Pogorârea la iad
 

M-am mirat foarte tare când am constatat că pe forum nu există un topic dedicat unui praznic de o importanţă covârşitoare pentru destinul naturii umane şi a fiecăruia dintre noi: Pogorârea la iad.
Contestat de ideologiile religioase protestante şi neoprotestante, aproape ignorat de catolici, evenimentul ce ocupă intervalul saturat de mister metafizic al Sâmbetei celei Mari mai are unele ecouri din ce în ce mai timide în oikumena ortodoxă.

Deşi sunt aproape sigur că postez în zadar, lansez o provocare tuturor forumiştilor să încercăm împreună o tatonare discretă şi respectuoasă a înţelesurilor tainice care deschid Sâmbătei Mare un orizont eshatologic uimitor.

Avem pentru început trei întrebări:

- Pogorârea la iad este importantă doar pentru "drepţii" veterotestamentari începând cu Adam şi Eva?
- Este Pogorârea la iad un eveniment "consumat"?
- De ce Biserica a considerat dintotdeauna icoana "Pogorârii la iad" drept icoana principală a praznicului Învierii?

Pentru ajutor şi inspiraţie avem mai jos o versiune a Pogorârii cu foarte multe sugestii şi aluzii surprinzătoare.

http://1.bp.blogspot.com/-rYk57aIRdx...1600/pdesc.JPG

Ca un titlu de parere ,nu foarte documentata
Asa cum invierea a fost o singura data , si coborarea la iad a fost o singura data ,si a avut aceiasi putere ca si invierea.
Daca invierea Unuia singur ne-a dat tuturor viata , prin aceea ca moartea a fost invinsa, la fel si coborarea la iad a zdrobit odata pentru totdeauna portile locuintei mortilor
Dar ,asa cum acum nu vedem invierea trupului ci o asteptam cu speranta ,s,tiind ca ea va veni la momentul hotarat de Domnul , la fel si coborarea la iad,chiaer daca s-a petrecut o singura data , ne da speranta ca Domnul e alaturi de noi,indiferent unde vom fi .

Singurul lucru important este dragostea noastra oentru El , caci El va venio dupa noi si in adancurile pamantului daca va fi nevoie
O asemenea speranta a exprimat-o si David, si iata ca Domnul l-a ascultat si nu l-a uitat.

Maica Siluana:
Când ai gustat iadul în tine şi nu îl mai proiectezi pe ceilalţi, nu mai poţi să uiţi şi nu mai poţi să-L cauţi decât pe Dumnezeu şi cum uiţi să zici Doamne ajută-mă, Doamne miluieşte-mă, cum năpădeşte groaza aceea pe tine din nou şi o vezi în tine. Chiar când te uiţi la celălalt care face ceva rău, tot înlăuntrul tău o simţi.

Pentru lumea secularizată în care trăim „iadul” este un cuvânt „de groază” care face parte mai degrabă din terminologia hollywoodiană, decât a vieţii reale.

Pentru omul creştin însă, iadul este o realitate de la care, de multe ori, porneşte chiar viaţa noastră duhovnicească. Şi dacă pentru lumea secularizatã „iadul” este un capăt de drum, pentru lumea creştină iadul poate fi chiar începutul unui drum a cãrui continuare este, paradoxal, bucuria.

Aş spune că este un eveniment atemporal, şi deci nu poate fi privit ca fiind consumat sau nu.

Dar dacă întrebarea se referea la consecinţele acestui eveniment, raportate la existenţa unor persoane umane prezente sau viitoare, atunci nu, nu este consumat. Hristos se pogoară şi se va pogorî, deşi atemporal pentru El, pentru drepţii de ieri, de astăzi şi de mâine, la care n-a ajuns Evanghelia.

Iustin10: Învierea ca fapt istoric s-a petrecut o singură dată, dar ca realitate duhovnicească este reiterată mereu la fiecare "praznic al praznicelor" şi în toate duminicile de peste an.

