Evreii traiesc in greseala? - Nelamurire
 

Fiind crestini, ne este spus in Noul Testament ca Dumnezeu si-a trimis fiul pentru a ne mantui si a ne salva pe noi oamenii, insa evreii nu l-au ascultat. Daca Dumnezeul evreilor (care este si Dumnezeul nostru, tatal lui Iisus Hristos) ne-a trimis fiul drept mantuitor, atunci evreii de astazi nu gresesc negand acest fapt in continuare? Nu este, atunci, religia evreiasca, una gresita?

Religia evreilor din Vechiul Testament era religia cea adevarata. Ei credeau in Dumnezeu Unul: Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Dar, cand Dumnezeu, prin ipostasul Fiului, S-a incarnat, o buna parte dintre ei nu L-au cunoscut, au rejectat invatatura Lui, au rejectat Biserica intemeiata de El, au sfarsit prin a-L ucide pe Dumnezeu strigand "sangele Lui asupra noastra!", i-au persecutat si ucis pe primii papi si pe primii episcopi si chiar pe primii diaconi si credinciosi.

Urmasii acestor evrei, care L-au ucis pe Dumnezeu cu Biblia in mana, urmasii fariseilor, saducheilor, arhiereilor si carturarilor care au strigat atunci contra lui Dumnezeu sunt evreii de astazi, deci religia lor este gresita. Ei sunt urmasi ilegitimi ai evreilor Vechiului Testament (care a ajuns, la ei, o carte mai putin importanta decat tot felul de cartulii hasidice, kabbalistice, etc)

Urmasii evreilor Vechiului Testament, urmasii lui Isus, a apostolilor Lui, a celorlalti ucenici, cu totii evrei sunt cei care astazi, raspanditi pe intregul pamant, formeaza Biserica, noul Popor Ales al lui Dumnezeu. Religia acestora este religia cea adevarata.

Pe de alta parte, desi cu Noul Popor Ales Dumnezeu a facut un legamant nou, intarit cu sangele Lui si cu sangele Martorilor Lui, legamant care il anuleaza pe cel vechi, Dumnezeu nu-si uita nici primul legamant, nici promisiunile Sale. De aceea, El cultiva o relatie speciala chiar cu cei care astazi isi spun "evrei", care dealtfel vor avea un rol cheie, un loc privilegiat inainte de evenimentele finale care vor conduce la Dies Illa, la Ziua Aceea. Un mister aproape la fel de mare cu Misterul lui Isus este misterul Poporului Evreu, lucru confirmat prin atatea miracole. Noi nu cunoastem niciun alt popor, nici nu putem concepe ca, dupa 1900 de ani de dispersie, dupa 1900 de ani de la pierderea a propriei tari din cauza necredintei, sa subziste, totusi, ca popor. Noi nu cunoastem niciun alt popor, nici nu putem concepe ca unul care are populatia Romaniei sa aiba un rol atat de eminent in lume in cele mai diferite ramuri, de la finante si politica, la stiinta, cinematografie, mass-media etc. Noi nu cunoastem nici un alt popor, nici nu putem concepe unul care, dupa ce, timp de secole, a vorbit alta limba, sa reinvie o limba moarta care sa devina o limba vie, asa cum au facut evreii cu ebraica. Toate acestea, si inca multe altele, sunt minuni vizibile pe care oricine le poate constata, semne ale puterii lui Dumnezeu, ale legaturii speciale de iubire si a sperantelor pe care inca le are cu acest popor.

Iti multumesc mult de lamurire!

Poţi să detaliezi un pic? Cum au ucis, adică, acei evrei ("o bună parte dintre ei" - contemporani cu Hristos după cum rezultă din textul tău) pe primii papi? Erau papi (mai mulţi deodată?) pe atunci?

Primele persecutii impotriva crestinilor nu au venit de la paganii romani, ci de la evrei. Primul papa, Petru, a fost persecutat mai intai de evrei pentru a fi, mai apoi, ucis de romani. Toti primii episcopi au fost persecutati de evrei, unii doar chinuiti, altii omorati (precum Iacob al lui Zevedeu).

