Viitor in preotie?
 

Eu sunt interesat ca de anul acesta sa merg la facultatea de Teologie, si daca ma ajuta Dumnezeu, sa si intru. Credeti ca in tara asta o sa am viitor drept preot sau ca ii o meserie care va muri la fel ca si cu credinta? M-ati sfatui sa fac asta? Ce ziceti?

Vocatie sau altceva?
 

Este dificil de raspuns la aceasta intrebare. In primul rand pentru o facultate, la care alegi sa urmezi cursurile, trebuie sa ai vocatie. Nu poti face cevace nu iti place, ceva ce nu este in perfecta autenticitate cu interiorul tau. Cea mai buna solutie este cunoasterea de sine. Intr-o prima etapa, la inceput, ajuta mult sfatuirea cu duhovnicul. Daca intrebarile si cautarile din viata personala sunt autentice, atunci raspunsul la toate intrebarile va aparea la momentul optim. Dumnezeu stie acest moment. Sfintii parinti dau un sfat extrem de util: "Cine vrea sa se mantuiasca, cu intrebarea sa calatoreasca." Fatetele acestei probleme, a preotiei, sunt multiple si discutia cu duhovnicul poate raspunde la intrebarea dumneavoastra. Nu aveti duhovnic cu care sa va sfatuiti? Gasiti-va unul la biserica la care mergeti ca sa participati la sfanta liturghie.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Cred Doamne si marturisesc ca Tu esti cu adevarat Fiul lui Dumnezeu, care ai venit in lume sa ii mantuiesti pe cei pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

1. Daca te-ar intreba pe tine altcineva asta ce i-ai raspunde?

2. Ce intelegi tu prin "o sa am viitor drept preot"?

3. Ce vrei sa spui prin "care va muri la fel ca si cu credinta"?

4. De ce vrei sa ajungi preot?

5. Cum te-ar putea influenta eventualele raspunsuri in luarea deciziei?

Vreau sa urmez teologia deoarece asta imi place, sa studiez religia noastra ii ceva ce ma pasioneaza si nu ar trebui sa numar anii de facultate gandindu-ma ca nu mai trec odata... La a avea viitor ma gandesc la faptul ca Romania va ramane cum este acum (caldicica) sau se va seculariza ca restul Europei pe viitor? Voi avea bisericile goale? Nu voi mai primi salar? Religia se va stinge incet, incet? Probabil asta e teama mea cea mai mare, ca lumea sa se "piarda" si sa nu pretuiasca religia noastra ortodoxa, frumoasa si curata, asa ca mine acum, sa uite de ea si sa isi piarda credinta...

Ai descoperit pasiunea aceasta foarte recent. Eu zic sa mai astepti un pic, sa vezi daca nu cumva este trecatoare.

Daca nu este, da-i inainte! Nu te opreste nimeni si nimic. Romania este intr-un proces de secularizare care merge foarte incet, deci n-ar trebui sa-ti faci griji.

Nu te opreste nimeni sa studiezi religia noastra. Insa daca mergi cu starea in care pari a fi acum, s-ar putea sa iesi mai ateu decat intri.

In cazul preotului mai ales, religia trebuie traita. Sa nu te gandesti ca cineva de aiurea vine si umple biserica cu enoriasi. Oameni multi vin, daca simt din partea preotului o traire personala, har lucrator, rugaciuni fierbinti, dragoste pentru Dumnezeu si oameni...

Deocamdata, tu ai nevoie "sa te studiezi" pe tine cu ajutorul unui duhovnic.

Citeste "Despre preotie" a Sf.Ioan Gura de Aur si Sf. Ioan iti va raspunde la intrebare.

"Viitor" in ce sens ? Material ? Ca preot de mir (probabil ca la acest fel de preot va ganditi) nu o veti duce formidabil material, dar nici nu veti face foamea. Vorbesc in conditii cat de cat normale, ca cele de acum. Bunicii mei preoti, ca si alti unchi care au fost preoti au avut mereu cele cu adevarat necesare, desi niciunul nu a murit bogat. Au avut, insa, de suferit de pe urma regimului ateu instalat odata cu ocuparea tarii de rusi. Unul a facut patru ani de inchisoare, dupa care a primit o parohie cu doar 300 de credinciosi: cativa ani abia avea ce manca. Celalalt, care era preot profesor, a trebuit sa renunte la salariul de preot, nemaiputandu-l cumula cu cel de profesor.
Din punct de vedere spiritual, desigur ca preotia poate aduce satisfactii deosebite. Dar si un pericol deosebit, preotul fiind singurul om care va fi judecat nu numai pentru pacatele sale, ci si pentru pacatele multor altora, pe care i-a avut in pastorire.

