|
Dumnezeu doar un produs cultural?
Discutam aseara cu un prieten care mi-a spus ca Isus a fost doar o miscare culturala, creata pentru a stabili un nou cod al moralei si ca este la fel cu celelalte religii, adica pentru a educa oamenii cu un sistem de valori si a tine societatea, cumva, in frau. Ca Isus a existat sau nu, nu stie, dar crede ca ii la fel cu toate celelalte religii, un produs al mintii umane pentru a ne salva de ideea de moarte si ideea de frica a zilei de maine, sa fie oare adevarat? Cum il pot contrazice?
|
Citat:
Religiile? Cu siguranta sunt create de mintea omului cu scopurile de rigoare, nu doar cele inlantuite de tine, ci si alte motive, cum ar fi apartenenta unei comunitati si caldura acesteia. |
Citat:
Before you speak, listen. Before you write, think. |
And before you live, die.
|
Eu i-am explicat ca in acea societate iudaica de atunci nu se nasteu miscari culturale, asa cum ai zis, dar a zis ca, la fel ca evolutia, tot timpul apare cineva care este "satul" de sistem si il reinoieste. Problema pe care a prezentat-o a fost cea pe care am zis: "De unde stii ca crestinismul nu a fost format de niste oameni doar ca sa schimbe societatea cea de atunci?"
|
Prietene daca intradevar i-ai prezentat miscarile religioase din cadrul iudaismului celui de-al doilea Templu insemna ca i-ai prezentat si caracteristicile acelor miscarile, specificul acelui context religios, aspiratiile si fundamentarea lor. Probabil ai reusit o prezentare foarte ampla si in acest caz acel om ( si daca nu auzise de iudaism sau crestinism in viata lui) ar fi putut observa, cu foarte mare usurinta, ca specificul lor nu era nici de reinoire ,,culturala" si nici ca vroiau sa reinoiasca ,,sistemul". Ar fi trebuit sa stii, daca tot ai prezentat, ca in acele timpuri nu era o problema de ,,sistem" in termeni moderni. Ciudat cum ai reusit, teoretic, sa prezinti caracteristici clare si omul din fata ta tot cu intrebarea initiala a ramas :) Onestitatea este un prim pas prietene, si fata de tine si fata de cei din jur.
Ce miscari religioase i-ai prezentat si pe ce lucrari te-ai bazat? Si eu am studiat putin aceste aspecte si sunt curios ce surse ai folosit, poate imi notez lucrari noi si ma vor ajuta si pe mine.Da-mi doua exemple.PS: pe net le gasesti mai greu :) |
Citat:
Parerea mea este sa-l lasi in pace si sa nu-ti mai pierzi timpul pe astfel de subiecte cu amicul tau ateu. Puteti sa va simtiti foarte bine la un gratar si o bere si fara sa aveti discutii pe teme in care aveti puncte de vedere divergente. Eu cred ca mai important este de fapt ce crezi tu si nu amicul tau. Sau asta cu "amicul" e o forma indirecta de abordare ? Este adevarat ca pe Discovery sunt difuzate documentare care au toate tipurile de ipoteze defaimatoare la adresa lui Dumnezeu, de la negarea existentei Lui si pana la negarea existentei lui Hristos. Deci, tu ce crezi de fapt ? |
Amicul meu este produsul tipic a gandirii occidentale. El vede toate religiile ca pe ceva cultural, pentru a idea un set de valori si pentru ca societatea sa se ghideze dupa ele, nu il vede pe Dumnezeu ceva viu. Ca un om probabil s-o fi gandit cum sa fie bine dupa ideile lui in societatea lui de atunci si altii le-au impartasit, practic. Un fel de "religia e opiul popoarelor", asa ca saracii, bolnavii si nedreptatitii aveau un sentiment de mangaiere cum ca in viata de apoi totul va fi bine daca indura. El vede lucrurile ca pe faptul ca atunci cand murim nu o sa fim decat mancare pentru viermi.