Cred că folosirea termenilor de papă şi episcop atunci când facem referire la Sfinţii Apostoli nu este potrivită.
În NT găsim alţi termeni: apostol, frate, slujitor, sfânt, "martor dinainte rânduit de Dumnezeu", prooroc şi învăţător etc.
*
Suprapunerea unor termeni din limbajul BC de azi peste oamenii şi realităţile istorice din Biserica Primară ce să însemne oare? Eu zic că e reducţionism prin inflaţie de termeni, în ciuda scopului foarte transparent al folosirii lor (atragerea neofitului în BC la nivelul iniţial, bazal, al terminologiei; agăţare prin nada cea mai simplă, cea lingvistică).
Păi, dacă o ţii tot aşa, nu mai e mult şi vei spune şi despre Domnul că a fost vreun cardinal al papei din ceruri... Ca să fie precum pe pământ aşa şi în ceruri, în loc de "precum în Cer aşa şi pe pământ"?
*
Cum ţi-ar părea dacă aş scrie despre Chefa că a fost primul patriarh din istoria Bisericii şi că toţi ceilalţi apostoli i-au fost episcopi?

În Faptele Apostolilor (iar nu ale episcopilor sau ale papilor!) scrie cum au fost prigoniţi apostolii dar nu suflă nici un cuvânt despre vreo sanctitate, eminenţă, papă, cardinal şi preasfinţit. Zice simplu: Pavel, Saul, Barnaba, Petru. Asta nu ne împiedică să înţelegem despre cine şi despre ce anume e vorba ci, parcă, în virtutea legăturii dintre mădularele Bisericii, ne ajută să pătrundem încă şi mai bine miezul lucrurilor. În Duh şi Adevăr.

Nici termenul de "mitropolit" nu apare in Biblie. BOR il foloseste, atunci, ilegitim ? Cadem in damblaua (neo)protestanta ?
Eu zic sa nu transformam si acest topic intr-o disputa despre primatul petrin. Sfintii Parinti ai Bisericii Nedespartite il sustin prin citate prezentate in topicul adecvat, in vreme ce niciunul nu il contesta. Deci, pentru toti cei care ii urmeaza in credinta pe Sfintii Parinti si cred in tot ceea ce ei au crezut, faptul ca Biserica a fost intemeiata de Cristos pe Petru e suficient probat si deasupra oricarei discutii. Desigur, cei care au plecat din Biserica lui Cristos au in comun faptul ca il contesta, indiferent ca sunt monofiziti, ortodocsi sau penticostali.

Iar faptul ca apostolii au fost episcopi este, iarasi, deasupra oricarei discutii. Scrie in Biblie. Nu se,foloseste, poate, termenul de "episcop", dar scrie limpede ca ei au consacrat alti episcopi si au ordinat preoti. Ei bine, asta inseamna sa fii episcop. Episcopii, si numai ei, fac asta. Apostolii au hirotonit episcopi si preoti. Prin urmare, apostolii au fost episcopi (si preoti). Spuneai ca ai urmat cursurile Facultatii de Teologie. Inteleg ca la facultatile acatolice nu se mai preda primatul petrin, dar nici ce e acela un episcop nu se mai preda ?

Nu, Mihnea, nu te mai preface că nu înţelegi obiecţia mea. Sunt sigur că ai priceput prea bine unde bat...:)
Reformulez: problema nu e termenul de papă, cardinal, episcop, mitropolit sau cuvios. Ci folosirea abuzivă a terminologiei de azi, aparţinînd unei confesiuni sau a alteia, în detrimentul specificului ireductibil al acelor vremuri.
Mitropolit sau papă sunt denumiri care astăzi au rostul lor. Indiscutabil, aceşti termeni desemnează într-adevăr ceva/ pe cineva, în cadrul unei ordini care, însă, astăzi are un anumit specific.
Atunci, însă, nu exista aşa ceva. Pur şi simplu Biserica primară era altfel - inutil să o asimilăm, cel puţin în unele aspecte, la organizarea eclesială de azi.
Iar Sfântul Petru Apostolul ori Sfântul Pavel Apostolul ori Sfântul Ioan Apostolul pur şi simplu nu sunt Papa sau Patriarhul de astăzi. Deci să nu mai spunem că evreii au persecutat şi ucis pe vreun papă. E caraghios! Faptele Apostolilor nu sunt nici faptele papei, nici faptele episcopilor nici toamna patriarhului...

Deci să ne ţinem la acurateţe, pentru a respecta adevărul istoric. Asta te rugam, nu fie cu supărare!

