Ce faci atunci cand nu mai gasesti sens ?
 

Va salut oameni buni.
Imi cer scuze daca am gresit topicul.
Sunt foarte suparat, tulburat.
Eu pur si simplu ma simt tare nefericit nu mai vad nimic la orizont si nu-mi gasesc pacea si linistea.
Trec printr-o perioada grea, o despartire, o lipsa care mi-a marcat existenta.
Si ma simt tot mai rau si singur, nu am pe nimeni apropiat.
Cand vine weekendul devin foarte deprimat si coplesit de tot felul de ganduri...
Eu nu stiu ce sa fac, unde sa-mi caut linistea si pacea ? Imi doresc pe cineva in viata mea.

Sa regasesti micile bucurii ale vietii.

Sa te uiti mai atent la cele din jurul tau, sa descoperi frumosul in lucrurile marunte.

Iar privindu-le sa te faci frumos/frumoasa pe dinlauntru.

Atunci vei fi pregatit/pregatita sa intalnesti pe cineva, caruia sa-i daruiesti frumosul din tine.

Pace vă las vouă, pacea mea v-o dau vouă. Eu nu v-o dau aşa cum o dă lumea. Să nu se tulbure inima voastră, nici să nu se teamă.

In acest verset (Ioan 14:27) vedem Cine este Acela care aduce pacea. Il aveti pe El, aveti mai mult decat pacea: aveti sursa pacii.

Ce inseamna, mai exact, "il aveti pe El" ? Ni se clarifica un pic mai sus:
Dacă cineva mă iubeşte, va ţine cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el şi ne vom face locuinţă la el.

Il iubiti pe Cristos ? Adica, tineti cuvantul Lui ? Atunci Dumnezeu Unul se va incuibari in inima dv.

Numai El satura. Fara El, asteptand pace si liniste de la oameni, fie nu o veti afla, fie va veti legana in iluzia fericirii, spre mai marea durere cand veti ateriza in realitate.

Singura despartire capabila sa ne marcheze existenta timp de o eternitate este despartirea de Cristos. Atata timp cat il aveti pe El, nu sunteti singur, fiindca El este foarte, foarte apropiat. Va vede si va aude neincetat. Si va iubeste. Pana acolo incat a suferit teribile torturi incheiate cu moartea lui pe Cruce, numai ca sa isi petreaca viata Lui fara sfarsit alaturi de dv. Ati mai pomenit un asemenea prieten ? Dar dv ? Ii vorbiti ? Mergeti la El la masa ? Faceti lucrurile care-i plac Lui si evitati sa faceti ceea ce stiti ca nu-i place ? Daca nu, atunci, hotarat sa nu va mai despartiti niciodata de un asemnea prieten perfect, cereti-i iertare. Va va ierta sigur, am auzit ca a iertat pana si pe un talhar.

Week-endul este partea aceea a saptamanii in care suntem in mod special invitati la masa regelui. Desigur, daca am merge la Savarsin, la masa cu regele, ni s-ar parea un week-end absolut exceptional. Dar nu la Regele Mihai mergem in fiecare week-end la ospat, ci la un rege en titre. Ba chiar la Regele regilor, la Cel in fata caruia tot genunchiul trebuie sa se plece. Deci, binestiind ca suntem invitati la un asemenea Rege, cum sa fim deprimati si coplesiti de ganduri ? Daca dv nu ati fost, veniti si vedeti unde locuieste El. Puneti-va hainele cele bune si haideti la masa la regele nostru!

In Cristos si printre crestini.

Este si va fi.

Dragomir, un raspuns extraordinar, de nota 10.

Mai bun ca al meu!

Gabero... eşti tânăr, va trece... cu siguranţă. Dar aşa trebuie, să suferi puţin, că aşa-i frumos... :)
Acum nu prea înţelegi, dar îţi promit că vine o vreme, când vei înţelege.

Nu te teme, n-ai de ce. Serios că n-ai de ce să te temi... :6:

Fă-ţi prieteni noi.

