Teologia eretica a lui N. Matsoukas si Teilhard de Chardin
 

N. Matsoukas este un teolog grec ale carui idei seamana izbitor cu cele ale lui Teilhard de Chardin, iezuitul condamnat de Vatican pentru ereziile sale.
N. Matsoukas spune in Dogmatica sa ca umanitatea a fost creata de Dumnezeu ca "depunere seminala" anterioara existentei omului istoric, incurajand astfel o viziune evolutionista conform careia omul nu este altceva decat un produs natural al lumii, independent de actiunea creatoare directa a lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, in aceasta viziune, "a fi om" este ceva independent de harul lui Dumnezeu, este o samanta sadita in lumea animala care pana la urma duce la aparitia omului istoric. Lumea animala contine deci, virtual, prin aceasta depunere seminala, umanitatea. Omul nu mai este intemeiat ca om prin vointa si iubirea directa, expresa a lui Dumnezeu, ci prin cauze secunde lasate de Creator in maimutele antropoide, anterior aparitiei omului real.
Conceptia eretica a lui Matsoukas a fost combatuta si de biologii romani Oana si Alexandru Iftime:
"Umanitatea apare ca „depunere seminală” (termen nedefinit) „plantată” de divinitate în creaţie, anterior omului istoric. N. A. Matsoukas enunţă, totodată, „datoria” îmbinării elementelor revelate cu teoriile ştiinţifice: În ceea ce priveşte tema cum a avut loc actul creaţiei, Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul Grigorie al Nyssei prezintă opinii remarcabile, care după analogie prezintă asemănări cu poziţiile contemporane ale teoriei evolutioniste.
În cunoscutele faze ale creaţiei, diferitele specii nu au fost create de la început cu forma lor de astăzi, ci au provenit din depunerile seminale pe care lucrarea creatoare a lui Dumnezeu [nota de subsol 146] le-a depus în pământ.
Prin urmare, la acest punct Sfântul Vasile cel Mare introduce teoriile ştiinţifice ale epocii lui şi le altoieşte funcţional cu relatările Genezei.
Consecvent liniei sale că acel cum al creaţiei se lărgeşte prin cercetare şi nu aparţine cunoaşterii harismatice a inspiraţiei, completează într-un mod foarte interesant informaţiile pe care le ia din Sfânta Scriptură. Această îmbinare are datoria să fie făcută de către orice teologie contemporană şi să nu se grăbească să condamne teoriile oamenilor de ştiinţă. "(N. A. Matsoukas, Teologie dogmatică şi simbolică, vol. II, Expunerea credinţei ortodoxe, trad. N. Deciu, Ed. Bizantină, 2006, p. 127-128).
Teologia dogmatica si simbolica. Volumul II - Expunerea credintei ortodoxe - Nikolaos Matsoukas

Teoria lui Matsoukas, seamana cu cea a lui Teilhard de Chardin, teologul, biologul si antropologul care a vazut in evolutie ratiunea creatoare a lui Dumnezeu. In aceasta conceptie omul este doar un produs al lumii naturale, prin ratiuni seminale secunde. Nu mai exista cadere in pacat, nu mai exista cadere, nu mai exista nici o drama a omului cazut care sa duca la Intruparea Fiului lui Dumnezeu pentru mantuirea lumii. Intruparea insasi isi pierde sensul. Hristos este vazut mai mult ca un hristos cosmic, Teilhard facand abstractie de actul istoric al Intruparii si de umanitatea Cuvantului. Istoria insasi duce, prin propriul ei motor interior, evolutia, la in-hristificarea si la in-dumnezeirea omului.
Mantuirea adusa de inomenirea Fiului. de jertfa si invierea Sa, devine astfel inutila.

Aici este articolul de Oana Iftime in care se vorbeste mai pe larg de greselile lui Matsoukas.
https://sites.google.com/site/oiftim...iintific.antie

Iar aici despre Teilhard de Chardin
http://ro.scribd.com/doc/44217178/Ad...ncluzii#scribd

Fara indoiala, Teilhard de Chardin a fost cel mai celebru eretic din secolul al XX-lea, care a cunoscut nu putini. De fapt, rezultatul teologiei lui Chardin nu e o simpla erezie, ci o noua religie, din familia teismului. Dumnezeul lui de Chardin este "Dumnezeul filosofilor" si nu Dumnezeul cel Viu al lui Abraham, Isaac-Israel si Iacob. De Chardin ne arata unde se ajunge cand unii cauta sa impace cuvantul lui Dumnezeu cu cuvantul lumii, facand nu ca lumea sa urce la cota cuvantului lui Dumnezeu, ci coborandu-l pe acela la cota lumii.

Aha. Deci suntem plante.

Unii nici n-au răsărit.

Eu inteleg ca aplici niste clisee limitate(habotnice) fara sa analizezi ideile pentru ca nu le intelegi.

Omul acela rezultat din inseminarea naturala a fost proiectat in Cartea Vietii sa se mantuiasca, insa el nu s-a ridicat "natural" la demnitatea pregatita lui in Imparatie si de aceea se spune ca "a cazut" din nestiinta ca, prin constiinta dobandita, naturalul(sinele si dorinta personala) venine pacat.

