ce sa fac
 

Salut.O sa trec direct la subiect sa nu plictisesc pe nimeni.Eu de fel sunt destul de credincios.Merg la biserica de cand eram mic, ma duc bunicii, parintii apoi am inceput sa merg singur.Problema este ca eu de ceva timp nu m-am mai spovedit si asta datorita unui lucru.Eu pe preotul meu duhovnic il cunosc de cand eram mic.Suntem foarte apropiati eu de el, el de mine si de toata familia si ne stim bine.Problema este ca acum a inceput sa-mi fie rusine sa-i spun anumite pacate.Stiu ca toti o sa ziceti ca lasa rusinea, ca te spovedesti in fata lui Dumnezeu si e adevarat dar eu nu pot sa fac asta si nu vreau sa merg sa spun doar cateva pacate pentru ca spovedania ar fi incompleta.Ce ma sfatuiti sa fac sa scap de aceasta lacuna acum ca vine si Craciunul si as vrea sa-l primesc cum se cuvine.

Sfânta Taină a Spovedaniei - Parintele Arsenie Papacioc - http://www.sfaturiortodoxe.ro/prarse...nteletaine.htm

"N-ai nevoie să lasi impresie bună duhovnicului. Duhovnicul se simte bine când îi spui cele mai urâte păcate, pentru că are bucuria că te-a usurat si te-a scos din adânc de ape. Tu esti la doi metri adâncime în apă, de ce îi spui că esti numai la jumătate de centimetru? Spovedeste-te curat. N-are nevoie duhovnicul ca să te lauzi tu pe tine. Si pe urmă, vă mai spun si altceva, el este plin de har si te simte, nu este prost, îsi dă seama. Credeti că Dumhezeu a făcut duhovnic pe oricine? Si atunci, te simte si, delicat, poate să-ti spună: "De ce mă minti, măi frate?" Pentru că duhovnicul nu poate să-ti lase impresia că-ti cunoaste tie păcatele. Îi descoperă Dumnezeu într-un fel, că te dai tu de gol. Si pe urmă nu ne interesează atât de mult părerea duhovnicului, ne interesează că tu ai reusit să te salvezi în loc să te nenorocesti. Pentru că, fratii mei, ori la spovedit să spui păcatele, pentru iertare, ori la Judecata de apoi pentru pedeapsă ele se vor vădi, dar nespuse nu rămân! Asta să stie toată lumea. Si duhovnicul va fi de fată acolo, la judecată, unde n-ai ce să mai zici, si nici el."

Am pacate nespuse de mult timp de cand ma spovedesc.De ce preotul nu si-a dat seama?Sunt intr-o postura foarte proasta acum si imi pare rau.Acum mai bine de o luna si ceva el a venit sa faca sfestanie la mine acasa si a zis ceva de genul "lasa ca stiu si eu ce fac tinerii, te intreb eu si tu zici da da :))" si a ras putin.Nu sunt intocmai cuvintele lui dar asta a spus.Poate ar fi mai usor sa ma intrebe el si eu sa zic da dar daca nu e asa?Iarasi voi pleca cu spovedania incompleta?

Gandeste ca probabil nu esti prima persoana care face acel pacat, si ca probabil mai toata lumea il face. Probabil nu e nici prima oara cand o sa-l auda, nici ultima. Deci da-i inainte si spune-i ce ai pe suflet.

Ai dreptate dar nu asta e problema.Problema e ca eu si preotul meu duhovnic avem o relatie foarte stransa si e ca si cum i-as zice mamei ca m-am apucat de droguri(doar un exemplu aleatoriu).Adica e clar ca ma simt prost sa zic unele lucruri fata de relatia care o avem poate pentru ca ma gandesc ca ma va privi cu alti ochi, sau isi va schimba parerea despre mine sau ma va certa.

Păcatul tău este foarte mare pentru tine. Te apasă și îți este nesuferit, ai vrea să scapi de el. Pentru părinte, însă, este un păcat ca oricare altul. Iar dacă îl mărturisești, te va prețui, cred, mai mult, ca pe unul care a avut curajul sincerității.
Hristos, căruia îi mărturisești, de fapt, păcatul, te cunoaște mult mai bine decât duhovnicul. Nici El și nici duhovnicul nu te vor judeca. Tot ce așteaptă este să ceri ajutor pentru a te dezlega de păcatele tale și a-ți da puterea de a nu le mai face. Dumnezeu să-ți ajute!