|
Teoretic se poate imagina o teorie a conspiratiei ,in care un grup de oameni ,ori convinsi de imaginatia lor,ori mintind in cine stie ce sopuri, sa fi inventat povestea cu Iisus
Cu cat trece timpul , si relatarile istorice sunt putine oricum, cu atat ne putem indoi de orice, daca sistemul noistru de valori il intemeiem doar pe documente . Nu argumentul istoric ar treebui sa fie primordial, nu o ratiune materiala, ci argumentul axiologic,moral , prin care lumea s-a schimbat total la auzul Cuvantului sau si redescoperirea in sinele propriu a poruncilor Sale Iisus este Dumnezeu, pentru ca noi ne-am regasit pe noi insine in cuvintele Lui , asa cum nici un alt current cultural nu ar fi putut macar visa sa o faca Au fost zeci de curente culturale venite de la om pentru a cauta absolutul.Dar o singura data sensul a fost invers : Adevarul a vorbit omului Nu trebuie sa fii invatat pentru a primi adevarul ca Iisus este Dumnezeu,dupa cum zice El insusi la intrarea in ierusalim : "Daca ei vor tacea (se refera la copii care ii aduceau lauda) ,vor striga pietrele" Dumnezeu se primeste in curatie si regasire de sine , care covarseste orice indoiala. E o transformare a fiintei la adevar ,si nu invers |
Citat:
Nu stiu cum tot gasesti tu diversi "prieteni", penticostali ... care te tot intreaba lucruri la care tu nu ai raspuns. Parerea mea este ca acesti "parteneri de dialog" fie sunt imaginari si atunci ai o problema, fie te bagi singur in discutii care te depasesc. Si nu te supara, dar asta e in acelasi timp dovada de mandrie, sa nu iti vezi limitele, dar si de prostie. Asa ca iti repet recomandarea (sa stii ca si Hristos cand a fost cazul a folosit biciul, deci duritatea nu este echivalentul rautatii de fiecare data): incepe sa studiezi ceea ce invata Biserica, studiaza Sf Scriptura si apoi poti sa "ingurcitezi" si cunostinte mai complexe. De asemenea, pana atunci, iti recomand sa nu te lansezi in discutii care te depasesc. Setea de cunoastere este buna, dar capacitatea creierului uman de acumulare a informatiilor este limitata. |
Nu ii vina mea ca tu stai inchis in casa, eu sunt intr-un liceu cu oameni si cu prieteni unde ii normal sa vorbim despre anumite lucruri, asa ca nu face afirmatii lipsite de cunoastere asupra vietii mele si menite doar sa fie comentarii rautacioase care si asa nu ajuta problema despre care am discutat (posturile tale nu m-au ajutat niciodata, sunt doar comentarii rautacioase care imi spun "vezi-ti de lungul nasului"), nu, multumesc.
|
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Si totusi, daca este sa raspund pe topic: este o difereta colosala intre "Dumnezeu ca produs cultural" si invataurile lui Hristos. In timp ce in cazul culturii accentul se pune pe creatie, in cazul religiei se pune pe spititualitate. Cultura poate sustine spiritualitatea si invers, dar cele doua nu se pot confunda. Citat:
Citat:
|
Da. Sa revenim la subiect, va rog :D
|
In liceu vorbeam si noi multe. Imi aduc aminte ca eu si un coleg, mari atei ne certam cu profesoara de matematica pe tema asta. Cum dansa avea acces la catalog, argumentele ei erau muuuult mai convingatoare. :)
|
Citat:
Diferenta dintre gandirea rasariteana si cea ocidentala legata de viata este legata de viziunea asupra existentei sufletului si a ceea ce se intampla cu sufletul dupa moarte. Viziunea ortodoxa este aceasta: Sufletul dupa moarte - Ieromonah Serafim Rose - http://www.hexaimeron.ro/Hexaimeron/...upa_moarte.pdf Viziunea atee asupra vietii spune ca nu exista suflet, nu exista judecata de apoi si ca noi suntem doar niste maimute evoluate aparute intamplator din spuma marii in miliarde de ani de adaptare la mediu. Dar a dovedit ateismul aceste lucruri, nu cumva e si atesimul tot o "religie" ? Multi atei cu un nivel minimal de cunostiinte au impresia gresita ca progresul tehnologic si stiinta se opun religiei, si dau tot felul de exemple in sprijinul acestei constructii fantasmagorice din capul lor. Sfatul meu este sa incerci sa te detasezi de abordarea filosofica a credintei ortodoxe ... si dupa un timp ai sa vezi si rezultatele. |
Citat:
|
Citat:
|
Eu i -am spus acel lucru. Probabil ca ce ma enerveaza ii ca s-a pierdut sensul adevarat al credintei si s-a bagat in randul lucrurilor pamantesti. Acum credinta e privita filozofic, stiintific, matematic dar doar religios nu, si ei au argumentul suprem cand vad ca pierd o discutie: "No bun, arata-mi ca D-zeu exista, ca eu nu il vad". Este cumva frustrant, dar mai bine am sa ignor de acum incolo aceste conversatii.
