|
Rabdarea
Intentionez sa postez cateva cugetari despre rabdare,
in principal pentru a-mi clarifica mie insumi diferite aspecte privind aceasta virtute. Pentru a ma convinge pe mine insumi ca este absolut necesar de practicat, ca este absolut necesar sa-mi strunesc propriile nerabdari. Daca cineva se poate folosi de aceste informatii in mod constructiv, cu atat mai bine. Aceste cugetari nu trebuie privite ca adevaruri ultime sau axiome. Ele sunt altoiuri cu perspective budiste asupra acestei virtuti. Fiecare trebuie sa judece pentru el insusi, critic, ceea ce este bine, ceea ce trebuie respins sau acceptat. ----- Rabdarea este a treia paramita budista (perfectiune). Rabdarea poate fi analizata, studiata si angajata din perspectiva extensiei asumarii greutatilor 1.asumarea dificultatilor individuale 2.asumarea dificultatilor celorlalti si pe trei nivele de profunzime: 1.stabilizare prin raportare la conventii 2.stabilizare prin mixare cu factorul mental “adevar” – rabdarea este transfigurata intr-o “cale adevarata” (a true path) 3.stabilizare prin mixare cu intentia superioara – dragoste pentru toata faptura – rabdarea este transfigurata in paramita (perfectiune) ------ De ce nu suntem capabili de o iubire neconditionata, perfect curata, fara fluctuatii, statornica? Caci iubirea este “poruncita”, nu-i asa? A porunci iubirea este ca si cum ai cere cuiva performanta si profunzimea spirituala maxima. Nu suntem capabili sa indeplinim “porunca”, pentru simplul motiv ca nu am cultivat cele care rodesc iubirea. Pentru ca nu am cultivat cauzele iubirii adevarate, cele care ii dau nastere. Iubirea este rodul nepretuit al virtutilor, este culminatia efectului lor sinergic. Fiecare virtute contribuie in felul ei la gustul final al iubirii din inima noastra. -------- Dragostea desavarsita este odihnitoare. Virtutea rabdarii lucreaza aceasta odihna, aceasta linistire, plutire launtrica. Caci ce este iubirea noastra fara rabdare? Iubirea nerabdatoare este o iubire schimonosita – de cele mai multe ori nici nu mai poate fi recunoscuta ca iubire. Rabdarea aduce toate puterile sufletului in matca lor, inima, pentru a le transfigura in dragoste. Rabdarea este cararea launtrica spre linistirea suprafireasca, adanc intelegatoare. Fara ea risipim in miscari necontrolate (irationale) nectarurile launtrice care ar trebui de fapt sa hraneasca dragostea. |
Citat:
|
Citat:
Postez pe un forum ortodox, nu informatii rupte de context, ci perspective cu privire la aceleasi aspecte spirituale. Poate unii afla ca sunt si alte feluri de a gandi pe aceasta planeta, pe unii nu-i intereseaza, altii prefera sa se ancoreze solid in simbolurile propriei religii...fiecare alege pentru el insusi ceea ce crede ca este bine. Informatia iti da posibilitatea sa alegi. Lipsa cunoasterii iti limiteaza optiunile. Nu doresc sa convertesc pe nimeni la budism. Departe de mine aceasta intentie. Sunt simple postari care trebuie tratate ca atare. Daca doresti le citesti, daca nu le ignori. Foarte simplu. |
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
|
Citat:
No comment. Este felul tau de a gandi si simti. Sper sa-ti foloseasca, in sensul bun al cuvantului. Numai Bin-e, Bin. |
Citat:
Sfântul Teofilact al Bulgariei : „De obicei, ereticii sunt șireți și vicleni, de aceea zice „feriți-vă”. Ei spun cuvinte frumoase și arată de parcă ar avea viață cinstită, dar înlăuntrul lor este capcană . Haina de oi este blândețea, de care se folosesc unii fățarnici pentru a se linguși și a amăgi”. Oare nu se scuză ecumeniștii că își propovăduiesc eresul și fac cele ale ereziei în numele dragostei și a păcii? La fel și Sfântul Apostol Pavel ne spune să fugim de cei care strică credința: „De omul eretic, după întâia și a doua mustrare, depărtează-te, știind că unul ca acesta s-a abătut și a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit” (Tit 3:10-11) |
Citat:
Cine sunt ereticii? Toti crestinii care au subscris la o intelegere conceptuala a divinitatii care nu este, sau nu pare a fi perfect aliniata cu un set de dogme. “De obicei, ereticii sunt sireti si vicleni” Sunt multe invataturi gresite, cele mai rele dintre acestea graind impotriva omului. Cele care stigmatizeaza omul. Cuvinte ca eretic, necredincios, pagan … mustesc de sange in istoria umanitatii. Pentru ca acestea nasc ura fata de semen. In trecut se platea cu viata, acum sub aceste cuvinte mocneste dispret si judecarea aproapelui. Una este evitarea omului, a invataturii acestuia, si alta stigmatizarea. Nu este om care sa nu poarte in inima lui atat un fariseu cat si un saducheu. Acestia sunt, de fapt, adevaratii nostri dusmani, mai dificil de biruit decat fariseii si saducheii exteriori, pe care poti foarte simplu sa-i ocolesti, si sa-ti pastrezi intacta propria perspectiva si intelegere. |
Citat:
Unde exista ADEVAR exista granite,caci ADEVARUL nu e ...de mai multe feluri ,e intr-un singur fel ...ADEVARUL nu zice negrului alb doar ca sa nu "jicneasca" pe cineva care crede asa.Facand cineva asa ...devine ucigas,magulind mandria si increderea ratacitului ca merge pe directia buna...Blandetea pe care pretinzi ca o ai apartine...nu lui Dumnezeu. |
Citat:
Este atunci când un gutui ajunge să dea ca rod cireșe. Sau prune. Așadar tu propui cugetări prin care un creștin ar ajunge să dea roade budiste... Mie mi s-a întâmplat și alt lucru: avînd un cireș expus la polenizarea din câmp (cireșul a fost plantat în fundul curții, în bătaia vântului câmpului) m-am trezit după doi ani de la plantare că rodește vișine... Am fost tare dezamăgit. Iar anul acesta, în al treilea an de la plantare, cireșul meu devenit vișin s-a ...uscat pe jumătate. O parte e verde, alta a murit cu mugurii pe ea, nedesfăcuți... Oare ce va urma la anul? * Perspectivele sunt lentile mai cuprinzătoare decât gândurile. Ele orientează gândul spre deznodăminte diferite, uneori opuse. A privi lucrurile dintr-o perspectivă au alta e deja un fapt spiritual. Nu sunt priviri diferite asupra acelorași realități spirituale, cum susții într-o postare, ci sunt deja realități spirituale diferite. Când Saul își pierde vederea, orbind vreme de 3 zile, el se împărtășește de moarte. Experiază pogorârea la iad. Moare într-o perspectivă, pentru a renaște spiritual în alta. La modul cel mai concret, Saul cel mort moare, pentru a învia și trăi Pavel. Când Apostolul spune "Nu eu trăiesc, ci Hristos trăiește în mine", nu face literatură. Nu își închipuie, nu fabulează, nu pozează, nu joacă teatru, nu se ține de retorică seacă. Pavel mărturisește. Trebuie să mori într-o perspectivă pentru a înțelege ce spune de fapt Pavel. Saul murise. Omul care respira, vorbea, mânca, nu mai era Saul. Ci un alt om care nu mai putea face nimic decât în și prin Hristos. El nu mai putea nici să respire