Nu te gândi că alţii o duc mai rău decât tine, gândeşte-te că foarte mulţi alţii ar vrea să fie în locul tău şi nu sunt.

Aici pe forum, ai foarte mulţi prieteni, dar parcă mai frumos e cu cei din apropiere, cu care te vezi.

Ţi se pare că totu-i gata. Cu toţii am trecut prin acele stări, printro depresie, sau prin decepţie. Toate sunt trecătoare. Nu îţi spun că nu te merită, ba te-a meritat fata aia, dar ai greşit foarte mult faţă de ea.

Cu o fată trebuie să fi puternic şi blând în acelaşi timp, să fi precaut dar iubitor, să te dăruieşti, dar nu deplin, niciodată. Când ai să găseşti acel echilibru, atunci vei avea o relaţie reuşită şi te vei căsători şi vă veţi iubi sincer şi curat. Dar asta peste vreo 7-8 ani, cam aşa. Ai timp.

Deocamdată ocupăte mai serios cu studiul. Termină facultatea, poate şi un master apoi, găseşte ceva temporar de lucru, dute prin drumeţii, prin călătorii cu amici, prieteni, poate pe la mănăstiri, înscrie-te în A.S.C.O.R.-ul cel mai apropiat de zona ta, ţine legătura cu acei tineri minunaţi.

Citeşte, mergi cu rudele la grătar, la o apă, să înnotaţi, dar să ai grijă de pericole. Şi apoi, dacă vrei, ţine-te şi de un preot duhovnic, cu care să te vorbeşti despre ce nu înţelegi şi ţi-ai dori în viaţa ta.

Dar să ştii că răbdarea e cheia ta universală, ce-ţi deschide foarte multe uşi şi oportunităţi.

Fi bărbat, nu te plânge ca o femeie. :) Poţi mai mult decât îţi dai seama. Ai încercat să construieşti proiecte noi, în viaţa ta ? Te-ai gândit la acele proiecte noi ? Ştii care-i scopul ? Ştii cum să ajungi acolo ? Ştii cum să le contruieşti ? Ştii ce rezultat vor da ? Ştii de unde vin rezultatele ? Ştii ce se va întâmpla după proiect ? Ştii cu cine-l faci ? Ştii cât inveşteşti în el ? Şi ce anume să investeşti în el ? Vrei să ştii toate astea ? Crede-mă că vrei.

Ah, Universul ăsta cu miliardele de planete, de stele, de comete, de sisteme, de mistere, de neştiinţă, de frumuseţe...

Ce frumoşi sunt toţi oamenii, fiecare în felul lui, nu Gabero ?

Aş vrea să-ţi vorbesc atât de multe... Să-ţi arăt atât de multe, să ne învăţăm unii pe alţii, atât de multe...

Dar toate la timpul lor, încet, pas cu pas, că nu te grăbeşte nimeni, nu vrem să facem greşeli, că graba strică treaba.

Mai vorbim :)

Nu am prieteni sau rude pe care ma pot baza, nu am un cerc social.
Am un servici, si apreciez, ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta caci El este atotputernic si stapanitor.
Fac 27 de ani anul acesta, ma simt batran, pierdut si tulburat.
M-am rugat sa apara cineva in viata mea, poate ca nici eu nu sunt o persoana prea rabdatoare dar sunt foarte tulburat.

Îţi scriu în privat. E mai sănătos, pentru ce îţi voi spune.

Roagate mereu,Dumnezeu are grija de noi toti,nu te va lasa .Esti foarte tanar.Vezi ce fac si unde sunt fostii colegi de scoala,colegii de serviciu ,oamenii cu care ai intrat sau intri in contact ?Printre ei vei gasi si prieteni.Doamne ajuta!