Pentru ca nu exista, au aparut mai tarziu aceste functii administrative. Mitropolitul era episcopul unei metropole. Dar toti sunt episcopi, acestea sunt doar functii administrative. In schimb papa nu are doar o functie administrativa, e practic un nou ordin, pe langa diacon, preot si episcop.
Cineva care nu sustine ceva adevarat trebuie sa se foloseasca de neadevaruri pentru a arata ca minciuna e adevarata. Numai ca interlocutorii trebuie sa fie ori nestiutori, ori partizani ai aceleiasi minciuni ca sa o si creada. In concluzie, interlocutorii sunt nepotriviti. Cel putin cei ce nu sunt nestiutori.
Inclusiv Fer. Augustin, aflat la cea mai mare pretuire in Apus, afirma interpretarea ortodoxa, in privinta pietrei pe care e zidita Biserica. Este uimitor (si ilar, daca nu ar fi tragic pentru atatia oameni) cum dintr-o intereptare eronata a unui pasaj o fosta biserica si-a facut dogma de capatai. In acel pasaj Sfantul Apostol Petru e iertat pentru lepadarea sa si repus laolalta cu ceilalti Apostoli, in schimb catolicii au vazut exact invers, ca ar fi fost ridicat deasupra celorlalti Apostoli.
Unii Apostoli au fost chiar episcopi in mod efectiv, de exemplu Sfantul Petru a fost episcop al Antiohiei. Deci imposibil sa fie si Episcop al Romei, asadar papa, cum spun catolicii. Sfantul Pavel deja hirotonise episcop in Roma cand Sf. Petru a ajuns acolo.

Dar daca evreii, pe vremea lui Iisus, n-au facut altceva decat sa respecte prima porunca? Asta ar insemna ca ei au pastrat credinta originala, nealterata, si nu s-au inchinat altor Dumnezei inafara de El (Tatal).

Problema aceasta m-a framantat si pe mine,in sensul ca mi-am dorit sa inteleg de unde a plecat opozitia lor.Tragand linie si simplificand,in raport de ce am studiat eu,cred ca ar fi doua raspunsuri:nu au putut accepta modul cum Iisus se raporta fata de Tatal si nu au considerat ca Scripturile (aici cu sensul de Vechiul Testament) justificau afirmatiile Sale,pe care ei le-au considerat neintemeiate.Ar mai fi si alte numeroase probleme dar le-am ales pe cele care mi s-au parut principale.In ultimii ani,mai multi cercetatori evrei(precum Jacob Neusner, Geza Vermes sau Daniel Boyarin) au dorit sa inteleaga exact acest aspect si unii dintre ei au ajuns la concluzii foarte interesante.Si evreii din acele timpuri foloseau notiunea de ,,fiu al lui Dumnezeu" dar in nici un caz cu sensul dat de Iisus.Problema ramane valabila si astazi cu o exceptie putin analizata dar si acolo cu nuante interesante: evreii mesianici.

Cred ca rationamentul lor a decurs cam asa: ,,Acest om spune ca este Fiul lui Dumnezeu intr-un mod pe care noi nu-l putem accepta,el greseste iar Scripturile nu-L sustin.Insa datorita predicilor si miracolelor Sale atrage oameni care il pot considera Mesia,pot crede ca a venit clipa sa se ridice contra romanilor.Intrucat nu este Mesia romanii ne vor sterge de pe harta.Mai bine il eliminam si il asteptam pe adevaratul Mesia.So..Jesus must die"

Dar de unde ati tras concluzia ca evreii din Vechiul Testament se inchinau lui Dumnezeu Tatal ? Altfel spus, unui singur ipostas si nu Unicului Dumnezeu ?

Pentru ca... Scrie in vechiul testament (cartea lor sacra)?

Singura problema (principala, de fapt) o reprezinta banii.
Iisus a propovaduit iubirea si smerenia, iar invatatura Lui desfiinta "cultura" poporului pastorit de ierarhi in scop de ze-ciu-ia-la; de aceea a fost rastignit.

Niciun cercetator nu va ajunge la concluzia asta decat prin credinta, adica daca se smereste (converteste), ceea ce nu-i convenabil(profitabil) fiindca s-ar nega pe "sine".

Sa nu te superi pe mine dar este cea mai lipsita de argumente concluzie care mi-a fost dat sa o aud pe aceasta tema.Am zis sa ma exprim bland.Zeciuiala este reglementata in VT,nu au inventat-o evreii de pe vremea lui Iisus.De altfel nicaieri nu este spus,in NT,ca a fost rastignit din cauza zeciuielii,este mult prea derizorie acuzatia.Acuzatiile la adresa Lui a fost de: a).blasfemie si ducerea poporului in ratacire din partea evreilor si b)pretentii mesianice contrare legii romane din partea romanilor.

Prima acuzatie fiind incalcarea primei porunci, care stim ca in acele vremuri, se pedepsea cu moartea, cum de altfel scrie in Biblie (impreuna cu incalcarea celorlalte porunci). Deci pana la urma, evreii l-au omorat pe Iisus doar pentru ca faceau ascultare?