23. Şi zicea către toţi: Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie;(Lc9,23)

Creatia Imparatiei lui Dumnezeu nu avea nici un sens daca nu avea cuprinsa intr-insa evolutia spre constiinta si mantuire; in acest sens devine inevitabila intruparea lui Hristos, care indumnezeieste omul prin resetarea constiiintei si urgentarea(scurtarea) evolutiei naturale in vederea mantuirii(care mereu va fi personala, individuala).

In opozitie cu ideile evolutioniste gresite ale lui Matsoukas si Teilhard, redau mai jos conceptia crestina exprimata clar si concis de teologul Adrian Lemeni:

"Teoria evoluţiei imanentizează eshatologia. Încercarea lui Teilhard de Chardin saua lui Tipler de a vedea în Punctul Omega al istoriei împlinirea ei prin venirea lui Hristos,face ca eshatologia să fie înţelesă doar ca un proces evolutiv al istoriei. Dar “…eshatologia evoluţionistă nu poate depăşi cadrul pur natural al istoriei. În aceastăconcepţie, Punctul Omega sau venirea lui Hristos apar ca nişte puncte culminante care seînscriu în contextul imanent al istoriei, fără să o depăşească însă pe un plan superior. Înrealitate, sensul istoriei nu se poate descoperi în cadrul istoriei şi nici nu se poate emiteastfel o judecată asupra ei, fiindcă ar însemna să se pretindă, în mod contradictoriu, că istoria ar ajunge la sfârşitul ei, fără să înceteze de a continua. Revelaţia divină vorbeşteînsă despre un cer şi un pământ nou care vor apărea la sfârşitul veacurilor, ca să arate căsfârşitul istoriei nu se găseşte în istorie, ci pe planul superior al noii creaţii transfigurateîn Hristos, la Parusia Sa”.

Istoria nu poarta in ea insasi, in mod imanent, posibilitatea de a-si da singura un sens. Nu are in ea posibilitatea si nici necesitatea de a se auto-depasi si de a se transfigura.
Transfigurarea ei vine din afara ei, de la Dumnezeu. Iar sfarsitul, implinirea istoriei, are loc pe un plan superior istoriei si este dincolo de posibilitatile istoriei insesi. Venirea Domnului si Parusia nu este o necesitate, nu are in ea nimic inevitabil. Sfarsitul va veni, cum spune atat de frumos C. S. Lewis, din afara lumii, ca o cortina de teatru care cade brusc peste noaptea lumii. Implinirea istoriei este pe un plan superior ei, aceasta este conceptia crestina.

:)
Nici macar plantele nu au fost facute cum zice Matsoukas, adica prin depunere seminala.
Ori ideea asta exista si pe vremea sfintilor talcuitori ai Facerii, ori Sfântul Vasile cel Mare si Sf. Grigore de Nyssa ii contracareaza avant la lettre pe Matsoukas si pe evolutionisti.
Ori, poate Matsoukas nu i-a citit niciodata pe acesti graitori de Dumnezeu, ori i-a citit dar vrea sa desfiinteze ceea ce a grait Duhul Sfant prin ei.

Iata ce zice foarte ontopic Sf. Vasile cel Mare, in "Omilii la Hexaimeron": „Pământul a scos la iveală ceea ce se afla în el nu pentru că Dumnezeu a spus: Să scoată, ci pentru că Dumnezeu, Care i-a dat porunca,
i-a dăruit pământului şi puterea de a scoate din sine. Nici când pământul a auzit: Să răsară iarbă verde şi pom roditor, pământul nu a scos iarba verde pe care o avea ascunsă în el, nici nu a scos la suprafaţă finicul sau stejarul sau chiparosul, care stăteau ascunşi undeva jos în sânul pământului. Nu ! Ci Cuvântul dumnezeiesc zideşte cele ce se fac. Să răsară pământul. Nu să răsară ceea ce fusese pus în el mai dinainte, ci să dobândească ceea ce nu are, adică puterea de a lucra, putere dăruită de Dumnezeu pământului prin poruncă.”

Iar Sfântul Grigore de Nyssa, in "Dialog despre Suflet si inviere" rezolva definitiv dilema cine a fost mai intai, oul sau gaina, reamintind ce zice Scriptura, ca la inceput Dumnezeu a facut direct plantele si din ele s-au ivit apoi semintele, nu invers, asa cum ar vrea sustinatorii evolutionismului.

Conform Scripturii, mai intai au fost plantele si ele au dat apoi seminte, nu invers, oricat de ilogic li s-ar parea unora.
In Facere 1, 12 citim „Pământul a odrăslit verdeaţă: iarbă purtătoare de sămânţă după felul şi asemănarea ei, şi pom roditor care după felu-i să dea rod cu sămânţă'n sine pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine”.

Iar Sf. Grigore de Nyssa zice: „Căci citim în Scriptură, la începutul facerii lumii, că pământul a odrăslit mai întâi felurite ierburi, apoi din fiecare plantă a crescut sămânţa; după ce aceasta a căzut în pământ, din ea a crescut iarăşi acelaşi soi de plantă cum a fost la început. Şi zice slăvitul Apostol că acelaşi lucru se petrece şi la înviere. (...) Căci la început spicul n-a răsărit din sămânţă, ci sămânţa a crescut din spic; iar după aceea spicul a răsărit din sămânţă." (Sf. Grigore de Nyssa).

Cu atat mai putin, ivirea omului dintr-o presupusa depunere seminala anterioara nu are cum sa fie in acelasi Duh cu Duhul sfintilor.

