Cum sa Il imaginez pe Dumnezeu
 

Buna tuturor. Niciodata nu m-am gandit la asta pana acum, dar cum eu ma adresez lui Dumnezeu este foarte hatoic si pierdut si as vrea sa va cer sfatul si ajutorul. Pur si simplu, in rugaciune, nu stiu cum sa Il imaginez pe Dumnezeu, nu stiu cum ar trebui sa ma refer sau sa ma gandesc Lui, ba ma gandesc la Hristos cu chipul de pe icoana, ba la Dumnezeu tatal cu chipul din capela sixtina ba la un porumbel, am niste idei abstracte, pe langa ca nici nu il pot imagina pe Dumnezeu ca fiind unul singur la rugaciune, mereu ma gandesc ca ma rog la trei dumnezeu diferiti, si nu stiu cum ar trebui sa schimb asta. Ma gandesc cat de usor le e musulmanilor sau evreilor deoarece ei au acea idee fixa de o strictete monoteista, o idee despre Dumnezeu, iar eu ma pierd, uneori ma gandesc la El intr-un fel foarte idolatru.

Ma puteti ajuta?

Dar L-ati vazut de atatea ori si inca nu stiti cum arata ? Are infatisarea unei mici bucati de paine.
Cand Dumnezeu intra in noi, este ca fermentul in aluat. Cu conditia ca noi sa fim: curati precum aluatul si maleabili precum aluatul, ca sa ne poata creste.
Despre asta e vorba cand ne rugam, spunand rugaciunea pe care El ne-a dat-o cand L-am intrebat cum sa ne rugam. Atunci spunem "painea noastra cea spre fiinta", tradus in mod discutabil in latina prin "painea noastra cotidiana / cea de toate zilele". Dar, in "originalul" grec, prin formularea "painea noastra cea spre fiinta" e mult mai clar despre ce fel de Paine e vorba.

In urma cu mai bine de doua milenii, Dumnezeu, vazand ca oamenii, chiar si cei mai credinciosi isi inchipuiau ca e ca un fel de furtuna, tunet, rug aprins, ca le e frica de Dumnezeu asa cum le e frica de stihiile naturii, S-a facut copil. Unul mic si neajutorat, nascut in cea mai extrema saracie, al carui prim gest a fost sa fuga de lume, ca si atunci, ca si azi, oamenii Il cautau pe Dumnezeu ca sa Il omoare mai degraba decat sa Il slujeasca. Deci, tot asa cum puteti sa va rugati lui Dumnezeu rugandu-va painii pe care a transformat-o, puteti sa va rugati Pruncului in care El S-a transformat.

Dar in aceasta perioada a anului cel mai bine este sa va rugati celui care atarna pe crucea din dormitor sau din sufragerie sau unde ati pus-o. Fiindca i-ati adus multa suferinta. Pentru pacatele dv a fost chinuit, batjocorit si ucis. El a primit cu bucurie Patimile, vazand ca exista oameni, precum talharul din dreapta, care se pot salva prin acestea. Dar cea mai mare durere a Lui a fost sa intrevada ca majoritatea oamenilor nu va trage niciun folos din aceste patimi, traind intocmai ca talharul din stanga: ca si cand Dumnezeu nu ar exista, nu s-ar fi facut om, ca si cand nu pentru ei ar fi patimit, ca si cand nu ei insisi au provocat aceste patimi.
Acum, cand se pregateste sa urce pe Golgota, Dumnezeu are multa nevoie de iubirea dv. Alinati-L. Alinati-i cea mai mare suferinta a Lui, aceea de a vedea inutilitatea patimilor Lui pentru cele mai multe suflete. Oferiti-i un sacrificiu in numele acelora. Orice sacrificiu mic devine mare in ochii mari si flamanzi de dragoste ai lui Dumnezeu. De exemplu, mancati intr-o zi numai orez in locul cuiva care nu posteste. Rugati-l sa trimita harurile sale lucratoare asupra aceluia, asa cum a trimis asupra talharului din dreapta.

Superb!!!!!!!!

Este un mesaj foarte frumos, dar imi pare rau sa spun ca nu m-a lamurit :(

Multumesc pentru aprecieri. Ceea ce am vrut sa spun este ca Dumnezeu are un chip. La asta slujesc icoanele, ca si crucifixurile.