Credinta nu va muri cu totul, desi numarul de credinciosi probabil ca va continua sa scada. Cu atat mai mare nevoie va fi de preoti, in special de preoti plini de zel apostolic.

Ajunsi aici, trebuie sa observam ca, desi nu e gresit sa spunem ca a fi preot este o meserie (in sensul de maiestrie, adica de un anumit profesionalism, precum si in sensul ca preotul traieste din preotia lui), totusi preotia e mai mult de atat. Mult mai mult de atat. Desi sunt si alte "meserii vocationale", adica cerand o chemare speciala (cum ar fi cea de medic, de asistenta medicala, de invatator, etc), preotia este vocationala prin excelenta.

Nu are nicio importanta ce zicem noi. Important este ce zice Dumnezeu. Cercetati daca El va cheama. Si daca El va cheama, faceti-va preot fara alte intrebari si fara sa va ganditi la alte lucruri. Altfel, nu veti fi fericit. Dimpotriva, daca nu El va cheama, chiar si de veti ajunge preot, nu veti fi fericit.
Si cum stim ca suntem chemati spre preotie ? Semnele (ordinare) ale chemarii acestea sunt:
1) mai intai, o puternica dorinta.
Cand vrea sa dea vietii noastre o orientare speciala, Dumnezeu trezeste mai intai o puternica dorinta. Pe de alta parte, se poate intampla sa simtim o puternica dorinta fara ca acest lucru sa vina de la Dumnezeu. Avem aici o problema de deosebire a duhurilor, care se cere tratata separat. In orice caz, daca nu avem o puternica dorinta, e semn sigur ca (inca) nu suntem chemati spre preotie.
2) mai apoi, abilitatile necesare.
Noi nu putem crede in mod serios ca Dumnezeu ne cheama spre ceva fara sa ne inzestreze cu darurile necesare pentru acel ceva. De exemplu, daca aveti rabdare si perseverenta in rugaciune, e un dar care ar putea fi si un semn al unei vocatii.
3) in sfarsit, un model
Cand o chemare a autentica, Dumnezeu ne scoate in cale un model. De obicei, un model viu. Noi nu vrem, atunci, sa fim preoti "in general", in mod vag, ci precum cutare sau cutare preot, pe care l-am cunoscut si fata de care simtim o mare atractie spirituala. Ca acela am vrea sa fim, pe acela am vrea sa il urmam, lucrarea aceluia am vrea sa o continuam.

Luati-va tot timpul necesar. Problemele legate de discernamantul vocational sunt probleme care, de regula, nu se rezolva intr-o zi. Vorbiti-i lui Dumnezeu despre ele:
-in mod direct, adrasandu-va Lui in rugaciune, cerandui ajutor si intrebandu-L.
-in mod mijlocit, cercetand raspunsurile Lui prin gura si faptele oamenilor pe care i-a trimis special ca sa ne raspunda.

Fie ca Isus, bunul pastor, sa va calauzeasca pasii si sa va clarifice cugetul.

Va multumesc pentru raspuns. Toate cele trei chesituni mentionate de tine mi-au caracterizat viata in aceste momente enorm, toate trei se potrivesc cu mine. Totul este ireal, sunt surprins de-a dreptul... Va multumesc din nou! Absolut toate mi se potrivesc, pentru ca viata mea a luat o intorsatura radicala cu revenirea mea spontana la crestinism, aproape supranaturala, as zice... Si apoi si modele, cei doi preoti ai mei preferati din oras, cu care ma sfatuiesc, unul dintre ei, acum 2 ani, la care am fost la spovedit cu clasa desi eram ateu (ma gandeam eee, mare branza si spovedania asta" dar mi-am deschis sufletul si mi-a zis ca as putea sa devin preot, am cat este necesar in suflet si lumea ar avea nevoie de cei ca mine mai mult... Este mult mai clar totul acum, dl Mircea, va multumesc din nou ca m-ati ajutat.

PS: Daca sunteti catolic, atunci cum de bunicii dvs au fost preoti?

Este esential ca aveti doi preoti in oras, cu care va puteti sfatui. Ei va pot fi calauze nu atat in a sti daca aveti sau nu chemare (asta e o intrebare la care va trebui sa dati un raspuns personal), ci calauze in a sti cum anume sa va pregatiti pentru acest raspuns. Daca raspunsul va fi afirmativ, ei va pot calauzi in continuare, pana cand veti ajunge preot si chiar si dupa aceea.
Imi amintesc bine cum bunicul meu a avut un fiu duhovnicesc care a ajuns preot. Lui i-a lasat cartile si obiectele de cult, iar acela le-a primit ca fiind o cinste speciala.