fizic decât în și prin Domnul. Te-ai gândit vreodată la acest fapt ca fiind cu totul concret, dincolo de orice metaforă? Ai experiat vreodată așa ceva? Imaginează-ți, măcar, că sunt oameni care nu pot trăi fizic prin puterile lor ci exclusiv prin miracol, asemănător celor care sunt ținuți vii, biologic vorbind, pe aparate în secția de Terapie Intensivă. Viața în ei nu se mai autogenerează, nu se mai autoreglează în sistemul organismului marile funcții vitale, ci sunt menținuți prin intervenție externă. Sunt oameni care trăiesc doar prin rugăciune. Ei au murit, deja, ca oameni obișnuiți. La modul cel mai propriu cu putință. Dacă budismul poate oferi această perspectivă, atunci Buddha este același cu Hristos. Dar știu că Buddha nu a înviat pe nimeni, în ciuda practicii mortificării. Nu respiră, mănâncă, doarme, umblă, vorbește careva prin Buddha. Mulți, însă, o fac prin Hristos, lăudat fie Numele cel Sfânt al Lui în vecii vecilor! |
Citat:
Acesta este poate singurul aspect, cu care nu rezonez in crestinism - si care este specific multor practici religioase. Cand sufletul spune despre sine ca este drept, iar celalalt pagan in el intra o putere - cu care eu personal, nu doresc sa ma hranesc. Acest tip de comparatie este un reflex psihologic adanc inradacinat, care poate fi identificat in majoritatea aspectelor vietii de zi cu zi. Formularea lui din perspectiva religioasa nu este decat un simplu caz particular. Insa, fiecare are dreptul sa actioneze asa cum considera el ca este bine. Sa nu uitam ca Iisus a fost rastignit pentru erezie, ca unul ce a corupt dogma bisericii. Iar dupa ce dogma L-a asimilat, altii au fost taiati si arsi pe rug la randul lor in numele dogmei. Pentru ca unii considera dogma mai pretioasa decat viata aproapelui. Cand miezul invataturii, dogma dogmelor este pretuirea omului, indiferent de ce crede si cat de pacatos este. |
Citat:
Se retin principii din cel vechi, dar este imbogatit cu revelatia dragostei nemarginite dumnezeiesti pentru tot omul. NT genereaza o alta perspectiva asupra Lui Dumnezeu. Un altoi al Noului Testament ar fi talcuirile patristice. Acestea maresc rezolutia intelesurilor, reveleaza noi profunzimi. Un altoi al talcuirilor patristice ar fi talcuirea rămânerii fără patimă față de înțelesurile (chipurile) lucrurilor, esenta nepatimirii. Ea este enuntata, dar nu este explicata. |
Citat:
Eu vorbesc de punctul 1 tu vorbesti NUMAI de punctul 2 si dai vina pe Adevar ca omul e patimas si crede(aplica) gresit .:43: Citat:
Citat:
|
Citat:
Cum a spus emirul Ulugbek, religiile si imperiile vin si pleaca. Din fericire, pentru ca suntem "doar" fiinte umane. |
Citat:
|
Citat:
Și cum să nu fie explicată despătimirea? Nu ai citit nici o carte creștină? Or, dacă ai citit, chiar nu pricepi nimic? Florine, toată viața Bisericii este și explicație și aplicație și descriere și tot ce ar mai dori sufletul omenesc să fie. Sau, poate, înțelegi ceva special prin termenul "explicație"... Chiar așa, ce este pentru tine explicația? De nu o găsești în Biserică, unde sufletul își află limanul, odihna în Domnul... |
Binule, daca pentru tine valoarea vietii on sine nu este infinita, atunci nu ai inteles nimic din ce predici. Stii, exista Cineva Care ne atrage atentia ca nu ptem face un fir de par alb sau negru. Repet, creeaza tu viata, si fa-o praf: ca zeu, ai logic tot dreptul asupra lucrarii tale.
