Sa redescoperim ORTODOXIA!
 

In anii comunismului, mi s-a spus ca nu exista Dumnezeu. Vedeam bisericile, mergeam si la slulbe uneori si totusi Dumnezeu ramanea ceva abstract. Uneori faceam lucruri de fatada care dadeau bine in societate si care ma situau, totusi, printre cei ,,cuminti'', insa simteam ca Dumnezeu, daca exista, e altceva.

Am avut, totusi, noroc ca m-a ferit Dumnezeu de discutii cu sectantii ori cu cei de alte religii, caci nu stiu ce m-as fi facut. Cunosc un sat in care sectantii sunt destul de bine vazuti... Apoi, chiar in Biserica noastra Ortodoxa mai vedeam lucruri care se bateau cap in cap... Intrebari si iar intrebari, iar eu cautam raspunsuri. Dupa 1989, au aparut carti diverse si astfel am reusit sa inteleg partial, inca, in ce consta Ortodoxia.

Insa observ ca ispitele ortodocsilor nu se termina, totusi. Pe de o parte, politicul cauta sa domine Biserica si nu invers, cum ar fi normal. Crestinul ortodox este nevoit din sa faca fata influentelor venite nu doar din partea sectelor, ci si din partea unora care ranesc Biserica din interior. Nu se mai spune ca nu exista Dumnezeu. Nu. Ispitele acum sunt mai finute, dar la fel de periculoase

Astfel, cunoasterea ortodoxiei nu e doar treaba teologilor, ci si a tuturor celor dornici sa se mantuiasca.

De aceea, as dori ca pe acest topic, sa incercam sa ne intoarcem la izvoare si sa redescoperim Ortodoxia asa cum este ea si sa observam ispitele care o pandesc in zilele noastre.

Biserica a fost și va fi prigonită mereu. ”Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni” (Ioan 15, 20)

Ortodoxia este firea omului, așa cum spune pr. Rafail Noica. ”Biserica Ortodoxă nu este o Biserică între altele, ci este, pur şi simplu, firea în care Dumnezeu l-a creat pe om. Esenţa Ortodoxiei este firea omului.”

Să nu uităm, noi, ca oameni, nu deținem adevărul absolut, adevărul absolut îl deține doar Biserica.

Oare ce este ispita si care este rolul ei? Cum poti (re)descoperi ortodoxia fara a te elibera de ispite? Si daca nu suntem constienti pe deplin care si din ce directie ne vin ispitele, ce sanse avem sa ne apropiem de ortodoxie?
Eu cred ca cel mai mare pericol vine din alta parte. Pentru ca atat timp cat STIM, si actionam in consecinta pentru a evita capcanele, ar trebui sa fim salvati. Dar... vom fi? Cand ajungem sa realizam ca am scapat de ele, suntem pe punctul de a atinge fundul prapastiei. De ce? Vrajmasul abia asteapta sa ne sopteasca in urechi: "Bine! Bine!!!"
Viata intreaga este o lupta. Pana in cea din urma clipa. Nu trebuie sa ne ingrijoram din moment ce ne lasam in grija lui Dumnezeu. Niciodata nu vom putea evita vreo capcana, daca Dumnezeu nu-si face mila de... smerenia noastra. Atunci ne da si taria credintei si solutia evitarii, fara compromisuri grave.
Omul fara Dumnezeu este extrem de slabit in lupta cu urzelile celui viclean. Dar cine este "omul fara Dumneeu"? Oare "ateul" sau "agnosticul" care se pretinde destept nevoie mare? Pai astfel de oameni refuza ei insisi apropierea, evident, tot printr-un soi de mandrie si inselare, dar macar au o scuza plauzibila: lipsa de experienta, varsta frageda, putinele momente prin care sa fi avut ocazia sa descopere "miracolul vietii"! Dar durerea mare este atunci cand suntem pusi in fata unor suflete extrem de chinuite de boli, necazuri si nu in ultimul rand - batranete, si desi se pretind credinciosi, sunt rupti in intregime de Dumnezeu. Pentru ca nu exista zi pentru ei prin care sa nu se lamenteze, sa nu se planga de viata, dar mai ales de cei din jur, de la copii, frati, rude si pana la societate, sau politicieni. Zilnic la fel. Nici nu mai intelegi unde incape atata ura intr-un suflet care se vrea a fi ortodox.
Inainte de sarbatori venisem cu propunerea unor daruri la cei saraci. Nu vreau ca ceea ce voi spune sa-mi fie trecut drept lauda pentru gesturile mele, pentru ca nu este. Stie El Dumnezeu sufletul fiecaruia. Vreau doar sa spun ca dupa ce am pregatit ce mi-a oranduit Dumnezeu, am plecat fara sa stiu exact unde, dar cu nadejdea ca tot El imi va arata unde sa ma opresc. Ajuns in satul copilariei mele, am vazut o femeie pe care o stiam dintotdeuna foarte necajita. Avusese un barbat schizofrenic care atat cat a trait era pe post de "prostul satului". Din relatia lor a aparut o fata retardata de care femeia trebuia sa aiba grija. Femeia traversase soseaua si tocmai se pregatea sa intre in curte, cand am oprit si am strigat-o pe nume, rugand-o sa astepte putin. Evident ca m-a recunoscut, desi sunt plecat din sat de peste 30 de ani. Am intrat impreuna in curte si mai apoi in casa, fiindca ea avea o mana rupta si nu putea cara greutati, si am mai ramas cateva minute de vorba. Dar cat am stat n-a facut decat sa se planga de soarta si de vecini, de neamuri si de tot ce-si mai amintea. La plecare am imbratisat-o si am rugat-o sa ierte fiindca toti avem nevoie de iertare.
Apoi am ajuns nici nu stiu cum, sa strig la o batrana pe care o stiam vaduva de multi ani, dar cu incercari esuate sa-si refaca viata. Nu putea iesi din casa, asa ca am intrat la invitatia ei. Se sprijinea cu greu in doua bete. La fel si acolo am ramas vreo zece minute, dar cat am stat, nu contenea o clipa sa-si vorbeasca de rau rudele, vecinii, iar la un moment dat si o fosta iubita din tinerete care "a fost o proasta" ca nu s-a maritat cu mine. Si la fel, inainte sa plec, am rugat-o sa faca un efort si sa-i ierte pe toti cei ce i-au facut nedreptati, fiindca este timpul iertarii, mai ales in preajma Craciunului. La doua zile am aflat ca... s-a prapadit!
Si cam la fel peste tot, desi pretentiile intelectuale erau altele. Aceleasi lamentari, aceleasi sentimente de ura si neiertare, chiar si acolo unde nu este duminica fara prezenta la sfanta liturghie.
Sa redescoperim ortodoxia!... Dar cum? Fara dragoste, fara iertare, fara multumirea pentru tot ce ne da Dumnezeu, ce asteptari putem avea?

Astăzi, în România, există toate oportunităţile de a trăi ortodoxia. Dumnezeu a rânduit această perioadă de pace, pe care eu, în copilărie, educată de ateismul ştiinţific, nici nu mi-o puteam imagina. Sunt Biserici frumoase, pline în zilele de sărbătoare (vorbesc acum despre Bucureşti, deşi la fel am constatat şi în alte locuri din ţară), preoţi deosebiţi, mănăstiri, abundenţă de informaţii privind ortodoxia, asociaţii ale tinerilor creştini, ore de religie în şcoli.... sunt doar câteva exemple care îmi vin în minte.
Cred că rămâne să cerem ajutorul lui Dumnezeu, să ne lumineze mintea şi... să ne străduim şi noi să-I deschidem uşa.