Ori de cate ori ne rugam lui Dumnezeu, ne rugam lui Dumnezeu Unul. Chiar si cand spunem "Tatal nostru" noi nu avem in vedere numai pe Dumnezeu Tatal, ci pe Dumnezeul lui Abraham, Isaac si Iacob, adica pe Tatal, Fiul si Sf Duh. Ca dovada ca asa stau lucrurile este ca spunem de obicei "Tatal nostru" cu privirea atintita la icoana sau/si la crucifixul care il infatiseaza pe Cristos. Or, daca noi am avea in vedere numai pe Dumnezeu Tatal cand ne rugam, ar fi absurd sa vorbim cu Isus invocand si implorand pe Altcineva.

Prin urmare, cercetati chipul lui Dumnezeu, pe care il aveti reprodus in casa. Vedeti ? Dumnezeu e mai aproape decat credem.

Abraham stia de Sfanta Treime?

Habar nu am daca stia. Dar stiu sigur ca la ea se ruga. Citim despre triunitatea lui Dumnezeu, adica despre Sfanta Treime inca din primele pagini ale Torei. "Duhul lui Dumnezeu se purta deasupra apelor". "Sa facem om dupa chipul si asemanarea NOASTRA" etc.

Nu avem sa stim daca stia sau nu, probabil vazand trei ingeri venind la el banuia ceva, sau nu, cine stie. Oricum, daca te rogi unui membru a Sfintei Treimi te rogi celorlalti, este principiul numit in greaca "Perichoresis" sau "mutual indwelling".

Nu cred ca o sa inteleg niciodata modul in care o trinitate poate forma o identitate cu trei persoane, si cum functioneaza asta. Dar probabil nici nu este menit sa inteleg...

Evreii si musulmanii au un Dumnezeu pe care mintile lor il pot cuprinde. Este mult mai usor sa crezi ca un Dumnezeu fiind o singura persoana este cauza tuturor lucrurilor, si desi noi avem acelasi Dumnezeu ca si evreii, ei nu recunosc atributele sale trinitare. Este simplu, un singur Dumnezeu intreit in trei persoane. Trei persoane care au o singura natura si sunt in eterna comuniune una cu alta, dar ele sunt un singur Dumnezeu. La fel ca si noi oamenii, miliarde de oameni sunt pe glob, dar avem toti o singura natura, cea umana. Desi in Sfanta Treime este diferenta de numar, asta nu o face diferenta de fel sau de fapt. Si vei vedea ca toti lucreaza pentru acelasi scop, prin Duhul Sfant descoperim pe Fiul care ni-l arata pe Tatal, aceasta este eterna relatie de iubire in Sfanta Treime.

Deci, mergand pe exemplul dat de tine, sunt 3 oameni care arata diferit dar gandesc la fel?

Eh, evreii o faceau cu mult timp inainte sa o "inteleaga" crestinii, si aparent stiau si ei de asta, din moment ce au scris in Tora ce ai zis Mihnea mai sus? Pai daca evreii au scris asta in cartea lor sfanta, atunci de ce nu cred in asta? Absurzi....

Sunt pasaje in Biblie care denota existenta Sfintei Treimi, spre exemplu: "Sa facem om dupa chipul si asemanarea NOASTRA" sau "SA COBORAM si sa le INCURCAM limbile", sau cum spun ingerii din cer: "Sfant, Sfant, Sfant" referindu-se la Dumnezeu. Evreii nu cred asta pentru ca ei nu inteleg ca dogma treimii si cred ca noi suntem politeisti, dar faptul ca nu intelegi un lucru nu inseamna ca acesta este de neinteles. Ei cred ca acele pronume sunt un fel de pronume de politete, ca si cum ne referim la "maiestatea Sa", dar Hristos ne-a dezvaluit treimea in Noul Testament.

