Lumanarea
 

Buna ziua frati crestini
Va deranjez cu o intrebare poate prea simpla sau ciudata pentru uni ,dar ea vine in urma unor vorbe auzite despre aprinsu lumanari.
Deci va rog sa-mi spuneti cei ce stiu cand si unde si pentru ce se poate aprinde o lumanare.
Va multumesc

Pai uite, gasesti "pa net"

http://www.crestinortodox.ro/comunit...ptopic_id=7406

http://www.doxologia.ro/viata-biseri...anari-biserica

Mai sunt aprinse si ca este romantic cateodata.... :))

In afara evenimentelor publice din biserica, lumanarea se aprinde atunci cand
spui rugaciunile de dimineata si seara.De asemeni odata cu lumanarea aprinsa
inainte de rugaciunile de dimineata si seara, se mai foloseste si tamaia,pentru
atamaierea locului unde se vor face rugaciunile de dimineata si seara.

Eu nu stiu ce sa raspund dar pot sa transmit in primul rind ce am invatat in scoala despre acest subiect, ce am invatat de la duhovnicul meu si de la alti duhovnici(mai mari si mai mici)pe care i-am cercetat, fie fata catre fata fie citindu-le cartile, si ce am vazut in popor, de cele mai multe ori gresit inteles si intrebuintata aceasta ofranda.
Luminarea este, deci cea mai mica(si poate ca si cea mai neinsemnata) ofranda, dar, adusa lui Dumnezeu.
Ca urmare, ea se foloseste atit in cultul public cit si in cadrul canonului personal zilnic sau rugaciuni ocazionale din "camara" noastra.
In cultul public, luminarea se foloseste ori de cite ori dam un pomelnic, in primul rind(pt. o sfinta liturghie, pt. un acatist ca si la alte slujbe la care se face pomenirea enoriasilor, mai putin la maslu si de asemenea se foloseste la slujbele mortilor, inmormintare si parastas, pusa si aprinsa in coliva ca si alaturi de pomelnic sau cind se da preotului la soroacele rinduite prosoape)dar si atunci cind dorim ca in plus, inafara de luminarea atasata pomelnicului sa mai aprindem si infara cladirii bisericii, la locurile special amenajate si numite "luminarar" a cite unei luminari pt cei vii si pt adormiti .
In toate aceste conditii se da cite o luminare pt fiecare pomelnic, si se aprinde la luminarare tot cite o luminare pt fiecare suflet pomenit.
In afara de aceste doua situatii ale cultului public mai pot fi date la altar, ca ofranda/dar, luminari pt urmatoarele folosinte :
- pt. a fi aprinse pe sfinta masa(care este altarul propriuzis de jertfa) in timpul sfintei liturghii, la maslu, botez pe marginea cristelnitei, la vecernia mare cu litie, la prohodul Domnului, la Canonul cel mare, la icoana Maicii Domnului, in sfesnice, etc.

Folosirea luminarilor pt. uzul strict al crestinului se refera in primul rind la:
- pt a fi aprinse in timpul slujbelor savirsite la casa crestinului (sfestirea casei, fintinii,) la tarina/holda, la cimitir(punerea crucii de 7 ani,)etc.
- apoi la aprinderea unei luminari cind se face canonul zilnic ca si la rugaciuni ocazionale (citirea singulara a unui acatist), sau pur si simplu exista obiceiul ca atunci cind este acasa si are timp enoriasul sa zica doar anumite rugaciuni, izolate, neurmate de canon (si cel mai bun exemplu sunt diminetile zilelor libere cind ne inchinam si dam slava lui Dumnezeu prin rugaciuni scurte) si apoi aprindem si o luminare.

Dar sunt de facut anumite atentionari, care explica si intregesc semnificatia luminarilor in cultul ortodox.
Spuneam ca este cea mai mica ofranda adusa Domnului, dar aceasta mica ofranda este din nefericire, in acelasi timp, cel mai folosit indicator de bunastare a unei biserici si implicit parohii. Adica, bunastarea, puterea economica a unei biserici depinde de numarul de kilograme de luminari vindute intr-o luna. Pt acest motiv preotii incurajeaza nepermis de mult vinzarea citmaimultor luminari cu orice ocazie posibila.
Asa se face ca, exagerat vorbind, orice faci in biserica va trebui sa cumperi si o luminare: daca intri in biserica trebuie sa cumperi macar o luminare, daca dai un pomelnic trebuie sa cumperi macar o luminare sau chiar mai multe fara nici un rost,daca te plimbi prin biserica trebuie sa cumperi cel putin o luminare, daca tusesti in biserica iarasi trebuie sa cumperi o luminare, daca oftezi trebuie sa cumperi trei luminari(pt ca este mai grav decit tusitul... desigur glumesc !) s.a.m.d.
Asa se face ca in cele mai multe biserici vezi crestinii plecind de la pangar cu cite un snop de luminari, conform "dresajului" vinzatorului de la luminari dar nejustificat fata de nevoile reale. Justificata este doar porunca de a se vinde cit mai multe luminari cu putinta... indicatorul de bunastare economica, etc, v-am mai spus !

Daca ati sesizat, in mod intentionat nu am pomenit de a fi prezent cu o luminare aprinsa la altar in clipa in care te impartasesti.
Nimeni nu invata si nu spune crestinilor (decit in bisericile momumente istorice, adica vechi, mult batrine, si unde grija pt pastrarea picturilor neafumate, neperimate este f. mare) ca pt a te impartasi nu este nevoie de luminare, in schimb este nevoie mare de o spovedanie cit mai amanuntita, pina la profunzimea gindurilor, de o zdrobire de inima cu adevarat sincera, si de un post musai de 5 zile in care sa te pregatesti cit mai bine posibil pt unirea cu Hristos. Fata de aceste mari conditii, luminarea devine absolut neimportanta. Dar daca intilnim o biserica in care preotul se da afectat tare ca nu ai cum sa te impartasesti fara luminare, atunci pt a nu ispiti si sminti pe nimeni(nici pe preotul insusi si nici pe cei care se uita la noi, ne vom conforma si vom cumpara si o luminare). Sunt absolut uimitor de multe numarul cazurilor in care preotii trec maidegraba usor si f. usor peste pacate mari ale crestinilor la spovedanie dezlegindu-i cu mare usuratate dar peste lipsa luminarii nu pot trece. Lucru desigur profund gresit.

