba de ajutat parinti lui tot asa proceda, adica "fiecare cu familia lui"?

Si daca peste ... 2 luni vine toata batuta cu un post pe forum de genul, 2 dinti lipsa si altele... ? Si casa sparta ? Raspunzi tu pentru binefacerile facute si dintii lipsa ?

Crestinii sunt invatati in primul rand sa faca binele si adevarul. Si sa-l faca la vedere, cum l-a facut Hristos. In special in casnicie.

Eu zic ca se poate cu siguranta face acest lucru la vedere si asta zic; sa-si anunte sotul ca isi mai ajuta cate putin mama. Sa micsoreze si sa minimizeze ce face, dar sa-l anunte, sa stie si el.

Daca sotul afla dupa 1-2 ani de zile ca sotia prin spate a scos bani din casa nu va mai avea incredere in veci in ea . Ori increderea este temelie a casniciei. Iar a scoate bani din casa fara stirea celuilalt este un lucru serios.



Casnicia este primul lucru de care trebuie avut grija. Iar ajutorarea trebuie facuta fara sa-ti spargi casa.
Iar daca este o casnicie corecta, cu siguranta ca acest lucru (ajutorarea) se poate face in 2 si nu pe la spate.

Iar virtutea maxima este echilibrul si intelepciunea. Se poate face binele si "pe corect".

Stii care e frumusetea? Ca n-a venit sa ceara sfat aici altfel, din cauza postarilor tale, ar fi existat pericolul sa nu-si mai asculte inima si constiinta; sa stea bine-mersi stiindu-i pe ai ei in lipsuri fiindca risca ... Cata ipocrizie sa aiba cineva ca sa-si gaseasca scuze in randurile tale?!

"Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască?
Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele,
Şi cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în pace! Încălziţi-vă şi vă săturaţi, dar nu le daţi cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul?
Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi.
Dar va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta, din faptele mele, credinţa mea.
Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură.
Vrei însă să înţelegi, omule nesocotit, că credinţa fără de fapte moartă este?"

"Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.
Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta,
Ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie."

("Bărbatul tău, cel răsfăţat şi trăit în alintare, va privi cu ochi nemilostivi la fratele său; la soţia de la sânul său şi la ceilalţi copii ai săi")

Faptul ca sora dumneavoastra strange bani ca sa-si ajute parintii nu poate fi decat de apreciat!

Insa ce este neplacut si totusi nu mi se pare normal este ca trebuie sa ascunda acest lucru de sotul ei! Pur si simplu cred ca atunci cand te-ai casatorit cu cineva, normal este sa o intelegi, sa o ajuti si sa-i fii alaturi! Daca ajungi sa-ti fie frica, si sa nu poti impartasi cu sotul sau sotia necazurile sau bucuriile din viata, atunci nu e bine.

Tu esti cel care spargi casa si scoti dintii.
Mai bine baga tu mana in buzunar si scoate ”ceva” ca sa nu se lase cu dinti lipsa.

Iisus Hristos nu e echilibrat, e desavarsit.
La fel si vaduva care a dat cei doi banuti(tot ce avea) la cutia milei din biserica, n-a fost maxim-virtuoasa (”echilibrata”) ca bogatii...


Cine esti tu sa judeci(pe consecinte iluzorii tendentioase) ce e ”corect” si ce nu?
Tocmai ghilimelele pe care le-ai pus la pe corect te dau de gol ca e incorecta judecata ta.

Dragi mei nu pot decat sa va multumesc din suflet pentru sfaturi si pot spune pentru sustinere.Sora mea a spus ca nu poate si nu o lasa inima sa stie ca ea se faleste in de toate,mancare ,lucruri material iar parintii nostri nu au.O sa ii ajute atat timp cat va putea si ii va cere iertare Domnului daca greseste si ia pe ascuns,dar atunci cand persoana de langa tine si anume sotul nu vrea sa dea nici un ac nici in stanga nici in dreapta,,asta este,,mai faci si fara sa stie.

Stii, nu toti oamenii sunt ideali si "asa cum AR trebui"; iar cand ai de ales intre a ajuta pe cineva, mai ales parintii si a nu o face ca nu te lasa sotul, eu cred ca orice om normal la cap alege sa ajute intr-ascuns. Cum ziceam, mai ales ca e vorba de proprii parinti si sotul e un zgarcit notoriu cand vine vorba de bani si lucruri materiale.