Mâine la Sfânta Liturghie unită cu Vecernia se vor citi trei stihiri care încep cu "Astăzi iadul strigă suspinând....[...]" şi încă una cu "Ziua de azi a închipuit-o cu taină...[...]".

Iar Pogorârea este un eveniment din afara istoriei, unde repere temporale ca trecut, prezent şi viitor îşi pierd consistenţa fenomenologică.

Din capul locului ţin să precizez că rostul acestei discuţii nu este acela de a vâna certitudini ci de a contempla, atâta cât ne stă în putere, o mare taină a iconomiei dumnezeieşti.

Foarte interesantă intuiţia ta... În unele versiuni mai vechi ale icoanei Pogorârii este zugrăvit acolo Sfântul Ioan Botezătorul propovăduind, în postura de înaintemergător al Mântuitorului.

http://www.crestinortodox.ro/files/i...otezatorul.jpg

Pai chiar tu pare ca introduci pozitionarea istorica a pogorarii in iad,cand intrebi daca acest fapt s-a consumat ?
Cred ca toate ideile pana acum au fost ca aceste evenimente se petrec intr-un prezent continuu.
Sau mai exact,toate par a se fi intamplat o singura data,dar consecintele lor sunt permanente.
Asa ca nu repetabilitatea evenimentelor pare a conta , ci izbanda care au aduso

Nu știu dacă pogorîrea la Iad e un fapt consumat, dar cred că e. A fost și s-a terminat la Înviere. Locuitorii Iadului I-au auzit predica și au făcut o alegere.

Ceea ce știu sigur este că RĂSTIGNIREA care aparent a durat șase ore, de fapt cuprinde toată istoria. Pentru Hristos, agonia și suferința Crucii a fost de fapt prezența Lui în fiecare clipă a vieților voastre în starea aceea de Jertfă pentru a lua asupra Lui relele umanității. A-Și asuma păcatele și fărădelegile nu simbolic, ci trăind la propriu oroarea prin care bietele creaturi umane și demonice au indus-o.

Cu alte cuvinte, Hristos Cel răstignit este prezent acum și aici împreună cu mine și cu tine, oriunde, oricînd și cu oricine. Cînd comitem păcatul să ne amintim că El ne vede și suferă pentru asta. Și cînd spun că suferă nu mă refer la tortura fizică, nu. E gustarea răului, trăirea răului, o experiență de bunăvoie care a fost necesară pentru ca Omul fără de păcat să ne poată împăca pe noi cu Tatăl.

Ca exemplu, cine poate să fie martor de bunăvoie la comiterea unei crime? A violului împotriva unui copil? A robirii pînă la moartea prin epuizare unui sclav? Înțelegeți acum în ce constă de fapt suferința Crucii? Așa, cu aproximație, cît putem și noi pricepe...

Eu am citit o opinie (ortodoxa) conform careia Mantuitorul nu s-a pogorat in iad in sensul de gheena, loc al chinurilor vesnice, ci in Sheol, un fel de loc unde erau sufletele celor adormiti.Mie, acest subiect, fundamentat pe versetele din I Petru, mi-se pare foarte dificil de analizat, din mai multe motive.

Probabil pentru ca este descrisa in doua versete de catre un singur apostol care nici nu mentioneaza cuvantul "iad" (bine, poate fi intuit la ce se refera).

Se poate sti cu siguranta ce s-a intamplat?

Prietene abaaab...!