Acum citeva vorbe, exemple, despre superstitiile si obiceiurile proaste practicate de ortodocsi in biserici cu luminarile, in vazul preotilor, dar care niciodata nu sunt corectate de catre acestia sau nu le spun gravitatea mare, mistica, vrajitoreasca pe care o au gesturile lor:
- uitati-va si veti vedea singuri cum enorm de multe femei si babe atunci cind duc un pomelnic la altar obisnuiesc sa bombane din gura cine stie ce(numai ele stiu ce zic si mai ales de ce)si sa inchine de nenumarate ori la rind luminarile aprinse mai inainte de a le da preotului. Ele zic ca le numesc si le inchina pt cei care sunt pe pomelnic. Pai daca asa sta treaba, insemneaza ca apoi pot sta la usa diaconeasca cu fata catre biserica si sa pomeneasca cu voce tare numele de pe pomelnicul lor deoarece si asa s-au substituit preotului slujitor binecuvintind si numind ele sufletele.Preotul ce sa mai faca daca ele fac asta? Ca si el face acelasi lucru la altar, inchina/binecuvinteaza pomelnicul(semnificind pe cei pomeniti pe bucata de hirtie)luminarea iar apoi le rosteste fie la proscomidiar(cel mai frecvent) fie dinaintea mesei altarului inchinindu-se la sfirsitul sirului de nume rostit.
Daca baba face ea astea, popa ce sa mai faca ? Aaaa, pai cica nu este la fel , ca el are har si el trebuie sa faca pomenirea ! Pai atunci sa il lasam pe el sa faca acestea, pt ca el are aceasta putere si datorie, iar noua ne este suficient ca Dumnezeu a cunoscut fapta/gestul nostru si intentia noastra cind am facut pomelnicul acasa. Nu trebuie sa ne substituim preotului.
- exista iarasi obiceiul ca simbetele ortodoxele pirite sa faca citeceva de mincare(ce stie ea ca ii placea raposatului... ce importanta o fi avind acestea?) sa aseze acestea pe o farfurie sau tava, sa puna in mincare si o luminare aprinsa si sa se duca prin vecini ca sa dea de pomana pt "Costel" (intelegeti voi orice nume)barbatu-sau, pt ca ii placeau tare mult sarmalele si ca sa i se usureze sufletul. Adica 2 iepuri dintr-un foc: se si satura raposatul de mincare pe lumea cealalta si este si usurat de pacate ! Baaa,ce bine ar fi sa fie chiar asa!
Prost obicei, nelalocul lui si badjocoritor de rinduiala bisericeasca a adormitilor. Cind vrei sa dai de pomana, dai pt usurarea sufletului celui raposat si ca sa se indure Dumnezeu si sa ii mai ierte din pacate. Ori pt asta trebuie sa faci ce spune biserica nu ce am vazut noi ca facea baba Rada in trecut, adica sa mergi la biserica, sa dai musai pomelnic la altar, sa faci coliva si sa imparti in numele adormitului aceasta numai dupa ce a fost binecuvintata de preot dupa rinduiala, iar cel care primeste pomana sa zica o rugaciune scurta pt usurarea celui adormit, de regula scurta rugaciune "bogda preoste" adica "Doamne miluieste-l". Acestea enumerate sunt obligatorii ca sa faca "imparteala" valida. Alta impartire este in vam, degeaba, fara scop, doar ca sa amageasca pe impartitor. Pt. imparteala, pt pomana avem rinduiala precisa cum trebuie facut. Dar daca asta nu vrei sa o faci corect, mai ai o sansa (Dumnezeu vesnic ne da 2 alternative !) renunta si mai bine faci o fapta buna pt iertarea celui adormit, pt ca la fapte bune nu mai avem o rinduiala precisa, decit ce fel de fapte sunt considerate bune, cu conditia musai sa le faci din inima si nu din hatir.


Cam atit despre subiect . Si daca mai sunt intrebari vom mai posta pe parcurs.

În acest caz, un preot de mir de câte zile fără post (pe săptămână) are parte?
Curios ar fi de ştiut câte zile e musai şi după.

N-o fi gresita ideea de a ne compara cu preotii? S-or impartasi acestia des si in alte conditii decat noi, mirenii. Si pe buna dreptate. Alta le este viata (si trairea!).

Oare n-ai citit cum preotul, la Dumnezeiasca Liturghie, slujeste impreuna cu sfintii ingeri si in cata slava?!

PS: Sa nu confundam postura noastra de mireni cu preotia.

Am citit, doar că noi punem preotul pe un piedestal, uitând că sunt şi ei oameni şi nu înţelegem că noi, împreună cu ei, suntem împreună slujitori, nu doar preotul este slujitorul. Sf Liturghie nu se poate ţine numai de preot, la fel şi invers, noi formăm un tot unitar, bineînţeles, fiecare cu rolul lui în Biserică. Preotul este capul adunării, mijlocitorul nostru; el nu este altceva decât parte din trupul Bisericii, nu este un mijlocitor rupt de trup (de oameni).

Revenind la întrebare pe care am pus-o, aştept un răspuns concret.

Daca ai citit, atunci lasa preotul pe un piedestal ca acolo ii este locul, chiar daca el ramane smerit si ne pare noua a fi un om de rand.

Crezi ca stii tot ce face preotul? El din smerenie poate sa-ti dea un raspuns acceptabil, dar lucrurile sa stea cu totul altfel.

Noi sa ascultam de duhovnici! Fiecare om are masura si nivelul lui si nu trebuie sa generalizam.

Asta nu e un răspuns, dar dacă tu îl consideri, eu îl accept ca atare.
Eu ştiu un lucru foarte clar: că Biserica impune ca zile de post Miercurea şi Vinerea...restul, da, e măsura fiecăruia. Deci, cine generalizează?

Preotul face parte din noi şi noi facem parte din el, precum şi noi facem parte unul din altul, împreună formăm trupul. Trupul fără o mână, fără un deget e hadicapat, aşadar, preotul nu stă pe nici un piedestal, rupt de noi. Aşa cum Adam o vedea pe Eva ca parte din el (înainte de cădere în păcat), "os din oasele mele", tot aşa şi noi ar trebui se ne vedem unii pe alţii. Cum spune Sf. Porfirie: Prima Biserică este Sfânta Treime. Cum e Sfânta Treime? Sunt trei Persoane şi o singură Fiinţă. Tot ce are Tatăl are Fiul, tot ce are Fiul are Duhul Sfânt, tot ce are Duhul Sfânt are Fiul şi Tatăl. Adică, ce diferă între Ei? Persoanele. Noi nu putem înşelege cu mintea lucrurile astea. Practic este vorba de unitate şi în acelaşi timp respectând specificul fiecăreia.

