Transmiterea mesajului Evangheliei unor necunoscuti
 

Ce parere aveti despre transmiterea mesajului Evangheliei unor necunoscuti, in drum spre munca, in autobuz, in metrou, in statie, la servici, la facultate, in parc etc.?

Doamne, ajută!

Ortodoxia nu este adepta prozeletismului si nu a fost niciodata.
Nu este nici corect si nici crestineste sa tragi oamenii de maneca pe strada. Nu este corect pentru ca este si un mijloc de a manipula mental omul de pe strada, atragandu-l prin atitudine, limbaj, gesturi, mesaje , nelasandu-i dreptul de alegere, sau inducandu-i o anume alegere si nu este crestineste pentru ca trebuie sa respectam libertatea fiecaruia.

Aici la Londra este o negresa, adepta unei secte crestine, care se urca in autobuz, ca orice calator, se posteaza in fata si incepe sa cante un cantec crestin apoi tine un discurs despre cum vine Iisus sa salveze oamenii la biserica ei. Le spune ca Iisus ii iubeste si ii asteapta sa le ia poverile si necazurile si sa le daruiasca fericirea. Cum? fireste daca vin la biserica ei. Sincer, ma intristez de fiecare data cand o intalnesc si ma gandesc cati oameni nestiutori acapareaza.

Niciodata un ortodox nu va face asa ceva. Nu prin atitudini si gesturi ostentative incerci sa aduci lumea pe calea cea dreapta ci prin faptele iubirii, de milostenie si ajutor, atat material cat si sufletesc.

Părerea mea e că n-are niciun efect, dimpotrivă - poate avea chiar efect contrar, adică să îndepărteze oamenii de Dumnezeu. Mai ales propovăduitorii aceia foarte zgomotosi, care se cred probabil un fel de Ioan Botezătorul al sec. XXI - doar reusesc să agaseze oamenii dimineata devreme, în drum spre treburile lor. Chiar as fi curioasă să citesc si eu o mărturie a cuiva care s-a lăsat adus pe drumul credintei de astfel de "evanghelisti".

Strabunicul meu :)
(Dumnezeu sa-l odihneasca!)

Dansul in tinere era rau(agresiv) isi batea consoarta,cred ca si umbla hai-hui,intr-un cuvant ducea o viata pacatoasa.
S-a intamplat sa aiba un accident grav la serviciu,lucra in constructii la calea ferata si cumva s-a rasturnat smoala fierbinte pe picioarele lui si a facut arsuri de gradul 4. A scapat cu viata dar a ramas beteag de picioare de atunci.

Pe cand statea in spital,un evanghelist a venit cu Biblia ca sa raspandeasca cuvantul Domnului iar pe fondul ala,strabunicul meu a fost castigat.
Asta am inteles ca se intampla in 40' pe vremea cand bunica mea nu era nici maritata...
Ca om ,el s-a schimbat total trecand de la viata sa pacatoasa la a unuia pocait.
Acum femeia lui se ratoia la el si cateodata ii mai si imbrancea si-l certa fara ca el sa-i zica nici"pis".Mi-a povestit mama o scena petrecuta intre ei care te lesina de ras:strabunicul,mare iubitor de animale si flori(mai cunoastem noi)era colectionar de porumbei si de crizanteme...Intr-o zi,vazand niste porumbei pe casa le-a aruncat niste paine din dragoste;strabunica s-a ratoit la el ca minte are,strica painea pe porumbei in loc sa o dea la gainile lor...A zis,a zis pana cand saracul a luat o scara s-a urcat pe casa si a strans painea ca sa faca voia nevestei si sa n-o mai supere :)
Pe mine,m-a iubit mult si am petrecut ani din copilarie mult in compania sa,umbland noi peste tot ca 2 tovarasi de nedespartit.
In pozele pe care le am cu dansul,peste tot apare cu Bibia lui de care era nedespartit si pe care o stia pe dinafara.Mi-l amintesc cum statea pe scaun in curte si canta cantece religioase toata ziua sau atunci cand lucra in gradina.

Fiind noi asa prieteni,m-am dus si la adunarea lor dar nu mi-a placut :)
Aveam 16 ani atunci insa mi-am dat seama ca sunt niste oameni falsi care doresc sa para altfel decat sunt iar eu aveam oroare de oameni falsi si care vb mult inca de mica :D
Imi pare rau si mereu regret ca dansul a fost atat de bun si de credincios dar ratacit si nu a avut sansa sa se pocaiasca in religia ortodoxa.
Dar nu mai este nimic de facut acum...

Nu, eu ziceam ce convertiri fac ăstia gălăgiosi si agresivi care umblă dis-de-dimineată pe metrou si autobuze?..

Crezi ca n-or fi?
Daca prind oamenii intr-o pasa proasta,din astia care nu stiu pe ce lume sunt...cred ca l-au gasit pe Dumnezeu!