Delia, si aici merita amintita o observatie foarte buna a ta,pe un alt topic, nu mai stiu care dar ideea era urmatoarea. Era controversa urmatoare : daca murim fiindca pacatuim sau daca pacatuim fiindca murim. Prima varianta, pe care ai sustinut-o si tu, respectiv aceea ca moartea este urmarea pacatului, este cea autentic crestina, sustinuta de apostolul Pavel si de traditia crestina. A doua varianta, sustinuta de unii teologi greci precum Matsoukas sau Nisiotis, dar si de Teilhard, si prezentata culmea, ca ortodoxa, este in fapt o novatie si este calchiata pe conceptia evolutionista.
Fiindca asa cum ai explicat si tu acolo, numai daca moartea este urmarea pacatului, numai atunci Crucea si Invierea au un sens. Cum vede insa Teilhard si teologia mai noua crucea ?
Pentru acesti teologi evolutionisti, crucea nu este altceva decat "durerile facerii" inerente evolutiei fapturii in drumul sau catre asa-numitul punct omega, de care vorbeste Teilhard.
In conceptia lor, Dumnezeu a creat de la inceput o lume a mortii si a suferintei inerente evolutiei, dar faptura se maturizeaza prin ele, iar aceasta maturizare plina de suferinta este de fapt crucea care duce catre punctul omega. Inutil sa mai spunem ca in aceasta interpretare crucea este total despartita de pacat. Mantuitorul nu mai moare ca sa ne rascumpere din robia pacatului care aduce moartea, ci moare fiindca isi asuma traiectul evolutiv al fapturii care presupune suferinta. Este o conceptie atat de eretica si de plina de uraciune incat ti se face parul maciuca.
Si asa cum am precizat deja, aceasta conceptie este prezentata de acesti teologi greci, Matsoukas, Zizioulas, Nisiotis, ca fiind adevarata conceptie crestina in opozitie, vezi doamne, cu catolicismul scolastic. Nimic mai fals. Conceptia parintilor bisericii este total straina de aceasta teologie evolutionista, pe care parintele Serafim Rose o califica cu dreptate ca anti-hristica si precursoare a anti-hristului.

Mersi de sinteza, Bogdan. Nu pot comenta punctual ideile celor mentionati de tine fiindca nu stiu in amanunt ce sustin acesti „noi teologi”. Nu am citit decat articole si fragmente de-ale unora sau despre unii din ei. Si chiar de-as fi la curent...sunt multe ramificatii.

Am intalnit in schimb, destui laici cu conceptii asemanatoare, dar macar pe ei nu-i ia nimeni in serios ca si formatori de opinie. Acestia au macar circumstante atenuante ca n-au studiat sistematic teologie de pot accepta pe nemestecate astfel de opinii care se bat cap in cap cu dogma Bisericii.

Si in loc sa vada care e sursa incongruentelor, mai bine arunca la cos tot ce tine de invatatura revelata, pe motiv ca e invechita, prafuita si not-updated.

Nu stiu exact cum o fi ajuns Matsoukas la concluziile pe care le zici, dar ele duc intr-adevar la niste consecinte pe cat de bizare, pe atat de eretice.

In conceptia unora, lumea intreaga e stricacioasa si muritoare, nu din cauza pacatului ancestral, ci fiindca Dumnezeu ar fi creat moartea, ceea ce e o super aberatie.

Unii sustin ca si daca omul n-ar fi pacatuit, tot ar fi urmat la un moment dat sa moara. Din ce cauza insa apare moartea in afara pacatului ? Mysterium... Teorii care intr-adevar neaga omul edenic, vietuirea in har si favorizeaza idei ca evolutionismul, migratia sufletelor si alte new-age-isme care fac inutila Intruparea, Crucea si Invierea. Si in fond Il fac inutil pe Insusi Intrupatul, Rastignitul si Inviatul.

Fiindca daca sustinatorii acestor conceptii admit ca Hristos e unul din Treime, intrebarea ar fi la ce foloseste lumii faptul ca si-a luat firea umana? Ca doar nu S-a intrupat pt. El Insusi, asa de plictiseala.

La ce foloseste lumii kenoza lui Dumnezeu si plonjonul Lui in lumea materiala?
Cum poate evolutia si ajungerea la acel punct omega sa iasa de pe orizontala istoriei si sa urce pe verticala transcendentei?

S-a shimbat ontologic cu ceva firea/specia umana si detinatorii ei ca urmare a Intruparii?
Ca daca nu, inseamna ca Intruparea a fost un moft metafizic al lui Dumnezeu fara consecinte radical ontologice asupra omului si lumii.
Iar Rastignirea, un circ fara bani, inutil, inept si sinistru. Invierea...o isprava care-L priveste strict pe El, fara reverberatii asupra umanitatii cazute, adevaratul mort care are nevoie de ea.

Invierea, daca nu o neaga, o considera inutila lumii si utila doar Lui Insusi, ca sa iasa din rolul de mort, si sa se intoarca de unde a venit, asa, ca un ultim act demonstrativ demn de un Deus ex machina din teatrul antic, patetic, aparut abracadabrant in scena dupa ce piesa s-a terminat si spectatorii au plecat.

Evident, inutila si Ecclesia, ca organism divino-uman al lui Hristos din coasta caruia izvorasc tainele datatoare de viata harica.