[quote=Mosh-Neagu;579287]Oare ce este ispita si care este rolul ei? Cum poti (re)descoperi ortodoxia fara a te elibera de ispite? Si daca nu suntem constienti pe deplin care si din ce directie ne vin ispitele, ce sanse avem sa ne apropiem de ortodoxie?
Eu cred ca cel mai mare pericol vine din alta parte. Pentru ca atat timp cat STIM, si actionam in consecinta pentru a evita capcanele, ar trebui sa fim salvati. Dar... vom fi? Cand ajungem sa realizam ca am scapat de ele, suntem pe punctul de a atinge fundul prapastiei. De ce? Vrajmasul abia asteapta sa ne sopteasca in urechi: "Bine! Bine!!!"
Viata intreaga este o lupta. Pana in cea din urma clipa. Nu trebuie sa ne ingrijoram din moment ce ne lasam in grija lui Dumnezeu. Niciodata nu vom putea evita vreo capcana, daca Dumnezeu nu-si face mila de... smerenia noastra. Atunci ne da si taria credintei si solutia evitarii, fara compromisuri grave.
Omul fara Dumnezeu este extrem de slabit in lupta cu urzelile celui viclean. Dar cine este "omul fara Dumneeu"? Oare "ateul" sau "agnosticul" care se pretinde destept nevoie mare? Pai astfel de oameni refuza ei insisi apropierea, evident, tot printr-un soi de mandrie si inselare, dar macar au o scuza plauzibila: lipsa de experienta, varsta frageda, putinele momente prin care sa fi avut ocazia sa descopere "miracolul vietii"! Dar durerea mare este atunci cand suntem pusi in fata unor suflete extrem de chinuite de boli, necazuri si nu in ultimul rand - batranete, si desi se pretind credinciosi, sunt rupti in intregime de Dumnezeu. Pentru ca nu exista zi pentru ei prin care sa nu se lamenteze, sa nu se planga de viata, dar mai ales de cei din jur, de la copii, frati, rude si pana la societate, sau politicieni. Zilnic la fel. Nici nu mai intelegi unde incape atata ura intr-un suflet care se vrea a fi ortodox.
Inainte de sarbatori venisem cu propunerea unor daruri la cei saraci. Nu vreau ca ceea ce voi spune sa-mi fie trecut drept lauda pentru gesturile mele, pentru ca nu este. Stie El Dumnezeu sufletul fiecaruia. Vreau doar sa spun ca dupa ce am pregatit ce mi-a oranduit Dumnezeu, am plecat fara sa stiu exact unde, dar cu nadejdea ca tot El imi va arata unde sa ma opresc. Ajuns in satul copilariei mele, am vazut o femeie pe care o stiam dintotdeuna foarte necajita. Avusese un barbat schizofrenic care atat cat a trait era pe post de "prostul satului". Din relatia lor a aparut o fata retardata de care femeia trebuia sa aiba grija. Femeia traversase soseaua si tocmai se pregatea sa intre in curte, cand am oprit si am strigat-o pe nume, rugand-o sa astepte putin. Evident ca m-a recunoscut, desi sunt plecat din sat de peste 30 de ani. Am intrat impreuna in curte si mai apoi in casa, fiindca ea avea o mana rupta si nu putea cara greutati, si am mai ramas cateva minute de vorba. Dar cat am stat n-a facut decat sa se planga de soarta si de vecini, de neamuri si de tot ce-si mai amintea. La plecare am imbratisat-o si am rugat-o sa ierte fiindca toti avem nevoie de iertare.
Apoi am ajuns nici nu stiu cum, sa strig la o batrana pe care o stiam vaduva de multi ani, dar cu incercari esuate sa-si refaca viata. Nu putea iesi din casa, asa ca am intrat la invitatia ei. Se sprijinea cu greu in doua bete. La fel si acolo am ramas vreo zece minute, dar cat am stat, nu contenea o clipa sa-si vorbeasca de rau rudele, vecinii, iar la un moment dat si o fosta iubita din tinerete care "a fost o proasta" ca nu s-a maritat cu mine. Si la fel, inainte sa plec, am rugat-o sa faca un efort si sa-i ierte pe toti cei ce i-au facut nedreptati, fiindca este timpul iertarii, mai ales in preajma Craciunului. La doua zile am aflat ca... s-a prapadit!
Si cam la fel peste tot, desi pretentiile intelectuale erau altele. Aceleasi lamentari, aceleasi sentimente de ura si neiertare, chiar si acolo unde nu este duminica fara prezenta la sfanta liturghie.
Sa redescoperim ortodoxia!... Dar cum? Fara dragoste, fara iertare, fara multumirea pentru tot ce ne da Dumnezeu, ce asteptari putem avea?[/quote]

Sa-l rugam pe Sfantul Efrem Sirul, care se praznuieste astazi, sa ne ajute sa ne pocaim cu adevarat si sa fim crestini mai buni:
http://www.crestinortodox.ro/acatist...ul-145265.html

Femei in varsta, de la tara, amarate tare ... ce pretentii sa avem. Nici noi, desi ne straduim, nu suntem intotdeauna intelesi corect. Si folosim cuvinte frumoase, dar tot pe dos inteleg unii - asa, ca mine acum :)

Poate ca ai dreptate, ca doar tu ai fost acolo, dar hai sa punem in fata gandul cel bun despre oameni!
# Va aduceti aminte cum parintele Paisie Aghioritul a testat gandul bun al unui baietel care venise sa-l vada la coliba? Cum i-a spus ca parintele la care venise e un altul care era plecat sa-si cumpere tigari. (sper ca-mi amintesc bine) Si cum micutul continua sa-si pastreze gandul bun despre parinte, in ciuda celor auzite? :)

Sa zicem ca primul caz descris de tine pare mai degraba ca vrea sa-si sublinieze stare precara (desi nu mai era cazul) - ca e neglijata de rude, de vecini...; ca n-o ajuta nimeni si pe ea; cumva voia sa-ti spuna: Da, maica, sunt tare amarata, nici astia din jur nu ma ajuta. Toti m-au uitat. Si toata viata numai asa am dus-o. (in traducere - Multumesc pentru gestul tau, mai treci pe aici ca e mare nevoie! :)

Cealalta - e tot prin zona aia de exprimare, dar face mai mult decat prima. Iti spune indirect cat de mult te apreciaza, desconsiderand-o pe cea care n-a stiut sa-ti vada calitatile. ( in traducere - Nici eu nu te-am uitat, imi amintesc de tine de pe vremea cand erai flacau. Ai fost si ai ramas un om bun! :)
Nu-i haios?

Sa redescoperim ortodoxia!... Dar cum?
Uite asa, privind tot ce-i in jurul nostru cu ochi de copil - cand totu-i bine si frumos iar oamenii sunt minunati, fara greseala! :)

PS: am scris numai prostii, iertare

Cea mai mare ispita pentru ortodoxie este ECUMENISMUL, aceea erezie care spune că si ereticii papistasi și sectarii se pot mantui fara a veni mai întai cu rusine, cainta și sfiala in adevarata Biserica dreptmăritoare. Aceasta este cea dintai și mai mare minciuna si panerezia secolului.

A doua ispita care vine pe nesimtite în sanul ortodoxiei este sub forma de cip. El va fi primit de toti acei care nu veghează în ciuda avertizărilor ferme facute de cei mai mari duhovnici. Purtatorul de cuvant al Patriarhiei Romane a afirmat in 2009, intr-o declaratie de presa, ca el si colegii sai vor fi printre primii solicitanti de pasaport biometric. "Am decis sa fim printre primii care-si fac pasapoarte biometrice, pentru a dovedi ca noi nu vedem niciun pericol in aceste documente", a afirmat preotul Costel Stoica citat de Agerpres, intrebat daca, personal, va accepta pasaportul biometric.

Acestea sunt cele mai mari ispite dar mai sunt si altele.
De aceea va spun: vegheati!

Alții sunt de părere că cel mai mare pericol este sectarismul din Biserică, promovat de o blogosferă cam paranoică, ce judecă ierarhii Bisericii, în loc să facă ascultare creștinească, provocând multă dezbinare și tulburare, în locul unei păci duhovnicești roditoare.

Dar scopul acestui topic propus de sora noastră cred că se dorește unul constructiv. A redescoperi Ortodoxia înseamnă a o afirma, atât cât o cunoaștem

In parte, cam da! :)
Nu asta spuneam eu si nu era vorba doar de acele femei de la tara, ci si de alte persoane de la oras de alt rang si nivel intelectual. Iar "dialogul imaginar" nu a fost de fel asa, ci sub acea forma prin care blestemul si ura fata de "ceilalti" se repeta parca la nesfarsit. De aici tristetea mea, cand in fata ochilor aveam o batrana care simtea suflarea mortii in ceafa, iar ea continua sa judece si sa blesteme nu doar pe cei de-acum, ci si pe cei despre care nu cunostea chiar nimic (in speta, prietena mea de-atunci, cu care pastrez inca o frumoasa relatie, si care n-a avut nici cea mai mica vina fiindca a mers fiecare pe drumul lui...)
La oras... putin altfel. Alte griji, alte ispite... E greu sa acceptam pedeapsa pe care o ingaduie Dumnezeu pentru noi. Iar daca n-o acceptam, ii vom face vinovati pe ceilalti. Si astfel dam in judecata pentru un motiv sau altul, desi ne mandrim ca am avut ani la rand drept duhovnic pe Parintele Iustin Parvu, sau ca nu lipsim niciodata duminica de la sfanta liturghie!... Si iarasi lipsa pacii din sufletele noastre... Si iarasi ura care razbate acolo unde ar trebui sa fie mila si voia lui Dumnezeu!