Gpalama, aia 5-10 lei n-o sa se vada, mai ales in cazul ei (din ce am inteles are o situatie materiala mai mult decat modesta, chiar buna).
Daca ii zice barbatului si de 10 lei, tipul ar putea bine-mersi sa nu ii mai dea bani pe mana, sa o suspecteze tot timpul etc. (in cazul in care el nu e de acord, si am inteles ca el e pe principiul "fiecare sa se descurce, pe mine nu ma intereseaza") si sa nu-si mai poata ajuta parintii nici cu acea suma. Nu mi se pare corect pentru nimeni si la fel si eu, as face-o intr-ascuns; asa nu-mi stric nici casa si nici nu-mi las parintii cu greutati materiale din cauza barbatului zgarcit.


Florentina, sora ta gandeste foarte bine. Eu personal am tot respectul si stima pentru dansa si nu pot decat sa ii multumesc lui Dumnezeu ca mai exista persoane ca ea, care gandesc la rece si iau decizia corecta.

Bine ar fi sa nu mintim sau sa ascundem nimic fata de altii,ba sa fim curajosi si stapanii propriilor noastre vieti;sa zicem pe nume si sa recunoastem ca facem aia si ca vrem ailalta,pt ca si noi avem dreptul la o alegere.


Nu este problematic ca-si ajuta parintii,insa ar trebui sa recunoasca asta,s-o faca fatis nu mintind.
Ce ar pati? Sotul ar zice ca nu este de acord ,ea si-ar tine idea pana-n panzele albe si pana la urma I-ar deschide si lui ochii ca este omeneste si crestineste sa-ti cinstesti si sa-ti ajuti parintii.
Poate el este mai indaratnic ,mai imatur si lipsit de sensibilitate-asa are ocazia sa-l mai educe.

Eu una nu sunt de acord cu astfel de milostenie,nu imi pare principiala si onesta.
Dar desigur nu sunt impotriva,fiecare gaseste o cale de supravietuire pe limba lui.

Iata cum Taina cununiei este terfelita, iata cum minciuna zace in sanul familiei, iata cum raul este adus in casa. Minciuna are picioare scurte, va veni vremea cand va iesi la iveala.
Nu faci niciodata o fapta buna printr-o fapta rea. Niciodata. Caci bucuri pe o parte si strambi pe alta.
Unde este Taiana sfanta? aceea in care vei lasa pe mama ta si pe tatal tau si vei face o familie curata binecuvantata de Dumnezeu ?
Prin purtarile noastre, noi sotiile vom face sotii sa fie mai buni , sau mai rai.
Este aspru sotul surorii tale? Probabil ca stie de ce, lipsa unitatii celor doi se simte la nivel de suflet. Iata familii in minciuna si compromisuri. Constiinta surorii tale ii spune aceasta.
Ea va trebui cu rabdare si intelepciune, prin purtare dreapta, curata si deschisa fata de jumatatea sa , prin Harul Domnului sa aduca bunatatea in inima sotului ei. Si va reusi, daca ea insasi se va schimba. Apoi va reusi sa ajute si parintii. Stiu ca e greu, insa niciodata sotia sa nu treaca peste cuvantul sotului, caci de aceea etse numit capul familiei asa cum Hristos este capul Bisericii.
Parintii trebuie ajutati de toti copiii, cu acordul familiei lor, pe masura posibilitatilor fiecaruia.

Daca sotul ar fi ascuns de sora ta bani, si ar fi ajutat vreun membru al familiei sale si apoi ar fi aflat, spune-mi daca increderea in sotul ei nu ar fi distrusa? Spune-mi cum s-ar fi simtit sufletul ei?

Asta este o capcana diabolica,sa crezi ca minciuna va triumfa si ca nu se va afla!
Din contra,nu ai nici o garantie ca poti sa-ti pastrezi" casa"cu minciuni!
Intr-un fel asta arata si lipsa de respect vizavi de sot/sotie si o atitudine imatura in tot cazul.

Sa presupunem ca primiti un raspuns clar la intrebarea dumneavostra. Dumnezeu va spune ca ii face mare placere ce face sora dumneavoastra si ca ii va asigura un loc in Rai.

Imi puteti spune, va rog, in ce mod va rezolva problemele expuse un astfel de raspuns?

Respunsul meu la intrebarea dumneavostra este unul categoric, ce nu poate fi negociat: Nu stiu!

Imi permit si un sfat: aveti grija la parerile celor care spun ca stiu raspunsul intrebarii puse de dumneavostra. E posibil sa judece mai degraba cu "ochii" lor, fara sa aibe vreun mandat special, venit de Sus.

LE: de obicei nu ma bag atunci cand aud o singura varianta. Daca, prin absurd, sotul "zgarcit" intra si spune ca tot scandalul a inceput acum 2 ani, in momentul in care sotia lui a reactionat urat atunci cand acesta i-a dat mamei lui 200 lei completare pentru operatia de cataracata a acesteia si va zice ca a decis sa raspunda cu aceeasi moneda... poate Dumnezeu va oferi alti ochelari de vedere celor care spun ca vad limpede acum :).