Este cumva acest soma-pnevmatikon, acest trup multi-ipostatic, tainic si transcendent al lui Hristos care e Ecclesia si care e in curs de alcatuire aici si acum, este cumva acesta punctul omega de care vorbesc evolutionistii teisti?

Sau e omul individual, de sine statator, evoluat si rafinat intelectual, mai bine zis updatat, care n-are nevoie de nimic din tainele Bisericii, fiindca e capabil sa ia singur legatura cu Dumnezeu si sa-si procure pe cont propriu vietuirea dincolo de mormant? Asta daca nu cumva consumerismul nu i-a anihilat de tot nelinistile metafizice legate de viata de dincolo.

La anti-religia asta se ajunge daca se neaga ideea de moarte ca urmare a pacatului ancestral si mai ales daca se neaga ideea de Inviere ca tamaduire ontologica a firii umane suferinde de boala numita thanatos si apoi inaltarea ei deasupra istoriei.

Daca la asta se ajunge, apoi, da, e o suma anti-hristica de erezii, de ti se face parul maciuca.
Scuze, daca am deviat.

Transformarea pe care a creat-o Dumnezeu este moarte; un bob de grau moare ca sa rasara spicul.
Lumea intreaga este stricacioasa si muritoare tocmai pentru a se schimba in ceva mai bun, nimic material nu e vesnic.

Tot ar fi urmat la un moment dat sa moara numai daca este in trup fiindca trupul este material si trebuie sa se schimbe, sa se innoiasca, sa se "mantuiasca". Moartea nu apare decat in ce priveste trupul si deci moarte nu este in afara de pacat, adica in afara de trup, caci trupul este stricacios si muritor.
In afara de trup omul nu poate infaptui absolut nimic, asadar nu poate nici pacatui.
Adam a pacatuit in trup si a cazut din desavarsirea harazita lui, pe care, la incercarea Evei, trupul sau, n-a confirmat-o; deci Adam n-a rezistat tentatiei trupului sau, ca orice om.




P.S. Am selectat doar un fragment din postul tau ca sa raspund rapid.

Consider ca firea/specia umana nu s-a schimbat ontologic ca urmare a Intruparii. Intruparea (si chiar Patimile si Moartea Domnului nostru) nu au schimbat cu nimic firea umana. M-am nascut in pacat si tot asa m-as fi nascut si in urma cu 2016 ani. Diferenta este ca acum am Biserica si Sacramentele prin care ma pot uni cu Mantuitorul si ma pot mantui.
Parerea mea.

Evident. Foarte la obiect exprimat. Razboi, boala, distrugere, concupiscenta sau cruzime sunt in lume in continuare, ba chiar mai mult. Intruparea a avut doua scopuri majore: un exemplu moral de tarie, pana la sacrificiul mortii prin tortura, si intemeierea Ecclesiei de catre Spiritul Sfant la Pentecost. Transformarea naturii umane nu a fost si nu este ontologica. Probabil acesta e un entuziasm conceptual prematur si cu scop propagandistic, care o fi tinut in primele secole de dupa Niceea I, insa nu are nici un suport in realitatea obiectiva, acest splendid pat procustian unde sfarsesc toate utopiile.

De obicei, ortodocsii care sustin evolutionismul teist s-ai inspirat de la Kalomiros.

"Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie."


Dar... ce este pamantul?

http://www.gambleore.com/wp-content/...gs-590x590.jpg
Neamurile ...

Bun!
Si tarana?

http://www.anti-aging-society.nl/wp-...an-machine.jpg
Individul...

Bun!

Si ce este suflarea de viata?

Nishmat Chayim

https://s-media-cache-ak0.pinimg.com...843b2536c8.jpg

Pomul vietii.


Ok!?

Si atunci cine e pomul binelui si raului?

TU!
https://encrypted-tbn0.gstatic.com/i...ardAa7U239FrZW


Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?
Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?

off, Demetrius..
Tu faci vreo distinctie intre moartea sufleteasca si moartea trupeasca? Intre cum a aparut una si cum a aparut cealalta? Intre starea edenica si starea post-edenica? Intre trupul adamic de dinainte de cadere si trupul lui dupa cadere?

Mor cand aud pe unii insinuand sau zicand de-a dreptul ca Dumnezeu a creat moartea si ca omul ar fi murit oricum in Rai, la un moment dat. : (((
Cum sa se intample moartea in Rai in afara pacatului? Moartea n-are cum sa existe in prezenta Vietii. Asa cum Intunericul n-are cum sa se nasca in prezenta Luminii. Moartea nu e ceva. E o lipsa. A Vietii. Asa cum intunericul nu e ceva, ci lipsa Luminii.

La inceput, omul nu era nici muritor, nici nemuritor. Ci capabil si de una si de alta. La alegere.

Ai ajuns cu lectura Evangheliei la evenimentul Inaltarii la cer a lui Hristos? Vezi ca S-a inaltat la cer cu tot cu trupul, desigur, trupul indumnezeit capabil sa treaca prin ziduri. Si tot cu trup se va intoarce.
Omul intreg e si suflet si trup, nu numai suflet fara trup, nici numai trup fara suflet, iar la Parusie, Dumnezeu va invia trupurile si le va uni din nou cu sufletelele si astfel ne vom petrece vesnicia, trup si suflet.
Desigur, toate vor fi schimbate, dar firea umana ramane fire umana in veac, cu trup si suflet. Nu se transforma in fire angelica necorporala.