Oare în funcţie de numărul versetelor resimţim concret (ontologic) şi evaluăm importanţa covârşitoare a unui fapt Dumnezeiesc săvârşit pentru mântuirea oamenilor?
Pe de altă parte, permite-mi să îţi reamintesc că Praznicul Pogorârii Domnului la Iad este crucial (şi) prin locul lui în viaţa Bisericii, în dinamica vieţii noastre.
Aşadar, din nou, nu prin lungimea, scurtimea ori numărul versetelor care, după erminia ta, l-ar sugera ori chiar justifica, chipurile. Livresc, aşa, ca la docţi (era să zic morţi). Praznicul e semnificativ şi de-a dreptul crucial în viaţa creştinilor prin puterea lui! - la care participăm sau nu, din care ne adăpăm sau nu.
Praznicul nu e întâmplare pământească, prietene. Nu e chef! Nu-i nici bairam, nici tocmeală între creiere şi gâtlejuri muritoare. E sărbătoare, e nuntire între Cer şi pământ, e deschidere mare. Cei care oficiază, în taină, sunt Sfinţii din Ceruri; iar noi tânjim la ei şi la Lumina lor, cu zdrobire, atâta câtă putem, din mocirla patimilor care ne înlănţuie. Ne silim la co-participare, ne dăruim întru Viaţă, nădăjduind că aşa vom fi miluiţi.

*

Viaţa şi moartea omului, cred eu (şi să fiu iertat de mărturisire), nu încep şi nu se rezumă la versetele unei cărţi, fie aceasta chiar Sfânta Scriptură. În ciuda faptului că Scriptura, credem noi creştinii, ne oferă Vestea Bună.
Scriptura ne însemnează. Ne este dată nouă spre aducere aminte, spre învăţătură, spre dovadă de netăgăduit a Marii Iubiri a Domnului pentru noi; ne e Legământ, ne este şi reper, ne e ghid şi ne e cârjă, dacă vrei, la drum spre Înviere; şi, încă, poate că uneori, în clipele de seninătate frumoasă a meditaţiei şi contemplaţiei ne este cer aprins, ne e tărie.... Sau ne este mustrare şi scară la iad...
Dar nu ne este nici viaţă, nici moarte. Noi suntem (alegerea între) viaţă şi moarte! Noi oamenii, în căutarea lui Dumnezeu, fiecare şi împreună. Noi, în această înfruntare tainică dintre întuneric şi lumină, în Palma lui Dumnezeu.

Pogorârea la iad face parte din acele revelaţii la care se referă Domnul când spune în Evanghelia după Ioan cap. 16 vers. 12 şi 13: "Încă multe am a vă spune, dar acum nu puteţi să le purtaţi. Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti." Prin urmare nu e de mirare că în Scripturi găsim doar seminţele destul de rarefiate ale acestei descoperiri, dintotdeauna învăluită într-o discreţie apofatică desăvârşită.

Am pus o icoană în prima postare şi nu cu scop decorativ. Am ales-o cu grijă pentru conţinutul teologic bogat, e o praznicală de secol XIV (cum sunt acelea pe care le sărutăm pe analogul principal în biserică toată Săptămâna Luminată). În marginea de sus sunt nişte persoane cu alură eshatologică importantă, mijlocitori puternici ai Bisericii luptătoare, care asistă participativ din slăvitele lăcaşuri cereşti la Pogorâre. Oare de ce?

Am citit adineauri articolul zilei de pe site, cu aceasta tema si am niste
intrebari. Poate stie cineva sa ma lamureasca pe scurt:

1. De ce la biserica nu se vorbeste despre acest eveniment?
Nu am auzit pana acum.
Se spune (de ex. in Joia Mare) despre moarte, inmormantare si apoi
Inviere.

2. Scrie in articol ca in aceste zile dintre moarte si Inviere, Iisus se duce
la iad spre a propovadui credinta dreapta.
Dar scrie asa:

"Cand se spune deci ca Iisus a coborat la iad nu trebuie sa se creada ca este vorba de gheena, adica de locul de osanda a celor pacatosi, ci pur si simplu de imparatia mortilor, unde zaceau dreptii si pacatosii."

Care este diferenta? Si colo si colo erau pacatosi?
Eu stiu ca la iad ajung cei pacatosi dupa moarte. Care este locul celalalt despre care se vorbeste? Cand sunt trimisi acolo pacatosii.
Nu este clara ideea...