|
Citat:
|
Citat:
- http://www.ortodoxiatinerilor.ro/int...rintele-cleopa - Auzi, că ăstia ai nostri, toti sunt curiosi să ne spuneti ceva despre Dumnezeu! Cum îi povestea asta cu Dumnezeu? Se spune în Biblia aceea, a voastră, că Dumnezeu ar fi făcut cerul, pământul, lumea, dar noi avem altă conceptie despre lume. - Să nu vă supărati, eu sunt un călugăr simplu, dar, dacă voi începe povestea cu Dumnezeu, trenul ăsta trebuie să înconjure globul de trei ori si tot n-o pot termina, atâta-i de lungă! - Auzi, ce zice popa! - si îi si curioasă, zic, grozav! Când vom începe povestea cu Dumnezeu, îi cu cântec! - Vrem si noi să stim! Sunteti călugăr, noi suntem ofiteri, tot mergem împreună până la Bacău. Cum îi, părinte? Înainte de plecare, m-am ridicat si mi-am făcut cruce. Ei, nu. Treaba lor. - Dacă este vorba că trebuie să discutăm, vă cer un cuvânt de onoare. Să mă iertati, ati intrat aici un vagon de ofiteri, dar eu stelele astea nu le cunosc, eu am făcut armata când erau trese. Dacă m-oi adresa gresit cumva, să nu vă supărati! Dar, un maior se ridică si întreabă: - Părinte, uite ce-i, vreau să-ti spun ceva. Nu este o absurditate să credem noi în ceva ce nu se vede? Dumneavoastră spuneti că există Dumnezeu, dar l-a văzut cineva vreodată? Este o nebunie să creadă cineva în ceea ce nu se vede! - Domnilor, dar mai întâi, aveti cuvânt de onoare? că începem o discutie serioasă! - Auzi, băi, popa! Avem, părinte, cum să nu! si cel ce se va supăra, îi nebun! zice. - Vă văd oameni destepti, eu îs un prost, dar o să-ncepem asa, "povestea" cu Dumnezeu, cum ne-om pricepe noi. Uite ce-i, domnilor, eu am să spun că dumneavoastră, toti câti sunteti în vagonul ăsta, sunteti nebuni! - Ia auzi, popa ne face nebuni! - Sigur! si, dacă n-am dreptate, la prima gară, predati-mă la politia gării! Dacă n-am dreptate. Dar, întâi am să vă demonstrez de ce vă fac nebuni. - Da, este mare nebunie să creadă cineva în ce nu vede! Cine l-a văzut pe Dumnezeu? - Fratilor, eu merg până la Bacău, dar atât vă spun: dacă încep "povestea" cu Dumnezeu, trenul acesta trebuie să înconjoare lumea de trei ori si tot n-o termin!... - Ia auzi ce spune popa?! - Ati auzit că dumnealui a spus că e mare nebunie să crezi în ce nu se vede. Mai întâi, că zice Duhul Sfânt în Psaltire la începutul psalmului 13 si 52, la noi în Scriptură: Zis-a cel nebun în inima sa: Nu este Dumnezeu! si îmi ziceam: "Lasă că-i vorba să mărturisesc pe Dumnezeu, nu contează ce urmează de-aici". Eram bucuros de asta. Al doilea. Mata ai spus că este o nebunie să crezi în ceea ce nu se vede? - Da, eu! - Păi eu v-am spus că dumneavoastră toti n-aveti minte. Toti sunteti nebuni. stii de ce? Am tot dreptul să vă fac nebuni. - Dar pentru ce? - Pentru că eu n-am văzut mintea nimănui niciodată! si atunci, nu-i o nebunie să cred că aveti minte, dacă n-am văzut-o? - Uite, băi, ne-a luat popa front! - adică în loc. Discutia era si frumoasă si serioasă si hazlie. - Păi cum să cred eu că aveti minte, dacă n-am văzut minte de când sunt eu? Nici la voi, nici la mine. Cum este? Albă, neagră, rosie, verde? Ce formă are? Pătrată, dreptunghiulară, hexagonală? Cum este domnule, forma, culoarea? si-i pipăibilă, sau cum este? Dacă îmi arătati aceste însusiri la minte, atunci eu zic că aveti minte, dacă nu, n-aveti deloc! Pentru că n-am văzut-o, nici culoarea, nici forma. - Uite, măi, popa! Poti să-i zici ceva? - Dacă n-ai tăcut din gură! Măi prostule, n-ai pus problema bine! Ei se prosteau unul pe altul. - Stai, măi, că cu popa ai de lucru! - Afară de asta, se crede