Scuze inca o data! Suna cam pesimist toata "realitatea" asta.

Era vorba sa redescoperim ortodoxia, fie si scormonind in maldarele de "gunoaie". N-are nimeni ceva frumos de prezentat? :39:

Din pacate cam acesta e nivelul ortodoxiei pe care il traim majoritatea dintre noi. Fara dragoste, fara pace sufleteasca, fara iertare si mereu carcotasi in fata propriilor necazuri, facandu-i pe altii vinovati de ce ingaduie Dumnezeu sa ni se intample. Si ne afundam mereu in intunericul deznadejdii fara sa intelegem ca din momentul in care am acceptat cu pace ceea ce primim, fara a mai da vina pe altii, deja ne-am ridicat spre lumina si mantuire. Si nici nu-i nevoie sa facem vreun efort anume, ci sa spunem cu convingere ceea ce spunem mereu: "Faca-se-n voia Ta, Doamne!" sau "...precum si noi iertam!" E atat de simplu si totusi atat de greu de acceptat!!!

Si cu toate astea, de cata recunostinta ne-am umple daca am realiza ca Dumnezeu ne-a fost tot timpul alaturi, chiar si atunci cand ne-am considerat cu totul parasiti sau depasiti de probleme.

"Multumim Tie Doamne, Dumnezeul nostru, pentru toate facerile Tale de bine, pe care ni le-ai aratat noua, nevrednicilor, din varsta cea dintai, pana intru aceasta de acum, pentru care le stim si pentru care nu le stim, pentru cele aratate si pentru cele nearatate, ce ni s-au facut noua, cu lucrul si cu cuvantul."

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...tea+ortodoxiei

o încercare mai veche, în acest sens

totuşi e greu de exprimat în cuvinte

Eu as propune sa ne gandim la sfintii de azi. Atat Sfantul Isaac Sirul cat si Sfantul Efrem Sirul sunt niste sfinti mari, de la care avem ce invata.

“Doamne si Stapanul vietii mele,
duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanie si al grairii in desert nu mi-l da mie.
Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei, daruieste-mi mie, slugii Tale!
Asa Doamne, Imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad greselile mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin”

[SIZE=4]Minunatul Efrem a răsărit din pămîntul sirienilor. Şi fapta bună din pruncie alegînd-o, se silea de-a pururea a fugi de vorbirile cele vătămătoare ale celor de o vîrstă. El citea neîncetat, mai vîrtos sfintele cărţi, iar sîrguinţa, îndeletnicirea şi cugetarea întru acestea îi erau lui Efrem mai plăcute decît toată dulceaţa. Încît şi el împreună cu proorocul zicea: Cît sînt de dulci gîtlejului meu cuvintele Tale, mai mult decît mierea.
De atunci a avut tovarăşe fapta bună şi sîrguinţa în osteneli. Căci care faptă cu dinadinsul nu s-a săvîrşit de dînsul? Nu postul? Nu privegherea? Nu culcarea pe jos? Nu blîndeţea? Nu necîştigarea? Nu, peste atîta bogăţie de bunătăţi, şi smerita cugetare? Încă şi de darul cel învăţătoresc a fost împărtăşit. Apoi şi pînă acum prin cuvintele sale, vorbeşte cu noi, îndemnîndu-ne, mîngîindu-ne şi sfătuindu-ne. Din care putem folosi nu numai cuvîntul credinţei cel drept, ci şi ne deşteptăm spre cîştigarea faptei bune. Iar de nădejdea cea către Dumnezeu şi de dragostea cea către aproapele, atîta grijă a avut Efrem, încît el însuşi cînd a vrut să se ducă din viaţă, zicea astfel:
"Nicidecum în toată viaţa mea n-am ocărît pe Domnul şi cuvînt nebun din buzele mele n-a ieşit. În toată viaţa mea n-am blestemat pe nimeni. Şi nicidecum nu m-am sfădit cu vreunul din cei dreptcredincioşi".
Avea încă şi lacrimi neîncetat în ochii lui, încît mai cu înlesnire puteau izvoarele cele de-a pururea curgătoare să-şi înceteze curgerea, decît Efrem Sirul lacrimile. Şi împreună cu lacrimile ieşeau şi suspinurile, arătînd focul cel dinlăuntru aprins al umilinţei, pe care mai luminat îl va pricepe cineva citind scrierile aceluia. Căci el se afla pretutindeni filozofînd despre judecata şi a doua venire a lui Hristos, înfricoşatul divan avîndu-l înaintea ochilor şi ziua aceea în minte întipărind-o; apoi pe sine osîndit socotindu-se şi foarte cu jale tînguindu-se. În astfel de cugetări ale minţii îndeletnicindu-se Efrem, pururea se nevoia după cîntătorul de psalmi, fugind de gîlceava cea lumească şi în pustie sălăşluindu-se. Apoi, din loc în loc se muta pentru a sufletelor zidire şi folos, fiindcă era mişcat de duhul dumnezeiesc.
[/SIZE]

[SIZE=4]Odată îşi lăsă patria şi aceasta fiindu-i poruncit ca dumnezeiescului Avraam, a ajuns la cetatea Edesa, pe de o parte, pentru închinăciunea sfintelor moaşte, care erau întru dînsa, iar pe de alta, pentru întîlnirea cu un oarecare bărbat dintre cei cuvîn-tători, ca să ia model de viaţă de acolo. Acest lucru îl cerea de la Dumnezeu, adesea, zicînd: "Doamne, Iisuse Hristoase, Stăpîne al tuturor, învredniceşte-mă ca, intrînd în cetatea Edesa, să mă întîlnesc cu acel bărbat, care va fi puternic a-mi grăi cele spre folosul sufletului". Astfel rugîndu-se, cînd a ajuns la porţile cetăţii, era îngrijorat: cum adică se va apropia de acel bătrîn, ce va afla de la dînsul şi ce folos va dobîndi?
Deci, călătorind astfel cu aţintirea minţii, o femeie îndată îl întîmpină şi aceasta era desfrînată. Negreşit al lui Dumnezeu lucru era acesta; căci pentru cele bune, de multe ori le rînduieşte tainic pe cele potrivnice. Deci, sfinţitul Efrem, astfel întîlnind pe desfrînata, stătea uimit oarecum, căutînd către dînsa, mîhnindu-se şi pătimind întru sine cu sufletul, că nu i s-a împlinit cererea după rugăciune, ci cu totul potrivnic. Iar ea văzîndu-l, iarăşi privea la dînsul cu ochi necuvioşi. Şi fiindcă astfel multă vreme se priveau unul pe altul, vrînd s-o ruşineze şi întru sfiala ce se cuvine femeilor a o aduce, i-a zis: "Pentru ce nu te ruşinezi, o! femeie, privind la mine cu ochii aţintiţi?" Şi aceea zise: "Dar mie aşa mi se cade a privi la tine, că din tine şi din a ta coastă sînt luată. Iar ţie ţi se cade a te uita nu către noi, ci în pămînt, din care ai şi fost luat".


Acestea auzindu-le Efrem a mulţumit şi femeii, pentru folosul ce a avut din vorbele ei, şi lui Dumnezeu cu fierbinţeală îi înălţa mulţumire; care chiar prin cele fără de nădejde de multe ori poate face lucruri bune.
Deci, după ce au trecut zile destule, în cetatea Edesei dumnezeiescul Efrem era, locuind aproape de dînsul, o desfrînată care s-a făcut organ de răutate al vicleanului. Şi printr-însa, ca prin şarpele cel dintîi, năvălea asupra dreptului. Deci, de vreme ce s-a întîmplat, că dumnezeiescul Efrem fierbea nişte bucate, acea femeie deschizînd fereastra care era în perete, se plecă cu neruşinare, apoi cu obrăznicie căutînd la cuviosul, îi zise: "Binecuvintează, părinte". Iar el cu blîndeţea cea cuviincioasă lui şi cu graiul îi zice: "Domnul să te binecuvinteze". Şi aceasta iarăşi cu rîs necuvios a zis: "Dar ce lipseşte bucatelor tale?". Iar acela a zis: "Trei pietre şi puţin noroi, ca fereastra aceasta să se astupe". Aceea cu obrăznicie a zis: "Pentru că te-am cinstit, aceasta a făcut întru tine mîndrie? Eu voiesc a dormi împreună cu tine, iar tu de prima dată mă deznădăjduieşti?".