3. De ce se duce la acei pacatosi care oricum (se presupune) ca au fost deja judecati si osanditi? Ii mai salveaza/aduce inapoi?

Ah, se spune "celor din mormanturi viata daruindu-le". Dar asta la Inviere, inteleg. Deci nu atunci cand se duce la iad. Nu-mi e clar.

In prohod sunt nenumarate referiri si analogii pentru aceasta coborare la iad
In principal pare facuta pentru cei dinainte ,care nu au cunoscut Legea cea noua
Pentru ceilalti exista alta fagduinta "Cine crede in Mine ,in veac nu va vedea moartea"
Si la fel :"Nu va fi judecat"
Pentru cei ce vor crede in Hristos,incepand de la invierea Lui ,sensul nu mai este de a fi salvati din iad , caci iadul insasi este infrant si nu mai exista (pentru ei doar,nu si pentru ceilalti ),Pentru ca ei cred in neprihanirea Celui care s-a coborat in iad. si moartea nu a putut suporta aceasta neprihanire , si a fost distrusa.Moartea era doar ca si consecinta a pacatului . Daca un singur Om fara pacat a cunoscut moartea,inseamna ca blestemul mortii a fost ridicat ,ea nu mai are sens .Moartea unui om fara pacat e un nonsens.
Si daca Unul a invins moartea ,atunci si ceilalti o vor invinge ,prin credinta in El.

Eu am ramas uimit ieri de cat de multe referiri erau in prohod,,la coborarea la iad .
Si in alte cantari ce vor urma vor mai fi referiri
Cred ca special Mihail a deschis acest topic,pentru ca stia ca zilele acestea se va afec referire in slujbe la el

Curios. Eu am tot cantat prohodul in ultimii ani, dar am sesizat alte lucruri.
Am sesizat de ex. multe blesteme la adresa lui Iuda, un limbaj care ma socheaza. O furie pe care eu o inteleg, dar pe de alta parte nu este caracteristica Bisericii (Noului Testament).
E drept ca eu ma refeream mai mult la vreun pasaj din Sfanta Evanghelie, care sa explice acest eveniment.
Deci coborarea la iad nu apare in biserica in forma unei Evanghelii, sau a unei citiri speciale, asa cum se vorbeste despre diverse alte etape din Saptamana Patimilor: Iuda, judecata lui Pontiu Pilat, Drumul Crucii si rastignirea.
Dupa moarte se vorbeste imediat de punere in mormant si apoi Inviere.
Coborarea la iad nu apare ca atare. De fapt cand s-a intamplat?
Azi, sambata? Ieri noapte?

Nu apare in Evanghelie dar apare in Traditie,ca o completare a Evanghelie .
Judecata ,crucea ,rastignirea sunt lucruri care era obligatoriu sa ni se spuna ,pentru ca erau vizibile, si se adresau direct noua . Hristos a venit pe pamant sa patimeasca pentru noi .
El nu a facut-o in ascuns,ci pe fata
Coborarea la iad,este un lucru tainic , care tine de dumnezeire ,o consecinta a jertfei Sale.
Dumnezeu ne uda cu ploaia sa ,dar nu ne introduce neaparat in laboratorul generarii ploii
Ne da exact cat sa intre prin simturi si apoi ratiune la inima noastra. Uneori e nevoie de fapte,alteori ajunge un cuvant

Asa cum se canta si la prohod, cel mai mult se accentueaza pe contrast ,cum Cel care e viata ,coboara sub pamant.
O imagine preluata tot de ieri ,Soarele lumii apune sub pamant.
Iti dai seama astfel prin contrast , cat de mult s-a cutremurat iadul ,cand o Lumina asa de mare a fost pedepsita cu moaretea,total pe nedrept ,ca si ultimul pacatos.
Contrastul e atat de izibitor,pentru a arata practic 'explozia' iadului , daramarea sensului sau , in fata mortii de buna voie a Fiului lui Dumnezeu .