de toată lumea de pe glob că oamenii au minte? Se crede. Fără să se vadă. Iată un argument că toată lumea crede că are minte! si dumneavoastră credeti si eu, dar nu vedem mintea. Dar viata ati văzut-o vreodată? Cine a văzut vreodată viata din om? si cu toate acestea cine zice că-i mort, când este viu si are viată? Se vede viata? - Nu se vede! - si atunci nu-i o nebunie să credem noi că oamenii au viată? Dacă n-o vedem. - Dar viata se manifestă, părinte! - Foarte bine. Prin manifestările ei se crede că există, cu toate că n-o vezi. Asa-i si Dumnezeu. Care-s manifestările Lui în lume? si am început să spun toate puterile sufletului. - Dumneavoastră aveti imaginatie? - Da. - Ati văzut-o vreodată? Nu! Dumneavoastră aveti mânie? Ati văzut-o vreodată? Dumneavoastră aveti cugetare, gândire? Ati văzut-o vreodată? Aveti poftă? Aveti, pentru că acestea sunt puterile sufletului - cea mânioasă si cea poftitoare. Dumneavoastră aveti partea sadică, adică cea crescătoare. Ati văzut-o vreodată? stii dumneata cum cresti? Sau te-ai văzut vreodată cum cresti? Afară de asta. Dumneavoastră aveti puterile sufletului, cum este cugetarea, alegerea, hotărârea, mâhnirea, întristarea, bucuria; le-ati văzut vreodată pe acestea, căci acestea sunt puterile sufletesti? Nouă ne spune Scriptura că omul este chipul si asemănarea lui Dumnezeu. Dar nu după forma cea dinafară, ci după cea sufletească. Iată câte puteri are sufletul! si nici mânia, nici ratiunea, nici pofta, nici bucuria, nici întristarea, nici mâhnirea, nici imaginatia, nici voia liberă, nici viata, nici mintea nu le-a văzut nimeni. si toate există. si la filosofia profană se învată că există aceste puteri ale sufletului. Dar sufletul l-ati văzut vreodată? - Păi tocmai, că nu-i! - Cum nu-i? Dacă n-ai avea suflet, n-ai mai vorbi cu mine! Dumneata nu poti clipi o dată fără Dumnezeu, dacă n-ar fi viata în dumneata. si vedeti câte sunt? si viată, si minte, si voie liberă, si ratiune, si mânie, si bucurie, si întristare, si poftă, care se crede de toată lumea, fără să se vadă. Toate facultătile sufletului sunt nevăzute, toate puterile lui sunt după chipul si asemănarea lui Dumnezeu, că Dumnezeu este nevăzut. Iar omul este prototip si icoană a lui Dumnezeu pe pământ - în ceea ce priveste sufletul: minte, cuvânt si duh. Ai văzut vreodată cuvântul? ti-ai văzut duhul cu care vorbesti? Iată câte puteri si câte facultăti nevăzute are sufletul nostru! si dumneavoastră nu le-ati văzut. Dar se crede de toată lumea? Căci omul are si bucurie si mâhnire; are si poftă si ratiune si voie liberă... - Măi - a spus unul -, mai bine tăceai! N-ai pus bine problema! Ăsta trebuie să fie un director de seminar! - Nu, domnule, dar ne spune adevărul! Vezi, că toti credem că sunt acestea, si există în om, dar nu se văd! - si tu ai spus că-i o nebunie să crezi ceea ce nu vezi! Dar vezi că-i faci pe toti nebuni, că acestea sunt, si noi le credem fără să le vedem. Mai stau asa, si se ridică un doctor: Părinte, dă-o la boala! Eu sunt maior-doctor. Fac operatii si umblu cu bisturiul prin matele omului - îi tai gâtul, îi tai picioarele -, tai, operez de 30 de ani si eu n-am dat peste suflet! si cum să cred că există, dacă n-am dat cu bisturiul peste el! - Dumneata esti doctor? - Da! - si de aceea nu crezi că există suflet, că nu-l vezi? - Da! - Dar dumneata, si cei asemenea cu dumneata doctori, credeti că există durere în lumea asta? - Există, părinte! - Eu nu cred! E o nebunie să cred, domnule, dacă n-am văzut-o! - Există, părinte! - Dar când îl tăiai cu bisturiul si omul răcnea acolo si se zbătea în ghearele mortii, durerea n-ai văzut-o? - Nu. Asta nu se vede! - si vrei să vezi sufletul? si durerea-i una din facultătile trupesti, firesti, ale omului, si-i amestecată cu cele sufletesti. si după cum nu poti vedea durerea, asa nu poti vedea sufletul. Mai ales sufletul fiind duh. - Auzi, bă, si tu cu doctoria ta, vorbesti prostii! Te-a lovit în cap, măi! N-ai văzut durerea! Dar cine dracu a văzut durerea? Insă toată lumea crede că este durere. - Uite, bă, ti-a astupat gura si tie! |