Eu, intr-o astfel de situatie, m-as duce la un alt duhovnic sa-i spun acele pacate si sa scap de povara. Adica, intre a ramane cu pacate nespovedite si a schimba duhovnicul, as alege varianta a doua.
Dar ideal ar fi sa va invingeti reticenta si sa fiti sincer cu duhovnicul actual.

Cu alte cuvinte ţii mai mult la imaginea ta în ochii altcuiva decât la sufletul tău.
Oare cum s-o numi asta? (îmi trec prin minte câteva expresii - slavă deşartă, autosabotare)
Oricum s-ar numi, face parte din boala tuturor oamenilor, împotriva căreia au luptat toţi cei care au dorit să se mântuiască. Biserica e o bolniţă; ca urmare, Doctorului se cade să nu Îi ascundem nimic dacă voim să fim vindecaţi.

Şi la ce bun o relaţie strânsă dacă ea e bazată pe ascundere şi dorinţa de a culege doar aprecieri? În ce constă această "strânsoare"? Eu cred că, dimpotrivă, preotul te va aprecia cu adevărat (şi multă bucurie va fi şi în Ceruri) dacă află că nu te-ai împopoţonat ca fariseii (de azi şi dintotdeauna) cu platoşa de faţadă a virtuţii sub care zace necurăţia ("Morminte frumos văruite...") ci, precum sfinţii, ţi-ai mărturisit slăbiciunile şi păcatele.
Smerindu-te, spre a primi ajutor întru însănătoşire şi mântuire.

Doamne ajută!

Nu este vorba despre imaginea mea in fata preotului sau altor oameni pentru ca lucrul asta nu m-a interesat niciodata.Este vorba despre faptul ca mi-e rusine de mine si de ceea ce am facut.

Bun. Prin urmare...?

Nu ești singurul. Și mie îmi e rușine când mă duc la spovedanie. Și cred că nici nu este bine să nu ne fie rușine, căci am deveni atunci nerușinați. Trebuie să purtăm această rușine până ne spovedim, și pentru că nu vom mai vrea să o îndurăm și altă dată, amintirea ei o să ne ajute să nu mai repetăm păcatul. Dar nu este nicio cale de a scăpa de ea, decât mărturisindu-ne. Curaj! După ce o vei face vei fi alt om; mai bun.

Ce bune sfaturi ai primi pana acum, daxaaa1!

Framantarea ta dovedeste ca ai crescut si nu mai esti copil, dar tu vrei sa fii privit in continuare ca un copil, adica vrei sa fii mangaiat mereu ca si cum ai merita numai laude si cuvinte de consideratie, dar preotul stie ca nu esti sincer si ca ascunzi ceva si prin asta el a facut introducerea pentru tine ca sa te incurajeze sa fii cinstit mai ales cu tine insuti si sa te destainui (prin el) lui Hristos, sa-ti cureti sufletul.

Daca tu te incapatanezi "sa taci" dovedesti ca de fapt nu ai crescut si ai minte de copil, dar si ca intre timp s-a adapostit in tine un orgoliu nemasurat, care dovedeste ca inima ta e tare "invartoshata"(de piatra).

Ce mai buna varianta pentru tine este sa-ti faci curaj si sa te spovedesti duhovnicului tau si prin asta sa-i dovedesti ca ai devenit barbat, iar el te va pretui ca pe un adevarat barbat.

Calcandu-ti pe rusine vei observa ca nu vei mai avea retineri de niciun fel; falsul respect te pacaleste ca esti respectat.
Vei fi respectat numai daca meriti.
Nici Hristos n-a inviat pana nu S-a rastignit.

Intradevar, la spovedit TREBUIE spuse toate pacatele! Chiar daca si preotul este si el om si puteti aveea anumite retineri, totusi trebuie sa va faceti curaj- doar in definitiv rau nu are cum sa va faca- si sa spuneti toate pacatele!

Problema la tine este ca esti prea familiar cu omul acela si rusinea este mare in fata lui. Si ti-e greu sa treci peste rusine. Poti sa treci cumva peste rusinea asta ? Tu poti sa raspunzi la intrebarea asta si sa alegi o solutie functie de ce decizi.