Ecuatia uciderii lui Iisus are doua elemente: evreii( o parte dintre ei) si romanii. Evreii au dorit moartea Lui sub pretextul ca fac ascultare de Lege.Pliat l-a executat ca sa-si salveze cariera.Stia foarte bine ca daca nu ar fi executat un evreu despre care se spunea ca are pretentii de lider politic si religios atunci evreii ar fi trimis o delegatie la Roma,nu era prima data cand ar fi facut asta,si l-ar fi acuzat pe el ca il submineaza pe Caesar.Si in acest caz el ar fi fost un om mort.Intrucat, sursele istorice arata asta,Pilat era un om crud,brutal si corupt nu a riscat si a dispus crucificarea unui evreu care pt el nu insemna nimic.Putea sa nu-L execute dar era un om mult prea compromis ca sa se fi riscat,sa fie el supus unei judecati ulterioare.Scena spalarii pe maini este o cumplita ipocrizie,Pilat avea toata puterea sa se opuna.In general pe romani nu-i interesa nici cat negrul sub unghie de problemele religioase interne ale popoarelor cucerite cat timp nu le puneau in pericol dominatia.Cat despre evrei in raport de Iisus problema este mult mai complicata.Ei ( ierarhia Templului) au considerat ca efectul actiunilor lui Iisus este periculos pt ei in principal si pt restul evreilor in secundar.Nici una dintre acuzatiile care I s-au adus nu a fost reala ci doar simulate ca fiind reale.Modul cum a fost judecat incalca insasi regulile lor pentru judecarea unui om, este un caz clasic de eroare judiciara insa cu intentie.Prin modul cum au instrumentat totul nu i-au lasat nici o sansa,si-au luat toate masurile necesare,religioase si politice,ca sa fie siguri ca-L elimina.

Mai precis as vrea: unde anume scrie, in Vechiul Testament, ca evreii se rugau doar lui Dumnezeu Tatal ? Nu cumva ar fi ilogic ? Ce sens are "Tatal" fara "Fiul" ?

Um...prima porunca zice ca ei se inchinau numai lui Dumnezeu Tatal (ca doar El era mentionat in VT). Altfel..nu-l rastigneau pe Iisus.

Mi se pare ca spun lucruri mult prea evidente aici...

Dupa cate vad ca ati scris la topicul despre stiinta, ma asteptam sa va placa precizia. Teologia este o stiinta precisa, nu merge cu "mi se pare ca era evident". Merge cu titlu, capitol si verset. De exemplu: Ex 20:2 si 3. Si ajungem la: "Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei.
Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!"

Nu vad sa scrie de Dumnezeu Tatal. Vad ca zice aici de Dumnezeu Unul, in afara de care nu trebuie sa avem alt dumnezeu.
Dar, in fine. Poate o fi ceva si nu pricep eu.

Demetrius, e suficient să recitim Noul Testament (deşi n-ar strica nici Vechiul) pentru a reîmprospăta cunoaşterea motivelor răstignirii. Scrie negru pe alb, în mai multe locuri.
Mai mult, îmi pare cu totul necesar să luăm aminte la cuvintele Domnului Însuşi - când le vorbeşte ucenicilor despre moartea Sa. Scrie tot acolo, în Scriptură.

Daca tu nu te superi(ca nu vezi realitatea), de ce sa ma supar eu?
Imi pare rau, doar; pentru tine.