Superstitii hierolatre. E "doar" o fiinta umana.

Era vorba de lumanare aici nu de preoti iar ati deviat.

Daca incepem noi ortodocsii, desigur, din multa mindrie dosita, sa avem, sa credem si sa si invatam pe altii idei sau concepte neoprotestante, atunci putem sa ne impartasim si cu miez din galaxia Andromeda ca tot iadul ne maninca.
Preotimea si preotia, sensul in care Hristos a infintat preotia si ierarhia bisericeasca, nu are nimic in comun cu mireanul de rind.
Cele mai simple lucruri lumesti, sociale, cultural-instructionale ne arata ca preotul este aha, hat, mult departe de mireni.
Preotul nu se amesteca in sarcini si in drepturi cu enoriasul decit in bisericile care nu sunt biserici.
Instruirea, pregatirea, trairea vietii, indatoririle preotului nu sunt nici pe departe de ale mireanului. Nu se confunda niciodata.
Mireanul daca este a doua zi dupa sex, la ciclu, nici nu ii este ingaduit sa aduca ofranda la altar si nici sa se atinga de cele sfinte.
Preotul chiar daca la ora 22.00 se impreuneaza cu preoteasa iar la ora 23.00 este chemat sa spovedeasca si sa impartaseasca la domiciliu pt moarte grabnica, o face, pt ca el este rinduit pt aceasta slujire.
Datorita vietii permanent dupa poruncile canoanelor si mai ales dupa exemplul lui Hristos el savirseste liturghia mincind dupa cum spune calendarul bisericesc (in poat, cu post, inafara, fara post) considerat fiind ca duhovniceste, spititual, sufleteste este in permanenta comuniune cu Hristos.
Dar noi mirenii suntem asa? Pai ce a ajuns Hristos din sf. potir sa fie privit ca pe Cola-Duhovniceasca? Pai care este rostul postului ? De regim alimentar? Nu ca sa ne intareasca puterile sa putem lupta si birui pacatele? nu ca sa avem spor duhovnicesc la facerea canonului, nu ca sa subtieze trupul si sa nu mai traga in jos mintea lasindu-o libera pt sfinta si permanenta cugetare ?
Tu fratele asta care te rasvratesti cu cugetul, ce canon faci ? Cite ORE petreci pe zi in canon, cite luni la rind nu ai intrerupt in ruptul capului canonul ?
Si altfel fiind decit am enumerat eu aici, indrasnesti sa te apropii de Hristos nepregatit?
Pai ce spune Sf. Ioan Hrisostom despre cine este impartasania si cum trebuie sa ne apropiem de ea?
Dar hai sa zicem ca pe sfinti nu iti place sa ii citesti dar canonul/rugaciunile dinaintea si dupa spovedanie ca si mai ales cele ale impartasirii ce spun in ele ?
Vai de cei care cred ca la masa imparatului poti veni fara haina de nunta! Nu stiu ca sunt scosi afara? Si asta nu se refera la a avea itari/bluji de firma ! Daca nici macar la evangheliile duminicale nu luam seama, atunci ce mai cautam prin biserica?
Nenumarate sunt izvoarele invataturii care arata mirenilor cum trebuie sa se pregateasca pt unirea cu Hristos? Si noi nu vrem sa vedem asta considerindu-l pe Mintuitor, cumva, cumatrul nostru, nu ?
Preotul este slujitorul lui Dumnezeu si pt. asta, cit traieste este prezent in salile cu nunta. Bine ar fi sa ramina acolo si dupa adormire, sa nu fie atunci scos afara.
La fel de atenti trebuie sa fim si cu momentul impartasirii. Daca suntem sanatosi si pe picioarele noastre atunci nu ne vom impartasi la orice moment vrem noi ci vom participa la intreaga liturghie si vom astepta cu iubire timpul, intrind in duhul si trairea slujbei astfel ca la momentul impartasirii mirenilor sufletul nostru sa traiasca incordarea, sa fie cu totul patruns si strapuns de clipa unirii cu Hristos.

Trista si periculoasa idee ca un mirean sa se considere deopotriva in indatoriri, in traire, in profunzimea trairii, in vietuirea insasi, cu un preot.
Nu stiti ce spune Hristos la maslu: toata dreptatea noastra este inaintea Ta ca o cirpa lepadata.
Si chiar nu v-au sucit nasul pina acum putoarea pacatelor individuale ?
Si atunci cum sa te apropii de Focul nemuririi orisicum? Chiar nu ti-e teama ca te arzi? Ce te bazezi numai pe spovedanie ? Ia sa cautati si sa cititi pe linga canoanele specificate si despre necesitatea si virtutiile postului !
Reciteste frate, deoarece este clar ca pina acum nici nu te-ai atins de rugaciunile pt spovedanie si impartasanie si pune-ti trairile, cugetul in ordine !

Desigur , daca vrei... ca de obligat nu te obliga nimeni !

Asemenea idei la un ortodox, practicant sau nu, arata proasta calitate a pastorului, a duhovnicului, lucru care este si mai grav decit primul.

Aici nu știu ce să spun, frate Zaharia. Într-un fel ai dreptate, în alt fel, nu. Tot cu tristețe observăm în jurul nostru că deși avem același duhovnic, avem trăiri diferite. Ba mai mult, unii nici nu se mulțumesc să aibă duhovnic un preot mirean, ci își aleg unul "mai cu har" după unele opinii demne de luat în seamă, și acolo merg regulat să se spovedească. Dacă o fac asa cum trebuie nu știm noi. Si nici ce înțeleg ei din glasul plin de blândețe al bătrânului monah, dar rezultatul este total diferit de la un credincios la altul. Oare nu se roagă duhovnicul la fel pentru toți?
Am văzut deasemenea și preoți oarecum controversați, având anumite metehne... Si în timp ce unii ii judecă și ii evită, alții spun cu mâna pe inima că au simțit mare ajutor prin rugăciunile lor. Eu cred că ține de ce-i inima fiecăruia, pentru a ajunge să se bucure de tot ce-i oferă Dumnezeu. Dacă avem (încă) un anumit duhovnic, probabil ne este îndeajuns pentru strădania, osteneala și smerenia noastră. Dar de cele mai multe ori nici măcar nu merităm duhovnicul pe care îl avem, întrucât nu-l "vedem" cu inima, ca pe un real slujitor al lui Dumnezeu, ci ca pe un seamăn al nostru cu care eventual ne putem întâlni la plajă sau la fitness.