Ma ingrozeste modul in care fanatismele eclesial-dogmatice si politico-ideologice isvorasc din aceeasi mlastina imunda a subiectivismului care isi are propria ingustime ca idol, ingustimea confesional-organizationala privita ca arhetip al perfectiunii. Cu fiecare postare precum a ta citita, mai moare in mine si in altii ca mine o cuanta din ceea ce, candva, era "credinta"... Partea buna e ca nu imi pare rau, dimpotriva. Partea rea este ca exact ca tine gandeau inchizitorii in Roma, Calvin in Geneva, Robespierre la Paris si Stalin la Kremlin. "Dogma Bisericii/doctrina Partidului e mai presus de viata". Acest mod de gindire miroase sulfuros: este semnatura Lordului Intunecat, de la Care aceste pulsiuni totalitare origineaza. |
Citat:
Caci in prosperitate nu traim valoarea ajutorului Sau si puterea Duhului Sau, ca atunci cand suntem asupriti de oameni. Lucrul acesta ne pare straniu dar Cel care vede mai limpede decat noi stie mult mai bine ce este spre folosul nostru. Iar cand EL ingaduie suferinta pentru copii Sai fara doar si poate ca aceasta este spre binele lor. Astfel intelegem ca orice hotaraste EL este lucrul cel mai bun pe care l-am putea dori" (Tracts and Letters) |
Citat:
Să mă ierți, că îl găsesc cu totul ... ortodox......:) |
Este foarte greu de trait un asemenea sfat.Cand ne trece Dumnezeu prin cuptorul incercarilor..putini reactionam asa de...ortodox :)
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
De multe ori m-am gandit, daca acel om, rupt de Biserica Ortodoxa, L-ar fi suparat pe Dumnezeu atat de mult, de ce m-ar mai fi avertizat din timp pe mine, sa sar in ajutorul lui? Pentru ca eu sunt incredintat ca "am fost avertizat" din momentul in care l-am vazut la colt. Oare nu are Dumnezeu mila si grija de toata fiinta zidita de El? Nu ma refer la mine, fiindca as fi intervenit oricum, ci la "mesajul" pentru el! |
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Te contrazici singur.Teoria ta filozofica era ca: " Nici o teorie filosofica/ideologie politica/dogma religioasa nu valoreaza cat viata unui semen."?dar tu ucizi semenii tai ,jertfindu-i pe altarul filozofiei tale....daca nu erai ipocrit nu judecai pe nimeni caci viata oricarui om(Stalin,eu sau oricine altcineva)e mai presus de orice filozofie si cu atat mai mult de filozofia ta. PS:tu nu prea ai idee ce inseamna dogma, daca pui dogma Bisericii ,adevarul revelat de Dumnezeu alaturi de ideologiile politice inventate de oameni...dar iti dai si tu cu parerea . |
Citat:
Din punctul meu de vedere, cel mai important lucru care trebuie retinut din toata Biblia este acesta: ca iubirea aproapelui este la fel de importanta ca iubirea Lui Dumnezeu. Nu este cu nimic mai prejos. Nu este nici macar cu o fractiune mai putin importanta. Nu este de trecut cu vederea, nu este de neglijat. Nu este conditionata de nimic - ca-i frate, ca-i dusman, ca-i credincios, ca-i eretic..... Cele doua iubiri nu pot fi decelate, nu pot fi separate una de cealalta. Pentru ca daca una este falsa si cealalta automat este falsa. Acesta este markerul, indicatorul cu care ne putem testa calitatea focului nostru launtric. Daca nu iubim aproapele (indiferent de ceea ce crede sau faptuieste acesta) oare ce fel de Dumnezeu purtam in inima noastra? Daca il luam peste picior, daca-l privim de sus, daca-l intepam si ne simtim bine - ce Adevar, Viata si Cale, ce dogma dospim in inima noastra? Mai degraba un Dumnezeu care ne hraneste propriile tendinte si nevoi egoiste. Daca punem respectarea dogmei mai presus de iubirea aproapelui suntem la fel ca si fariseii - care pretuiau dogma mai mult decat omul. Cel ce crede ca mai intai incepe cu iubirea Lui Dumnezeu si dupa aceea afla el iubirea aproapelui se afla in inselare. Cele doua trebuie lucrate simultan, fara oprire pana la ultima suflare. |
Citat:
Cezar, poti sa o denumesti cum doresti. Important de retinut, ca literatura patristica este o colectie de explicatii suplimentare. Sunt ca niste meditatii date in particular unor elevi care nu pot sa surprinda din prima sensul corect al lectiei. Acestea modeleaza gandirea si simtirea in directia corespunzatoare pentru a revela intelesurile incapsulate in cateva simboluri scrijelite pe tabla. ============= Nu ce este pentu mine explicatia in general, ci explicatia nepatimirii mai precis, pentru ca in literatura patristica avem foarte multe explicatii-talcuiri, revelarea unor sensuri profunde; unde cei neinvatati inteleg literal, cei incercati vad simboluri, portaluri spre trairi intelegatoare mai inalte. La alta scara, un raspuns similar poate fi dat si de protestanti - care considera ca Biblia este suficienta. Sau asa cum a condensat Iisus toata intelegerea in cele doua porunci: "'Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, și cu tot cugetul tău.' Aceasta este cea dintâi, și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: 'Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.' În aceste două porunci se cuprinde toată Legea și Proorocii." Daca in aceste doua porunci este cuprinsa toata Legea - ce nevoie mai avem de alte explicatii, formulari si ritualuri? Iisus se exprima limpede: iL Iubesti pe Dumnezeu si aproapele atunci ai indeplinit Toata Legea. Aceasta stare a inimii este completa. Acestea doua sunt suficiente. Ar putea fi postulata ca Dogma Suficientei. Nu spune ca mai trebuie indeplinite si alte conditii, cum ar fi: sa apartii unui cult, sa nu lucrezi duminica... Insa ce ne facem, ca noi de fapt si de drept nu iubim, suntem incapacitati destul de serios in acest sens. Avem nevoie de meditatii in particular, pentru ca surprinderea sensului "iubirii" nu este un lucru usor asa cum s-ar parea la prima vedere. Pentru ca noi in mod natural suntem egoisti, nu altruisti si iubitori. Pentru ca iubirea este rodul convergentei multor virtuti pe care omul cu truda trebuie sa le practice. Cu cat explicatiile sunt mai clare (si elevul silitor) cu atat rezultatele sunt mai bune. Degeaba elevul este silitor daca acesta nu are acces la o invatatura corecta si detaliata, care sa surprinda toate aspectele in mod logic. Sa fie evitata invatarea dupa ureche, mecanica. Dar daca invatura este limpede, ceea ce va intelege va avea o baza solida, o cauzalitate clarificata, care-i va permite sa-si adanceasca intelegerea intr-un mod coerent, in siguranta. Nimanui nu-i place o materie care pare absconsa, cu termeni si simboluri care nu sunt intelesi clar. Care produc confuzie si perceptii contradictorii. O putem aborda, incercam sa o invatam, dar fara tragere de inima. Pentru ca nu este suficient de bine clarificata. De exemplu, cand rugaciunea este fara tragere de inima ,atunci avem, in primul rand, probleme de intelegere, de abordare corecta. O materie pe care o intelegi, o practici cu mare placere. Esti intr-o permanenta stare de entuziasm. Ce nu s-a explicat in literatura patristica, un aspect critic, nodal, fundamental din punctul meu de vedere, este esenta nepatimirii - ramanerea fără patimă față de înțelesurile (chipurile) lucrurilor. Caci fara nepatimire, dragostea care se cere de la noi este imposibila. Un principiu fundamental enuntat, dar neexplicat. Una este sa-i spui elevului, mai citeste odata lectia de la clasa si alta sa-i descoperi printr-o pedagogie speciala sensul nepatimirii. |
Citat:
...dar,ce inseamna sa iubesti pe aproapele,concret? Citat:
[quote=florin.oltean75;591456Nu este conditionata de nimic - ca-i frate, ca-i dusman, ca-i credincios, ca-i eretic.....[/quote] NNicolae Steinhardt Sa-ti fie aproapele ca un pagan si ca un vames...e o forma de iubire. Nicolae Steinhardt:"Nicăieri și niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim prosti. Ne cheamă să fim buni, blânzi și cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tâmpiți. Cum de-ar fi putut proslăvi prostia Cel care ne da sfatul de-a fi mereu treji ca să nu ne lăsăm surprinși de satana? Și-apoi, stă scris că âDumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduieliiâ. Iar rânduiala se opune mai presus de orice neîndemânării zăpăcite, slăbiciunii nehotărâte, neînțelegerii obtuze. Domnul iubește nevinovăția, nu imbecilitatea. Să știm, și ei și noi, că mai mult rău iese adeseori de pe urmă prostiei decât a răutății. Nu... slujitorilor diavolului, adică șmecherilor, prea le-ar veni la îndemâna să fim prosti. Citat:
|
Citat:
...dar,ce inseamna sa iubesti pe aproapele,concret? Citat:
Citat:
Sa-ti fie aproapele ca un pagan si ca un vames...e o forma de iubire. <br>Nicolae Steinhardt:"Nicăieri și niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim prosti. Ne cheamă să fim buni, blânzi și cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tâmpiți. Cum de-ar fi putut proslăvi prostia Cel care ne da sfatul de-a fi mereu treji ca să nu ne lăsăm surprinși de satana? Și-apoi, stă scris că âDumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduieliiâ. Iar rânduiala se opune mai presus de orice neîndemânării zăpăcite, slăbiciunii nehotărâte, neînțelegerii obtuze. Domnul iubește nevinovăția, nu imbecilitatea. Să știm, și ei și noi, că mai mult rău iese adeseori de pe urmă prostiei decât a răutății. Nu... slujitorilor diavolului, adică șmecherilor, prea le-ar veni la îndemâna să fim prosti. Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Explicatiile stiintifice, cele care elucideaza fenomene si cauzalitati care nu tin de sufletul omului, desi sunt bune, nu rezolva problema existentiala a omului care aspira tainic la o vesnicie plina de fericire. Le spunem patristice (PATER), pentru ca fiecare sfant a devenit la randul lui un Tata prin Duhul Dumnezeiesc, un Tata Agent aL Tatalui Vesnic. Este o mare bucurie sa aratam respect si adanca recunostinta tuturor acestor Tati si Mame (AMMA) in care se oglindeste Tatal Vesniciei, tuturor celor care ne-au daruit nestemate de intelepciune, medicamente care vindeca bolile ascunse din care apar toate bolile la vedere si moartea insasi. Prin sadirea duhului cuvintelor lor in inima noastra, ne facem fiii lor dupa duh, fiii Lui Dumnezeu. Intram in Familie. Familia celor stralucesc ca sorii, luminati de Adevar. |
Citat:
Inseamna constientizare corecta a tuturor experientelor noastre, indiferent de natura lor. Viata noastra este o inlantuire secventiala de constientizari suscitate din exterior si din interior. Corect, presupune identificarea in suma de proprietati a obiectului constientizat, lipsa existentei prin sine a obiectului respectiv. ------ Sa presupunem ca vedem o floare. Constientizarea incorecta (privirea incorecta) concepe floarea ca un fenomen care exista in sine, independent, izolat, autonom. Constientizarea corecta vede toate proprietatile florii (petale, culoare…) dar mai vede ceva in plus, insubstantialitatea existentiala a acesteia. Insubstantialitatea se refera la faptul ca mintea surprinde ca floarea nu are o existenta in sine, independenta. (de exemplu, pentru ca aceasta este un efect al altor fenomene, este o instanta a unor fenomene aflate in transformare care nu pot fi denumite flori). Cand acest factor mental este prezent in economia constientizarii, metaforic, floarea apare mintii ca fiind transparenta, este cunoscuta perfect launtric. Cand acest factor mental este prezent in constientizarile noastre de zi cu zi, asa cum se succed ele, experientele incep sa fie percepute ca fiind transparente. Mintea se dezleaga de intelesul (chipul) lucrurilor. Acest factor mental actioneaza ca un clarificator de apa (water clarifier). Mintea noastra tulbure o face limpede si cristalina. Orice fenomen se prezinta inselator, ca existand in sine, aceasta intelepciune nu doar ca nu-i da crezare dar vede direct prin fenomen. Atata vreme cat experientele noastre sunt concepute incorect, suntem cuprinsi de patima, indiferent ce miscare facem. ----------- Aceasta transparenta, unire si slobozire a mintii, despatimire poate fi resimtita si ca efect colateral al practicarii intensive a celorlalte virtuti,intr-un anumit moment al progresului. Pentru ca fiecare virtute poarta o anumita doza de adevar. Deci nu este absolut necesara rationarea modului de existenta a ceea ce este constientizat. Deci dupa duh, Bisericii nu-i lipseste nimic. ---------------------- Practicarea ideala a dragostei este in unime cu despatimirea. O astfel de dragoste ajunge repede la maturitate. Acolo unde poate fi intors obrazul celui care ne loveste, acolo unde toata faptura este privita cu dragoste arzatoare. ------------ Insa atata vreme cat suntem impatimiti, atingerea unei astfel de dragoste este “Mission Imposibile” |