Însă precum aceea avea graiuri sataniceşti, astfel şi el cu mult mai vîrtos n-a fost lipsit de cuvinte duhovniceşti, căci a zis: "De voieşti împreună cu mine a dormi, trebuie s-o faci unde-ţi voi zice eu". Iar aceea, dacă a auzit cuvîntul, a şi întrebat de locul unde voieşte a dormi. "Nu într-alt loc, a zis el, decît chiar în mijlocul cetăţii voi dormi cu tine". Iar ea a zis: "Dar nu ai sfială şi ruşine de bărbaţii ce ne vor vedea dormind în mijlocul cetăţii?". Deci, femeia aceea dorind să vîneze sufletul cel pătimaş, n-a voit a cunoaşte ceea ce zice Solomon: Că ochii Domnului Celui Preaînalt de milioane de ori mai luminaţi sînt decît soarele; căci caută peste tot căile oamenilor.
Atunci sfîntul a răspuns îndată: "Dacă ochii oamenilor i-ai judecat că sînt puternici a ruşina sufletul şi a-l opri de la fapta cea rea, dar oare de ochii lui Dumnezeu, care văd toate cîte se lucrează în ascuns şi întru arătare, nu ne vom teme şi nu ne vom spăimînta cu mult mai vîrtos?". Acestea destule au fost ca să înduplece pe desfrînata a se depărta de vicleana poftă către dînsul şi să se căiască de cele dintîi fapte rele ale ei. Căci îndată apropiindu-se şi căzînd la pămînt, cerea iertăciune de dobitoceasca şi neînfrînata ei pornire.


Apoi, făcînd adevărată pocăinţă, a luat povăţuitor şi dascăl pe Sfîntul Efrem în calea cea către mîntuire. Iar el fiind gata a sluji unei cereri ca aceasta, o sfătui cele cuviincioase, spre a nu merge iarăşi, după cum zice dumnezeiescul Ieremia, în urma gîndurilor inimii celei rele; apoi s-a îngrijit a o aduce într-o mînăstire femeiască, spre a face fapte bune. Şi în scurt, pe aceea care a voit a-l împie-dica din calea cea dreaptă, el mai vîrtos întorcînd-o de la calea cea rea, a avut ca rod al dreptăţii întoarcerea ei spre calea mîntuirii.




http://paginiortodoxe.tripod.com/vsi...rem_sirul.html

[/SIZE]

Asa este , bine ai punctat !
Cred ca inca suntem la nivelul de a descoperi ortodoxia , asa ca redescoperirea de care vorbim pe acest thread , este inca ceva foarte indepartat , din pacate .
Doamne ajuta neputintei noastre !

Ce ai inteles ca este Ortodoxia?

Ispitele externe ale ortodoxiei venite de la amestecul politicului nu se compara cu ispitele interne ,aceleasi dintotdeauna , si mai puternice azi,intr-o lume secularizata si rupta de traditii.
Revenirea la ortodoxie se face zi de zi ,prin descoperirea ei in viata noastra si in credinta noastra . Orotodoxia nu este un stindard extern sub care sa ne incolonam , ci este razboiul meu cu mine insumi ,dus cu ajutorul sfintilor .
Nu putem reveni la ortodoxie, pentru ca nu putem vreo clipa sa ne indepartam de ea,daca admitem ca este credinta noastra
Putem insa sa descoperim mereu frumusetea trairii altora in Domnul , si sa ii dam ecou in viata noastra .

Frumos spus, Iustin!

Ref la citatul ales de tine:
"Pe de o parte, politicul cauta sa domine Biserica si nu invers, cum ar fi normal."
nu mi se pare normală nicio dominaţie.

Domnul a lăsat oamenii liberi, iar Biserica este formată din oameni (având, desigur, filonul divin). Astfel, Biserica este şi va fi biruitoare. (După cum spunea Gamaliel, dacă e de la oameni, se va risipi, dacă e de la Domnul, ne îngrijorăm degeaba, căci nu va cădea.) Dar nu mi se pare normal, nici de folos, să încerci, să vrei să domini pe cineva/ ceva.


10. În sfârşit, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui.
11. Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului.
12. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh.
13. Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare.
14. Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii,
15. Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii.
16. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului.
17. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.
18. Faceţi în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii.

Ortodoxia în smerenie se păstrează - https://www.youtube.com/watch?x-yt-t...yt-cl=84924572

- Părinte Rafail, aţi spus că pe meleagurile noastre ortodoxia este puţin înţeleasă şi trăită; am dori să ne conştientizaţi mai mult asupra acestui lucru.

Continuare aici: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/...lua-de-la-voi/

Ortodoxia este un "mod de a trai ", marcat de multe ori de mari incercari si ispite , este viata in care trebuie sa ne infruntam pe noi si patimile noastre , ca in final sa ajungem sa ne unim cu Dumnezeu !

Sfantul Ignatie, care se praznuieste azi, sa ne ajute sa avem ganduri placute lui Dumnezeu in incercari mai mici sau mai mari.
"Lasati-ma sa fiu mancare fiarelor, prin care pot dobandi pe Dumnezeu. Sunt grau al lui Dumnezeu si sunt macinat de dintii fiarelor, ca sa fiu paine curata a lui Hristos“. ( Sf. Ignatie Teoforul)

Sa ne amintim:

ORTODOXÍE s. f. 1. Confesiune creștină care a păstrat neschimbate dogmele, tradiția, cultul și organizarea bisericească fixate prin cele șapte sinoade ecumenice; p. ext. Biserica ortodoxă; religia ortodoxă. 2. Conformitate, concordanță cu principiile tradiționale ale doctrinei Bisericii creștine ortodoxe. – Din lat. orthodoxia, fr. orthodoxie.

Un articol extraordinar despre Ortodoxie :

"Iubitii mei fii, ce este Ortodoxia? Suntem ortodocsi si in general nu cunoastem inaltimea, profunzimea, largimea Ortodoxiei. Va trebui sa o vedem in toata sfintenia ei.

Ortodoxia este adevarul despre Dumnezeu, despre om si despre lume, asa cum ni l-a dat Insusi Dumnezeu Cel Intrupat prin invatatura Sa desavarsita. Asa cum l-a exprimat mai tarziu cugetul si inima dumnezeiescului Pavel. Asa cum l-a descris ucenicul iubirii si alti apostoli si evanghelisti cu lumina cereasca a Sfantului Duh. Ortodoxia este acea sinteza minunata dintre dogma si obiceiuri, dintre teorie si practica, asa cum ne-a fost predanisita de catre parintii duhovnicesti ai Alexandriei, Constantinopolului, Capadociei, Siriei si, mai tarziu, ai Sfantului Munte.

Toti acestia, de la Sf Ierarh Policarp, care a fost, dupa cum stiti, ucenicul apostolilor si pana la Sf Nicodim Aghioritul, care a adormit la inceputul sec al XIX-lea, cu intelepciunea si sfintenia lor, cu jertfele si nevointele pe care le-au indurat, ne-au inmanat pretioasa mostenire a credintei si vietii drepte, comoara traditiei ortodoxe. Ortodoxia este ceea ce au exprimat oficial Sfintele Sinoade, acele adunari binecuvantate formate din membrii ai Bisericii lui Hristos veniti din toata lumea. Acei purtatori de Dumnezeu parinti "inzestrati cu totii cu stiinta sufletului si Duhul Dumnezeiesc" au discutat despre marile probleme care il preocupa pe omul duhovnicesc si au asezat postamentul, temelia civilizatiei duhovnicesti.

Ortodoxia a fost pecetluita cu sange de mucenicii tuturor vremurilor. De toata oastea sfanta formata din milioane de eroi si marturisitori, barbati, femei si copii. De la arenele Romei pana in lagarele de concentrare din Rusia, toti au dovedit ca invatatura crestina nu este o simpla teorie, ci adevar si viata. Cel mai frumos eroism, izbanda impotriva violentei crude si a puterii materiale, domnia si Imparatia Duhului.