Lumanarile, ca si tamaia, atesta (daca mai era nevoie) faptul ca suntem evrei. Vechiul Testament este mostenirea noastra sfanta. Dumnezeul nostru, Tatal, Fiul si Sfantul Duh este Dumnezeul lui Abraham, Isaac si Iacob, ai caror erezi legitimi, prin adoptie si nu neaparat prin nastere, suntem. Oricare sat crestin este Ierusalimul. Templul unde are loc Jertfa adevarata si unde locuieste Dumnezeu este pe inaltimea fiecarui sat, in inima sa. Sa nu uitam niciodata ca suntem evrei si sa cultivam mostenirea pe care am primit-o.

Si daca de multe ori pe duhovnic nu il vedem cu inima(fara ghilimele deloc!), atunci cind este doar in postura de preot slujitor si trebuie sa se impartaseasca fara post, fata de mireni care trebuie sa tina post, cum il mai vedem ?
Ca pe cumatrul nostru sau ca pe cumatrul de cuscru vitreg ?
De la emulatia simandicoasa si ochii dati peste cap si pina la pacatul invederat nu este decit o palma de timp si gind !

În Biserică suntem toţi una, iar Hristos este capul ("Ne vorbeşte părintele Porfirie" pag. 151 - 153)

"Hristos se descoperă în unirea dintre noi şi în iubirea Lui, în Biserică. Biserica nu sunt sunt numai eu, ci voi împreună. În trupul Bisericii sunt cuprinşi toţi. Suntem toţi una, iar Hristos capul. Un trup, trupul lui Hristos: voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare fiecare în parte. (I Cor. 12, 27). Suntem cu toţi una, pentru că Dumnezeu este Tatăl nostru şi este pretutindeni. Când trăim aceasta, suntem înlăuntrul Bisericii. Aceasta cere Domnul în rugăciunea Sa arhierească, ca toţi să fie una, penru mădularele Bisericii. Ei, aceasta numai prin har o poate înţelege cineva. Trăim bucuria unităţii, a iubirii. Şi devenim una cu toţi ceilalţi. Nu există ceva mai frumos!"

"Când ne separăm pe noi înşine, nu suntem creştini. Creştini adevăraţi suntem atunci când simţim adânc că suntem mădulare ale tainicului trup al lui Hristos, ale Bisericii, într-o necurmată legătură a iubirii. Atunci când trăim uniţi în Hristos, adică atunci când trăim unitatea înlăuntrul Bisericii Sale, cu simţământul că suntem una. Pentru aceasta, Hristos Se roagă Tatălui ca toţi să fie una. O spune şi o repetă, iar Apostolii stăruie asupra acestui lucru pretutindeni. Este adâncimea cea mai mare, cel mai înalt înţeles pe care îl are Biserica. Aici se află taina: să se unească toţi precum un singur om în Dumnezeu. O altă asemenea religie nu există. Nici o religie nu spune astfel de lucruri. Spun ceva, dar nu această taină, această subţirime a tainei pe care o cere Hristos, zicându-ne că aşa trebuie să devenim, că voieşte să fim ai Lui."

Printr-un exercitiu de imaginatie, doar atat: cand primim sfanta impartasanie, ce-ar fi sa spunem... "Si daca..."

Of si iar of.

1. Este foarte usor sa se scrie tot felul de "Asa nu!", in schimb vad ca nu prea scrie lumea "Asa da".
Daca totul este gresit, macar scrieti si cum ar trebui sa se faca totusi corect.

2. Nu ne comparam cu preotul. Totusi trebuie sa-l avem de model.
Pe de o parte, asa cum a citat cineva mai sus, in biserica suntem toti la fel, macar noi mirenii.
Teoretic. Dar din pacate practic se cam face deosebire.
Iar preotul trebuie sa fie mai bun decat noi si sa ne fie model.
De aceea pentru el si canoanele sunt mai severe. Eu asa am citit.

Un preot se presupune ca are fata de Dumnezeu indatoriri si raspunderi mai mari. Ne are pe noi si mantuirea noastra in grija si raspundere.
Si el trebuie sa ne arate cum trebuie sa fim noi practic, cum ne doreste Dumnezeu si sa ne invete credinta. Ori pentru asta trebuie sa fie de zeci de ori mai bun decat noi.
Cati sunt asa? Nu stiu. Eu am cunoscut unul singur.
Si ca sa se ceara atata de la noi, pe cat scriu unii si altii, mai intai trebuie sa fim invatati, sa ni se explice. Dar la biserica nu exista nici un moment, timp sau parte din activitate, cum sa o numesc, in care preotul sa dea lectii poporului despre cum se face aia si aia si aia. Nu este prevazut asa ceva.
Ca se cheama cateheza, sau in alt fel, nu exista.
Si toata lumea stie asta prea bine, ca doar se vede la biserica fiecaruia. Si totusi ne dam mari pe forum.

Pe de alta parte preotul este totusi si el un om. Nimic nu-l poate face Dumnezeu, nimic nu-l poate face fara de greseala.

Acestea fiind spuse eu tot n-am inteles cum este corect cu lumanarea, macar la Sf. Impartasanie.
Ca sa nu mai spun ca exista reguli diferite in biserici.
La unele nu es voie sa se aprinda in biserica, sa nu se afume peretii si picturile.
La Sf. Impartasanie e risc si cu lumanare in mana si potirul si trebuie sa tii si sub barbie panza aceea. Si totusi trebuie s-o ai aprinsa.
Si n-am inteles rostul lumanarii la impartasit, din moment ce am aprins cand am ajuns la biserica lumanari.

Si pentru ca tot mai punea cineva problema. In mod normal exista scopuri pentru aprins lumanarea: pentru vii, pentru morti, la parastas, se tin lumanari la cununie, la botez.
La lumanarile pentru vii poti sa aprinzi mai multe, pentru familie, pentru bolnavi, pentru altii in alte situatii etc.

Acasa cand te rogi poti sa aprinzi o lumanare sau candela.
Atata stiu, atata spun.

Nihilismul acesta ne va minac pe toti pina la os!
Nu stim nimic, nici nu ne bagam la ceva ca nu suntem noi autorizati, nu voim noi saaa..., nu intelegem caaa... nu stim de ceee..., nu putem noi saaa...,nu avem noi cea maiii...nu obisnuim noi saaa..., nu stim daca este bine sau potrivit saaaa...,nu judecam noi caaaa...!
Dar cutoate acestea, asa simandicos si cu multa smereneie mindra ne facem cumpana lumii in cunintenie si smerenie de ni se rup nadragii in fund de atita tirsiala si nihilism dind cu tifla vopsita ezact pe unde nici nu ne asteptam.
Asta este, sa fim buni ce Dumnezeu... sa fim buni si sa nu facem nimic... nimic ! Celalalt este... Eu Doamne, vezi bine ca dau zeciuiala de bani, de marar, de macar, ma inchin cind lucrurile nu sunt cum vreau eu , vin la templu... eu sunt smerit si credincios ! Celalalt este stricat !
Lumea nu incepe cu mine, ci cu celalalt !