Mira-m-as! Dimineata devreme când probabil nici nu te-ai dezmeticit prea bine -
numai de unul ca ăstia care se cred salvatorii lumii nu-ti arde.
Pe mine una mă agasează, si eu sunt din ăia care cred în Dumnezeu.

PS: tu probabil mergi la serviciu cu masina si nu stii cum e :)

Sunt nevoita caci nu am transport in comun aici,ca peste tot in America micilor asezari!
Desi vara merge si cu bicicleta :D

Tu esti bine ancorata in religia ta,nu au cum sa te agate,insa sunt multi care nu au raspuns chemarii lui Dumnezeu si atunci cand apar galagiosi din acestia,cad ca mustele.

Din ce am observat eu, nu cad deloc ca mustele. Tocmai asta vroiam să subliniez, că gălăgia nu înseamnă neapărat ceva atractiv si plin de substantă. Nici în cele ale credintei. Si faptul că aleg să facă asta dimineata devreme, pe mijloacele de transport aglomerate, în care abia e loc să arunci un ac, este încă o bila neagră, un moment nepotrivit ales. Părerea mea.

A transmite mesajul evanghelic înseamnă a vorbi despre Hristos, Care a adus Vestea cea Bună, a izbăvirii noastre din moarte prin jertfa Lui și prin primirea ei de către noi, în modurile arătate și în Evanghelie, și în Biserică.

Dar ca să vorbești despre El trebuie să-L cunoști; altfel nu vorbești bine, nu ești convingător, pentru că tu însuți nu ești convins.

Apostolii L-au cunoscut pe Iisus timp de mai bine de 3 ani, fiindu-i mereu aproape, ascultându-L și văzându-L mereu, împărtășindu-se din viața Lui. După ce li S-a făcut cunoscut și i-a învățat, i-a trimis în lume să îi aducă Vestea cea Bună a mântuirii.

Ca să vorbim despre El trebuie, prin urmare, să Îl căutăm noi înșine și să Îl cunoaștem în modurile arătate de Biserică: lucrând și trăind după poruncile Lui, ale iubirii de oameni, pocăindu-ne și primind Jertfa Sa la biserică, cunoscând și înțelegând cuvântul Său, rugându-ne.

Făcând acestea, Îl vom propovădui cu viața noastră, oriunde ne-am afla. Dacă gândurile noastre vor fi ale Lui, cuvintele noastre vor fi precum gândurile și vor fi adevărate.

Porunca evanghelizarii este pentru toti cei care au primit Evanghelia. In primul rand pentru preoti si in al doilea rand pentru credinciosi.
Dar Evaghelia nu trebuie neaparat predicata "de pe acoperisuri". Iar prin raspandirea Evangheliei nu trebui neaparat inteles a tine speech-uri ad-hoc, ci in primul rand a oferi exemplul personal. Spunea Sf Francisc: "Predicati peste tot. Cand este necesar, folositi si cuvintele!".
Domnul nostru, in timpul cat a stat printre noi cu trupul, a evanghelizat de multe ori. Dar nu cand se duceau oamenii la lucru. Ci in urmatoarele doua feluri:
-cand veneau oamenii la El. Cu acele ocazii a tinut discursuri despre credinta cu caracter mai general. Exemple: Marea Predica de pe Munte. Sau cuvantarea in care El era in corabie si oamenii pe mal (Matei 13)
-cu prilejuri diferite, cand venea cumva vorba despre credinta. In aceste situatii, Domnul lamurea unul sau altul din aspectele credintei. De exemplu, pe cand statea la masa cu fariseii. Sau in Pretoriu.
Sfantul Ioan Botezatorul, despre care s-a vorbit, aici a predicat mult. Dar a facut-o
1) in desert, catre oameni care veneau la el
2) oferind exemplul personal. Mai intai de post si castitate si, pana la urma, de jertfa martirica.

Vedem, deci, unele deosebiri fata de predicatorii improvizati ce misuna prin metrouri.

Pe de alta parte, daca unele secte cad in extrema evanghelizarii si cand nu trebuie, Bisericile apostolice se afla la extrema cealalta, a refuzului evanghelizarii cand se iveste ocazia. Ele nu evanghelizeaza cand trebuie. Iar in zilele noastre, cand gradul de ruptura intre Imparatia lui Dumnezeu si Imparatia Cezarului este parca fara precedent, trebuie multa evanghelizare.