Ce dialog extraordinar! Bașca, atât de amuzant pe cât e de grav. Una peste alta, o frumusețe de text! Mărturisesc că am râs cu poftă!
Și ca să îmi iau și eu partea, dacă-mi dai voie: ai văzut cum se folosește "popa" de psihologie ca să îi aducă pe necredincioși la Teologie? Toate argumentele pe care le-a adus Părintele Cleopa sunt argumentele de la primele lecții de psihologie. Voi la liceu nu ați făcut psihologie? Nu ați avut un profesor care să vă pună întrebările ridicate de Părintele Cleopa? Sunt chestiuni minimale dar extrem de importante pentru pătrunderea în alt duh decât cel materialist vulgar. Amintește-le așadar colegilor ce ați discutat la primele ore de psihologie despre suflet, despre natura psihicului, despre însușirile lui de a fi imaterial, imponderabil, nemăsurabil, nelocalizabil, fără însușiri concrete (miros, gust, lungime, grosime - că doar nu poate spune nimeni câte grame are un gând sau ce înălțime are o senzație de acru etc.) Amintește-le și despre modul în care psihicul se manifestă în activitate, încât să devină observabil. Deși tainic ca existență el devine vizibil atunci când se manifestă. Așa și Dumnezeu! Se manifestă, iar pentru a-L percepe nu e nevoie decât de credință, de un simț al prezenței Lui pretutindeni. Amintește-le că putem cunoaște sufletul unui om fiind atenți la manifestările sale vizibile - ce spune, cum spune, ce mimică are, cum intonează, când se oprește, cum merge, cum mănâncă, cum bea etc. Cum scrie, ce scrie etc. La fel și pe Dumnezeu Îl cunoaștem din cele lucrate de El: cosmosul, legile pe care le studiați la școală în științele exacte și nu numai, alcătuirea și funcționarea propriului corp etc. Poți începe așadar cu evocarea unor banale ore de psihologie, cu noțiuni elementare pe care, științific, le acceptă orice ateu (că ateii pun la mare preț psihologia - deși din păcate se opresc în ea, idolatricește, în loc să o folosească pe post de scară sau cale de acces la niveluri mai profunde, ori poate mai înalte) și astfel veți intra în țara tainelor unde, cine știe, dincolo de materialismul vulgra al unor lucruri văzute, veți aproxima, cumva și apropierea de Nevăzut, de Cel tainic și Sfânt. În orice caz, însă, pe calea discuțiilor în contradictoriu nu poți ajunge nicăieri. Deși poate fi un bun început, e important ca apoi să rămână mereu un timp pentru meditație și reflecție personală. Fără această libertate și pornire spre meditație nu veți ajunge nicăieri, ci vă veți învârti în cerc... Iar dovada pe care o caută ei, poate chiar și tu, nu e în religie. Religia e o teorie, o încropeală la marginea Adevărului. Dovada vie este în credință, adică în experiența trăită, concret, a celor bisericești. Dacă oamenii aceia nu voiesc să facă experiența Duhului Sfânt, venind în primul rând la biserică, nu vor putea să cunoască ceva din Dumnezeire. Spune-le deci că modul cel mai bun de a afla cum e cu omul și cu Dumnezeu e însăși viața de credință. Practica ei. Toate cele bune! |
Frumos si foarte util comentariu, subscriu !