Impotriva hierolatriei generate/influentate de paganism:
 

Preotul este "doar" un om, asa cum noi suntem "doar" fiinte umane.
Are Initierea Sacerdotala, asa ca noi NU putem si nu trebuie sa mijlocim Prefacerea, insa deosebirile dintre laici si preot se opresc la iesirea din biserica.
Stiu domniile voastre ce post ocupa Arie? Preot. Macedonie? Preot.
Eretici mireni importanti, adica devastatori? Zero, dupa cunostintele mele.
Cu cit cazi de mai sus, cazi mai rau. Daca te sumetesti ca preot sau ierarh, si cazi din credinta, aduci o mare paguba de suflete.
Asa ca mai incet cu osanalele hierolatre, domnule doctor Zaharia. Prea mult clericalism ii transforma pe laici intr-o masa fara initiativa, dupa cum se vede cu ochiul liber.
Ah, de ar fi reusit Sf. Kyril Loukaris o reforma partiala a BO!...
"Vise, taica, vise!...".
Dumnezeu ne mantuieste, nu niste oameni, fie ei preoti sau episcopi.
Ne putem mantui, daca imprejurarile vietii sunt de asa natura, si fara preoti sau ierarhi. Ce treaba/nevoie e de un om in costum ritual, in raport cu relatia personala cu Dumnezeu?!

Nu poți cere altuia ceea ce tu nu faci, dacă vrei să fii model, iar modelul se descoperă prin fapte.

Nu prezența lumânării ne este folos când ne împărtășim, ci starea de pocăință și nevrednicie pe care ar trebui să o simțim, toate acestea în adâncul inimii noastre (adică o interiorizare a celui care se împărtășește). În acest caz, lumânarea este o formă exterioară, un simbol (al vieţii veşnice) și ține doar de formă și nu de fond. Ea nu ne ajută să fim mai ”vrednici”, dar nici nu ne împiedică în a ne împărtăși.

In principiu, cam toti exprimam o parere, dar suntem suspectati ca altceva am vrut sa spunem.
Iarta-ma, frate Zaharia! Sa-mi dea Dumnezeu atata bucurie si liniste sufleteasca pe cat iti doresc eu tie!

credeam că lumea începe şi se sfârşeşte cu Dumnezeu, alpha şi omega...

Perfect punctat, forever... Cu Facatorul Universurilor, vazut si nevazut, nu cu niste muritori, fie ei in odajdii sau nu.

Usor... nu va repeziti ! Este adevarat ce spuneti dar daca lumea ar fi inceput cu Dumnezeu, asa cum corectati voi in cunostintele voastre, si unul si si celalalt, altfel aratau interventiile voastre ca si chipul netarist al userilor.
Vorbe... ca fapte, mai puti !

Si Hristos ii mustra pe meschini, pe travestitii religiosi cind le spune:"... voi nu face-ti milostenie cu aproapele vostru caci zice-ti ca (avutu vostru) este corban(incinat lui Dumnezeu sau pt. Dumnezeu !)".
Tot asa, si cei mai multi profereaza ca lumea incepe cu Dumnezeu si apoi cu aproapele si pe urma eu, la obligatii, si la placinte, invers. Printre acestia, pe undeva, si preotul.

Chiar credeati ca pot avea o scapare ca asta?
Ati citit pe nerasuflate ce am scris, dar sensul l-ati pierdut pe drum !

Dar este bine ca nu cedati, vorba aceea : din vigilenta, desigur , nu !?

Mai revedeti inca o data pilda vamesului si a fariseului, va va prinde bine, este o reptitie pt chiar peste 3 zile, adica pt duminica vamesului si a fariseului(ce coincidenta frumoasa)care tocmai urmeaza !
Si dupa aceea poate va vine dorul si de parintii capadocieni, in legatura cu mirenii si preotimea.
Succes ! Pa !

Pa...............

N-am mai citit in cei 7 ani de forum o postare atat de directa si frumoasa !:36:

Sper să nu supere pe nimeni.

Povestea unei lumânări
 

M-ați aprins și vă uitați gânditori la mine… Simtiți bucurie în suflet ? În mod sigur eu mă bucur, pentru că am un sens numai când ard. Nu sunt tristă, chiar dacă arzând am devenit mai mică. De fapt eu am doar două posibilități.
Prima, e să rămân întreagă. Asta ar însemna să nu fiu aprinsă și atunci nu mă micșorez, dar nici nu-mi împlinesc rostul meu.
A doua, ar fi să răspândesc lumină și căldură și prin asta să mă dăruiesc chiar pe mine însumi… Asta e mult mai frumos decât să rămân rece și fără rost.
Și voi oamenii sunteți la fel. Când trăiți numai pentru voi, sunteți lumânarea neaprinsă, care nu și-a împlinit rostul. Dar dacă dăruiți lumină și căldură, atunci aveți un sens. Pentru asta trebuie să dați ceva: iubirea, adevărul, bucuria, încrederea și dorurile pe care le purtați în inimă.
Să nu vă temeți că deveniți mai mici…
Asta e o iluzie. Înlăuntrul vostru e mereu lumină. Gânditi-vă, cu pace în suflet, că sunteți ca o lumânare aprinsa.
Eu sunt numai o simplă lumânare aprinsă… Singură luminez mai puțin, dar când suntem mai multe împreună lumina și căldura sunt mai puternice.
Și la voi oamenii e tot așa ,, împreuna luminați mai mult’’..:6:

Am stat si m-am gind cum ca s-au scurs citeva zile, timp in care cautatorii adevarului cu siguranta au refelectat la binomul preot-enorias. Care este mai egal decit celalalt si daca cumva o fi pus Dumnezeu vreo diferenta duhovniceasca intre ei.
In zilele acestea, care vor urma, se intimpla sa fie citeva sarbatori la rind si preotul este musai sa slujeasca.
Acum ca maninca de frupt sau ca o tine post ca sa se impartaseasca este ceva, dar ma gindesc cum se va impartasi el trei zile la rind fara sa se spovedeasca? sau se va spovedii trei zile la rind aleargind la duhovnicul lui zi de zi ca sa se spovedeasca in vederea impartasirii ? Sau daca duhovnicul este mai departe de el pt. ca este vreun monah, ce le va spune enoriasilor, ca duminica si de intimpinarea Domnului sa mearga lumea acasa deoarece nu s-a spovedit si deci, prin urmare, nu poate sa slujeasca si nici sa faca sf. liturghie "seaca"!
Sau se poate impartasi si fara post si si fara spovedanie? pai atunci ce mai este asta? Mai este ortodoxie?
Pai si noi, care ne asemanam lor intru totul, de ce sa tinem post si sa ne si mai spovedim... sau sa nu tinem? ... pai mai are vreun rost?
Eu zic sa nu facem de zice popa(profesorul, medicul, legiuitorul, seful de la servici, etc) ci sa facem exact ce face si el ! Nu suntem noi deopotriva ?