Cand zici "Nu cred ca o sa inteleg.." de fapt zici "Cred ca nu o sa inteleg", de aici eu trag concluzia ca vrei sa nu intelegi si sa crezi asta; :) totusi eu o sa-ti amintesc cum a explicat aceasta minune Sfantul Spiridon al Trimitundei "În privința minunii de la Niceea, când, luând în mână celebra lui cărămidă, a scos în evidență cele trei elemente care o compun (pământul, apa și focul), această minune era destinată înțelegerii consubstanțialității celor Trei Persoane Treimice - Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt." (sursa http://ro.orthodoxwiki.org/Spiridon_al_Trimitundei) sau alta comparatie ar fi aceasta : apa are trei stari, lichida, gazoasa(nori) si solida(gheata) dar e aceeasi apa; asa si Dumnezeu este unic in fiinta dar intreit in persoane.

Sau exemplul pe care l-a pus Sfantul Patriciu atunci cand a crestinizat Insulele Britanice; deoarece populatiile de acolo nu intelegeau nici ele dogma a incercat sa explice cum a putut, asa ca a luat o trefla de jos si a explicat cum trefla, desi are trei frunze, este aceeasi trefla.

Cred ca inteleg cu ce problema de confrunti.


Dificultatea intelegerii Trinitatii survine pe fondul neelucidarii dogmatice a naturii “persoanei” si a substantei “fiintei”, doi termeni limita, de frontiera (uzitati dogmatic) in literatura patristica, cu care se opereaza simultan la extremitatile logice.

Din acest punct de vedere, definitia Trinitatii ar putea fi inclusa intr-un curriculum de koan-uri.

In mod normal, unei singure persoane ii corespunde o singura fiinta - o singura baza pe care imputam persoana, care ne face sa ii recunoastem unicitatea.

In lumea noastra obisnuita, atunci cand o singura fiinta este baza mai multor personalitati distincte – afirmam ca aceasta are personalitate multipla. Aceste personalitati se manifesta pe baza aceleasi substante – sunt consubstantiale. Sunt diferite dar impreunate in aceeasi fiinta.

Ideea unui singur Dumnezeu cu personalitate multipla, bineinteles ca nu este confortabila, prin asociere cu ideea de disfunctionalitate a intregului.

Pentru ca in realitatea imediata nu avem exemple de fiinte cu personalitate multipla, pe care sa le catalogam ca normal operationale.

Problema are, in fond, o rezolvare simpla – coerenta multiplului in singularitate poate fi stabilita doar printr-o abordare apofatica a Trinitatii.

Iar daca Trinitatea, in mod necesar, trebuie abordata apofatic, atunci si pilonii cognitivi prin care concepem Trinitatea trebuie abordati apofatic, adica “persoana” si “fiinta” in ambele planuri simultan: divin si uman.

Mersi, asta a ajutat! Perfecta explicatie.

Nicio problema. Sunteti in buna companie a Sf Augustin, care nici el nu a inteles chestia asta.
Intr-o zi, sfantul se plimba pe malul marii, gandind la cum poate fi Dumnezeu unul singur si totusi in trei persoane. Cu asta isi framanta mintea cand da peste un copil, care si el era pe malul marii, dar la joaca. Copilul sapase o groapa cu nisip si, cu o galetusa, o umplea cu apa. Imediat apa disparea in groapa, care redevenea seaca. Neobosit, copilul mergea in mare cu galetusa, si-o reumplea si o varsa iar in groapa. Amuzat de asemenea inocenta dublata de harnicie, sfantul ii spune: "Copile, doar nu vrei sa umpli groapa cu apa! Chiar si o mie de galeti daca ai turna, tot n-ai sa poti sa o umpli!". Dar copilul, cu un aer serios, ii raspunse: "Mai repede am sa mut eu toata marea in groapa, decat ai sa dezlegi tu problema care te framanta".

Solutia abandonului (sugerata de aceasta povestioara), prin extrapolare, poate fi aplicata la orice intrebare dificila.

Daca te referi la cei trei Oameni de la stejarul Mamvri:" privit şi iată trei Oameni stăteau înaintea lui" si crezi ca e vorba de Sfanta Treime te inseli.
18
"22. De acolo doi din Oamenii aceia, plecând, S-au îndreptat spre Sodoma, în vreme ce Avraam stătea încă înaintea Domnului."
19
"1. Cei doi Îngeri au ajuns la Sodoma seara, iar Lot şedea la poarta Sodomei. Şi văzându-I, Lot s-a sculat înaintea Lor şi s-a plecat cu faţa până la pământ"

E clar ca cei trei Oameni erau Dumnezeu si 2 Ingeri. Cine a crezut ca e vorba de Sfanta Treime are probleme grave de logica,

Of of...