Aici mi se pare evident ca nu cunoastem toate datele problemei si ca sunt detalii asupra carora versiunea cumnatului ar putea face mai multa lumina (si tot nu ar fi suficient pentru a decide noi daca ajutorul este pe placul vreunei entitati).

Inseamna ca nu ai citit deloc ce am spus. Reciteste din nou te rog.

Pe scurt: 1. sa ajute in continuare; 2. sa-si informeze sotul cat de cat dar la minim, sa ascunda exact ce face, sa-i spuna mai putin, dar SA-L INFORMEZE.

Nu caut motivatie de a nu mai ajuta, ci de a pastra un echilibru in casa cat de cat.

Totuși, întrebarea nu era dacă e bine sau rău că procedează așa, ci dacă își va atrage necazuri din pricina asta.

Daca lui Dumnezeu nu-i place ce face ea, ca ia pe ascuns de la sot, sau considera ca e mai bine ca el sa stie, ,va face cumva si o va demasca...daca insa El vede si stie ca sotul va reactiona urat si va iesi rau pt toata lumea...o va pazi. Sau daca el ar fi chiar atat de nenorocit, si ea o fata buna, pe care el nu o merita ca sotie...in fine asta e o presupunere impinsa cam departe, dar nimic nu e nemaiauzit, la noi oamenii...

Nu are cum sa nu apara necazuri. Vor aparea. Acolo unde exista minciuna, nu are cum sa fie bine. Mai devreme sau mai tarziu va iesi la iveala totul.
Mai intelept ar fi pentru cele doua surori, sa se adune imprena cu sotii lor si sa discute problema, sa analizeze posibilitatile fiecaruia si sa decida impreuna cum e bine.
Categoric spun, femei nu va mintiti barbatii, nu va ascundeti de ei, nu le inselati increderea.
Fiti blande, iubitoare, faceti-i sa va iubeasca pentru iubirea voastra ce le-o aratati si va asigur ca atunci nu vor refuza sa va ajute parintii sau persoanele dragi voua.

Sora Florentinei va trebui sa se spovedeasca , bun prilej acum in post.

Deseori am spus ca noi crestinii facem pacate sub influenta sentimentelor ce le avem pentru cei dragi.

Omul cand pleaca la calugarie isi lasa mama, tata si pe cei dragi in mainile Domnului. Par. Paisie Aghioratul spunea ca dupa ce s-a dus in SF. Munte diavolul il chinuia cu gandurile pentru parinti, aratandu-i in vis ba pe mama , ba pe tata ca sufera, ca a nevoie de ajutorul lui , etc.
Noi cand ne casatorim, suntem datori sa fim trup si suflet cu omul cu care am decis sa ne impartim viata. Impreuna la bine si la rau, cu Harul lui Dumnezeu sa raspindim lumina in jurul nostru. Nu trebuie lasat nici un compromis sa intervina intre cei doi. Altfel, aceea nu mai este familie. Toate problemele ce se ivesc trebuiesc discutate impreuna si gasita o rezolvare.
Responsabilitatea pentru ingrijirea parintilor este a tuturor copiilor, nu doar a unuia si fiecare face pe masura posibilitatilor, unul are bani, altul timp pentru ajutor in gospodarie etc. , totul se poate imparti intre frati cu intelegere si dragoste.

Dar dacă înțelegerea celuilalt lipsește, în pofida strădaniilor tale ce se întind, poate, pe ani de zile, a dovezilor tale de iubire, a vorbelor tale blânde? Dacă el te împiedică să-ți practici, fie și singur, credința (să faci milostenie, să ții post, să mergi la biserică ș.a.m.d.)? E o grea dilemă aici. Ce faci? Îl asculți până la capăt, în virtutea faptului că ești femeie și că trebuie să-ți asculți soțul?

Ar fi utile nis™te pilde din Vietile Sfintilor. Poate sfânta Filofteia, exemplul ales de mine, nu este cel mai potrivit, fiind vorba de o copilă si de relat›ia cu părintii, nu cu sot›ul.

Totusi, cred că sunt multe exemple cu sotii cres™tine cu soti necredinciosi. Nu stiu dacă este ceva care să reflecte exact situatia descrisă pe acest topic. Îmi amintesc, însă, de cel putin un caz de botez în ascuns al copilului.

Daca intelegerea lipseste ceva nu este in regula acolo nici cu unul nici cu celalalt. Aceea nu e familie, ci altceva, un fel de pact pe diverse considerente, avere, copii, etc, nu stiu.
Daca nu exista dragoste intre soti, atunci mai exista binecuvantarea lui Dumnezeu?
Daca este dragoste este si intelegere.
Este imposibil ca o dragoste curata sa nu dea roade. Poate necesita timp si rabdare insa roade va da.