Degeaba tot încerc să atrag atenţia asupra icoanei..... E acolo un semnal limpede care lămureşte situaţia complicând-o şi mai tare, precum în poezia lui Blaga: Hristos se pogoară la iad în mandorla Împărăţiei, pe care am mai întâlnit-o pe muntele Taborului. Asta ne arată că avem de-a face cu evenimente suspendate în intervalul dintre "deja" şi "nu încă", unde "deja" este valabil pentru Hristos şi Biserica biruitoare, iar "nu încă" pentru noi şi Biserica luptătoare.

Nimeni nu s-a întrebat de ce în foarte multe versiuni Adam şi Eva au aureole, ceea ce trimite la lucrarea Duhul Sfânt în ei, deci la sfinţenie. Vaai, dar cum, a găsit Hristos sfinţi în iad? Dacă erau sfinţi, ce căutau acolo? Fiindcă aureola poate fi considerat semnificant al sfinţeniei numai dacă este privită din optica altei Pogorâri, a Paracletului la Cinzecime.

......
Pai eu din icoana respectiva, inteleg ca sfintii sunt la portile iadului(intrarea) si nu in iadul propriuzis(iezerul de foc).Adica un fel de "anticamera" a iadului,
unde muncile iadului nu se ating de sufletele care se afla acolo.

Privit dintr-o alta perspectiva, ar fi logic sa fie asa.Daca ne amintim bine
Adam si Eva au fost izgoniti din rai, iar de obicei atunci cand dai afara
pe cineva, inchizi si usa dupa el.Adica atunci cand Adam si Eva au cazut
din Rai , usile Raiului s-au inchis in urma lor, si au fost ferecate.

Este nevoie de Hristos, care este singurul ce poate (re)deschide usile raiului
pt sufletele omenesti, iar cine intra in rai, o va face numai daca vrea Hristos.
Este interesant modul in care in este infatisat Hristos.El nu le face semn, ca ei
sa-l urmeze, ci pur si simplu pune mana pe ei si ii trage dupa El.Asta ar explica faptul ca cei de acolo, desi ar vrea sa se duca in Rai , nu stiu unde
este Raiul si nu cunosc drumul, nici chiar daca cineva le-ar explica.
Este nevoie de interventia directa si personala a lui Hristos, pt a-i trage fizic
din iad si ai introduce fizic in Rai.Adica Pastorul nu-si mai indruma oile spre
tzarc, ci fizic le ia la subrat si le poarta pana in tzarc.

Oaie cugetătoare: dacă te apuci şi partajezi iadul o vină imediat cineva (nu spun cine) să te completeze cu o teorie fooarte interesantă despre tinda iadului, departamentul de purificare post-mortem la temperaturi ridicate şi alte chestii deloc simpatice pentru ortodocşi.

Fără nicio tendinţă maliţioasă te informez că fragmenul de frază decupat din postarea mea şi comentat cu "puncte puncte" este un procedeu stilistic cunoscut sub numele de "paradox", folosit mai ales atunci când o serie de premise nu se pot reduce la o singură concluzie , ci generează o altă serie de premise antitetice.
Literatura bisericească abundă de asemenea exprimări, mai ales când încearcă să trateze realităţi apofatice.

daca vor sa cartografieze iadul sa le fie de bine.
In cazul meu, puncte, puncte, puncte,....puncte inseamna ca n-am mai dat
quote la tot citatul tau.Fiecare cu "ce-l doare".:25::71:

Daca suntem sinceri fata de logica noastra, versetele 1 Petru 3:18-20, evident, nu fac o referire clara a pogorarii Lui Iisus in iad. Aceasta este pur si simplu o deductie ortodoxa.

Lipsa de precizie a Bibliei unora li se pare nascatoare de intuitii profunde, altora le creeaza discomfort si confuzie.