Vorbeste cu el si zii ca ai multe lucruri pe care ti-e rusine sa le spui si ca nu stii cum sa le spui si poate are el vreo varianta.
Sau du-te la un alt preot care nu ti-e la fel de familiar.
Oricum trebuie sa te duci la un preot.

Poate scrii pe o hartie si-i arati hartia...

Dar sa stii asa pentru tine: la cate a auzit preotul, nu-l poti tu impresiona cu nimic.
Dar neaparat, sa te spovedesti curat mai departe.

Ai doua variante.
1. Îti iei inima-n dinti si spui tot infruntand rusinea.
2. Mergi la alt duhovnic si te spovedesti pur si simplu. Conteaza sa scapi de povara.

Conteaza, insa, si la cine te duci. Duhovnicul, ca si medicul, trebuie ales cu grija. Iar de rusine oricum nu scapi, daca vrei o spovedanie completa. Ei, mai lasam si noi un pic nasul in jos. De ce sa avem atata mandrie? Iisus S-a nascut intr-o iesle, cand putea sa se nasca in cel mai luxos palat. De ce-a facut asta? Ca sa ne dea exemplu de smerenie. Suntem noi mai importanti decat Iisus? De ce a nu ne smerim atunci in fata unui duhovnic? El nu are voie sa divulge taina spovedaniei, chiar daca te cunoaste de mic. Pur si simplu nu are voie.

Dupa ce te casatoresti, e bine sa ai acelasi duhovnic cu sotia. Iar acum ar fi bine sa ai acelasi duhovnic ca si parintii tai. Dar tu decizi.

E important ca duhovnicul sa aiba multa experienta si sa te sfatuiasca pas cu pas. Mergi cand e mai putin ocupat, dar cu lista pregatita cu temeinicie. Stiu de ce spun asta. Poti gasi un preot care sa-ti spuna ca nu te impartaseste si nimic mai mult. Ori, in cazul in care nu poti fi impartasit imediat din cauza unor pacate, ai voie sa iei Agheazma Mare. Iar preotul trebuie sa-ti spuna asta, daca vrea sa te ajute cu adevarat. Apoi, daca dupa o perioada mai scurta te spovedesti si nu repeti anumite pacate, preotul te poate impartasi.

Asta este o problema serioasa. Fiindca, pentru ca o spovada sa fie buna (=valida), trebuie spovedite TOATE pacatele de care va amintiti.

Prin urmare, ultimele spovezi au fost invalide.

Pentru a remedia acest lucru, procedati dupa cum urmeaza: amintiti-va, mai intai, cand ati facut ultima data o spovada buna (valida). Pe urma, recapitulati toate pacatele de care va amintiti de atunci (prin urmare si cele pe care le-ati "spovedit"). Spuneti preotului confesor ca ati ascuns pacate si ca v-ati impartasit in aceasta stare. Prin urmare, trebuie spovedite toate pacatele (de care va amintiti) de la ultima spovada adevarata, plus pacatul omisiunii voluntare, plus pacatul sacrilegiului.

In legatura cu rusinea, ea este un simtamant care vine de la Dumnezeu ca sa ne impiedice sa pacatuim. Ca orice har lucrator, si acesta poate fi deturnat de diavol, care o foloseste ca sa nu ne mai spovedim (ori ca sa facem "spovezi" invalide, in care cel mult avem impresia subiectiva ca ne-am spovedit, dar care nu schimba cu nimic nici starea cazuta a sufletului, nici aderenta la pacat).
Daca, insa, nu va puteti invinge acest aspect al rusinii, atunci mai bine mergeti la alt preot. A schimba duhovnicul poate fi uneori o eroare prudentiala, dar niciodata un pacat. Dimpotriva, a face spovada cu omisiune voluntara este intotdeauna un pacat, de regula urmat de unul si mai mare: cuminecarea sacrilega.

Ajutor de la Domnul,
M.D.

Spovedania incompleta incarca sufletul deoarece nu sunt iertate nici macar pacatele marturisite. Una e sa uiti un pacat, altceva este sa ascunzi cu stiinta. Poti alege un alt duhovnic dar nu te mai marturisi formal, caci tie iti faci rau.