" Exista ceva sfant si care provoaca o fri*ca aproape evlavioasa in faptul ca sotia, casatorindu-se, isi concentreaza toate interesele asupra celui pe care il ia de sot. Ea lasa casa copi*lariei, mama si tatal, rupe toate firele care o leaga de viata trecuta. Ea il priveste in fata pe cel care i-a cerut sa devina sotia lui, si cu inima tremuranda, dar si cu incredere linistita, ii incredin*teaza viata sa – si sotul simte cu bucurie aceasta incredere. Iata ce alcatuieste pentru toata viata fericirea inimii omenesti, care e in stare si de bu*curii negraite, si de suferinte nemasurate.

Femeia ii da totul sotului sau, in deplinul inteles al cuvantului. Pentru orice barbat, acesta es*te un moment solemn: sa isi asume raspunderea pentru o viata tanara, fragila si gingasa, care i s-a incredintat, si s-o alinte, s-o apere, s-o ocroteas*ca, pana ce moartea ii va smulge din maini co*moara aceasta sau il va dobori chiar pe el."
Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei

Sotia trebuie sa-si cinsteasca intotdeauna sin*cer sotul in calitatea lui de cap al familiei. Aceasta indatorire i-o insufla Dumnezeu si de le*gile firii, facand-o mai slaba fata de barbat si me*nind-o sa fie ajutor al acestuia. Chiar daca sotia isi intrece uneori sotul prin calitatile morale, prin educatie si experienta, nici atunci nu are dreptul sa iasa dintre hotarele randuite de Legea lui Dum*nezeu, ci trebuie sa pastreze intotdeauna cu sfin*tenie in suflet si sa arate cu fapta cinstirea cuvenita sotului."
Preotul Alexandru Rojdestvenskii

"Nu atat cu vorba, cat cu fapta trebuie in*dreptat sotul. In ce fel? Cand vede ca esti asezata, necheltuitoare, ca nu esti impatimi*ta de podoabe, ca nu ceri o gramada de bani, ci te multumesti cu ceea ce este, ca nu pretinzi nici aur, nici margaritare, nici haine de pret, ci iubesti cumintenia, curatia, bunatatea si ceri de la el ace*leasi lucruri, va asculta sfaturile tale cu rabdare si chiar cu placere."
Sfantul Ioan Gura de Aur

"Nu numai fericirea vietii barbatului depinde de sotie, ci si dezvoltarea si cresterea caracterului sau. O sotie buna este o binecuvanta*re cereasca, cel mai bun dar pentru barbat, inge*rul lui si izvor de bunatati fara numar. Glasul ei este pentru el muzica cea mai dulce, zambetul ei ii lumineaza ziua, sarutul ei este paznicul credinciosiei lui, mainile ei sunt balsam pentru sanata*tea lui si pentru toata viata lui, harnicia ei e che*zasia bunastarii lui, economia ei ii este cel mai de nadejde administrator, buzele ei ii sunt sfetnicul cel mai bun, pieptul ei e cea mai moale perna, pe care sunt date uitarii toate grijile, iar rugaciunile ei sunt avocatul lui inaintea Domnului."
Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei

"Sotia imbunatatita, cucernica si inteleapta poate, mai mult decat oricine, sa-si in*drepte sotul catre cucernicie. El nu asculta nici de prieteni, nici de invatatori, nici de mai-mari cum asculta de soata sa. Cand aceasta il indeamna si ii da sfaturi, acel indemn ii aduce si o anumita placere, fiindca o iubeste foarte mult pe sfatuitoare – si as putea povesti multe intamplari cand soti aspri si neimblanziti au fost inmuiati in felul acesta. Sotia este partasa in toate sotului: si la masa, si in nasterea si cresterea pruncilor, si in treburile si interesele lui, si in foarte multe altele. Ea ii este devotata in toate si este unita cu el asa cum este trupul cu capul – si daca ea va fi chibzuita, gospodina si harnica, daca nu va fi rautacioasa si veninoasa, cheltuitoare si certareata, daca nu va cauta haine si podoabe desarte, ci in loc de asta va cauta smerenia, curatia, bunatatea si blandetea, unirea de cuget si intelegerea casnica, ii va intrece pe toti in ce priveste inraurirea asupra sotului – iar purtandu-se asa, si pe acesta il va face mai bun si mai iubitor.