Dacă reducem raţiunea şi toată măreţia Lucrării lui Hristos (cu punctul culminant în Jertfa pe Cruce) la meschinele probleme financiare, din două musai să alegem una: ori suntem cu totul corupţi (în duh, în înţelegere) de încropeala lui Mamonna în jurul banilor, ori suntem pur şi simplu răuvoitori.
Chiar crezi că totul pe lumea asta s-a învârtit mereu în jurul banilor?
Ei bine, în ciuda lăcomiei lor care o fi atins cote însemnate, evreii aceia aveau totuşi moştenirea unei credinţe, aveau o tradiţie, o conştiinţă (fie şi sluţită/căzută) de urmaşi ai lui Avraam. Erau poporul păstorit odinioară de Moise. Iar printre ei se aflau şi oameni drepţi, curaţi la inimă şi liberi în duh.
Tensiunea evenimentelor Mântuirii creşte progresiv, pe măsură ce Domnul le dezvăluie starea duhovnicească şi le contrazice prejudecăţile şi aşteptările căzute. Învăţătura şi faptele Mântuitorului sunt o descoperire atât de adâncă şi necruţătoare încât acei oameni pur şi simplu nu îi fac faţă. Toate reperele lor de neclintit, tot modul confortabil în care se aşezaseră, toată ordinea lor interioară şi încrederea în rânduiala pe care o construiseră - toate sunt dezvăluite de Hristos într-o nouă lumină, în Lumina Dumnezeiască. Şi, nesuportînd această Lumină care le venea ca o necruţătoare Judecată, oamenii aceia pur şi simplu au avut de ales să se pocăiască deîndată, conştientizîndu-şi eroarea cumplită şi nădăjduind la Milă sau, aşa cum din păcate pentru ei au făcut, să nege evidenţa şi să refuze salvarea şi îndreptarea.
Motivul nu sunt banii ci neputinţa sufletului pervertit de a mai năzui şi purcede la Înviere.
Îmi par cu totul cufundaţi şi pierduţi în deznădejde. Iar când un om sau mai mulţi capătă convingerea totală că este pierdut definitiv, va alege mereu să ucidă pe acela care vine să îi descrie boala cumplită de care suferă şi care îi oferă vindecarea.
Nu mai e pic de speranţă, pic de lumină. Ca urmare, în acest întuneric total Salvatorul este perceput ca Înşelător. Orbirea, moartea, nebunia lor este proiectată, printr-un gest uriaş, asupra Celui Viu. Gestul lor, prin urmare, vădeşte cine erau, îi exprimă. Pentru că erau morţi înlăuntru, L-au voit mort în afară pe Cel Viu. Astfel Hristos devine un fel de actor care joacă desăvârşit la vedere acea desăvârşită moartea lăuntrică a lor. Ca ea să devină evidentă, expresivă, incontestabilă.
Însuşi Domnul îi descrie ca morţi, ca orbi şi nebuni. Tocmai moartea, orbirea şi nebunia lor L-au ucis pe Hristos. Şi peste toate, cred eu, frica îngrozitoare, insuportabilă, că Acela le-a vădit Adevărul, în lumina Căruia se vedeau, ca într-o oglindă desăvârşită, aşa cum erau de fapt. Groaza lor trebuie să fi fost nesfârşită, cu mult mai puternică decât iubirea de arginţi presupusă de importanţa acordată zeciuielii. S-au eliberat de această groază cumplită, pregustare a iadului, răstignindu-L. Au scăpat pe moment de ceea ce devenise o frică şi o suferinţă vie, de neîndurat. (s-ar fi putut însă elibera cu adevărat şi pentru totdeauna, pocăindu-se; dar pentru aceasta ar fi trebuit ca, mai întâi, inimile lor de piatră să devină permeabile la Iubire)

Numai din ziua a VI-a, de cand a aparut omul.

10. După cum este scris: "Nu este drept nici unul;
11. Nu este cel ce înţelege, nu este cel ce caută pe Dumnezeu.
12. Toţi s-au abătut, împreună, netrebnici s-au făcut. Nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este.(Rom3, 10-12)

N-am observat reavointa, poate doar ignoranta.

Toti acestia au fost ucisi fiindca le spuneau sa se indrepte; uciderea lor a devenit traditie.

37. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit.(Mt23,37)

Tot restul mesajului tau confirma ceea ce am scris, chiar daca tu romentizezi putin "tabloul".
19. Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele.(In3,19)

Intunericul inseamna bani, trup, lume, materie.

Demetrius esti foarte amabil dar nu este cazul sa te consumi inutil.Expresia folosita de mine era doar o forma de politete,atat si nimic mai mult.Totusi sunt foarte interesat cum vezi tu conceptul de zeciuiala.Fii amabil si spune-mi mai pe larg,vad ca iti place sa citezi din Biblie,si ma gandesc ca l-ai studiat cu atentie.Asta chiar ma va interesa :)

Măi, dar curios mai foloseşti tu Scriptura......:)
P.S. Banii au început să ne preocupe şi să ne subjuge din ziua a şasea a Facerii?..........:))))
Şi de ce crezi că materia, lumea şi trupul, în fond lucrări ale Dumnezeirii, ar fi întuneric? Oare Domnul a creat întunericul?

Demetrius, nu banii/trupul/lumea şi materia sunt întunericul. Ci ataşamentul idolatricesc al omului faţă de acestea.
Materia, lumea şi trupul, precum şi banii, nu sunt lucruri rele în sine. Însă proasta/întunecata lor întrebuinţare poate deveni rea, într-adevăr.