Indiferent ce alegem sa credem, mesajul cel mai profund al crestinismului este un indemn la credinta, dar in special la urmarea Lui Hristos, impreuna murire cu El, o moarte mistica fata de cele lumesti pentru ca "invierea" sufletului" / "nasterea din nou", sa fie posibila.

Credinta este necesara insa nu si suficienta.

Putem crede - insa totusi sa nu-L urmam pe Hristos pe cruce inlauntrul nostru. Aceasta forma de credinta nu este altceva decat auto-amagire.

Doar moartea in Hristos este suficienta mantuirii. Expresia credintei si iubirii adevarate.

Aceasta ne ridica in ceruri fie ca suntem pe pamant, fie ca suntem in iad.

Caci Hristos nu a fost vreodata sa nu fie simultan pe pamant, in ceruri sau in iad.

A celebra moartea si invierea Lui Dumnezeu, fara a face parte efectiv din proces, fara a interioriza si exprima in noi insine aceste taine - sunt lucrari de suprafata, nu aprindere de candela mantuitoare.

Bre, vrei sa nu te mai bagi ? Poate tu ai treaba si noi te retinem.

Poate l-a scos de acolo cu ocazia asta si pe amicul Budha, deci dl. Florin75sutre ar putea fi interesat de aspectul asta :)

Acum on topic, cred ca evenimentul este relevant pentru toti cei care n-au apucat sa se intalneasca cu Hristos in aceasta viata, viata care nu le-a fost totusi lipsita de insusirea a ceva virtute, in masura in care le-a fost dat sa o cunoasca.

Hristos a inviat!
Nu stiu daca sunt sau nu ontopic, dar ieri am descoperit o carte minunata si ma bucur ca am gasit acest prilej sa ii dau share:
Mitropolitul Antonie Bloom - Despre intalnirea cu Dumnezeu
http://fr.scribd.com/doc/237516109/M...umnezeu#scribd

Explicatia e simpla: sunt pictati in starea in care se gasesc in Rai, adica plini de har. La fel cum in icoana Cinei de Taina Sfintii Apostoli sunt pictati cu aureola, desi nu se pogorase harul peste ei. De asemenea, atunci cand au fost luati de Iisus din Iad s-au umplut de har, pentru ca toti cei care ajung in Rai au har.
Spunem ca Iisus a venit sa aduca harul, pe care il pierdusera Adam si urmasii, e un nonsens sa spunem ca deja aveau har oamenii, ajungeau astfel in Rai, nu in Iad.

1. Scrie ca Mantuitorul a vestit tuturor Evanghelia in Iad (in unele surse chiar si Sfantul Ioan Botezatorul a propovaduit), dar au fost luati din Iad doar dreptii, adica cei ce aveau credinta si faptele credintei, dar aveau urmarile pacatului stramosesc, lipsa harului. Cei ce se inchinau la idoli (demoni) sau aveau fapte rele nu se puteau mantui, asa cum ne spune si sf. Chiril: „deci, precum prin venirea Sa în trup Hristos a vorbit cu cei de pe pământ și cei ce au crezut s-au folosit, tot astfel și prin pogorârea la iad, El a slobozit din legăturile morții numai pe cei ce L-ar fi cunoscut și ar fi crezut în El. Căci sufletele care au trăit în idololatrie și în neîngăduite desfrâuri, ca și cum ar fi fost orbite de poftele lor trupești, nu puteau privi spre strălucirea arătării Lui."
2. Este un eveniment unic, care s-a intamplat dupa Rastignire, pana la Inviere. Altfel, Dumnezeu este pretutindeni, inclusiv in Iad. La fel ca celelalte
3. Probabil pentru ca este inceputul formarii Bisericii nevazute, o multime de oameni ajungand in Rai in aceasta perioada.

În fine, nişte opinii pe care nu le mai comentez că n-are sens. Subiectul e oricum cu multe etaje mai sus decât nivelul ăsta de interpretare.