Din cate am inteles, cauza supararii dumneavoastra este despartirea de o persoana la care ati tinut si probabil ati iubit-o!
Intradevar, in situatii de acesta natura este destul de greu, insa trebuie sa va ganditi ca nimeni nu poate obliga o persoana sa fie impreuna cu cineva, daca nu exista sentimente reciproce. Vorba aia- dragoste cu forta nu se poate.

Incercati sa va bucurati de ceea ce aveti- sanatate, meseria pe care o practicati, sa petreceti timp in compania prietenilor, sau daca practicati un anume sport, sau un anumit hobby.
Iar in privinta vietii sentimentale, sunt convins ca veti gasi pana la urma o persoana care sa va aprecieze si sa va iubeasca cu adevarat.

Capul Sus
 

Gabero draga,

Sunt oameni care au cruci mult mai grele de dus decat noi. La 27 de ani simte-te tanar pentru ca esti, Roaga te la Dumnezeu pentru prieteni, eu asa am facut si mi-a dat sa stii. Cat pentru "jumatatea" ta nu stiu ce sa spun, caci cunosc persoane care se roaga de ani buni, si toti din jurul sau gasesc si se casatoresc si fac o familie, numai acele persoane (cateva) raman singure din punctul acesta de vedere. Altii sunt mai tari, altii mai slabi, dar stiu ca tot ce ne trebuie este rabdare, rabdare si iar rabdare. Altfel nu poti rezolva problema. Capul sus, mergi mai departe, daca ai putere roaga-te, spovedeste-te, vorbeste cu Sfintii, iar prieteni cere-i Domnului ca nu-i zgarcit. Totusi sa stii ca in ASCOR sau LTCOR gasesti oameni de nadejde si uneori prieteni de o valoare aparte.

Toate bune

Asa se intampla cand inima ta se afla intr-un loc nepotrivit.

Ai vrut cumva să spui mintea, în loc de inimă?....
Eu aş reformula astfel: aşa se întâmplă când mintea s-a rătăcit şi a uitat să mai coboare în inimă...:)

E greu.
Sunt foarte dezamagit.
Ma pierd cu firea, nu mai am stare.

Sa ma ierte Dumnezeu, dar va jur ca nimic nu mai vad la orizont.
S-a cam terminat totul pentru mine, cel putin asa simt.
Si e foarte usor din cuvinte sau sa tastezi in siguranta si confortul din spatele unui monitor.
Fara a infrunta adevarul si realitatea.

Dar ce ai, de fapt, bunule om?
Concret: ce simţi, ce gândeşti, cum îţi merge cu pulsul/tensiunea/pofta de mâncare/somnul etc.
Unde-i buba, zi-i pe nume. Descrie puţin întâmplările persoanei tale, cât mai simplu, mai pe româneşte, aşa.

Şi ce e cu orizontul ăla? lasă frate metaforele, zi direct, ce vrei să ne transmiţi prin metafora orizont? Ce aştepţi de fapt? Ce te sperie atât de tare? Numeşte, doar, să ne lămurim cu toţii; poate avem vreo vorbă bună, vreo sugestie, ceva...

Pe bune, vrei să zici ce ţi se întâmplă de fapt?
Io nu am chef de glumă şi mă tem că tu chiar ai o suferinţă reală, un impas şi mă gândesc că aş putea, da, să îţi fiu de folos.
Deci, scrie niţel mai clar, mai desfăşurat. Aştept, Doamne ajută!

Uite, te-ai gandit ca si Hristos din inima ta se simte la fel ca tine? Si El cauta pace in inma ta. Stai de vorba cu El. Du-te la biserica duminica si de cate ori poti. Spovedeste-te si atunci si tu si Hristos din inma ta veti fi fericiti. Cand suntem tristi, si Hristos din inmile noastre plange, caci prea ne pricepem sa-L rastignim cu pacatele si chiar sa-L scoatem afara de tot din inima. Hristos bate la usa inimii si asteapta plangand sa-I deschidem. Lacrimile noastre sunt si lacrimile Lui.