In exemplul dat de Yasmina, cel cu bunicul ei (in care am retinut ca evanghelizarea nu s-a facut in autobuz, ci in spital, ceea ce e cu totul altceva) ma intreb: sa fi fost mai bine ca unchiul ei sa continue sa duca o viata desucheata ? Desigur ca nu. Iar referitor la observatia Mirelei, potrivit careia evanghelizarile din mijloacele de transport nu marcheaza succese: nu stim. Intre momentul cand e semanat bobul de grau si momentul cand rasare graul trece un timp. Doar nu ne asteptam ca oamenii sa lase pe loc haina slinoasa a pacatelor spre a se imbraca in haina lui Cristos.

In concluzie: nu trebuie sa facem neaparat ca sectantii, ci trebuie sa luam cele bune ale lor: o buna cunoastere a Cuvantului lui Dumnezeu, o anumita inflacarare in a-l raspandi, o speranta nestramutata ca, cel putin in unii, va rodi.

Nu există „biserici apostolice”, papistașule.
Este o singură Biserică apostolică. O singură Mireasă a lui Hristos.
Nu mai flecări noile voastre erezii marca Vatican II.
Bine măcar că nu zici și nerozia aia: „bisericile surori”.

Hristos nu are două mirese.
Și cu atât mai putin două mirese - surori.

Nu te mai deda la blasfemii doar-doar îți va cădea un mielusel in plasă!
Biserica apostolica e una singură. Nu-s două, precum ai vrea să insinuezi tu :30:

Dalian, ce te faci daca Papa Francisc I si Patriarhul Bartolomeu I unesc BO si BC? Se pare ca ei, fiind foarte posibil niste cai troieni cu grade mari, vor sa faca o unire-nu-in-Adevar.
Din punct de vedere catolic, e cel putin ciudat ce a a zis Papa "nu avem nici o pretentie de la BO". Fara acceptarea celor patru puncte florentine, sau macar acceptarea reala a ministeriului petrin ca fiind de drept divin, nu e intrare sub omoforul episcopului Romei.
Din punct de vedere ortodox/bizantin, e cel putin ciudata o unire in care diferentele dogmatice si eclesiologice nu sunt macar lamurite, darmite inlaturate.
Ma scoate din sarite ca nimeni nu observa, dat fiind faptul ca Ala de Jos e maimuta lui Dumnezeu, ca tipul Il imita pe Stapan inclusiv in "...ca toti sa fie Una". care, apropos, NU inseamna "unitate cu orice pret", ci "unitate si coerenta in Adevar, adica in Domnul". Faptul ca toata lumea se uneste cu toata lumea, iar liderii crestini fac acelasi lucru, dovedeste ca ei vor sa supuna Biserica spiritului mundan actual, curentului actual, "poruncii vremii", matriciei stilistice dominante, sau cum vreti sa ii ziceti. Se pare ca au uitat ca Biserica nu e identificabila cu ierarhia. Nu e armata, loja sau serviciu secret, unde eliminarea liderilor este o lovitura majora. Ma rog, sa speram ca nu are prea multe elemente din astea. :D
Nu stiu de ce unii cad pe spate cind vad niste ierarhi, fie ei Papi sau Patriarhi, si isi inchipuie ca acele costume si ritualuri specifice functiei ar da un plus de evlavie, glagorie si mai ales onoare purtatorilor. Asta e superstitie hierolatra, cultivata evident interesat in rindul maselor umane.
Dalian, pentru cultura ta de credincios: cei mai multi eretici si schismatici au fost ierarhi, monahi, preoti. Extrem de putini laici. Da, au fost si Papi eretici si Patriarhi eretici (aaaa...mai multi Patriarhi de Istanbul eretici decat episcopi de Roma eretici, ca veni vorba).
Un Papa e doar un om. Un Patriarh e doar un om. Un episcop, un mitropolit, un catholicos, un maphryono, etc. tot om. Tare sunt curios ce o sa faci cind o sa te trezesti ca parohul tau il pomeneste pe "vicarul Domnului, Francisc Intaiul". Nu te cunosc, dar daca te-as cunoaste, as vrea sa iti vad expresia. Evident, o spun semi-simbolic: ma refer la cei din tipologia ta de gindire si credinta.
Da, ei au initierea preotiei imparatesti, si in mainile lor se desfasoara Sf. Prefacere. In rest...prone to sin, like all of us!
Cu simpatie,
Adrian, un independentist eclesiologic.

Trebuie sa-L cautam pe Hristos in noi. L-am lasat pe Hristos sa-Si faca salas in noi? Cum ne purtam crucea? Sunt intrebari la care trebuie sa raspundem. O lectura foarte buna in acest sens este Popa Tanda, de Ioan Slavici. Parintele Trandafir devine penibil propunandu-si sa schimbe satenii doar cu ajutorul informatiilor despre Dumnezeu si despre credinta. Ajunge chiar sa fie reclamat la episcopie. In plus, este poreclit ..popa Tanda".

In momentul in care intelege sa fie un exemplu pentru sateni, totul decurge de la sine. Oamenii devin harnici si credinciosi.