Daca sotia va fi blanda si impodobita cu cu*mintenia, cu grija de casa, cu evlavia si cu cele*lalte virtuti, nu numai ca prin tovarasia sa ii va aduce sotului mangaiere, ci si in toate, indeob*ste, ii va aduce mare folos, usurandu-i toate si ajutandu-l in toate; atat in incercarile din afara, cat si in cele care se intampla zilnic in casa, nu-l va parasi, ci ca un carmaci iscusit va potoli prin buna sa chibzuinta orice furtuna sufleteasca din el si prin petrecerea impreuna cu el il va manga*ia."
Sfantul Ioan Gura de Aur

"In ceea ce o priveste, sotia trebuie sa asculte intru totul de sot, sa-si adapteze din ras*puteri obiceiurile la obiceiurile lui si sa-i fie pe de-a-ntregul devotata, asa incat sa nu intreprinda si nici macar sa nu planuiasca ceva fara voia lui. Asadar pentru ea corect este sa implineasca toa*te dispozitiile, sfaturile, poruncile lui si sa nu se gandeasca vreodata sa se incapataneze - indeob*ste, sa nu nutreasca si sa nu vadeasca in vreo pri*vinta dorinta de a fi cap. In caz de neintelegere, trebuie sa cedeze si sa indure cu rabdare tot ce nu ii va fi pe plac, altfel nu va putea in nici un caz sa pastreze pretioasa pace a casei. Totusi, aceasta nu o scuteste de raspunderea grijii pentru moralita*tea sotului. Prin intelepciunea si inraurirea sa, ea il poate schimba in bine. In orice caz, nu trebuie sa fie nepasatoare fata de defectele lui, ci sa-l influ*enteze pe cat o duc mintea si puterile, scotandu-l din patimi ca din foc. Pentru aceasta, trebuie sa se impodobeasca in primul rand cu virtutile, iar ce*lelalte podoabe sa le aiba ca pe niste lucruri stra*ine, de mana a doua, la care poate renunta usor, mai ales cand o cere necesitatea de a indrepta lu*crurile. In fine, trebuie sa-si aduca aminte ca ii re*vine supravegherea treburilor casnice, chiar daca doar ca implinitoare a voii sotului… Datoria ei es*te sa faca ceea ce este randuit; cand vede ceva care nu-i in regula, sa spuna si sa refaca ori sa comple*teze."
Sfantul Teofan Zavoratul

"A venit recent un tânăr la Vatopedi şi mi-a spus: „Cunosc o fată şi în curând ne vom căsători”. Îl întreb: „Vă înţelegeţi bine?” „Gheronda, ne înţelegem foarte bine în toate” îmi zice. „Este credincioasă, merge la biserică, e ortodoxă?” „Gheronda, să şti că e singura chestiune pe care n-am discutat-o!” „Măi băiete, i-am zis atunci, acesta era primul lucru pe care trebuia să-l puneţi în discuţie. Dacă nu vă identificaţi în lucrurile duhovniceşti, în credinţă, atunci căsătoria voastră e de pe acum destrămată!” Nu se poate altfel. Temelia căsătoriei este împreuna păşire pe drumul credinţei. Altfel toate sunt în zadar. La Vatopedi este un monah care a fost căsătorit, dar nu mergea la biserică nici el, nici soţia. Odată însă ne-a vizitat şi, cercetându-l harul Duhului Sfânt, s-a schimbat şi a început să se spovedească şi să frecventeze biserica. Soţia însă era împotrivă. Într-o bună zi i-a zis: „Nu vreau să mergi la biserică! Să pleci de la mine!” Erau căsătoriţi de trei ani. Din fericire nu aveau copii, aşa încât el şi-a luat bagajul şi a venit la mănăstire. Vreau deci să spun că pentru o căsătorie reuşită, pentru o familie unită, o condiţie de bază este această împreună-păşire în viaţa duhovnicească." Par. Efrem Vatopedinul

"„Drept aceea, cand inteleptul zice: «O casa si o avere sunt mostenire de la parinti, iar o femeie inteleapta, este un dar de la Dumnezeu» [Pilde 19, 14], el voieste sa spuna ca Dumnezeu este Cel care a randuit casatoria, iar nu ca El este Cel care uneste pe fiecare barbat cu femeia cu care s-a insotit dupa propria sa voie. Caci pe multi ii vedem ca se insotesc unul cu celalalt spre raul lor, chiar daca le e legiuita casatoria, si aceasta nu poate fi pusa in seama lui Dumnezeu.” Sf. Ioan Hrisostom

Intrebarea pusa o fi parand ea simpla, dar, in realitate, e deosebit de complexa. Nu stim prea multe lucruri, ca sa ne putem pronunta in cunostinta de cauza.