Deznadejdea ta il intristeaza si mai rau. Hristos a venit in lume ca sa ne aduca bucurie, S-a rastignit ca sa ne aduca bucurie si a inviat ca sa ne aduca bucurie. Orice om are ispite care te pot intrista la un moment dat. Hristos este un aliat de nadejde care stie ce sa-ti ofere pentru a te conduce pe drumul mantuirii. Daca nu-ti ofera acum ceea ce doresti, multumeste-I si vezi ce doreste si El de la tine. Cumva pune-te de acord cu El. Daca vrei sa fii fericit, nu-L intrista pe Hristos. O sotie buna si credincioasa e un dar de la Dumnezeu. iar darurile nu ni se cuvin.

Iarta-ma ca sunt cam dura. Nu putem fi suparati ca nu am primit in dar un iaht, o masina sau un calculator de la un pamantean. Nu putem sa fim suparati nici pe Dumnezeu pentru ca nu a ingaduit ca o anume persoana sa-si puna la dispozitia noastra timpul, calitatile si trupul pentru ca noi sa fim fericiti. Sa cautam mai intai Imparatia Cerurilor si abia atunci toate celelalte ni se vor adauga.

Dragi prieteni simt nevoia sa va marturisesc lucrul acesta.
A fost o saptamana groaznica pentru mine.
Am fost foarte la pamant, imi dadusem si demisia.
Am incercat fara succesc sa imi gasesc altceva de lucru.
Am inghitit 40 de pastile de anxiar si m-am taiat adanc cu o lama pe antebrat de-a lungul, am apasat cat de tare am putut. Am facut scandal acasa.
Pe urma s-a rupt filmul, nu-mi amintesc nimic, somn profund.
Ieri seara am primit telefon de la seful meu, ma tot rugasem la bunul Dumnezeu, Sf Ierarh Nicolae, Sf Nectarie, Sf Xenia.
Am fost angajat din nou.
Nu e asta o minune ?
Nu e Dumnezeu atotputernic si stapanitor ? Slava lui !

Să nu mai iei pastile şi să nu te mai tai, copile, că precum vezi, era să mori.

Şi crede-mă, acum, fiindcă îţi dai seama, nu vrei asta. Viaţa e prea frumoasă şi plină de atât de multe suprize, pentru care merită să lupţi, încât nu te poţi sătura vreodată de ea.

Când mai ai gânduri aşa hotărâte, dă-ţi mai bine o serie zdravănă de tot de palme, sau spune la o rudă să-ţi dea ea palmele, după ce îi spui ce vrei să faci, ca să-ţi câştigi palmele.

Rugăciunile nu te ajută, dacă nu eşti conştient de ele, dacă nu te dedici lor, dacă nu aştepţi rezultatul cererii lor, dacă nu eşti conştient de experienţa harului, dobândirea şi păstrarea lui, dacă nu eşti conştient de căutarea permanentă a soluţiilor, ca un perpetuum mobile, prin care rugăciunile să îşi arate rezultatul, fiindcă altfel, ca o cale mai simplă şi rapidă de împlinire a rugăciunilor, credinţa noastră, trebuie să fie foarte mare, altfel, ne trezim un urmaş al primului eretic, Simon Magul, că forţăm mâna Sfinţilor, să ne împlinească rugăciunea, dar modul de cerere şi credinţa noastră, sunt nepotrivite, şi prin urmare, ne mirăm apoi, dacă nu facem nimic concret înspre împlinirea rugăciunilor, că nu reuşim.

Te-au ajutat demonii şi te-a salvat Dumnezeu prin oamenii minunaţi, slujitori ai Lui.

Acum i-a aminte să fi supus şefilor tăi la servici, fiindcă nimeni nu îţi vrea răul, cât timp tu îţi faci treaba cât de bine poţi, în rând cu ceilalţi.

Dumnezeu să te întărească şi să te ajute, de fiecare dată când ai nevoie. Dar tu urmează ce ţi-am scris mai sus, e cel mai concret şi real mod în care te pot ajuta, aşa cum tu arăţi că ai nevoie.