Citat:
Doar (procesul de) conștientizare e viață de om? |
Citat:
Din aceste porunci deriva totul . Caci Dumnezeu nu s-ar putea co9ntrazice pe sine insusi sa aiba pornuci mai mari decat acestea Restul ,cum ar fi cultul,nu sunt porunci,sunt ajutoare Cultul este bazat pe euharistie care este bazata pe jertfa ,ca forma de iubire suprema. In aceasta jertfa si-au dat mana dragostea de Dumenzeu si de oameni . Cultul e doar o continuiare a iubirii, este implinirea poruncii iubirii de la Dumnezeu catre om. Nimic din ortodoxie nu ar valora 2 bani daca nu ar fi iubire |
Citat:
|
Rabdarea, abilitatea de baza
Viata este o lupta, un teren de batalie. Castigatorul este fericit, ia laurii victoriei, o victorie definitiva. Viata poate fi replicata miniatural in diferite forme de competitie. De exemplu, poate fi condensata simbolic intr-o intrecere sportiva. Un sportiv trebuie, in primul rand, sa-si formeze o perspectiva corecta asupra jocului. Trebuie sa-si formeze un set de reflexe, anumite capabilitati (puteri) adaptate la mediul competitiv. Extrapoland, si cel ce joaca la scara realitatii trebuie sa-si formeze progresiv o perspectiva cat mai corecta asupra realitatii (ancorata in real), capabilitati si reflexe. Lipsa unei perspective este cea mai rea situatie in care se poate gasi cineva. O perspectiva cu erori este de preferat lipsei de perspective. Pentru ca o perspectiva genereaza un sens, o directie de actiune, care ofera sanse de corectie prin experimentare si observare. ---------------- Noi oamenii suntem fiinte patimase. Acesta este una din fatetele contextului actual global. Patima genereaza miscari de atractie si respingere, care pot fi uneori foarte intense. Daca nu suntem atenti, daca nu ne controlam, patima ne poate cufunda in mari suferinte. Patima nu este o optiune. Ne nastem cu ea. --------- Patima nu este intrinsec negativa, are si o latura pozitiva. Aceea ca ne putem folosi de patima insasi pentru a ajunge la nepatimire. Asa cum un bun navigator pe o veliera se foloseste de vant. Patima, in acest context, are conotatii virtuoase pentru ca ne atrage spre virtute si ne face sa respingem non-virtutea. ------ Atunci insa cand patima ne atrage spre ceea ce este nevirtuos si ne face sa respingem ceea ce este virtuos trebuie sa intre in scena una din capabilitatile de baza ale jucatorului: rabdarea. Rabdarea franeaza miscarea spre non-virtute. Non-virtutea este lup in piele de oaie. Promite bucurie dar de fapt da amarala, promite putere dar de fapt da slabiciune… Contracararea non-virtutii are efect opus, genereaza hrana (mangaieri) si putere launtrica. ------------------ Rabdarea imbraca o multitudine de forme pentru ca tendintele pacatoase imbraca o multitudine de forme. Pentru a practica rabdarea, jucatorul in primul rand trebuie sa observe indeaproape cum il misca patima si care sunt stimulii declansatori. Cineva versat in rabdare poate strange comori launtrice doar stand rabdator (agil) in mijlocul suferintelor (metaforic, tinand mintea in iad). Rabdarea este abilitatea de baza. Echivalentul sportiv ar fi mentinerea echilibrului. Fara ea jocul este imposibil. De aceea, asumarea crucii este o conditie absolut necesara. Insa jocul devine din ce in ce mai placut, mai captivant, pe masura ce jucatorul acumuleaza diverse abilitati in arsenalul propriu. |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 21:18:53. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.