A venit apoi sa laude Ortodoxia cultul bisericesc, cu minunata sa poezie si imnografia sa insuflata de Dumnezeu, care imbiba firescul cu suprafirescul, lumescul cu cerescul, individualul cu obstescul, familiarismul cu respectul profund, ceea ce este vadit cu ceea ce este tainic. Intr-o atmosfera de inaltare si sfintenie este infatisata in cult jertfa Dumnezeului-om, drama dumnezeiasca a Liturghiei, la fiecare Liturghie la care participa credinciosii. De asemenea, acolo sunt laudate si slavite izbanzile mai-marilor credintei si ale Stapanei asezamantului bisericesc, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara Maria. Acolo este preamarita dogma, nu numai ca adevar, ci si ca raspuns la chemarea oamenilor.

Dar nici idealul pentru care s-a luptat monahismul nu este diferit de rostul Ortodoxiei. Dupa cercetatorii de specialitate, monahismul ortodox a constituit oastea duhovniceasca ce s-a luptat pentru dobandirea libertatii duhovnicesti, pentru desavarsirea omului. Scopul lui a fost sa dea chip sufletului pentru innoirea mintii.

Exact in acest punct este inima duhului monahal, este scopul si izbanda monahismului. Nevointele duhovnicesti ale ascetilor sunt noile lupte duhovnicesti ale duhului. Il conduc pe om intru totul spre viata iubitoare de intelepciune, spre indumnezeire. Drumul monahismului este drumul curatirii si intoarcerii la Dumnezeu. Ortodoxia a dat semnificatia sfinteniei nu numai ascetilor, ci intregii lumi crestine.

Prin aceasta semnificatie a inaltat obiceiurile societatii. Vedem acest lucru indeosebi in perceptia sociala. Elementul de baza al Ortodoxiei este iubirea de oameni luata in cel mai profund sens al ei. Nu numai ca milostenie ci in general, ca afectiune. Ocrotirea sociala este descoperita in ultimele decenii. Dar a luat nastere la Ierusalim, dupa Invierea Mantuitorului. Acolo s-au facut primele cantine, in care au slujit primii 7 diaconi, dupa cum apare in Faptele Apostolilor. Apostolul Neamurilor, Pavel, a fost totodata si primul lucrator social.Odata cu propovaduirea Evangheliei, a infaptuit si cheta dragostei,numita in multe feluri. Lucratori sociali au fost si urmasii Apostolilor, Episcopii. Nu exista o sugrumare mai crunta a adevarului decat sa sustina cineva ca Parintii Bisericii s-au ocupat doar cu dogma si nimic altceva. In timpul sinoadelor, in Cezareea a aparut, dupa cum se stie, Vasiliada, sub calauzirea Sf Vasile cel Mare. In Constantinopol functionau cantine pentru 7 mii de saraci, iar in Alexandria s-au intemeiat primele maternitati. Nu numai episcopii ci si imparatii si chiar monahii participau la astfel de lucrari ale dragostei. Pentru toti acestia, Ortodoxia a fost in acelasi timp si dreapta lucrare.

Un alt element important al Ortodoxiei a fost intotdeauna eroismul pe care il vedem in mucenicie.

Dar nu s-a oprit numai la jertfa sangelui. Fiiii Ortodoxiei au aratat mereu curaj si vitejie in fata oricarui fel de samavolnicie, fie ca provenea de la Iulian, Imparatul cel nelegiuit, fie de la arieni si monofiziti ori de la iconoclasti si de la monahi atrasi de ratacirile latinilor. Aceasta multime de eroi ai Bisericii Ortodoxe nu-i cuprinde doar pe Sf Atanasie, Sf Vasile si Sf Ioan Gura de Aur, ci si pe Sf Teodor Studitul, egumenul manastirii Studion, impreuna cu toti monahii ei , pe Maxim Marturisitorul si pe marele erou - Sf Marcu Eugenicu, Mitropolitul Efesului.

O caracteristica a Ortodoxiei a fost dintotdeauna si ierapostolia catre barbari, combinata cu civilizarea. Biserica noastra, fara sa faca vreodata prozelitism, a raspandit lumina Evangheliei si a scrierilor, a iubirii si a blandetii.

Ortodoxia a fost intotdeauna calea imparateasca a Evangheliei. A pastrat curat si autentic duhul crestinismului in fata misticismului intunecat al ereziilor din Rasarit, a centralizarii papalo- cezareene a latinilor si a subiectivismului rationalist al protestantismului. A pastrat mereu masura si armonia, n-a facut nimic gresit. Pentru ca Parintii au fost miscati de duh, au fost calauziti de Dumnezeu in chip sfant si duhovnicesc.

Ortodoxia nu a nesocotit omul, nici intelepciunea, nici natura, nici arta, nu a fost neomenoasa. Le-a explicat pe toate si a creat cultura. Dupa cum spune troparul Sf Trei Ierarhi, a intarit firea celor ce sunt si obiceiurile oamenilor le-a indreptat.

Ortodoxia este marsul omului catre Facatorul lui, catre indumnezeire. Il conduce pe om la dezvoltarea lui deplina intru Hristos si pentru Hristos.

Ortodoxia nu este numai teologie, este totodata si adevarata psihologie si umanism autentic si sociologie. Este un diamant care reflecta prin toate laturile adevarul.

Sa cunoastem deci Ortodoxia noastra.

Nu teoretic ci sa o simtim si sa o traim in toata profunzimea si largimea ei. Doar asa vom putea sa o provocam si sa-i aratam valoarea.

Ortodoxia noastra nu este muzeu, nu este trecut, ci viata, creatie si stralucire. Este marele nostru ideal, este nadejdea pretioasa a mantuirii noastre. Este mandria noastra intru Hristos sa o propovaduim cu eroism si slava, ca niste fii adevarati ai marilor eroi ai Ortodoxiei.

Ortodoxie preafrumoasa, mireasa impodobita a lui Hristos, sa nu te tagaduim noi, nevrednicii, ci daca vremurile si imprejurarile o vor cere, invredniceste-ne sa varsam pentru tine si ultima picatura de sange din noi!" Pr. EFREM ATHONITUL

Despre pocainta

Dictionar:Pocainta-Cainta pentru pacatele savarsite; parere de rau pentru o greseala.

"Pocainta precede reconcilierea si regenerarea launtrica. Dupa ce a gustat din fructul amar al pacatului, fruct consumat la masa unui alt stapan, sufletul celui ce se caieste nu doreste nimic altceva decat sa se intoarca in casa Domnului. Toti pacatosii care se intorc la Dumnezeu si se impaca, prin pocainta, cu El reprezinta Trupul Lui cel frant. Ei striga impreuna cu Psalmistul: "Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea!" (Psalmul 50, 1). Pocainta este o continua exercitare a libertatii umane, o inaintare cutezatoare spre o mai mare libertate spirituala. Pocainta este o "acceptare cu bucurie a smereniei si umilintei firii", spunea Sfantul Isaac Sirul. Scopul pocaintei nu este justificarea de sine, ci reintrarea in acel foc arzator de iubire in care sunt mistuite toate pacatele, toate imperfectiunile, toate egoismele.

Sa nu confundam pocainta cu regretele obisnuite, cu remuscarea, vinovatia, rusinea sau mustrarea de cuget. Toate acestea sunt oportune si necesare in masura in care ne conduc spre noi moduri de a percepe realitatea si de a o reflecta. Pocainta, insa, e mai mult decat acestea toate la un loc. Ea este moarte si viata in acelasi timp: moarte a deprinderilor pacatoase din trecut si viata primita in dar de la Izvorul bunatatilor.

[COLOR=blue]Nu ne caim pentru ca suntem virtuosi, ci pentru ca faptura umana are libertatea, puterea si vointa de a se schimba, cu ajutorul lui Dumnezeu.[/COLOR] Ceea ce e cu neputinta la oameni e cu putinta la Dumnezeu: patimile noastre sunt biruite de o patima mult mai mare, dorintele noastre sunt cucerite de o dorinta si mai mare. Izvorand dintr-o profunda constientizare a rautatilor noastre si dintr-o arzatoare dorinta de a ne apropia de Dumnezeu, smerenia ne indeamna totdeauna la pocainta.