Hristos a înviat ! Să învieze şi sufletele noastre.

Gabero, stiu ce simti si iti inteleg foarte bine durerea, dezorientarea si dezamagirea. Stiu prin ce treci pentru ca de doar 2 luni o despartire a declansat aceeasi "furtuna" in mine. In primele tale postari parca ai scris despre mine...
"Cum iti sunt gandurile iti este si viata" a zis Staretul Tadei, sa nu pierdem niciodata din vedere vorbele acestea.
Eu am 33 de ani, sunt femeie si ca orice femeie doresc sa fiu mama, ticaie ceasul biologic, dar nu sunt batrana inca, Dumnezeu stie mai bine de ce nu sunt mama inca. Nu spune ca esti batran.
Si mie mi-a fost greu in weekenduri...Ce am facut? Am cautat centrul de pelerinaje si merg in pelerinaje. Nu pot sa-ti descriu linistea si iubirea ce o simt dupa o zi petrecuta la manastiri. Simt ca sunt vie!
Sa vrei sa mori asa? Doamne pazeste-ne de ganduri necurate! O astfel de moarte e a oamenilor lasi si slabi. Tu nu esti asa, nu-i asa? Primeste-L pe Hristos in tine si vei vedea ca nu-ti vei mai permite asemenea tulburari...Incepe cu spovedania cautarea Lui si vei vedea ca toate celelalte vor veni spre tine...
Ieri am fost pt prima data la Prislop. De Parintele Arsenie stiu de cativa ani, dumnealui mi-a aratat care este rostul suferintei in viata noastra; de la Hristos am invatat sa nu mai fug de ea; sa nu ma tem, ci sa o primesc cu bratele deschise, fara sa cartesc, stiind ca in spatele ei se afla ascunsa, de cele mai multe ori, o mare binecuvantare. Iar, daca nu, o lectie pe care trebuie sa o invat. Sa ne aminteam mereu cuvintele Parintelui – ”Toate darurile închise în destinul nostru sunt îngradite cu suferinte si numai la atatea daruri ajungem, prin cate suferinte putem razbi cu bucurie.”
Parintele bisnuia sa spuna: ”De unde incepe slăbănogirea? – De la socoteala trufaşă a minţii. I se pare ei că e mai bine să nu se conducă după poruncile lui Dumnezeu, ci după capul ei, mai bine zis după păcat. Iar păcatul dă cu omul drept în plata păcatului, cum ai da cu oiştea-n gard.
Tot minte slabă dovedesc şi aceia ce nu vor să vie la ştergerea păcatelor; aceia n-au ce aştepta tămăduirea bolilor. Ajută doctorii, dar minţii îi ajută Dumnezeu. Dacă oamenii şi-ar potrivi purtările după poruncile lui Dumnezeu, care sunt poruncile firii, şi n-ar face din legi fărădelegi, ar ocoli, ar preveni toate pacostele necazurilor; dar aşa, drept în ele-şi sparg capul; – şi apoi umblă plângând…”

Frate am cunoscut un tanar care era prieten cu o fata, si la un moment dat s-au despartit.El a fost extrem de afectat vreo trei luni a fost "praf" dupa despartire.El nu a realizat un lucru al vremurilor de azi si a pus prea mult la suflet.ANUME despartirile pe on line sunt MULT MAI DURE(am uita sa spun ca amandoi aveau cont de Facebook), fiindca te vad sute de oameni ,prieteni de ambele parti.Si uneori pozele dupa, facute cu altul ,de
multe ori doar mimeaza fericirea, si de fapt vrea sa il necajeasca pe celalalt.Da, il ranesc mult pe celalalt si il fac sa creada ca nu are valoare.Sau se spun vorbe urate care RANESC( NU CU GHILIMELE AI OBSERVAT) inima si sufletul.
Am puncat lucrul asta deoarece majoritatea tinerilor au Facebook, iar cei care nu au, sunt putini, si trebuie sa fie oameni puternici, ca sa se opuna acestei tendinte.Spune-mi te rog prietene scenariul asta este sau nu asa : prietenia a fost si pe online?