Bunicii mei erau preoti ortodocsi. Eu am devenit catolic prin convertire, in anii studentiei. La randul meu, am avut in aceasta privinta framantarile mele si un preot exceptional care m-a calauzit. Dumnezeu sa il odihneasca, fiindca a plecat dintre noi.

Destul, destul! Suficient pentru a urma o vocaţie, a construi un destin (sau mai multe...:))
Restul e din slăbiciune şi de la vrăjmaşul.

Va multumesc de sfaturi si incurajari! Doresc sa urmez teologia deoarece asta imi place si ma pasioneaza, si simt ca niciodata nu m-as satura de asa ceva. Dl Mihnea, daca nu va suparati, ati putea sa imi spuneti povestea dvs si cum v-ati hotarat sa va convertiti la catolicism? Pe privat, daca doriti.

Mai bine nu, părerea mea.:35:

parere !
 

Vrei sa urmezi teologia,dar cine te asigura ca vei si primi post pe urma ???

Nu te intrebi care este raportl dintre parohiile libere si numarul de absolventi de teologie din fiecare an din tara ???

Dupa parerea mea, faptul ca absolvi teologia nu-ti garantaza automat un serviciu in acest domeniu,cel putin nu imediat !!!

Eu stiu, la noi acum in oras sunt doar doi preoti mai tineri, restul sunt aproape de pensie, si avem 3 biserici ortodoxe si o catedrala. Din generatia mea, adica din cele doua licee din orasul meu, eu sunt singurul care o sa mearga la teologie. Pe langa ca eu planuiesc sa revin acasa, aici, dupa facultate, unde am radacinile. Cand ii concurs pe un post ii mai logic sa ma aiba pe mine in considerare care stau la doi pasi aici in oras decat sa aduca pe cineva de nu stiu unde sa slujeasca.

Pe langa ca nu asta ii problema, parintii mei ma sustin foarte mult in acest viitor si ei stiu lucrurile astea, au zis ca important ii sa fac aceasta facultate, restul vine de la sine, si de nu, asteptam.

Plănuieşte, plănuieşte,
şi nu uita să laşi un locşor (între tine şi viitor)
pe unde să danseze şi Vântul....:)

Eu asa sper :p Dar, bineinteles nu de mine depinde, cum a zis si Iisus in gradina Ghetsimani: "Nu voia Mea, ci voia Ta să se facă…"

Cine stie pe unde ma poarta Dumnezeu? Poate ajung misionar intr-un trib din Polinezia :P

Nu incerc sa te descurajez, dar este posibil sa vezi lucrurile usor simplist si chiar idealist.

1. Sunt foarte multi absolventi de teologie care "stau pe bara". Asa ca probabil ca unii ar putea "vana" posturi si pe la tine in oras.
2. Generatia ta inseamna un an. Este posibil sa fii singurul. Dar gandeste-te cati au terminat inainte si cati vor termina dupa. Si acolo ar putea fi unii care sa studieze teologia.
3. Ti se pare logic sa te ia pe tine in considerare pentru ca esti din acel oras. Nici canonic nu este asa si ... mai sunt unele criterii. Nu chiar "ortodoxe".
Sunt si alti absoventi din episcopie care nu sunt din localitate care vor concura pe acele posturi. In multe cazuri, chiar daca simonia este primul motiv de caterisire se practica. Vrei sa fii corect? Analizeaza sansele in a reusi "jucand" cinstit.
4. E posibil ca tu acum sa iti propui sa te intorci. Multi liceeni isi propun asta. O pondere importanta din ei nu o fac.
5. Singura observatie ngativa este ca tu ti-ai pus problema in a alege calea preotiei in functie de perspectivele materiale si de credinta ale celorlalti. Daca partea materiala ar trebui exclusa, in cazul chemarii, aproape in totalitate aspectele referitoare la credinta celorlalti si la raportarea lor la Biserica tine in mare masura de preot. Deci daca tu ai fi preot tu ai fi responsabil ca biserica sa fie plina.

Iti multumesc de mesaj, nu ma descurajezi, trebuie opinii diferite aici. Partea materiala nu este problema, deoarece cu ajutorul lui Dumnezeu parintii mei au oferit familiei mele o situatie materiala foarte buna, "de viitor" ma refer la faptul strict de secularizare a Romaniei, ca bisericile sa fie ca in apusul catolic si sa fie ori goale, ori pline cu persoane in varsta, si asta ma intristeaza probabil cel mai mult.