Fiecare aspect al vietii noastre are o dimensiune eshatologica. Fiecare element al lui "aici si acum" tinde catre "sfarsit", prefigurandu-l. Pocainta nu este doar redobandirea nevinovatiei pierdute, ci si transcenderea firii cazute.

Omul se poate imbogati duhovniceste prin propriile experiente, chiar atunci cand acestea sunt dureroase sau devastatoare. Cu cat mai mare e caderea, cu atat mai profunda si mai autentica este nevoia de a se apropia de Dumnezeu. Sfintii Parinti manifesta o dragoste netarmurita fata de pacatosul care se caieste - am putea spune, chiar o preferinta - deoarece setea arzatoare de Dumnezeu creste direct proportional cu experienta instrainarii de El si a decaderii omului (Romani 5, 20). Caci, ne incredinteaza Mantuitorul: "Va fi bucurie in cer pentru un pacatos care se pocaieste, mai mare decat pentru nouazeci si noua de drepti care n-au nevoie de pocainta" (Luca 15, 7). Intr-adevar, pana si cel mai rau dintre pacatosi e primit cu bratele deschise de catre Hristos si Biserica Lui daca se caieste din adancul inimii de faradelegile savarsite.

Pocainta este si o cale spre descoperirea sinelui: "Deschide-mi mie portile pocaintei". Metanoia ("pocainta") e poarta ce duce spre suflet - atat spre sufletele noastre, cat si spre cele ale semenilor nostri. Ea este poarta cerurilor. Desigur, ea ne indreapta spre interiorul constiintei noastre, dar, prin aceasta, ne deschide si spre exterior. Taramul constiintei nu se mai limiteaza doar la propria persoana, ci se extinde din ce in ce mai mult pana cand ajunge sa-i imbratiseze pe toti: pe Domnul si pe toate fapturile Lui, care poarta in ele chipul Lui.

[COLOR=blue]Pocainta si marturisirea constituie modalitatea de a-L redescoperi pe Dumnezeu si pe noi insine, de a iesi din impasul provocat de savarsirea pacatului. Gratie iertarii obtinute prin marturisire, trecutul nu mai este o povara insuportabila, ci o incurajare pentru viitor. Viata nu mai e marcata de disperare, ci de o increzatoare asteptare a binelui."[/COLOR] (fragmente din articolul "Pocainta si marturisirea: o taina uitata"-John Chryssavgis)

"Parinti duhovnicesti ai Rasaritului arata ca pocainta nu are limite de timp si loc, ci de stare duhovniceasca. Adevarata Spovedanie sau Pocainta trebuie sa conduca la pocainta permanenta, ca stare de adevarata cunoastere a noastra si de adevarat discernamant duhovnicesc. Ea trebuie sa devina o atitudine permanenta in viata noastra, "un neincetat flux si reflux, apus si rasarit, inceput nou si bun".

Cainta este incercarea ascetica, profunda, curatitoare, purificatoare, de ridicare deasupra valurilor marii pacatului si patimilor, pe marea linistita a virtutilor si catre orizontul, catre vazduhul infinit al desavarsirii. Este iesirea si inaintarea din oceanul tenebros al egoismului, al multumirii de sine si al complacerii in aceasta situatie de decadere a noastra, catre vazduhul senin al iubirii si respectului deplin.

Ori de cate ori gresim, sa ne pocaim, daca vrem sa avem constiinta aparator si sa nu ne acuze si sa ne smereasca insele faptele noastre. Iar daca vrem sa nu avem pentru ce sa ne pocaim - desi Parintii ii deplang pe acesti "desavarsiti" - sa nu gresim." (din "Pocainta permanenta sau neintrerupta - sursa a vietii duhovnicesti autentice" de Pr. Ioan C. Tesu)

Sunt totusi niste pericole mai mari: ura, rautatea, mandria sa a fi "ales", intoleranta, neascultarea. Dar si prostia, paranoia, necunoasterea invataturilor Bisericii....

Ura, răutatea sau prostia nu le gasesti in ortodoxie.

Nu ai nici cea mai mica problema in a te contrazice singur, nu?

Nu prietene, in Biserica, in Biserica lui Hristos nu exista astfel de lucruri. Asa cum nu exista nici ecumenismul de care vorbesti tu. Dar exista ura, rautate si prostie la unii care se declara ortodocsi. Iar unele postari de pe aici sunt elocvente.

Mai exact ura si prostia nu exista in invatatura Ortodoxa,ci in cei care ne declaram prea usor crestini.
Noi gresim,dar din vina noastra ,nu din vina invataturii .
Iar respingerea unor deviatii de la credinta ,nu se face din ura ,ci din dragoste de adevar .
Daca uram pe cel eretic suntem la fel ca si el .
Invatatura lui trebuie sa o uram ,ca fiind stricatoare de Lege ,iar nu persoana lui .
Dimpotriva,pe cel ratacit ,trebuie sa il iubim si mai tare si sa il ajutam decat pe cel sanatos, asta ne o spune si viata .
Orice ortodox,ba chiar orice om care jigneste pe aproapele , nu asa ca doar ne jucam in jocuri de cuvinte, ci cu o reala ura si dispret in suflet , pacatuieste importriva adevarului .
Acela nu este nici ortodox,nici crestin si nici macar om.
Despre aceia spune Domnul ca sunt la fel ca si criminalii,caci asta si sunt ,criminali de suflete ,si au aceiasi pedeapsa ca acestia,adica focul ghenei. Pasajul e prea cunoscut in predica de pe munte,nu il mai redau .

Iata o altfel de descoperire a ortodoxiei. Ce parere aveti despre aceste imagini?
https://www.facebook.com/video.php?v=855691737815595

Psalmul 95
1. Cântaţi Domnului cântare nouă, cântaţi Domnului tot pământul.
2. Cântaţi Domnului, binecuvântaţi numele Lui, binevestiţi din zi în zi mântuirea Lui.
3. Vestiţi între neamuri slava Lui, între toate popoarele minunile Lui;
4. Că mare este Domnul şi lăudat foarte, înfricoşător este; mai presus decât toţi dumnezeii.
5. Că toţi dumnezeii neamurilor sunt idoli; iar Domnul cerurile a făcut.
6. Laudă şi frumuseţe este înaintea Lui, sfinţenie şi măreţie în locaşul cel sfânt al Lui.
7. Aduceţi Domnului, seminţiile popoarelor, aduceţi Domnului slavă şi cinste; aduceţi Domnului slavă numelui Lui.
8. Aduceţi jertfe şi intraţi în curţile Lui. Închinaţi-vă Domnului în curtea cea sfântă a Lui.
9. Să tremure de faţa Lui tot pământul. Spuneţi între neamuri că Domnul a împărăţit,
10. Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti; judeca-va popoare întru dreptate.
11. Să se veselească cerurile şi să se bucure pământul, să se zguduie marea şi toate cele ce sunt întru ea; să se bucure câmpiile şi toate cele ce sunt pe ele.
12. Atunci se vor bucura toţi copacii pădurii, de faţa Domnului, că vine, vine să judece pământul.
13. Judeca-va lumea întru dreptate şi popoarele întru adevărul Său.

Fără a spune da sau ba, aș prefera să aud ce spune unul sau mai mulți martori oculari de încredere decât să văd o imagine postată pe internet.

Si pentru ca tot suntem in topicul redescoperirea Ortodoxiei, pai hai
s-o facem ca la carte.
Mai jos aveti filonul Ortodox, prezentat din perspectiva calugariei in
spirit Ortodox, in 4 ore.
https://www.youtube.com/watch?v=jZObW1J2CBE
Cu dedicatie pentru Antonia.:36:

Parintele Calistrat este un parinte care ii contrariaza pe multi crestini care stiu ce trebuie stiut despre cipul din cardul de sanatate. Nu am avut cum sa inregistrez o discutie in care si un parinte-profesor spunea ceva similar. Daca, in general, acel preot se remarca prin blandete, cand a venit vorba despre cipuri, a spus cu un ton metalic ceea ce afirma si parintele Calistrat.

Chiar si parintele Calistrat, atunci cand vorbeste despre cipuri, parca are un ton mai glacial... Nu mai are caldura aceea pe care o are cand abordeaza alte subiecte. Vorbeste despre cipuri din telefoane, ca sa abata atentia... Noi nu vorbim despre cipurile din telefoane. Cipurile telefoanelor sunt cipuri ale obiectelor si nu intra in discutie.