Ca regula generala, intr-o familie crestina nu se umbla cu ascunzisuri. Dupa cum nu se umbla nici cu "parintii tai" si "parintii mei". Lipsesc elemente cheie pentru a putea da un raspuns: care a fost intelegerea initiala ? Ea contribuie la fondul comun ? Toti banii se duc in fondul comun, sau are fiecare un "ban de buzunar" ? Si inca multe altele.

Sfatul pe care l-am dat mereu tinerelor familii, referitor la administrarea banilor este sa existe un fond comun (orientativ: trei sferturi din castigurile fiecaruia) pentru cheltuielile comune: casa si intretinerea ei, masa, cheltuieli legate de copii, concedii, biserica, eventual (dar nu neaparat) investitiile pe termen mai lung. Tot la cheltuieli comune ar trebui sa intre si ajutorarea parintilor. Aici nu merge cu "parintii tai" si "parintii mei". Nu cumva scria in invitatiile de la nunta ca cele doua familii se unesc ? Eu am luat-o pe sotia mea de nevasta fiindca mi-a placut, dar, odata cu ea am luat la pachet o intreaga familie, din care acum toti sunt ai nostri.

Ne ramane fiecaruia un sfert din venituri pentru cheltuieli in care avem completa libertate. Altfel, ar fi un permanent scandal. Asta ma ajuta enorm, fiindca nu ma mai enervez cand nevasta-mea isi cumpara o noua poseta, uneori saptamanal, la concurenta cu Regina Angliei. O face din banii ei. Nici ea nu se enerveaza cand eu fac ce imi place, de exemplu cumpar o cutie de tutun de pipa oriental. Care costa cam cat o poseta. Sau ca ajut misiunile Bisericii din Orientul Mijlociu, unde ea nici n-a auzit sa fie vreo problema cu crestinii.

O buna intelegere, preferabil initiala, adica la inceputul casatoriei, e un lucru esential. Intelegerile pot imbraca diferite chipuri si se mai pot schimba pe parcurs, de exemplu daca apar diferente foarte mari de venituri. Dar cateva principii trebuie sa fie bine stabilite si sa ramana invariabile. Acestea ar fi existenta unui fond personal, fie macar din nevoi psihologice. Si faptul ca parintii unuia sunt parintii amandurora, ca membri eminenti ai noii familii crestine.

Cea mai mare lectie pe care o sotie trebuie sa se sileasca sa o invete in casnicie este rabdarea.
Daca exista iubirea dintre soti, atunci cu blandete , prin rugaciune va invata rabdarea. Domnul o va intari in rabdare si va incepe apoi sa lucreze cu cei doi.
Tot ceea ce vine de la cel rau trebuie alungat din familie: minciuna, viclenia, ganduri ascunse, razbunarea.
Aseaza in inima ta seninatatea si atunci seninatatea va fi si pe chipul tau. Imposibil ca sotul tau , care te iubeste, sa nu vada seninatatea ta si curatia ta sufleteasca.
In tot cea ce faci respecta cuvantul lui Dumnezeu iar daca cel de langa tine, nu stie sau nu simte asta, spune-i lui Dumnezeu: Doamne eu te iubesc , Tu sti inima mea, da-i intelepciune sotului meu, ca sa Te poata iubi si el . Te rog Doamne nu ne lasa, ajuta-ne sa ajungem la Tine.
Invata sa taci , vei avea timp sa te rogi mai mult. Rugăciunea este maică şi împărăteasă peste toate faptele bune spune Par. Cleopa
Iata deci, de ai un sot necredincios, cu rugaciunea practici credinta.

Pffffff.........multe s-au scris si va pot spune doar atat.Sora mea are un sot foarte dificil,pur si simplu nu ai cu cine sa discuti,e ca el si atat!Nu il poti convinge cu nici un argument ca nu e bine ceea ce crede el,ca situatia sta altfel,numa cand aude de ajutat s-au de dat ceva ia foc.In casnicia lor stau multe la mijloc,copii si multe,sora mea a decis ca asta e ea l-a ales si nu poate schimba nimic,sta si traieste asa cum e dat o zi buna 6 rele,multe sunt de spus dar fiecare le stie pe ale lui,fiecare isi stie greutatile si suferintele....imi aduc aminte ca mi-a marturisit sora ca s-a spovedit si parintele ia spus sa ii ajute in continuare atat cat poate sa nu stie stanga ce face dreapta,,caci este un lucru putin egoist dar se face un mare bine,la radacina se face pentru un bine caci nu piteste bani pentru barbati,pentru a se fali ea cu ceva,s-au pentru bautura,tigari....o face cu un scop nobil.Acum nu stiu parerile sunt impartite.....