Imi? sau cum vine asta?

Si dupa ce vom vedea ce pareri sunt in legatura cu acest aspect, mergem mai departe, la o treapta mai sus cu parerea si cugetarea despre mireni si preoti.
Ce tratat frumos, deosebit, are Sf. Ioan Gura de Aur "Despre preotie"!
Multi sfinti, mai ales sfinti, au scris despre preotie, dar ca Ioan Gura de Aur nu a scris nimeni . La fel cum SF. Grigorie Teologul a scris un tratat despre "Prietenie" si cum Sf. Vasile cel Mare a scris despre Facere(Hexaimeronul)in cuvinte si tilcuiri insuflate cert de Dumnezeu.
Pomenirea aceasta este desigur in legatura cu aceasta zi . De aceea am si facut trimitere la sfintii capadocieni anterior.

Amaraciunea mea este ca nu ma pricep la interventii, fie ele si numai raspunsuri, directe si frumoase, dar nadajduiesc ca se va gasi vreun frate care pe o baza temeinica (canonica desigur, dar si scripturistica) si din inima sincera va venii cu vreun raspuns despre preotii acestia. Cine stie? Poate !

Nici nu ma gindeam ce se va intimpla daca vin aici in forum si aprind o luminare !

Musai este ascultarea de duhovnic, restul sunt teleogumene. De aceea, cu binecuvântarea duhovnicului postim, ne rugăm, ne spovedim, ne impărtăşim ş.a.m.d. De ce e "musai" 5 zile de post şi nu 10 zile? De ce 10 zile şi nu 3 zile? Oare nu binecuvântarea părintelui duhovnic este peste toate acestea? Oare nu el leagă sau dezleagă? Sunt de părere că rigiditatea nu-şi are locul în biserică. Mai cugetă frate şi vezi de unde ai scos acel musai. Ai fi citit pe la vreun părinte. Nu zic nu. Dar vezi că fiecare are un duhovnic care îi ştie măsura.

Exemplul legat de sărbătorile la rând pune-l frăţia ta şi în dreptul mireanului. Nu poate el (mireanul), cu binecuvântare de la duhovnic, să treacă prin acelaşi caz? Liturghia nu se ţine numai de preot, ci de preot împreună cu norodul, comunitatea. Noi suntem împreună slujitori cu preotul, nu doar preotul este slujitorul. Preotul este mijlocitorul norodului, capul adunării, el nu este altceva decât parte din trupul Bisericii. Bineînţeles, fiecare are rolul lui în Biserică, nu amestecăm lucrurile. Preotul la hirotonie primeşte harul Preoţiei, lucru care îl face diferit faţă de noi şi care îi dă puterea de a propovădui cuvântul lui Dumnezeu, de a săvârşi Sfintele Taine si slujbele bisericeşti, şi de a conduce pe cei credincioşi la mântuire.

Este cunoscut faptul că Sf. Vasile, printre altele, era şi mare postitor şi nimeni nu neagă importanţa şi beneficiile postului. Dar ar fi bine de ştiut că pe vremea Sf. Vasile cel Mare capodocienii se împătăşeaau de 4 ori pe săptămână, iar prin alte părţi se împărtăşeau chiar şi zilnic.

"Duhovnicii trebuie sa stie ca sunt date canoane mari, dar orientarea conteaza, caci, in general, in duhovnicie, trebuie sa le consideri si foarte elastice. Sfantul Vasile cel Mare, care in lumea duhovnicilor trece drept cel mai tare in canoane, da pentru avort 20 de ani. Si spune si cum sa-i faci: 5 ani sa stea in curtea bisericii, 5 ani la usa bisericii si 5 ani in biserica neimpartasit. Si trebuie sa tii cont. Dar tot Sfantul Vasile cel Mare, care era de o mare flexibilitate si intelepciune duhovniceasca, spune in canonul 74: "Cel carui i s-a incredintat de la iubirea de oameni a lui Dumnezeu, puterea de a lega si a dezlega, nu se va osandi pentru micsorarea timpului canonisirii, pentru cel care se pocaieste, marturisindu-se de buna voie, caci unul ca acesta ajunge degrab iubirea de oameni a lui Dumnezeu". Deci, da libertate duhovnicului sa-l canoniseasca cu oprire de la impartasit dupa cum crede el.

Duhovnicul tine cont care au fost imprejurarile pacatelor. Faptul ca el spune cu o foarte mare rupere de inima, e cel mai important, atunci el ajunge degrab iubirea de oameni a lui Dumnezeu, si nu trebuie sa-l mai opresc. Va dau un exemplu dintr-o intamplare a vietii mele de duhovnic. M-am trezit in Sambata Pastilor cu un maramuresan batran, cu sarica pe el: "N-o, domn' Parinte, am venit sa ma marturisesc, sa ma grijesc!" Cine era acest batran? In satul lui era un om foarte insemnat. De 30 de ani nevasta lui se facuse adventista. Era un curent de adventisti foarte puternic acolo. Si toti adventistii vroiau sa-l prinda pe badea Ioan, care era foarte reprezentativ, ca prin el, sa dea lovitura satului. Insa el se tinea de Biserica, si nu au reusit aia sa-l doboare. El apara pozitia ortodoxa, numai prin faptul ca nu se ducea la dusmani. Eu, n-am de lucru, in spovedanie, si l-am intrebat: "Ai postit?", ca vroia sa se impartaseasca. Maine erau Pastile. "No, domn parinte! Am mancat si ieri de frupt!", in Vinerea Mare, ca era in spital.