O sa tot apara astfel de preoti care propovaduiesc cipul cu mai mult zel decat mantuirea oamenilor, lupta cu pacatul, nevointa, razboiul nevazut al crestinului etc. Cei care amesteca minciuna cu adevarul pot fi crezuti mai usor...

In rest, parintele Calistrat spune si multe lucruri frumoase. Totusi, voi cauta sa redescopar Ortodoxia intorcandu-ma la scrierile Sfintilor Parinti, asa cum ne sfatuieste Sfantul Paisie de la Neamt.

Sa inteleg, ca virgula, cardul nu este un obiect ?....:64:
Daca cardul nu este un obiect, atunci ce este ? :106:

Antonia, las-o mai uşor cu anarhia, la fel şi cu dezbinarea, dacă vrei să decoperi ortodoxia, bineînţeles, nu e obligatoriu. Să înţeleg că părintele Calistrat, părintele Rafail şi alţii sunt aranjaţi "politic" şi "provovăduiesc" mascat cipul pentru a nu-şi pierde parohia? Ei află că părintele Rafail nu are parohie şi e retras, nu are nici un interes "politic" sau material.

Eu te-aş "premia" la capitolul reclamă acte cu cip pe acest forum. Nu mai vorbi de preoţi care fac reclamă, eu nu cunosc, cel puţin cei care au fost aduşi în discuţie pe forum nu fac reclamă la cip. Voi, aştia "anti", faceţi mai multă reclamă fără să vă daţi seama. Dacă or fi şi preoţi cum spui, lasă-i să trăiască şi ei, şi roagă-te pentru ei să se îndrepte, nu-i mai osândi.

Ceea ce bănuiesc, şi e tare dureros, este faptul că tu scrii din ceea ce auzi pe unde umbli, pe la vreo mănăstire sau biserică. Dar, reţine, nu preotul sau monahul respectiv e Biserica, noi toţi suntem Biserica, iar când acuzi pe cineva te acuzi, în primul rând, pe tine, apoi şi pe toţi ceilalţi. Las-o mai uşor, dacă vrei să decoperi ortodoxia. Dacă nu, ţine-o idei fixe şi rigide, în extremităţi care nu sunt de la Dumnezeu.

Actele biometrice și lepădarea Credinței

,,Care e legătura între Actele Biometrice și lepădarea Credinței? Sunt creștini, ba chiar și preoți care ne zic că între acestea nu ar fi nicio legătură. Lepădarea de Credință va fi, zic ei, un act absolut explicit. Potrivit lor, cineva va veni să te întrebe ”Te lepezi de Hristos?”, iar tu vei răspunde. În cazul lepădării ți se va aplica pecetea fiarei, pe frunte sau pe mâna dreaptă, în caz contrar, ți se va tăia capul. Cei care vă prezintă acest scenariu sunt, cel mai probabil, profeți mincinoși.
Nicăieri în Apocalipsă nu se vorbește de o astfel de întrebare adresată oamenilor, de o astfel de lepădare formală. În Apocalipsă se spune că toți oamenii pământului vor fi convinși să își pună pe mâna dreaptă sau pe frunte, semnul fiarei. Iar aceasta va fi opera profetului mincinos, ajutorul antihristului: ”Şi ea (a doua fiară – n.m.) îi sileşte face (Atenție! Aceasta e traducerea exactă!) pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, pe cei bogaţi şi pe cei săraci, pe cei slobozi şi pe cei robi, să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. (…) Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.”
Asta spune Sfântul Ioan Evanghelistul, care este un apostol și un profet adevărat. Deducem, logic, că lepădarea Credinței nu se face prin abandonarea verbală sau scrisă a Domnului Hristos, ci prin acceptarea însemnelor necuratului.
Aceste însemne sunt deja prezente în viața noastră. Codurile de bare ale tuturor produselor comercializate în România conțin trei linii duble mai lungi, una la începutul codului, alta la mijlocul său și alta la finalul codului. Aceste linii sunt citite de aparatul de scanat ca fiind cifra șase.
Actele biometrice reprezintă primul pas în punerea acestui însemn satanic asupra noastră. Dar și primul pas în năruirea libertății umane. Aceste acte conțin un microcip, un microprocesor care stochează date personale. Cei care le vor accepta vor putea fi scanați, cu niște aparate speciale, de la distanță, ca niște produse. Cei care îi vor scana vor ști multe despre ei.
În timp, aceste acte biometrice (carte de identitate, pașaport, permis auto, card bancar) vor deveni un singur act, fără de care omul nu va mai putea face nimic.
Următorul pas în acceptarea însemnelor diavolului va fi acela al renunțării la acest act, fie sub pretextul faptului că actele se pot pierde, fie sub acela al ”grijii” Sistemului față de sănătatea noastră, fie sub amândouă. Cipul va fi introdus direct sub pielea mâinii drepte a oamenilor. Acest lucru a devenit deja o realitate. În Statele Unite se implantează deja astfel de cipuri (care emit unde radio) în mâna dreaptă sub pretextul faptului că prin aceste cipuri se poate verifica de la distanță starea de sănătate a respectivilor oameni.
Aceste implanturi cu cip vor fi obligatorii, iar aceste cipuri implantate reprezintă, în mod clar, pecetea satanei.
Cum în România actele biometrice vor fi, din 2014, „oferite” tuturor, și cum mult sprijin nu găsim la conducătorii Bisericii, aflați sub influența masonilor, soluția pe care o propun eu este aceea a protestelor, sub orice formă. Dar fără rugăciune, cât mai multă, nimic nu vom izbândi. Lucrurile sunt avansate, iar masonii impun aceste acte biometrice în întreaga lume.
Dacă acceptați actele biometrice, sub cuvânt că ele nu sunt încă pecetluirea, veți fi părtași la construirea sistemului tehnic și comercial care va permite pecetluirea!
Actele nu sunt o obligație, ci un drept, un drept care poate fi refuzat! Cereți în locul actelor biometrice adeverințe de hârtie, fără coduri și însemne, scrise și semnate."
Sursa:
https://yanush.wordpress.com/2014/01...rea-credintei/

Bunul Dumnezeu sa-ti asculte gandurile care se doresc a fi curate si sa-ti descopere calea cea cu adevarat dreapta. Dragoste cu de-a sila nu se poate. Pe Dumnezeu nu-L putem pacali. El stie daca-L iubim sau nu. Cei ce incearca sa starneasca aceasta panica penibila, au in spate o teama nefireasca ce vine din alta directie. Lepadarea de Dumnezeu se face cu buna stiinta si pe deplin constienti, nu inselati sub o astfel de forma. Daca acceptam sa detinem un card bancar, sau card de sanatate (intre unul si celalalt nu este absolut nici o deosebire, decat daca suntem tulburati de teama, iar teama vine tot din absenta lui Dumnezeu) nu inseamna ca ne micsoram in credinta, ci dimpotriva, sa multumim pentru toata grija pe care o simtim din partea lui Dumnezeu fiindca doar El ne da cele bune si de folos, sufletelor noastre. Cardurile raman intr-un sertar, iar omul se roaga (daca se roaga) netulburat de vreo teama. Avem o nevoie, platim darile Cezarului cu ajutorul cardului bancar, sau ne cautam de sanatate in institutiile abilitate, cu ajutorul celuilalt card. Daca dorim altfel, nu ne opreste nimeni, mergem la tara, muncim la ogor si ne tratam cu buruieni si legaturi, dar asta nu ne asigura mantuirea, din moment ce punem la indoiala harul si mila lui Dumnezeu ca nu-si va lasa alesii in voia... zvonurilor. Fiecare TREBUIE sa vada dincolo de toate, daca facand un lucru sau altul, mai poate ramane in har sau nu. Daca nu putem face aceasta deosebire, sa nu vorbim de nimic altceva fiindca aducem pentru unii nedumerire iar pentru altii mai slabi, sminteala. Haidem sa ne rugam mai intai, iar daca osteneala in rugaciune va fi in voia lui Dumnezeu, cu siguranta ne va arata ce e bine si de folos. Altfel cred ca e mai de folos sa pastram tacere!...

Si ? ce legatura are 6-6-6 cu Codul de bare EAN-13 ?

Ehm , Sfantul Ioan nu spune nicaieri de codul de bare EAN-13.

Pai si cei care se leapada de Hristos, prin converitrea la secte? Cu aia ce
faci, ca aia se leapada verbal (prin vorba), atunci cand sunt re-botezati prin trecerea la secte .
Mai lucreaza la deductia aia logica.