Ai lasat prea mult ca sentimentele sa te afecteze.E destul de grav ce ne scrii mai sus.Sufletul e ca orice alt organ al trupului ,daca ne rupem un picior nu mai putem merge la lucru,asa trebuie sa fie si cu sufletul,dar de multe ori , in situatiile astea amanam las ca merge asa.In situatia data te rog cauta un duhovnic(preferabil cu experiienta) si spovedeste-te.NU MAI AMANA PRIETENE!
Legat de spovedanie am doua indemnuri(dobandite in ani dupa multe incercari),cand eu am facut altfel,dar nu a mers:
1.Fa-o daca poti chiar azi-adica nu amana!
2.CREDE ceea ce iti spune preotul ,gandeste ca te duci chiar la Dumnezeu?
Aici poate vei avea un gand care te sacaie-"Oare, asa sa fie?"
Daca vei vedea ca cineva duce o galeata cu apa, dar are o manusa pe mana.Vei zice oare," Manusa aceea a dus galeata!"Nu omul a dus galeata cu apa.
Asa sa il vezi si pe preot ca "MANUSA prin care lucreaza Dumnezeu".
Nu crede ca lumea s-a terminat cu nu stiu ce tanara din lumea asta.Sunt multi tineri usuratici azi prietene!

Poate si tanara aia intra in categoria asta.
3.La un moment dat Dumnezeu va lucra intrr-un fel sau altul.Spuneai ca nu ai un cerc prea mare de prieteni.Poate unul dintre ei te va chema la un tenis,sau vei cunoaste pe cineva nou .Vad si aici persoane care vor sa isi cunoasca perechea.
Cel mai mare pericol e amanarea in situatia data.
Domnul sa te aiba in paza prietene!

Inteleg ce simti.Am trecut si eu(ca multi alti oameni) prin asa ceva.Si am inteles pana la urma ca atunci cand ne agatam cu disperare de prezenta cuiva din viata noastra, nu e dragoste sau prietenie, ci mai degraba o fuga de noi insine.Si am mai inteles ca daca nu reusim sa depasim acele lipsuri interioare prin propria noastra munca, si doar cu ajutorul lui Dumnezeu, ne vom invarti pana la sfarsitul vietii in acel cerc vicios al suferintei.Poate te ajuta daca ai citi despre codependenta afectiva.

Ce fac atunci cand nu mai gasesc sens?Constientizez ca m-am tradat pe mine insami si m-am departat de credinta .Si caut sa ma corectez.

Vai, imi cer iertare!Acum am citit postarea asta.Neaparat, citeste despre codependenta.Cauta un parinte duhovnic la care sa mergi periodic.Si daca poti si un psiholog(nu psihiatru).Nu iti fie nici teama si nici rusine sa ii spui tot ce ai pe suflet.Nimeni nu e perfect, nu trebuie sa te simti cel mai rau.Te va ajuta enorm, te vei simti cu totul alt om.Nu te izola, ramai conectat cu noi, scrie si aici cat poti de des.Nu esti singur, daca ai stii cati oameni sufera, la fel ca tine, poate mai rau...Uite, ai aici o multime de prieteni.Si la 27 de ani, viata abia incepe.Nu te mai lovi singur, cu siguranta ai fost nedreptatit si neinteles de cei din jur.Iarta-i si mergi mai departe.Sa ne scrii si de bine, neaparat!:6:

Am o intrebare pentru voi.
Puteti sa-mi spuneti si mie pentru ce se citesc psalmii, adica semnificatia lor, fiecare psalm pentru ce e bun ? (am scris aici ca sa nu mai deschid alt topic)

Toţi psalmii te ajută să-ţi lipeşti mintea de Dumnezeu, într-o prima fază.