Adica nu e ceea ce vrei sa auzi, nu sunt opinii (din acestea au protestantii), sunt din articole ortodoxe. De exemplu acesta: http://www.doxologia.ro/studiul-sfin...hristos-la-iad
Si e si un sfant citat, dar daca sfintii sunt la nivel prea scazut, eu nu stiu alte filozofii din alte culte.

Nu, nivelul tău de înţelegere este foarte scăzut. Sfinţii n-au nicio vină că pot fi interpretaţi şi manipulaţi de oameni înguşti la minte.

Cunosc articolul, e dezamăgitor atât prin calitatea expozitivă cât şi prin selecţia textelor, limitată doar la cele care pot argumenta o anumită teză. În plus pare sudat din părţi pescuite cine ştie de pe unde şi conţine exprimări de o neglijenţă uluitoare. Un singur exemplu din ultimul paragraf care sare în ochi:

"Hristos coboară la Iad ca un Împărat, ca un biruitor, vesteşte victoria morţii şi a diavolului şi îi eliberează de acolo pe cei drepţi. Raiul,„patria strămoşească şi părintească, rămăsese închis pentru toţi, după îndepărtarea lui Adam."

Mă întreb, oare nu se uită nimeni peste ele înainte să fie publicate?

Pai daca te uiti mai atent la articol, este semnat de preot Liviu Petcu.
http://www.doxologia.ro/autor/pr-liviu-petcu
Citez:
"Asistent Cercetător științific al Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, Doctor în Teologie la Facultatea de Teologie "Andrei Șaguna" din Sibiu cu calificativul "Magda cum Laude". Autorul mai multor cărți, compendii și antologii tematice patristice: „Lumina din inimi” etc."
Asadar nu e un tip "oarecare" de pe net. :106:

Corect, cum am spus si eu, cei care spun ce vrei tu sa auzi au nivel de intelegere ridicat si sunt si deschisi la minte. Eu am vazut asta de cand ai deschis topicul, ca te chinui sa arati ceva, de aceea am si scris. Un catolic cu vederi ecumeniste pare sa se fi apropiat de intelegerea superioara pe care o presupui (adica ce vrei sa auzi). Bineinteles, articolele ortodoxe sunt gresite si intereptarea sfintilor e gresita (articolul e semnat de un preot), eventual vreun mare teolog John sau Jack sa se apropie de o intelegere superioara, eventual o apocatastaza, idealul ecumenist.
Sper sa nu te superi, imi spun si eu parerea, nu sunt de acord ca in Iad straluceste lumina harului de-ti ia ochii, mai ceva ca-n Rai. Nu pot spune nici ca e inalta intelegere, ci mai mult de amuzament, daca ai vrut sa glumesti.
Desigur, daca tu gasesti interpretari ai articole de inalta intelegere nu te opreste nimeni sa le postezi.

Nu e acesta singurul, mai sunt si alte articole.

Nici Doxologia nu e un site oarecare de pe net, mă gândesc că trebuie să aibă măcar un editor sau cel puţin un simplu corector.

Uite care e treaba: nu am timp, nici răbdare, nici energie să-ţi acompaniez platitudinile. Eu zic să te concentrezi pe discuţiile de pe alte topicuri, unde îţi poţi exersa cu mai multe satisfacţii talentul de a te contrazice cu toată lumea.
Nu mă supăr că-ţi spui părerea, dar nu te supăra nici tu dacă părerea mea despre părerea ta este aceea că nu merită comentată.

Perfect, e exact ce imi doream si eu. Pe alte topicuri incerc sa scap de dialoguri fara rost, dar nu-mi dau pace interlocutorii.
Eu am scris despre acest subiect, nu imi doream (neaparat) un dialog cu tine, doar am citat mesajul cu intrebarile. Pentru ca sunt si altii care citesc. De aceea, stiu ce crezi si am spus care e invatatura si o sa mai spus cand e cazul, nu neaparat ca s-o citesti doar tu.