|
Citat:
Functia moralitatii este aceea de a diminua raul, de a creste binele pe care-l resimtim. Este stiintific - perfect observabil - nu este nevoie de credinta oarba. Chiar moralitatea de suprafata, de convenienta produce efecte imediate. Moralitatea este un zacamant de energie inepuizabil. Cine este dispus sa studieze cu atentie ce este de fapt "moralitatea" va descoperi sub banala ei infatisare munti de comori. Ce se intampla atunci cand reusim sa-i descoperim miezul, sa exploatam energia nucleara a "moralitatii"? Binele imens, covarsitor pe care-l elibereaza in fiinta noastra produce mutatii evolutive profunde. Transforma fiinta in super-fiinta. Dumnezeu este corpul moralitatii in ansamblul ei - este magistrala catre atingerea potentialului nostru maxim. O stare de fiintare inconceptibila, extatica, lucida, atotcunoscatoare. Imoralitatea ne seaca de puteri, indiferent de aspectul ei. Moralitatea ne umple de putere. Puterea de a birui moartea. |
Citat:
Marea majoritate a lucrurilor despre care credem ca exista nu le-am vazut, nu le vedem si nici nu le vom vedea vreodata. Ai vazut vreodata Antarctica ? Nu ai vazut-o. Nici eu. Nimeni dintre colegii tai nu a vazut-o. Nimeni dintre colegii mei nu a vazut-o si e extrem de improbabil sa o vedem in viata aceasta. Si totusi, niciunul dintre noi nu se indoieste catusi de putin ca Antarctica exista si ca e ditamai continentul. De fapt, pe ce se bazeaza credinta noastra ca Antarctica exista ? Pe ce scrie in niste carti. Pe ce ne-au transmis (foarte indirect) acei foarte putini oameni care au vazut-o. Pe ceea ce ne-au transmis profesorii nostri din ce au primit de la profesorii lor, care au primit de la exploratorii care s-au apropiat de ea si au cercetat-o. Ei bine, tot pe asta se bazeaza (mutatis mutandis) si credinta noastra ca Dumnezeu exista. Pe carti si pa marturii ajunse la noi de la cei care L-au vazut. Care s-au apropiat de El si L-au cercetat. La fel e si cu curentul electric. Daca Antarctica a fost vazuta de cativa oameni (dintre care nu am cunoscut pe niciunul), in schimb curentul electric nu a fost vazut de niciun om, niciodata. Spre deosebire de Dumnezeu, care a fost vazut de mii si mii de oameni. Ceea ce percepem noi sunt efectele curentului electric. De exemplu, un fulger. Sau aprinderea unui bec cand inchidem un circuit. Dar curentul electric insusi, sau vantul insusi noi nu il putem vedea. Si totusi, nimeni nu se indoieste in mod rezonabil ca exista curent electric si exista vant. Iar in legatura cu postarea de deschidere, scuze, dar nu am inteles bine teza. Spune-le prietenilor tai sa o formuleze mai limpede. Deci, crestinismul a fost fondat de cine si in ce scop ? |
Citat:
|
Ba nu, corect e Art-tactica!
|
iuliu46, Ioan_Cezar, ce parere o sa-si faca Wryetui despre Dvs, ca nu ati auzit de Altantida ?