Teoria evolutionista este construita pe o viziune a progresului. Progresul este legea acestei lumi. Trebuie insa sa vedem daca aceasta viziune corespunde antropologiei crestine. Impresia mea este ca nu. Daca firea umana progreseaza, atunci ea isi modifica permanent logosul. Dar Hristos a luat firea tuturor - trup cu suflet rational, cuvantator , cu minte (nous), intelect etc. Daca firea isi tot schimba logosul ei, atunci nu mai exista o fire umana comuna tuturor, una si aceeasi pentru toate timpurile, pe care sa o fi asumat Mantuitorul prin inomenirea Sa. Aici trebuie sa fac apel la o explicatie, gresita dupa parerea mea, a mitropolitului Ioannis Zizioulas, care sustine evolutionismul teist. El spune ca teologia scolastica sustinea ca trasatura cea mai pregnanta a chipului lui Dumnezeu in om era ratiunea omului. O parere pe care eu personal o consider adevarata si cred ca era si parerea parintilor mai vechi de dinainte de schisma. Acum, ce spune mai departe Zizioulas ?
El spune ca aceasta idee scolastica a primit o palma serioasa de la teoria evolutiei, fiindca evolutionismul contrazice orice viziune esentialista. Intr-adevar, in evolutionism, nu mai exista naturi sau firi neschimbate. Toate se schimba, toate se modifica. Dar Zizioulas merge mai departe si afirma ca trasatura cea mai pregnanta a chipului divin in om ar fi libertatea, idee care, crede el, este in acord atat cu ortodoxia cat si cu teoria evolutiei.
Nu stiu ce sens da aici Zizioulas conceptului de libertate, un concept destul de ambiguu, dar daca se refera iarasi la "libertate fata de necesitatea firii" sau libertate fata de propria fire, mi se pare o gresala. Cred ca parintii bisericii nu aveau o asemenea viziune pe care o afirma Zizioulas.

Cred ca trebuie sa lasi timpul sa lase amprenta...

Hristos a inviat, oameni buni! Firea umana e subiectul Invierii, ca ea cu toti detinatorii ei erau cei morti ce trebuiau inviati!

Cateva idei. Desi le-am mai tot zis, e important sa se lege. Eu “inteleg” asa:

1. Atunci cand a creat firea umana, Dumnezeu l-a avut in intentie pe Hristos.

Sf. Siluan Athonitul zice mai bine ca mine: “In Hristos, Fiul Intrupat al Tatalui, vedem ideea mai inainte de veci a lui Dumnezeu despre om”.

Adica, ceea ce in istorie a venit mai la urma, in realitatea metaistorica a fost la inceput si va fi dupa Parusie. Impropriu spus, “a fost” la timpul trecut si “va fi” la viitor, fiindca realitatea aceea e in afara timpului. Pt. a exprima cumva
asta, se obisnuieste expresia “deja si nu inca”.

2. Asadar, cand Dumnezeu a creat firea umana, a plasmuit un trup, unul singur, cel al lui Adam, alcatuit initial din doua ipostasuri, masculinul si femininul, trup pe care l-a invaluit in suflarea Lui, facandu-l astfel din lut si cer.

Mai pe urma, i-a metamorfozat in femeie una din coaste, diferentiind cele doua ipostasuri.

De ar fi ramas in Eden, acestia, hranindu-se din har, ar fi urmat sa rodeasca, inmugurind alte ipostasuri, care la randul lor ar fi rodit, si tot asa.

Asadar, trupul firii umane, unul in fiinta si multi-ipostatic in persoane, a fost menit sa vietuiasca dupa modelul Sf. Treimi. Unul, dar totusi multi.
(Barsaumas nu te grabi sa neintelegi si sa vezi doar o metafora).

3. Doar ca s-a intamplat ruptura, iesirea din ambianta harului, pierderea transparentei diafane a trupurilor straluminate de har, opacizarea si adaugarea vesmintelor de piele ale corporalitatii biologice adaugate pt. a putea astfel supravietui in noile conditii ale vietii biologice dupa ce pierdusera viata harica.

4. Chiar de ar fi ramas in Eden, acestui trup al firii umane, alcatuit din mai multe ipostasuri, unite intre ele de har ca celulele unui organism, totusi ii lipsea ceva.
Parerea mea e ca firea umana nu poate functiona autonom. Omul fost gandit sa fie in doua firi: firea celor pamantesti si firea celor de sus.

5. Pana cand Unul din Treime, nu s-a facut pe Sine ipostas al acestei specii umane, ramanand evident in continuare acelasi ipostas al Doilea, al firii divine, acestei firi umane ii lipsea ceva esential: “motorul” care s-o inalte de la vietuirea pamanteasca la vietuirea cereasca, izvorul din care sa-si ia putere, modelul dupa care sa stie cum sa fie.

Sf. Nicolae Cabasila e chiar mai indraznet in afirmatii, el zice ca firii umane ii lipsea capul.: “Este limpede ca atata vreme cat firea/natura omeneasca n-a primit ipostasa Cuvantului, firea omeneasca era fara o ipostasa adevarata, corpul firii umane era intr-un fel fara cap."