Imi poate explica si mie cineva citatul acesta ? nu prea il inteleg, pe cine sa intarate pe Dumnezeu ?
"Ridică-ţi numai mâna împotriva lui şi nu-ţi va mai veni gust să-l loveşti. Iată, este o deşertăciune să mai nădăjduieşti în izbândă; numai înfăţişarea lui şi te dă la pământ. Cine este atât de nechibzuit încât să-l întărâte?" (Iov 41:8-10)

Versetele mentionate de tine se refera la doua aspecte.In capitolul 41 din Iov este descrisa o faptura marina extrem de puternica, ce traia in adancuri, si pe care vechii evrei o numeau leviatan. Dumnezeu il intreaba pe Iov daca este capabil sa domine o asemenea creatura. Raspunsul este evident, nu poate. Si atunci (versetul 10 continuat in versetul 11) Dumnezeu pune o intrebare retorica: daca un om nu se poate impotrivi unei asemenea fiinte, creata si ea tot de Dumnezeu, cum ar putea un om sa i-se impotriveasca lui Dumnezeu, Creatorul si Stapanul a toate. Daca un om se cutremura in fata unei fiinte atat de puternice, si totusi limitata, creata si ea, atunci cum ar trebui sa se comporte fata de Creator? Atotputerea lui Dumnezeu, peste toti si peste toate, este redata simplu si clar: ,, Sub cer totul este al Meu" ( Iov 41.11). Toate aceste aspecte trebuie privite in contextul general al cartii lui Iov, al temelor care o strabat de la inceput si pana la final.

Multumesc colegu pentru explicatie.
Am si eu propiul meu "levitan" cu care ma lupt.
Va multumesc mult pentru mesajele si sfaturile voastre, multi dintre voi sunteti niste persoane bune, cumsecade, va rog ramaneti asa ! :)
Va dedic tuturor ceva ce-am scris si nah Doamne ajuta, ce pot spune mai mult.

Bunatatea din oameni incet dispare
Ii privesc mergand in reluare
Totul e plin de culoare
Dar traim intre negare si nepasare
Multi au termopane
Sa n-auzi in casa lor teroare
Inocenta dispare
Si ce-i mai rau isi arata infatisare
Te doare si cand e Soare
Pe ingusta carare
A ta cautare
Sperand sa fie castigatoare
O binecuvantare
Pacatul sa-l omoare
Intr-o zi tulburatoare
Inima sa-ti tresare
La tot ce-a fost sa dai uitare
Si sa privesti in zare
O cruce avem fiecare

Fiecare dintre noi avem.Singurul mod (pe care il cunosc eu) de a le supravietui intr-adevar demonilor nostri interiori, e calea crestineasca.Lupta cu noi insine e cea mai grea.Si cea mai rea e impietrirea sufleteasca, in care stagnam mult timp, inconstienti.Un duhovnic e cel mai in masura sa spuna ce sa facem ca se ne fie bine.Dar e nevoie si de hotarare si de vointa noastra.Acum, repede, cat inca mai e timp.Simplu, de dimineata cand ne trezim, ne suflecam manecile muncitoreste si ne punem pe treaba: post, rugaciune, respectarea invataturilor parintelui duhovnic etc.Sau taraneste(plugaria sufletului).Intelectualismul nu ne ajuta cu nimic.Mai tare ne incurca si ne sminteste.

A trecut ceva de v-am scris aici prima data.
Mai fratilor ma confrunt cu ceva tare aiurea, nu mai simt motivatie de nimic, nici sa imi mai caut de lucru de nimic.
Sunt tare nemultumit cu totul dar parca nu mai simt sa incerc sa fac ceva in privinta asta sa schimb.
Parca sunt daramat psihic si am numai ganduri rele.