Bineinteles ca cei care au mers la Sodoma si Gomora au fost doi ingeri pentru ca TOTI TREI cei care au mers la Avraam erau ingeri, deoarece Sfanta Treime adoptase aceasta infatisare acolo. Sau daca nu, ce infatisare crezi ca avea "Domnul" care statea inaintea lui Avraam? Ce zici de icoana lui Rubleov? Crezi ca toti preotii si parintii bisericii din acesti 2000 de ani au probleme grave de logica?

Deci ingerii din povestioara cu Sodoma si Gomora erau de fapt trinitatea materializata?

Domnule Wryetui
Lovit de cucui,
Logica e stearpa
Cu mintea indoctrinata.

Eu nu am cu ce sa te ajut. Asa poti sa vezi si un chip de lut...

Cine stie? Sau poate o alegorie a trinitatii sub chipul a trei ingeri, insa faptul ca erau trei ingeri inseamna ceva, nimic nu e la intamplare in Biblie. Si daca ar fi fost doar Dumnezeu si cu doi ingeri, ce chip a luat Dumnezeu? Din moment ce Dumnezeu Tatal este nevazut si Duhul Sfant la fel, nu are decat sa fie Fiul, dar sub ce forma credeti voi? Acei trei ingeri simbolizeaza ceva, sau sunt ceva, dar nu este la intamplare ca sunt trei ingeri. Putea foarte bine sa fie doar unul care sa dea o fuga pana la Avraam si pana in cele doua cetati si gata.

Eu cred ca am deraiat de la subiectul principal, cu preocuparea mea, si as prefera sa ramanem acolo. Sa pun problema astfel, la ce trebuie sa imi stea mintea si capul la rugaciune?

Adunată în cuvintele rugăciunii. Toată atenţia focalizată în cuvintele rugăciunii.
Nu laşi nici un alt gând sau cuvânt sau imagine să intre în câmpul/focarul/volumul atenţiei. Focalizezi exclusiv cuvintele rugăciunii.
Cu simţământul viu că eşti nimic.

*

Dacă apare vreo imagine, vreun gând străin de rugăciune (şi apar, oho, sâcâială continuă), iată ce este împrăştierea minţii. (Şi necurăţia minţii, adaugă Tudor care s-a nimrit pe-aici acum... El zice aşa: "mintea asta e ca o apă cu poluări, murdară")
Adu înapoi, liniştit şi ferm atenţia la cuvintele rugăciunii.
În acest efort de concentrare ai ocazia să descoperi limpede care îţi sunt atracţiile lumeşti, patimile. Tot ceea ce îţi atrage atenţia de la cuvintele rugăciunii arată (ca într-un magistral test diagnostic) patimile, ataşamentele lumeşti, preocupările şi frământările/grijile tale individuale lumeşti.
Dar când ne rugăm lăsăm toate grijile cele lumeşti la uşă, în afara cortului sfânt al rugăciunii. Altfel nu mai avem rugăciune.

*

Nici o imagine. Avem de ales: ne rugăm lui Dumnezeu sau ne rugăm la imaginile şi gândurile noastre.
Deci aici e ţinta şi tot efortul lucrării rugăciunii: adună mintea în cuvintele rugăciunii şi n-o lăsa să iasă de acolo (să se împrăştie) sau să primească alte cuvinte, gânduri şi imagini.
Golim, aşadar, mintea de orice conţinut şi păstrăm doar pâinea noastră cea spre fiinţă: cuvintele sfinte ale rugăciunii, purtătoarele de har şi aducătoarele unui har sporit. Cel Care pe toate le plineşte îţi va da noi "porţii" de har, dacă stăruieşti în cuvintele rugăciunii, înlăuntrul lor, în acest univers sfânt şi tainic.
Deci Duhul Sfânt răspunde prin har la cuvintele tale purtătoare de har. (Zice iar Tudor: "banul la ban trage şi harul la har!")