Daca prin asta, firea umana n-a suferit o schimbare ontologica radicala, no comment.

6. Prin Intrupare, Rastignire, Inviere, Inaltare, Pogorare a Sf. Duh, se recreeaza organismul/trupul multi-ipostatic al firii umane. Spre deosebire de cum a fost la Facerea lumii, de data asta, la Refacerea lumii, intaiul ipostas al ei e Cel cu doua firi, urmand ca restul care-si doresc sa faca parte din acest trup mistic, sa se nasca din coasta Lui, sa fie incorporati in har, altoiti, adaugati de-a lungul istoriei pana la sfarsitul ei.

Acest trup unic, unul in fiinta si multiipostatic, are un nume. Se cheama Ecclesia, adica adunarea la un loc a tuturor „celulelor” sau madularelor compatibile cu trupul, care sunt adica de acord sa vietuiasca, sa fiinteze dupa cum stie Capul lui divno-uman cel mai bine, pregatindu-se de aici si acum pt. Imparatia Lui. Fiindca, Imparatia Lui nu e din lumea aceasta, in care evident nu putem nega razboiul, raul, violenta si moartea. E, in schimb mai aproape de noi decat ne imaginam.

7. Dupa cum la Facerea lumii, Duhul Sfant se purta pe deasupra apelor, dandu-le puterea de a naste fiinte vii, tot asa, la Refacerea lumii si a omului prin Botez, Duhul Sfant, se poarta peste apele botezului, incorporandu-l astfel prin har pe cel botezat in acel trup unul in fiinta si multi-ipostatic al noii firi umane, schimbate radical si ontologic prin faptul ca Unul din Treime S-a facut cel mai important ipostas al ei.

Evenimentul Intruparii are o importanta ontologica cosmica. Si prin aceea ca Hristos a inaugurat un alt mod de vietuire, pierduta in Eden dar mult imbogatita: vietuirea in har, izvorat din tainele Ecclesiei, si revarsat intr-o oarecare masura si celor din afara ei, spre imbiere si chemare.

Da, Ziziulas este eretic. De ce? Contrazice pe marea majoritate a Sfinţilor Părinţi. Şi primul care i-a dovedit asta, a fost părintele Ioannis Romanides, pe care Ziziulas vroia să-l scoată eretic, dar nu a reuşit, fiindcă au fost prea tare descoperite înşelările lui de către părintele Romanides.

Teologie Patristică, condensată, dar explicată simplu:

Creştinul nu are nevoie de progres. Progresul este anti-mântuire.
Progresul înseamnă să fi mereu nemulţumit, mereu nesatisfăcut de starea ta actuală. Mereu răzvrătit. Mereu dorind mai mult.
Oricât de bine ai duceo şi oricât de bine ţi-ar fi.
Vrei mereu mai mult, mereu mai mult şi mai mult.
Deci progresul este antihristic.
Lucifer, care era serafim, cea mai înaltă din cele 9 trepte ierarhice îngereşti cunoscute, nu a fost mulţumit, a vrut să fie precum Dumnezeu, fără Dumnezeu, în locul lui Dumnezeu.

Progresul omului, înţeles materialist, este distrugerea omului.
Progresul este armă luciferică, gândire primită de om, de la demoni, pentru a le ucide sufletul.
Într-acolo se îndreaptă omenirea astăzi. Autodistrugerea; care vin din lipsa de Dumnezeu.

Când Dumnezeu este prezent, când omul permite lui Dumnezeu să-i umple viaţa şi conştiinţa, progresul se opreşte.
Îndumnezeirea, sau trăirea în Dumnezeu, este maximul la care omul poate ajunge.
Adam în Rai, nu era îndumnezeit.
Avea "integrat" în el, animalele, de aceea le-a dat nume, trupul material, din care a ieşit Eva, la care tot el i-a dat numele ei, urmând să integreze în el, lumea nevăzută, unde, în care lume, fiind şi demonii, care şi-au cerut dreptul de a-l ispiti, Adam a căzut.
Adam a căzut cu un pas înainte de a ajunge la îndumnezeire.

Omul, îndumnezeit, nu mai are ce să facă cu progresul. Are tot ce are nevoie. Nu are nevoie de mai mult. Este în Dumnezeu, Dumnezeu în el, trăieşte prin Dumnezeu, Îl contemplă, Îl înţelege, se bucură, se odihneşte, se dăruieşte permanent lui Dumnezeu şi Dumnezeu permanent se dăruieşte omului. E mult de explicat. dar să vorbim despre îndumnezeire este la fel de greu, ca şi cum am vorbi despre smerenie.

Hristos a luat trupul omenesc, Dumnezeu fiind în acelaşi timp, tocmai pentru a arăta cum trebuie să fie şi să ajungă omul. Precum Hristos. Ba încă ne spune că lucruri mai mari decât cele ce le-a săvârşit El, Hristos, vom putea săvârşi noi, cei ce Îi urmăm Lui.

Hristos a ajuns, în trupul omenesc la potenţialul necesar la care are nevoie să ajungă omul, trăind în el însuşi Împărăţia Cerurilor. Hristos ne-aarătat ce este îndumnezeirea, cum să fim dumnezei după har, în şi prin Dumnezeu.