Acum, am zis eu, ce faci Arsenie? Sigur, ce ar face Hristos? Omul asta de 30 ani apara credinta adevarata, ortodoxa, si acum ma cramponez ca a mancat omul acesta o bucatica de cozonac, data de pomana, pentru ca era strain? "Bine, bade Ioane, sa postesti pana maine!" Si pana maine mai erau cateva ceasuri, ca sa zic ca i-am dat un canon, si l-am impartasit.

Vedeti, faci un mare pogoramant, dar pe ceva. Nu l-am oprit dupa canoane, si am tinut cont de starea lui sufleteasca, de lupta care o da de ani de zile. Pentru ca, trebuie sa spun, dar cu teama, ca nu prea vad ca singur postul ar da nadejde de mantuire. Smerenia adanca din inima noastra si nedusmania este nadejdea de mantuire a noastra. Postul este recomandat ca o stare de nevointa si ca stare fiziologica, ca elimina toxinele, si e foarte bun. Dar ne intalnim cu fel de fel, si foarte multe cazuri, cand nu s-a postit, ori sunt bolnavi, ori sunt pe drum.

Vedeti, trebuie sa ai intelegere. Daca duhovnicul tine cont de intensitatea pocaintei fiului, el se considera ajuns.

Asadar, canoanele raman ca niste mari faruri de orientare: "Uite, domnule, pacatul dumitale, ca te oprea de la impartasit douazeci de ani", cum e cazul cu avorturile. Dar sunt atat de multe posibilitati ca sa-l usurezi. Sfantul Ioan Gura de Aur, zice: "Ani vrei sa-i dai? Nu, vindeca-i rana!" L-ai oprit atatia ani, dar el tot asa a ramas, nevindecat. Lupta mare este sa-i vindeci rana." - Sfanta Taina a Spovedaniei - Pr. Arsenie Papacioc

Parinte, mai intii imi cer iertare pt. toate ispitirile posibile in care v-am indus si pt neplacerea pe care v-am creat-o cu dialogul meu.
Initial am fost placut surprins de modul in care, de data aceasta, ati propus discutia dar trebuie sa marturisesc ca spre sfirsit lucrurile s-au schimbat.
Este clar ca suntem de 2 orientari diferite in ce priveste duhovnicia. Si lucrul acesta nu este grav deoarece lumea este asa de mare incit linistit ne poate incapea pe amindoi si inca mult pe deasupra.
Eu fac parte din curentul rigurosilor, a traditionalistilor neaosi.
Pt mine, mintuirea este simpla, ea vine in principal prin auz iar marea trasatura a crestinului practicant este ca frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii. Dupa ce le are pe acestea, i se poate picura in suflet si restul. Inaintea dumnezeirii (situatie ca si atunci cind un om intra intr-o biserica) omul trebuie sa aibe o sfiala cumite, asezata, naturala, spontan resimtita, un fior, sa nu indrasneasca nimic din proprie initiativa(desigur, fara a exagera acest concept si a-l duce in derizoriu de dorul nestatorniciei in pace si dorinta nemarturisita de polemica)si sa fie patruns de sacralitate incepind de la ideea de Dumnezeu si continuind cu iesirea din biserica si pina intra in casa lui si inchide usa si se inchide in taina, numai el si cu Dumnezeu, in camara lui.
Tuturor le vorbim de dumnezeu, le tilcuim pericopele, le recomandam citirea de carti ziditoare de suflet, ii luam cu de-a fir-a-par in spovedanie si ii invatam propriuzis lupta cu ispititorul, ca asta este marea invatatura pe care trebuie sa o transmita mai intii duhovnicul deoarece mai toti nici nu stim sa identificam pacatul, ispita, patima si nici cum sa luptam cu ele. Slujim tuturor si pt toti cu toata bogatia de ierurgii si slujbe pe care le are Biserica, dar de obligat, sub nici o forma si sub nici o masca,nu putem obliga pe nimeni.
Omul trece pe strada si vede cinematograf si intra in el, vede circiuma si intra in ea, vede market si musai intra in el, vede spital si ajunge la el sa intre... omul matur vede de toate si intilneste de toate in viata lui dar de intrat nu intra decit in cele in care vrea el. Si daca in biserica pe care o vede nu vrea sa intre atunci si amina intrarea, este treaba lui.
Hristos insusi a spus: "...cine VOIESTE sa vina dupa mine, sa isi i-a crucea si sa-mi urmeze!" Nu sa ii cautam noi in cornite daca cumva-cumva ar voi sa faca cite ceva sau cine mai stie ce echivalente de porunci ca macar cu greutate sa putem face un pogoramint pt el.
Toti crestinii sunt macar cunoscuti cu preotul de la parohie, chiar daca nu trec prin biserica, toti il saluta, ii zimbesc politicos, ii vorbesc frumos, cauta sa para sfiosi si neindrasneti la intilnirile cu el,altii chiar vin la multe slujbe si chiar ajung mai apropiati de preot in asa fel incit ai zice ca sunt ca niste mieluti care incinta ochiul si inima peotului, dar cind trecem la lucruri serioase, la taina marturisirii, eiiii, atunci lucrurile se schiba complet si se intorc pe dos si intr-o clipa de ochi vedem cum mielutii cuminti incep, defapt sa isi arate cornitele de... cine sunt ei defapt. Adica multa si raspindita superficialitate si fariseism ! De ce asa? Pt ca sa vor oamenii de care NOI tragem cu indulgenta si bunavointa sa ii bagam in Rai, iar ei mai putin, caci asa arata mai mereu faptele lor, iar Hristos ne invata ca da, oamenii se judeca dupa faptele lor si nu dupa vorbe, dupa ce ar vrea ei sa para! La om ii spui o data, de trei ori, de zece ori, daca nu stie ii areti, il inveti, daca nu poate il ajuti, dar daca nu vrea... asta sa nu credeti parinte ca se mai cheama iubirea preotului fata de fii duhovnicesti. Are alt nume... !
Nicodata nu trebuie sa ne temem ca daca cineva nu va voi sa faca, dupa puterile lui (dar mare atentie, puterile omului sunt tare mari, le vedem de exemplu in cit poate suferi de mult in cancer, si inca, cu cita acrivie culege capsuni in Spania numai ca sa aibe euroi multi, multi de tot, ca sa dea cu ei peste nas parintilor si tuturor cunoscutilor, fosti comunisti, despre cum se fac banii si ce este aia "bani"!) indemnurile Hristice, canoanele, exemplele sfintilor si sa traiasca, nu sa cugete, viata in duh si adevar... vai, l-am pierdut! Vai ce imi va face Hristos ca am pierdut o oaie ?
In primul rind ca intr-o viata de duhovnic se pierd mult mai multe oi decit una singura, pt ca asa vor ele, deci tot exista pierderi, iar mai apoi sa stiti ca intii si intii Hristos nu ne va intreba de o oaie oarecare, ci in primul rind ca daca ni s-a predat dreapta credinta si am fost hirotoniti , atunci de ce am deslegat noi nevrednicii ceea ce el insusi nu a lasat sa fie deslegat? De ce facem asta? Pt ca ne dam mai cumsecade decit sfintii si chiar decit Hristos insusi si deslegam noi dupa cum ne vine... Din multa mindrie ascunsa si chipurile smerita !