Am inteles. Sora ta s-a casatorit cu el pentru bani. El si-a dat seama. asa se explica de ce ia foc cand aude de ajutat familia voastra si de ce sunt 6 zile rele si una buna.
Parerea mea, retine e parerea mea, sora ta trebuie sa isi revizuiasca comportamentul fata de sotul ei. S-a casatorit cu el, au copii, sa nu il mai minta, sa ii recastige increderea, sa se comporte ca o adevarata sotie. Sa isi asume soarta pe care ea singura si-a construit-o cand l-a ales pe considerentele pe care le-a gandit la acel moment.
Ea nu traieste asa cum e dat, ca nu Dumnezeu ii da zilele asa, 6 rele una buna, ci totul sunt consecinta a faptelor. Cand te casatoresti din alte considerente decat dragoste, ajutor reciproc spre mantuire si nastere de prunci , aici se ajunge.
Ascunzand bani de propria familie , chiar si pentru parinti, nu este un scop nobil. Isi tradeaza propria familie, isi submineaza propria casa, indirect, proprii copii.

Sunteti doua surori, ingrijirea parintilor este responsabilitatea amandorura si implicit a sotilor vostri impreuna. Faceti un consiliu de familie si discutati impreuna ce puteti face fiecare pentru parintii vostri. Sa vada sotul sorei tale ca sunteti corecti si ca nu vreti doar banii lui. Sa se simta respecat si iubit si de sora ta si de familia voastra.
Spun asta, pentru ca prea multe familii, nu fac asta, unii ajuta, altii nu, si cand mor bietii parinti apar certurile intre frati. Si nu e bine. De regula atunci se afla multe lucruri tainuite de anumiti membrii ai familiei.

Nu stiu de ce, dar cred ca sora ta nu a spus la spovedanie de ce este rau sotul, care sunt motivele, a cam spus lucrurile pe jumatate.
Cand ajuti sa nu stie stanga ce face dreapta se refera la a nu te lauda lumii cu faptele tale nu a ascunde de sotul tau anumite lucruri.

Domnul a trimis in constiinta sorei tale un avertisment. Eu cred ca Domnul vrea sa o fereasca de alte rele atunci cand va afla sotul ce face sora ta. De aceea sora ta are constiinta neimpacata, si are temerile pe care le are. Domnul o avertizeaza.
Ce va faceti daca afla sotul si divorteaza, fiind atat de aprig si de dur? nu isi distruge casnicia?

E o parere, tot ce am spus, ia-o ca atare.
Insa voi pleda, cate zile voi avea, pentru casnicii curate, fara minciuna, in care cei doi se pot privi in ochi, senin si cu inima impacata. Numai atunci vor putea raspandi lumina in jurul lor, bucurand pe cei dragi.

Ma ierti daca cumva am suparat.

Dragostea merge inainte
 

"- Parinte, unde incepe si unde se termina datoria parintelui fata de copilul lui si unde incepe daoria unui copil fata de parintele lui?
- Datoria parintelui fata de copilul lui incepe la nastere si se termina odata cu sfarsitul parintelui.
- Deci nu se termina niciodata.
- Nu se termina niciodata. Pentru ca ai dori tot ceea ce e mai bun pentru copilul tau si atunci nici nu te jertfesti pentru copilul tau. Si din punct de vedere duhovnicesc vrei sa il sti pe calea cea buna.
Iar datoria copilului fata de parinte - nu socotesc ca ar avea vreo datorie, multumirea este sa creasca frumos, ca sunt buni crestini si oameni de omenie.
- Deci parintele are datorie fata de copil, copilul are datorie fata de copilul lui.
- Corect. Dragostea merge numai inainte.

"Iubirea priveste inainte!" la min.9

https://www.youtube.com/watch?v=YfFJG_DUkwY

Pai atunci hai sa ne lasam parintii in mizerie si sa moara de foame ca doar dragostea merge inainte nu inapoi...

Sora Florentinei poate nici nu s-a csatorit cu el pentru bani; banii puteau aparea si dupa casatorie. Dar pur si simplu sunt oameni care sunt egoisti si avari si nu concep sa dea si celor care nu au. Vad la mine in familie, la niste rude indepartate treaba asta si e aiurea si nasol;
Degeaba dam noi vina pe ea ca s-a casatorit pentru bani, cand noi nici macar nu avem toate datele problemele. Tragem conluzii asa fara sa stim apropape nimic si o mai invinovatim si pe persoana care isi ajuta parintii...ce pacat capital face...ajuta...

Oamenii sunt foarte schimbatori; unii sunt mai puternici, altii mai slabi; pe multi ne schimba anumite evenimente, trairi, patanii.

Corinusha, ii pui cuvinte in gura lui dobrin.

La fel ca si mine zice: 1. militeaza pentru corectitudine in casatorie in primul rand; 2. nu a zis nici macar un cuvant de a nu ajuta pe altcineva. Da te rog quote la cuvintele in care el zice asa ceva.