.
Imi pare foarte rau sa te dezamagesc, dar toate etichetele de coduri de
bare sunt codificate conform standardului EAN-13.
Am vazut linkul de la aceea pagina, inclusiv exemplu de cod de bare:
Hai sa te scot din intunericul ignorantie si al naivitatii:

In componenta codului EAN-13(UPC-A) exista acele simboluri de garda
stanga, centru, dreapta.
In codificarea optica:
linie-verticala neagra= 1
linie-verticala alba = 0
Deci practic avem o codificare optica ce reprezinta o scriere in sistemul
binar.(sistem de codificare in baza 2)

Pt mai multe detalii, cum functioneaza sistemul binar , vezi aici:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Sistem_binar

Conform , standardului de codificare EAN-13 (http://en.wikipedia.org/wiki/Interna...mber_%28EAN%29)

Ai aici link ca sa vezi cum functioneaza EAN-13:
https://www.youtube.com/watch?v=e6aR1k-ympo

Aici ai extrasul din standardul EAN-13 cu exemplu:
http://www.barcodeisland.com/ean13.phtml

indiferent de ce cod bare avem, intotdeauna vom avea:
Pt simbolizarea codul de garda stanga:
1 linie verticala neagra, 1 linie verticala-alba, 1 linie verticala neagra. (conform standardului EAN-13)
Aceasta, in cod binar face 101.Transformam din codul binar in codul
zecimal(asa cum am invatat in clasa a 9-a de liceu, adica de la dreapta la stanga ) si vom avea:
101 => 1 x 2_la_puterea_0 + 0 x 2_la_puterea_1 + 1 x 2_la_puterea_ 2 = 1 + 0 + 4 = 5
Deci codul simbolizarea codului de garda-stanga este 5. si
nu 6(sase).

Pt simbolizarea codului de garda centru:
1 linie verticala alba, 1 linie verticala neagra, 1 linie verticala alba, 1 linie verticala neagra., 1 linie verticala alba (conform standardului EAN-13)
Aceasta in cod binar face: 01010. Transformam din binar de la
dreapta la stanga:
0 x 2_la_puterea_0 + 1 x 2_la_puterea_1 + 0 x 2_la_puterea_2 + 1 x 2_la_puterea_3 + 0 x 2_la_puterea_4 = 0 + 2 + 0 +8 + 0 = 10;
Adica codul de garda centru = 10 (si nu 6)

Codul de garda dreapta este la fel precum codul de garda stanga, adica tot
101 = 5
Deci in realitatea , nebunia de 6-6-6 este de fapt 5-10-5.

Standardul EAN-13 specifica ca indiferent de codul de bare al unui produs, codul de garda stanga va fi egal cu codul de garda dreapta si va avea aceiasi valoare = 5, iar codul de garda centru va avea aceiasi valoare 10.

Aceste valori se introduc ca constante in softul cititoarelor de coduri de bare
iar cand cititoarele sunt setate pe EAN-13, automat vei avea
stanga-dreapta = 5, centru = 10;

Hai sa vedem cum functioneaza in principiu, cititorul de cod de bare:
Scannerul incepe sa scaneze de la stanga la dreapta:
Intalneste cifra 5 (codul de garda stanga), si stie ca este inceput de citire.
Citeste apoi codul de bare aferent de dupa cifra 5
pana cand intalneste codul de garda centru(cifra 10).In momentul acesta
cititorul nostru a citit partea stanga a codului si o stocheaza in memorie
in registrul specificat de programator.

In continuare, cititorul se pregateste de scanat partea dreapta a codului
de bare, si continue sa scaneze pana cand intalneste codul de garda dreapta
(cifra 5).Aceasta inseamna ca a terminat de scanat tot codul.Partea dreapta a codului de bare este stocata in alt registru.

La sfarsitul scanarii, cititorul nostru scoate spre sistem doua registre:
un registru continand partea stanga a codului de bare si un registru
continand partea dreapta a codului de bare.

De ce codul garda stanga este la fel cu codul de garda dreapta ?
Pt ca cititorul de coduri de bare sa poata citii fie de la stanga la dreapta
fie de la dreapta la stanga, codul de bare, in functie de cum casiera
pune in fata cititorului, codul de bare.

Pai si de ce conteaza acest lucru ?
Simplu. Daca vanzatoarea scaneaza produsul, pozitionat invers ( cu josul
in sus),atunci dpdv al codului de bare, "imaginea codului" se inverseaza
"in oglinda".Daca codul de garda stanga nu ar fi acelasi cu codul de garda
dreapta, atunci daca vanzatoarea noastra ar pune produsul cu josul in sus
cititorul de cod de bare n-ar mai putea sa citeasca codul de bare.
Ori punand codul de garda stanga la aceiasi valoare precum codul de garda
dreapta, indiferent de cum aseaza vanzatoarea produsul ( vertical sau
pozitionat invers) cititorul poate citii codul de bare, deoarece acesta incepe
cu aceiasi valoare(care este 5).

Deci nu avem 6-6-6, avem 5-10-5, iar in linkul ala care mi l-ai dat e plin
de ignoranta si multa... naivitate(ca sa nu zic altfel).

Ce am mai gasit in linkul ala care mi-a dat tu:
de cand www s-a transformat waw , care inseamna in alte limbi
chestii apocaliptice ? Serios , chestia asta denota prezenta unei boli psihice.
www este un acronim, nu este litera.www este o grupare de litere.
O grupare de litere nu este o litera(trebuie sa ai leziuni pe creier ca sa faci
confuzia intre o litera si o grupare de litere).

www provine de la world-wide-web:
http://en.wikipedia.org/wiki/History...World_Wide_Web

Pai si daca uit actele acasa, ce o sa faca ? Cu ma mai scaneaza ?
Hai sa-ti zic cu ce.Prin recunoastere faciala.Imaginea de la o camera de
luat vederi este transmisa in sistem, care compara fata ta de pe camera
cu poza din buletin (care este stocata in baza de date, atunci cand ti-ai
facut buletinul).Iar compararea o face un soft de recunoastere faciala.

Isi asculta telefonul si iti urmareste tot traficul de net si alfa mai multe
despre tine, decat cu cipul.
Asta asa este.E mersul lucrurilor.
Mai trebuie si acceptul tau.

Fiecare e liber sa decida pentru sine.
Si daca nu vreau sa-mi implantez cip, ce-mi face ?

Pai protestand, nu faci decat sa protestezi.In democratie, nimeni nu-ti va
lua in seama protestele.Iti iei autorizatie de la primarie, iti face primaria
un tzarc, te pune acolo sa protestezi.Ai un timp de cateva ore de protest
dupa care te trimite acasa.Si gata.

Nu te supara, dar ca cineva sa impuna, trebuie ca altcineva sa accepte.

Sa stii ca daca vor pecetluirea o pot face si fara sistemul comercial.

Chestia asta e temporara.Tot la mana lor esti. Daca nu vor sa mai scoata
adeverintele alea ce faci ? Deci, ideea ca tu detii controlul asupra lor este
utopica.Ei merg inainte si cu protestele tale si fara protestele tale.

Sa stii ca nu-ti trebuie sa apartii unei religii ca sa-ti dai seama sa nu accepti
cipul sub piele.Chestia asta face parte din instinctul de conservare.

Pana una alta ar trebui sa privim putin ce se intampla in jurul nostru.
Si daca in tara nu se intampla (inca) nimic, atunci e bine.
Dar in alte tari alte religii ne arata cat sunt de unite si luptatoare, indiferent daca este ceva rational sau nu.
La noi este mare dezbinare, inclusiv la nivel de ierarhii. Ceea ce traim acum nu este de mult timp ortodoxie. A fost la inceouturi, in vremea lui Iisus si a apostolilor Lui.
Acum este cumplit ce se intampla. Sunt vremuri grele. Si este pacat.
Fiti fericiti aceia care mai aveti un preot bun, asa cum ar trebui sa fie si o comunitate mai buna. Este tot mai rar. Nu va doresc sa aflati cum este in alte parti.

Nu prea inteleg sensul acestui fir, ca sunt numai citate. Exact ce anume doriti sa spuneti, voi insiva, cu vorbele si parerile voastre?

Eu propun sa ne intoarcem la subiectul acestui topic.

Topicul avea cu totul o altă direcţie, dar obsesia ta e clară. Titlul topicului era mai potrivit a fi "să redescoperim cipul".