Spuneam deunazi, ca de oile mincate de lup sa nu ne ingrijim noi, deoarece lupul nu prinde decit ce este neascultator si nestatornic linga pastor. Si cind nu suntem ascultatori si statornici? Cind nu vrem ! Deci, cind NU VREM !
Si pt ca nevrerea noastra ramine mereu, eterna, si condamnarea noastra la iad va fi tot eterna: "... Plecati de la mine blestematilor ca nu va cunosc!" "... caci in imparatia cerurilor nu va intra niciun bautor, desfrinat, sodomist si nici altii asemenea lor!"
Iar noi cind dam canoane nu ne prefacem ca le dam, adica nu dam asa niste glume de canoane sau niste micute canoane, ca defapt doar sa ne aflam in treaba, caci daca glume dam, glume, vint sau furtuna vom secera. Toti bolnavii vin la medic deoarece voiesc sa se vindece, o spun sus si tare si o si fac, adica se supun la orice zice medicul si cit de mult zice el, dar daca doar zic ca voiesc dar nu vor medicamente amare, atunci vor ingrosa rindurile mortilor, nu ale viilor. Cind te joci cu moartea... este doar treaba ta !
Eu insumi cunosc enorias care a dat bani multi pt ridicarea bisericii, pt clopote, care din cind in cind plateste datoriile la gaz metan ale bisericii, la curent, care este prieten cu popa si cu care se si viziteaza la nevoie vecini fiind, dar care nu trece pe la biserica duminica decit sa zica un "Tatal nostru" si apoi pleaca, care a ridicat in oraselul lui case la 2 ibovnice, care la firma lui are angajati fara carte de munca, care face evaziune fiscala de se rupe, care sponsorizeaza pelerinaje de ale enoriasilor, s.a.m.d. Iar popa a primit bucuros toti banii deoarece astfel "se ajuta biserica lui Hristos", ii tot vorbeste vecinului de Dumnezeu, de mintuire, de Rai, de viata viitoare nesfirsita, iar acesta prefera tot timpul "echivalentele": nu postesc dar dau niste bani(ca la catolici, cumparam indulgente), nu ma rog, dar va platesc gazul, nu vin la biserica dar ajut saracii cu un pelerinaj, etc. Si nu va spun ce bine vazut este in urbe de popa si cum i s-a dus buhul... printre oamenii care asa inteleg viata in duh si adevar!
Dar sa nu uitam si sa luam mare seama ca sunt femei gravide care tin post peste post, voit sau nu, bolnavi asisderea, de la boli usoare la cancere teribile, nevoiasi care nu isi permit multe lucruri, calatori si drumeti pe caile vietii si ale lumii incarcati de povara anilor sau a neputintelor, iar altii, sanatosi, vigurosi, barbati si femei in puterea cuvintului nu vor sa tina din te miri ce prostii de justificari: nu pot, nu obisnuiesc, imi este rau, am uitat, daca nu maninci carne nu prea ai ce sa maninci, s.a.m.d. Si asta ca vorbiram de cea mai mica nevointa, postul, ca daca intram la canon, la infrinari, la practicarea virtutiilor... ehe, ne intristam mult de tot!

Asadar, cine nu voieste sa traiasca dupa Cuvintul predat si sa mearga pe Calea ingusta si nu larga a mintuirii, este treaba lui .
Am vazut doctori care fac educatie sanitara, chiar mai mult, preventie, dar care sa tina mortis ca pacientul sa faca ce zic ei si sa il supuna la vindecare, inca nu am vazut. Bunavointa are o masura si inseamna ceva, dar eroarea/prostia este cu totul altceva.
De sublima inselare, in care multi duhovnici voiesc cu buna stiinta sa se dea mai buni decit sfintii, sunt multi, prea multi vatamati !
Sigur, canoanele sunt flexibile dar nu au coeficient mare de elongatie, sa tragem de ele dupa bunul nostru plac! Ba din contra, cam mic, deoarece altfel firul rupt al Vietii nu mai poate fi innodat
A face, nu este totuna cu a zice ! Numai cind il pui la canon ii trezesti constiinta si ii dai gravitatea pacatelor sale si mai ales vezi ce vrea el defapt: mintuirea sau huzurul. Mintuirea este tare grea si nu cunoaste practica indulgentelor. Ori daca tu ii dai glumite de canoane, tot in gluma ii trezesti si constiinta si defapt il ajuti sa se autominta in continuare si sa isi prelungeasca boala, in loc sa il trezesti.


O restanta: de ce 5 zile? Raspunsul il aveti deja in Pateric unde sunt exemple de calcul individual al numarului de zile pt diferite situatii (cite cuvinte sa vorbesti pe zi, cite zile sa te pocaiesti, s.a.m.d.), asta de buna seama ca nu trebuie sa intelegeti ca veti gasi tabele si abace pt calcul. Sensul, ca si scopul este mult profund.

In final ramin la o mirare mai veche: in tara sunt nenumarate carti(aproape sunt cele mai multe) despre vietile si invataturile parintilor romani si straini care nu s-au jucat cu a vrea sau nu sa te mintuiesti, sunt carti cu vieti de sfinti si nevoitori mireni din Rusia, din Serbia din Grecia, carti despre cersetori bulgari sau nebuni pt Hristos de pe aiurea care prin viata lor au aratat ce insemneaza si daca este adevarata "ingustimea caii mintuirii", iar in tara sunt multi, f. multi preoti de mir care sunt asa de buni sufleteste si care te desleaga atit de usor incit si duhovnicii monahi din actualitate, daca vad ca nu voiesti sa traiesti cu adevarat, iti si recomanda sa pleci de la ei deoarece nu stau sa piarda timpul pretios al mintuirii cu cine nu voieste si sa meargi la preotii mireni deoarece aceia te si desleaga numai daca te vad ca le intrii in biserica !