Nu există evoluţie şi progres. Pentru că nu avem nevoie de ele. Confortul tot mai mare şi mai deplin de care ne încojurăm, este defapt setea după libertatea care o are sufletul şi nematerialul faţă de trup şi material, atunci când trăieşte în Dumnezeu. O sete ontolgică după Dumnezeu.

Multe de spus, în principiu, acestea sunt de ajuns.

Adevarat a înviat, soră Delia.
Totuși, cuvintele sunt niște cărămizi atît de fluide...
Realitatea, afirmată de Mihnea, mine și Ezio este ceva ce își este sieși demonstrație. Oare de ce am impresia ca intruziunea visării în credință folosește cuvintele în puterea lor cantitativă pentro o auto- și alohipnoză de proporții?
Și da, ce scrii e o splendidă înșiruire de metafore și onirisme bisericești. Repet, splendidă. Nu te supăra, eu așa simt și, mai important, gîndesc. Poți scoate istoria Bisericii și scepticismul produs astfel din mintea-mi? Nu. Bun, așa mă simt eu genuin. Și suntem mulți care devenim imuni la vorbe frumoase, în privința soteriologiei și mai ales a eclesiologiei.

Aici Igorete are mare dreptate, mai puțin în obsesia, tipc filetist-tradiționalistă, de a declara eretic pe oricine neîncadrat în schemele de gîndire nășite la Pireu sau Gortina de bărboșii ipocriți ai lui pește, pardon, ierarhi de scară de bloc. :))

bogdan81: pe mine unul m-ai convins până acum doar de faptul că nu l-ai citit pe Zizioulas, poate cel mult fragmente decupate strategic şi nici pe Matsoukas, autor etichetat drept eretic (chiar, cu de la cine autoritate?). Adică vrei să spui că profesorul care a coordonat doctorate prestigioase la Universitatea din Tesalonic (aproximativ un sfert din ierarhii actuali ai Bisericii Greciei, ca să nu mai spun de numeroşii preoţi, călugări, călugăriţe şi laici credincioşi) este un rătăcit?

Nikos Matsoukas propune ca o explicaţie raţională plauzibilă devenirea teonomă a Creaţiei (urmându-i pe sfinţii Grigorie de Nyssa şi Maxim Mărturisitorul), iar Zizioulas pleacă de la premisa că Biserica nu e în conflict ideologic cu nicio teorie ştiinţifică, atâta timp cât nu există şi nu va exista niciodată o doctrină cosmogonică eclezială detaliată şi bătută în cuie. Mitropolitul de Pergam este în mod sigur împotriva creaţionismului magic, fără a fi un susţinător frenetic al evoluţionismului chiar şi în versiunea corcită cu teologia. Ia în calcul orice posibilitate dar nu are o teză dezvoltată în această chestiune.

Dar Geneza nu e doctrină cosmogonică?! Atunci ce păcatele mele este?! Răspunde simplu, te rog, fără sofisticăreli GDS-like. Și întruparea lui Isus nu a adus nimic nou, doar că a întemeiat Biserica și a trimis Paracletul ca să o îmbrace "cu putere de Sus". În rest, e greu de văzut că totul e ca și înainte și apoi în veci de veci?

Delia, este foarte frumos ce scrii si probabil ca e conform cu o anumita viziune crestina. Repet, e crestina, nu contest, viziunea exprimata de tine.
Eu nu am decat 2 obiectii la ce ai scris tu.
Prima obiectie este legata de mitul androginului al lui Platon. Eu nu sunt de acord ca omul a fost la inceput intr-un singur trup si masculin si feminin. Eu cred ca Dumnezeu a gandit de la inceput diferenta barbat-femeie ca o dimensiune de neinlocuit a eu-lui, sau a firii umane.
A doua obiectie a mea e legata de aceasta viziune platonico-aristotelica, preluata de unii crestini de la Sfantul Augustin, cum ca Dumnezeu ar fi in afara timpului. E adevarat ca Dumnezeu nu e supus timpului, cum suntem noi, dar mi-a placut ce spune undeva Ratzinger.
Omul desi e catolic, e un mare teolog. El spune, la fel ca Emil Bruner, ca Dumnezeu nu este atat in afara timpului, cat "putere asupra timpului". Cu alte cuvinte, Dumnezeu "imbratiseaza" timpul, devenind cumva contemporan cu fiecare moment al acestui timp, ramanand in acelasi timp superior si suveran fata de timp.
Aceasta viziune mi se pare mai in acord cu Dumnezeul Bibliei decat cea a unui Dumnezeu intr-o "vesnicie statica, incremenita", care seamana mai mult cu dumnezeul filosofilor.
Dar este si viziunea ta o viziune crestina fiindca a fost sustinuta de unii parinti si de unii mari teologi.

Lasă vrăjeala cu "sofisticărelile" că nimeni de pe forum nu te întrece în contorsionisme lingvistice...

Păcatele tale este...

Răspuns cât se poate de simplu....

Elitist tembel și înfumurat...