Daca nu faci ceva concret, pe zi ce trece va fi mai rau.Asa e pentru fiecare dintre noi, nu ti se intampla doar tie.Nu e usor,
Daca nu lucrezi, banuiesc ai un pic de timp liber.Ai cautat un duhovnic bun?E primul si cel mai important pas.Te va intelege si te va invata pas cu pas cum sa iesi din cazanul cu amaraciune.Postul te ajuta , pe langa multe alte lucruri sa iti intaresti vointa.
Un stil de viata sanatos: dormit noaptea orele suficiente, alimentatie cat de cat sanatoasa, hidratare suficienta(apa), sunt iar pasi pe care trebuie sa ii faci in fiecare zi.Rutina sanatoasa e cheia, oricat de greu iti vine.Sportul, face minuni in depresie.Nu cine stie ce acrobatii : cateva exercitii de intindere, flotari, abdomene etc.In fiecare zi.E nevoie de reeducare nu numai sufleteste, ci si fizic.Fara tigari, alcool etc.Sa incerci sa ye eliberezi de adictiile tale.
Dar fa ceva.Cu pasi mici, nu conteaza, dar sa fie constant, zilnic.

P.S. Probabil una din cauzele apatiei e si impietrirea sufleteasca.Nu mai simti nimic, esti amortit.Inima se inmoaie cu rugaciune, insa e greu inceputul, pentru cine nu e obisnuit.De aceea, e nevoie de parintele duhovnic, singur nu ai acum.
O rugaciune foarte ajutatoare e urmatoarea: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!".Cand simti ca te cuprind gandurile negre, goleste-ti mintea si repeta in gand rugaciunea de multe ori.Oriunde te-ai afla, nu trebuie aa dii neaparat acasa.Si daca reusesti, citeste "Jurnalul pelerinului rus".Poate fi ajutatoare.

Ce faci cand suferi? Chiar azi a vorbit preotul despre asta. Pur si simplu ii dai suferintei un sens. Daca ai inteles ca suferinta este o chemare spre Dumnezeu atunci totul este simplu. Acest popor este unic prin puterea de a indura.

Te lipesti de Dumnezeu cu toata inima si acolo in umilinta ta vezi cat esti de puternic alaturi de El. Singur, fiecare om cade prada deznadejdii. Citeste Scara de Ioan Scararu,

Eram mai fericit cand luam antidepresive.

Nu am inteles nimic.

Tocmai asta este esenta unui suflet fericit...sa reziste incercarilor fara pastile de genul antidepresivelor, care sunt de fapt droguri. Daca te simti in stare sa rezisti fara ele, Alex190 ti-a dat niste sfaturi foarte bune. De exemplu, cand nimic nu imi intra in voie, eu ma duc sa inot sau sa am o activitate care sa imi ridice un pic moralul. Dupa aceea vezi altfel lucrurile si poate si rugaciunea vine mai lesne.

Ce ai tu se cheama Akedie.

Ba esti copac ?

Lupta sa intelegi, totusi. Stai de vorba cu un preot si roaga-l sa-ti spuna cum poti sa-i dai suferintei un sens. Pai suntem noi mai mari ori mai importanti decat Hristos? Sa ne amintim de rugaciunea Lui in gradina Ghetsimani. El s-a rugat sa i se ia suferinta, dar a acceptat voia Tatalui. El a dat sens suferintei: s-a rastignit pentru mantuirea noastra. Iti dai seama cata iubire de oameni a avut?

Noi putem da sens suferintei gandindu-ne ca suferim acum ca sa scapam de chinurile iadului. Daca nu putem tine mana pe flacara unei biete lumanari, cum vom suferi chinurile iadului? De mare folos ti-ar fi sa citesti ,,Mantuirea pacatosilor'' de Agapie Criteanu. E o carte pe care trebuie citita cu post si rugaciune, caci este foarte folositoare.

Sfantul Serafim de Sarov a fost batut crunt de catre niste talhari care il credeau bogat. El i-a iertat si s-a rugat pentru ei, dand un sens suferintei.

Yes, I'am.

Cand ai luat prima data si pentru cata vreme?