Da, din nefericire mai citesc şi alţii "învăţătura" aşa cum o pricepi tu şi fug cât văd cu ochii de creştinism. Dar fiecare e liber să-şi exprime punctul de vedere, iar boala părerii de sine e foarte greu de vindecat.

Stim fiecare ce crede celalalt (cel putin eu stiu). Si in trecut ai fost extrem de deranjat de ceea ce scriam, adica de conceptiile care nu tineau de invatatura ecumenista. Desi mi-ai adresat si cuvinte mai grele si eu ti-am raspuns temperat eu am fost cel care mi-am cerut scuze de cateva ori (cum stii si tu). Dar tu ai pastrat ranchiuna. Cel mai simplu este sa intelegem ca nu avem doar mici neintelegeri cu privire la invatatura sau cate o invatatura care nu concorda. Avem de fapt credinte diferite, nu avem decat putine puncte coumune in ceea ce priveste invatatura. Cum am mai afirmat, ceea ce spui tu are influente din invatatura ecumensita (cum mai sunt multi pe forum). Tu spui despre mine ca eu as spune lucruri gresite. Nu avem cum sa ne intelegem decat in doua cazuri: ori eu adopta acea invatatura (ceea ce nu se va intampla niciodata), ori tu renunti la o parte din ea, dandu-ti seama ca e gresita (ceea ce sper ca se va intampla candva, dar nu cred ca acum). Asadar, pana atunci cel mai bine e sa realizam faptul ca avem credinte diferite si sa incercam sa nu avem discutii degeaba pe tema asta. Pentru ca problema e ca ceea ce cred eu gasesti in invatatura ortodoxa si articole, ceea ce crezi tu nu prea gasesti, decat la autori ce au si ei acea invatatura. Pot coabita si doi oameni ce cred lucruri diferite, fara sa se jigneasca tot timpul. Toate cele bune!

Tu nici până astăzi n-ai observat că eu nu "învăţ" pe nimeni, că n-am primit binecuvântare să fac asta. Eu doar discut. Doar ţie ţi se pare că eşti mare propovăduitor de "învăţături", deşi nu cred că te-a delegat vreun episcop să-i catehizezi pe alţii. În fine, ar trebui să te îngrijoreze faptul că antiecumeniştii consecvenţi de pe forum simt, aşa, o miasmă de fals şi ipocrizie venind dinspre tine. Iar ecumeniştilor le oferi pe tavă pretexte să dispreţuiască şi mai tare antiecumenismul, până şi pentru simplul fapt că nu vor să-ţi semene. Sunt prea multe indiciile prestaţiei tale contraproductive pe forum ca să nu-i sară în ochi unui om întreg la minte. Faptul că tu nu le vezi ar trebui să-ţi dea de gândit.

Bun, am depăşit de multe ori limitele bunei-cuviinţe în polemici, nu numai cu tine ci şi cu alţii, sunt păcatele mele recunoscute şi asumate. Dar şi tu poţi să-ţi faci scupule la fel de serioase când te simţi aşa de lezat şi rănit, şi te plângi atâta că toată lumea te nedreptăţeşte. Oare n-ai găsit nicăieri în cioburile de "învăţături" pescuite de pe internet, că unui creştin-ortodox laudele ar trebui să-i fie la fel de dragi ca şi dispreţul? Sau că cel care ocărăşte cumplit păcat săvârşeşte, dar nici cel ocărât, mai ales când se autorecomandă mare suporter al învăţăturilor ortodoxe curate, care se vaită îndelung întorcând îndărăt reproşuri şi etichetări imbecile , nu-i tocmai inocent?

Nu degeaba pare scris cu viteza doxatului care le scoate din reflex nude putine ori :)
Numai ca ar trebui sa-si formeze si un reflex la verificare ca sa nu-l mai puna pe Hristos vestitor al victoriei "mortii si a diavolului".