*

Fără vreo imagine. Nu Îl imaginăm nicicum pe Dumnezeu.
Avem, doar, nădejdea că, într-o bună zi, ni Se va arăta El Însuşi iar noi Îl vom vedea pe Dumnezeu precum este.

Doamne ajută!

P.S. Înalţă cu credinţă gândul la Dumnezeu şi iată, aceasta e deja rugăciune. Un "Doamne!..." e deja rugăciune. Nu e nevoie de nici o imagine.

Inteleg dar, pentru a ma gandi doar la Dumnezeu, ce trebuie sa fac? Adica, pentru a ma gandi la Dumnezeu trebuie sa mi-l imaginez cumva, nu pot sa ma gandesc la cuvantul "Dumnezeu" in minte. Cum mai adica ma gandesc la Dumneze?

E simplu. Iti intrebi duhovnicul.
E ca si cum te-ai pregati pentru maraton, dar in loc sa lucrezi cu un antrenor ceri sfaturi unora care alearga prin parc.

Ps: Si in mod normal nu postezi pe forum in timpul Sf Liturghii.

Nu este vorba despre un simplu simbolism. Si sa nu confundam manifestarea antropomorfa cu intruparea Logosului.

Si tu de ce postezi?

Daca ai fi mers la Biserica ai fi stiut ca Sf Liturghie s-a terminat. Cel putin, la cat am postat eu, la unele biserici (cele mai multe).

Am fost la biserica astazi, si nu s-a terminat inca liturghia. Oricum, de ce postam acum pe forum? Cum ramane cu liturghiile din intreaga lume? Cele din Ierusalim si Antiohia care de abia acum incep? Dar cele din diaspora? Ce ar fi daca nu am mai posta niciodata pe forum la cate liturghii sunt acum pe lume?

Tu nu esti cine sa imi spui cand sa postez si cum, mai ales cand comentariul tau nu a folosit cu nimic pentru nedumerirea mea si l-ai postat doar ca sa te dai tu sfant printre ceilalti la cat de mult mergi tu la biserica si cata evlavie ai ;)

Esti amuzant. Astea sunt argumentele tale?
Postarea mea avea un alt rol. Si daca ai fi fost atent ai fi inteles. Daca te interesa raspunsul la intrebare il cautai la biserica, la Liturghie. Tu nu ai fost acolo (si nu minti spunand ca imi dau cu presupusul si ca de fapt ai fost) si cauti raspunsuri filosofice la o tema (buna, de altfel) practica.


Vezi daca nu citesti? Am zis eu ceva de mine?
Ti-am zis sa nu mai postezi? Nu. Ti-am zis ca aveai mai mari sanse sa gasesti un raspuns daca in loc sa postezi aici mergeai la Sf Liturghie. Si daca intr-adevar cauti un raspuns ai ales o modalitate gresita de a-l gasi.
Si daca erai atent ai fi vazut ca ti-am spus ca lamuririle nu le primesti pe forum, ci la duhovnic. Asa cum nu trebuie sa iei pastile cand te doare ceva intreband pe forum, ci mergand la medic.
Lasa teoria si incepe practica. Practica se face la biserica, nu in fata calculatorului.

Cum poti sa afirmi ca astazi am fost sau nu am fost la biserica din moment ce nu stii nici cum ma cheama? Pentru informatia ta astazi m-am si impartasit ;) Raspunsurile tale sunt inutile din cate vad, crezi ca sunt atat de prost incat sa nu imi fi trecut prin cap sa intreb un preot? Dar daca vreau sa stiu si parerea voastra? Atunci de ce mai exista acest forum cand putem intreba orice pe preoti? Te-as ruga sa nu mai postezi la postarile mele, dar cum nu pot sa te oblig am sa iti ignor postarile de acum incolo :D

Revenim la subiect.

Evident imi pierd vremea intr-o discutie inutila. Nici macar nu incerc sa te conving de ceva.