Iar daca esti psiholog poate ar trebui sa tratezi si sa te intereseze de situatia de dezechilibru din casa in primul rand, de ce omul ala e incapatant si ce se poate face acolo. Pt ca daca omul ala se indreapta, si daca cineva ii ofera o argumentatie logica si corecta, se poate schimba si el. Chiar daca sotia nu a reusit, poate altcineva face asta, sau cel putin il mai imbuneaza.

Nu poti sa stai la nesfarsit cu o cearta sau o tensiune in casa. Trebuie sa fie o discutie de clarificare a problemei.


@Florentina - de ce nu-i explici tu cumantului ca greseste si ca o cheltuiala de 50 RON pe luna nu-l saraceste sub nici o forma si ca atata timp cat si altii aduc bani in casa sa-si vada si el de ale lui ?


Si la sfarsit daca tragi linie ce iese?

asta e faza, ca nu avem toate datele problemei sa se poata spune ca sora florentinei s-a casatorit cu tipul pt bani. de-aia am sarit asa ca lumea la asta se gandeste intotdeauna in cazuri de genul; nu e dobrin singura care concluzioneaza astfel intr-un caz asemanator; dar nu de putine ori, concluzia aia e gresita, iar cum noi nu stim destul, nu ar trebui sa sarim la concluzii. eu am venit cu alternativa ca oamenii se pot schimba in timp; si eu pot gresi aici si dobrin sa aiba dreptate, dar nu stim asta.


in rest, de acord cu postarea, atat cu a ta, cat si cu a lui dobrin.

Nici nu se pune problema ca s-a casatorit pentru bani,,,ci din dragoste,dar unii oameni cand dau de greu devin mai reci mai rai,,banii au venit pe parcurs,la fel si el sa schimbat,dar nu ca "ar fi gasit pe altcineva"Ca mai aveti un pic si asta o sa afirmati,ci pur si simplu survin si schimbari in viata.Nu pot discuta cu al meu cumnat despre a darui ceva cuiva indiferent cine poate fi,pentru ca ia foc injura si pleaca,atat de "calm si voitor sa vorbeasca este"....estenta este ca.....sora traieste omeneste,si vazand saracia parintilor,pensia de 300 ron a tatalui mama e casnica vrea sa ii ajute,nu o rabda sufletul ea sa manance bunatati si parintii sa nu aiba o paine ceva...ca asta este,,,poate nu m-am facut inteleasa,,,ce e drept fiecare dintre voi aveti dreptate dar ce sa facem..ajutam in continuare parintii caci ei sunt sufletul nostrum,nu putem sa ii trecem cu vederea iar noi sa "ne traim viata" ca si cum ei nu ar exista.

Atentie cum ganditi ,e post si judecarea aproapelui nu e buna.
Nu aveti dovezi si e foarte grav.
La teorie ,nota 10.
Mai multa rugaciune si veti deveni mai ingaduitoare fata de altii.
Doamne ajuta !

Florentina ,daca nu ii ajuta se va cai toata viata.
Ei s-au sacrificat ca sa va ridice pe voi.
Daca dispui si tu ,incearca sa ii ajuti ,e ca si cum ai da la un sarman ,dar tu dai la parinti.
Cati dintre noi nu dam macar de 10 lei pe luna la sarmani ,noi care avem cat de cat un venit decent.
Daca locuiti in acelasi oras le puteti duce ceva din mancarea voastra .Nu se poate sa ii lasati asa.
Iar pt sot e necesara pomenire la biserica ,sa incerce sa vorbeasca cu un duhovnic iscusit.Nicidecum nu ii va merge rau ,dimpotriva ,de vreme ce alta cale nu exista.

Nu îmi place atitudinea soţului în cauză şi nu cred că vina este a soţiei.
Neînţelegerile de acest gen pot fi un semnal pentru ea de a se strădui să-şi exprime mai convingător părerile - dar dacă nu are cu cine sta de vorbă? Este uşor să zicem aici, pe forum, că aceste necazuri sunt rezultatul păcatelor (?) ei şi că ar trebuie să se sacrifice cu totul de dragul familiei/ soţului? Tocmai, sufletul nu o lasă să-şi ignore părinţii aflaţi în nevoi. Foarte bine. Oare chiar credeţi că dacă îi faci pe plac unui om cu vederi mai rele îl vei îmblânzi?

Nu sunt de acord cu a o pune pe sora Florentinei la zid.

Desigur că relaţia cu soţul nu e cum ar trebui, dar asta nu e numai din vina ei. Duhovnicul i-a dat un sfat - cel mai bun, zic eu.