Dl Mihnea Dragomir, imi cer eu scuze in locul dansilor, de ieri au inceput sa glumeasca si nu se mai pot opri, inca o data imi cer scuze. Citat:
|
Nu inteleg ce ai cu mine, pune mana pe carte si mai invata si o sa vezi ca numele continentului respectiv este Antarctida. :p
http://ro.wikipedia.org/wiki/Antarctida Antarctida este un continent situat la Polul Sud, acoperit de ghețari. http://ro.wikipedia.org/wiki/Polul_Sud Polul Sud este punctul cel mai sudic al planetei noastre; este situat pe continentul Antarctida. http://ro.wikipedia.org/wiki/Antarctica Antarctica este regiunea polară din sudul Pământului care cuprinde continentul Antarctida și porțiunile sudice din oceanele limitrofe. :p |
Citat:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Antarctica Ce a afirmat Dl Mihnea Dragomir: Citat:
Dar si Altantida exista, nu stiai ? Uite aici: https://prezi.com/_p-1kz1m4tl9/altantida/ |
Citat:
"Antarctica exista si e ditamai continentul. " - Antarctica exista dar nu e ditamai continentul pentru ca acel continent se numeste altfel. Noapte buna. |
Am gresit, imi cer scuze, esti multumit ?
Ce am gresit ? Explicatiile Dl Mihnea Dragomir tinteau geografia sau altceva ? Nu era vorba de credinta in ceva ce nu vezi ? Nu cred ca la acele explicatii taxarea ta era necesara, chiar daca ai fi avut dreptate tot nu se justifica interventia ta. Chiar crezi ca m-am bagat ca musca-n lapte ? Chiar asa ? O dai in gard si tot tu te superi ... |
Pai uite ca am invatat toti ceva in plus inseara asta asa ca nu l-am taxat chiar gratuit. Tu in schimb puteai scrie repede pe Google cuvantul pe care l-am scris eu si vedeai daca exista - apoi iti cereai scuze in numele meu. :p
|
Mi-am cerut scuze in numele tau pentru ca interventia ta poate bine intentionata a reusit sa fragmenteze un topic care pana atunci avea in centrul atentiei credinta in Dumnezeu si nu se dorea o lectie despre geografie. Asta e ...
|
Citat:
|
Daca eu si Ioan Cezar eram pe aratura si tu ca un gardian sever te-ai gandit sa ne tragi de maneca si ti-ai cerut scuze celorlalti in numele nostru, de ce ai mai scris si chesita cu Atlantida ? :)
|
Citat:
Si despre ea se crede ca a existat dar nu o vedem. Eram in duhul celor afirmate de Dl Mihnea Dragomir. |
Citat:
M-am gândit de multe ori la acel schimb de replici și am constatat că într-adevăr, Dumnezeu este pretutindeni și ni Se dezvăluie cu prisosință, doar că noi nu Îl vedem totdeauna. Nu trebuie să vă necăjiți pentru aceste dispute cu amicii atei, acestea au printre altele, rolul de a ne determina pe noi, cei credincioși, să ne documentăm mai mult și să ne întărim în credință. |
Citat:
|
Citat:
Mintea participa la toate - si la rugaciune si la pacat. Prin minte ne mandrim, prin minte ne smerim. O minte necurata este autostrada spre iad. O minte curata este scara spre rai. Pentru ca reprezinta elementul central al economiei spirituale, nu este intelept sa ne uitam doar la natura cugetelor fara sa cercetam si sa intelegem mintea insasi. Cel ce-si da seama ce este mintea gusta ce este trezvia, ce este cu adevarat curatia mintii, dincolo de intipariri fie bune, fie rele, fie neutre. In curriculum budist mintea se realizeaza in sase etape: 1.identificarea mintii radacina 2.realizarea directa a mintii radacina 3.identificarea mintii subtile 4.realizarea directa a mintii subtile 5.identificarea mintii de lumina clara 6.realizarea directa a mintii de lumina clara |
Va recomand sa cititi Boala si tămăduirea sufletului în traditia ortodoxă - Mitropolit Hierotheos Vlachos