Dar hai sa iti demontrez ceva:
1. Ti-am raspuns la subiect si ti-am spus ca solutia o gasesi la duhovnic.
2. Postarea ta era facuta in timpul Sf Liturghii, prin urmare fie nu erai la biserica, fie iti pierdeai timpul la slujba cu postarea pe forum (varianta putin probabila). Exista si posibilitatea sa fi plecat la biserica dupa postare, deci dupa 10, dar nu s-a intamplat asta si demonstrez mai jos.
3. Tinand cont ca iti rapunsesem la subiect evident ceea ce te-a deranjat nu a fost raspunsul, ci ca ti-am spus daca te interesa raspunsul mergeai la biserica in loc sa postezi pe forum. Cineva atat de vanitos si impulsiv ca tine ar fi spus prima data ca a fost la biserica daca era cazul. Tu nu ai facut asta, ci ai incercat sa intorci afirmatia si asupra mea.
4. Cand ti-am raspuns, ca pentru cine a fost la biserica s-a terminat slujba te-ai vazut in dezavantaj si nu ai gasit cea real ai spus ca de fapt ai fost la biserica si sa incerci sa te scoti.
5. Pentru a te disculpa ai gasit "argumentul" ca Liturghia se face in strainatate la alte ore si daca asta ar fi un impediment nu s-a mai posta pe forum. Dar discutia era despre postarea pe forum ca "alternativa" la Liturghie.
6. Daca ai fi intrebat un preot si nu te-ar fi satisfacut raspunsul ce te-ar fi facut sa crezi ca il gasesti pe forum? Mantuirea se cauta pe forum sau la biserica?
7. Pentru a intari minciuna neplauzibla cu mersul la biserica te-ai gandit ca adaugarea unui detaliu iti va folosi asa ca ai scos iepurele cu impartasania.

Da, sunt dur. Dar in cazul tau e nevoie de asa ceva. Biserica este locul unde trebuie sa cauti mantuirea. Credinta nu este filosofie. Iar tu asta faci: discuti de dragul discutiei.

Adevarul ca numele tau ar fi fost foarte relevant pentru a avea o parere.

Putem avea mari surprize, precum a avut Ilie, pe Muntele Horeb, incercand sa ni-L imaginam,pentru ca de multe ori imaginea poate fi conditionata de starea noastra de moment.Dumnezeu il cheama pe Ilie afara din pestera sa stea inaintea Lui.Insa inainte sa iasa Ilie un vant puternic, care putea despica pietre, a trecut. Dar Domnul nu era in acel vant puternic, desi poate multi s-ar fi asteptat la asta. Apoi a venit un cutremur, dar nici acel cutremur nu ascundea prezenta Domnului, cum multi si-ar fi imaginat, tinand cont de maretia Lui.Apoi a venit un foc dar nici in foc nu era Domnul, desi ar fi oamenii care s-ar fi asteptat la asta pt ca Dumnezeu este ,,foc mistuitor".Aceste prime trei manifestari de forta nu l-au scos pe profet din pestera, un profet obosit si haituit la acel moment. La final...dupa foc ,,va fi adiere de vant lin si acolo va fi Domnul".Ilie si-a acoperit atunci fata cu mantia si a iesit in fata Domnului :)

...........:) Da, da....

O "gândire prin participare" ar fi recomandată...:)
Pe Dumnezeu Îl cunoaştem cu inima. Iar pentru aceasta deprindem meşteşugul coborârii minţii în inimă şi cugetăm acolo. (Sau, mai folositor, ne lăsăm cugetaţi...:)

*

Lucian zice bine, cred: sunt treburi duhovniceşti. Mai mult, aş sublinia eu, însăşi totalitatea vieţii de credinţă constituie gândirea/cugetarea lui Dumnezeu. Una e să stau tolănit în fotoliu, să butonez telecomanda şi să mai arunc un gând despre Dumnezeu...
alta e să duc o viaţă de credinţă (slujbe, Sfintele Taine, rugăciune, post, faptele milei creştine etc.) care, ea însăşi, îmi este organ de cugetare şi simţire a Dumnezeirii... Viaţa de credinţă e "ochiul" sau "fereastra" prin care văd pe Domnul şi El pe mine...:) Totul e ca partea dinspre mine a "organului vizual" să fie curată. Asta se face prin lepădarea grijilor lumeşti, mai întâi, prin lepădare de "sine". Adică prin renunţarea la...nimic. Pentru a căpăta ...Totul! Bună afacere, nu-i aşa?