Teilhard de Chardin sustine ideea ca omul, prin progres necontenit, si cu ajutorul tehnologiei, va ajunge la un fel de confluenta sau convergenta a tuturor constiintelor, ceea ce el numea noosfera. Apropos de tehnologie, noi astazi avem internetul, ca mijloc de "convergenta" a constiintelor. Teilhard sustine ca prin aceasta convergenta se va ajunge la un fel de "supra-constiinta", ca un fel de auto-indumnezeire a omului, prin care el va fi capabil nu numai de realizari extraordinare, dar va duce si la un fel de mantuire de tip gnostic.
Teilhard considera de exemplu ca omul este dator sa caute sa-si prelungeasca viata daca se poate chiar la infinit, eventual sa buruiasca boli grave precum cancerul prin mijloace ale ingineriei genetice etc. Toate astea fac din Teilhard un fel de precursor al trans-umanismului.
Dar insasi teoria evolutiei presupune ca omul se va auto-depasi, realizand un fel de individ supra-uman, sau trans-uman.
Sigur, teologii greci enumerati nu au mers pana acolo incat sa sustina aberatiile lui Teilhard, dar doctrina sustinuta de ei, a evolutionismului teist, acolo duce. Intr-un fel Teiilhard a fost mai consecvent decat ei. Unii dintre ei insa, cum ar fi Nisiotis, ii dedica insa lui Teilhard un intreg eseu, unde isi exprima admiratia fata de doctrina sa.

Băiat frumos, cuminte şi inteligent.....:24:

Teoriile lui Teilhard despre progresul constiintei umane spre punctul omega, care este Hristos, au fost insa brutal infirmate de evenimentele tragice ale ultimului secol.
Colegul Barsaumas are perfecta dreptate in aceasta privinta. Secolul 20, cu cele 2 razboaie mondiale si cele 2 mari totalitarisme - nazismul si comunismul, cu lagarele, camerele de gazare si gulagurile sale, a fost cel mai inuman secol din istorie. Nu numai ca nu a avut loc nici un progres in constiinta omului, dar parca intreaga bestialitate din om a iesit la iveala.

Ti s-a urcat cultura si abstinenta fortata la cap? Nu inteleg, daca cineva nu e de acord cu stilul tau sau cu accesele tale periodice de acreala ingamfata trebuie improscat cu ironii ieftine? In fond cine te crezi?!
Ai mai avut astfel de momente, nu foarte demult, impotriva lui Ioan Cezar si Mihnea Dragomir, care sunt totusi niste uriasi, fiecare in felul sau si in cercurile sale. Cine te crezi?! Cand te sunam cand aveai crize de inima, eram bun. Poate era mai bine sa te las sa dospesti in mizantropia si misoginismul care te definesc.
Eu sunt un cocalar teologic si nu numai. Bun. Si? Tu esti doar, scuze tuturor, o scriu cu orice risc, un infatuat ordinar. Du-te unde vrei odata!
Auzi...sunt batrani si chiar tineri care mor de inima fara medicamente, si s dedica un topic intreg suferintei elitistului astuia de doi bani... Mare paguba de unul ca tine!

Îţi sunt îndatorat pentru susţinerea ta şi eşti bun şi acuma. Sincer.
Sunt de acord, nu-i mare pagubă pentru unul ca mine! Şi nici dacă n-aş fi existat nu era.

Intrebarea este: putea oare sa iasa din mainile lui Dumnezeu o lume bazata pe egoism, pe lupta pentru existenta si pe "survival of the fittest" ?
Eu inteleg ca Dumnezeu pentru asta a murit pe cruce, ca sa ne izbaveasca de acest mod de viata, pe care l-am creat noi prin pacatele noastre, dar nu El.
Nu zice Scriptura dupa zilele creatiei ca Dumnezeu a privit la lumea sa si ea era buna foarte?
Si frumoasa ? Cum poate fi frumoasa si buna o lume ca aceea a evolutionismului neo-darwinian bazata pe egoism, pe selectia naturala si pe supravietuirea celui mai puternic ?

Bogdan, ai mare dreptate. Eu cred așa: seditiunea lui Lucifer si caderea Omului sunt cauza agoniei Universului fizic, iar Jertfa lui Cristos este Vindecarea, care intr-un final va anula aceste Răni.

Atat timp cat mori... unde e adevarul?

Caci Viata e adevarul: "Pe palida-ti frunte nu-i scris Dumnezeu."

Ezio, ai dreptate, dar...la Sfarsitul Timpului, Cristos ne va invia pe toti. Odata cu intregul Univers.

Daca cineva ti-ar pune aceeasi intrebare? :)

Cu deosebirea ca MihailC chiar are ceva ce s-ar putea numi cultura.

Mataluta ai citit doar literatura NP ieftina in baza careia te-ai declarat nu doar eclesiosceptic absolut dar nu de putine ori evangheliosceptic.

Prietene nu stiu daca toti vor invia, dar cei ce au iubit aratarea Lui sigur ...

"De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui."

Mda. Te agregi cu "importantu'", ca de...subiectivism de doi bani.
Pai cu abstinenta...nu e cazul... Iar cultura...cum am zis, sunt cocalar. :))
Hai sa respectam topicul lui Bogdan, ok? Ma poti porcai cat vrei pe privat, nitica smerenie nu ne-ar strica la nici unul, nici mie, nici tie, nici altcuiva.
Ok?
Iar judeci fara sa stii. Cumva, esti duh si vezi ce citesc eu? Habar nu ai de nimic. Catalin e un tip amuzant, Emilian o fi el ciudat, dar in tine zace o trufie care depaseste orice scepticism religios. Ghici cine foloseste la nivel cosmic trufia ca nada pentru a ii duce pe oameni acolo Jos. Bine a zis cineva ca esti campionul judecarii aproapelui.