Am extras un fragment referitor la cei care sunt tentati sa amestece filosofia si budismul cu ortodoxia: "O idee clară despre Ortodoxie As vrea întâi să subliniez că există o pozitie clară a Sfintilor Părinti ai Bisericii în privinta faptului că Ortodoxia se deosebeste de toate sistemele antropocentrice. Multe religii pot folosi aceleasi exprimări, aceiasi termeni, dar întelegerea lor este diferită. De pildă, filozofii stoici vorbeau si ei de nepătimire, dar o întelegeau altfel decât Ortodoxia. Acelasi lucru este valabil pentru minte, extaz etc. Multi orientali care apartin altor religii, de exemplu budismului, vorbesc despre minte, simtul lăuntric etc, însă dau termenilor cu totul alt continut. Din această pricină, cel care a avut de-a face în trecut cu asemenea teorii - fie că este vorba de psihologie, filozofie sau chiar budism - are mari dificultăti în a reusi să dobândească o conceptie clară despre învătătura ortodoxă si poate rămâne nedumerit si încurcat. Am întâlnit oameni care se află într-o înspăimântătoare confuzie asupra acestor lucruri: citesc teologie trezvitoare si nu găsesc nici o deosebire fată de învătătura budistă, socotind că budistii si Părintii trezvitori spun aceleasi lucruri. Ca să nu mai spun că această cunoastere omenească, ce pune accentul pe ratiune, cuprinde o oarecare părere de sine pe care Părintii o numesc "bogătie a gândirii" (plouto tis dianoias); ca urmare, omul se umple de multumire de sine si întemeiere în sine. si oriunde se află multumire de sine si întemeiere în sine, harul lui Hristos nu mai poate lucra. - Ce credeti că trebuie făcut în aceste cazuri ? Altfel spus, eu am studiat psihologia si sunt familiarizat cu feluritele scoli de psihologie, pe temeiul cărora analizez oamenii. Oare nu mai pot să dobândesc o întelegere clară a Ortodoxiei ? Si dacă este asa, cum pot să scap din această stare îngrozitoare ? - Întrebarea dumneavoastră este dificilă. Într-adevăr, este o problemă. Însă omul poate fi tămăduit. Există două căi principale de tămăduire. Una este părăsirea acestei "bogătii" a gândirii. Sfântul Nichita Stihatul, vorbind despre sărăcie, sustine că ea nu este doar lepădarea de bunurile materialnice, ci si dezicerea de "bogătia" gândirii. De altfel, pot adăuga că sărăcia duhovnicească este lepădarea întregii cunoasteri pe care omul a dobândit-o mai înainte, pe când trăia după trup. Sfântul Thalassie spune că sărăcia mintală este desăvârsita nepătimire, starea în care mintea despătimită este slobozită din temnita simturilor si a celor care tin de simturi. Când cineva posedă o astfel de cunoastere filozofică sau psihologică si se apropie de Biserică, păstrând toate înlăuntrul său, în clipele de mare adâncire lăuntrică poate să ia această cunoastere drept contemplare mistică. Apoi omul crede că starea sa este descoperirea lui Dumnezeu si astfel prihăneste neprihănita si curata învătătură a lui Hristos. A doua cale de tămăduire este trecerea omului printr-o adâncă pocăintă. Pocăinta adâncă înseamnă pătrunderea harului necreat al lui Dumnezeu în inima omului; el arde patimile si-l face pe om purtător al dumnezeiestii Descoperiri. Din această pricină, când citim scrierile patristice trebuie să ne desprindem de cunostintele si ideile trecutului, spre a dobândi o întelegere clară a Ortodoxiei. Accentuez aceste lucruri, ca să nu faceti paralele cu cunoasterea psihologică ce precumpăneste astăzi. Este o mare primejdie a vedea viata duhovnicească dinlăuntrul tâlcuirilor date de sistemele psihologice antropocentrice de astăzi." |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 20:38:24. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.