*

Dumnezeu nu are/ nu este natură obiectuală. "Eu sunt Cel ce sunt". Fiinţa sunt Eu.
Nu e nevoie, aşadar, să Îl vezi ori să Îl reprezinţi în imagine, atunci când te rogi. Nici când te rogi în faţa icoanei nu e vorba despre un obiect-stimul. În icoană e o persoană, iar persoana nu e un obiect, ci mai degrabă un proces viu de devenire întru Fiinţă. Proces în care poţi fi prins (har Domnului!), atunci când participi cu inima, iubind (nematernialnic, neposesiv în deşert; ci jertfelnic)...

*

Rugăciunea te va învăţa singură. Rugăciunea e o activitate sau lucrare învăţătorească.
Începe să te rogi şi stăruieşte. Dăruieşte-te, întreg, rugăciunii! Iubire mai frumoasă nu este.
Înţelegerea, lumina, toate vin rugîndu-te, cu harul Domnului.
Şi repet ce a spus deja Lucian: începe rugăciunea cu binecuvântarea şi cu suportul (consultare, spovedanie, sfat) duhovnicului. Cu mare grijă la atmosfera din jurul rugăciunii, la activităţile tale, la relaţii etc.

Eu cam atât am avut de zis pe acest subiect mult prea gingaş pentru mine,

Toate cele bune,
Doamne ajută!

Inteleg, multumesc de raspunsuri... Mai am o intrebare, voi, atunci cand va rugati, la ce va ganditi? Ce imagine sau ce mai exact aveti in minte focalizat atunci cand va rugati?

In timp ce te rogi nu e bine sa iti creezi o imagine. E chiar o greseala.

liturghie sau..... alte surse de a-l gasi pe Dumnezeu?
 

Liturghia este o conectare la energiile necreate divine si ramane principala forma de invocare a divinitatii, in toate mariile religii ale lumii.
Inspiratia si simtirea divinitatii pot insa sa survina in momente total neasteptate si din surse...altele, decat sfanta liturghie!
As da ca exemplu ,pentru cele afirmate,doua pasaje din viata mea:de mic copil obisnuiam sa mergem cu familia la biserica ,in fiecare duminica.....nu ca obiceiul acesta nu ar fii fost bun,dar nu aveam o traire religioasa foarte profunda.dupa revolutia din 1989 mi-a cazut in mana romanul lui lloyd c. Douglas ,,camasa lui iisus" si cartea aceasta a insemnat pentru mine mai mult decat toate duminiciile in care incercasem sa ma apropii de dumnezeu. A fost poarta catre un nou inceput......
De asemenea filmul lui franco zefirelli ,,iisus din nazareth'''m-a emotionat mai mult decat toate liturghiile la care participasem pana atunci.
Deci sa nu fim habotnici....liturghia isi are importanta sa de neinlocuit e adevarat,dar nu este unica sursa de inspiratie.....sunt multe altele.......duhovnicul este adevarat,trebuie sa il simbolizeze pe insusi mantuitorul...dar, de multe ori ,o fraza intalnita intr-o carte ,intr-un ziar,intr-un film ne inspira mult mai mult.
Sa ne amintim ,de pilda viata sfantului serafim de sarov:in singuratate acesta il intalnea pe dumnezeu incat ,la un moment dat,nu mai participa impreuna cu fratii la toate liturghiile obisnuite si fratii din manastire l-au acuzat chiar de rea-vointa!
Sunt persoane care merg duminica de duminica la biserica si ,totusi,o fac degeaba......asta nu scade insa ,este adevarat importanta liturghiei in sine....dar repet ...sa nu devenim habotnici!

La Sodoma (dar nu si la Gomora) nu au fost trei ingeri, ci doi.

La stejarul din Mamvri au fost trei ingeri. Probabil ca era vorba de Mihail, Gabriel si Rafael.
In acesti trei ingeri, traditia crestina a vazut mereu un simbol al Sfintei Treimi.
Iar traditia hassidica a vazut in ei un acces care se va permite, la sfarsitul timpurilor, urmasilor lui Abraham catre ultimele trei atribute ale lui Dumnezeu (= ultimele trei ramuri, cele mai inalte, ale arborelui sefirotic).

Ingerii sunt existente pur spirituale. Ei pot imbraca, uneori, aparente materiale, aparand sub diverse infatisari.