Magna carta libertatum a familiei
 

Doamne ajută.

MĂ ADRESEZ DEMN ŞI CU RESPECT, TUTUROR ŢĂRILOR, GUVERNELOR, TUTUROR LOCUITORILOR PĂMÂNTULUI, DECI TUTUROR CONŞTIINŢELOR ŞI RAŢIUNILOR, O.N.G.-URILOR ŞI FORMELOR DE ORGANIZARE POLITICE ŞI APOLITICE, CARE AU PRINTRE ALTE SCOPURI DE FUNCŢIONARE ŞI FAMILIA:

În inspiraţie filologico-socialo-moralo-etică, ofer o variantă de

MAGNA CARTA LIBERTATUM a FAMILIEI, prin care compun, afirm şi susţin:

Noi, oamenii, alegem: nimeni şi nimic, niciodată, în niciun timp şi spaţiu, în nicio formă politică, nicio organizare de niciun fel, niciodată, nu are dreptul, nici obligaţia, cât timp viaţa nu este pusă în pericol, de a intra în familia noastră, în mediul vieţuirii noastre, în proprietatea noastră care este materială şi duhovnicească, să impună, să dicteze, să organizeze, să aranjeze, să manipuleze, să distragă atenţia, să modeleze, să activeze, să influenţeze, să recicleze, să înnoiască, să adapteze, nimic din ceea ce noi alegem că nu ne este de folos spre scopul dorit de noi, oricare ar fi acesta, care nu îngrădeşte în vreun fel libertatea de toate formele ale tuturor oamenilor şi viaţa lor, ci trebuie să fim cu toţi datori şi obligaţi să ne respectăm unii pe alţii, iar în spaţiile unde convingerile se expun şi intră în orice posibil conflict, în acele spaţii, fiecare să ridice o atitudine neutră, fără instigare la nerespectarea preceptelor de libertate a organizării modului de vieţuire ale celorlalţi, unde neutralitatea sprijină convieţuirea în pace, unde prin libertatea asumată şi responsabilă a fiecărei persoane, echilibrul unei societăţi sănătoase din punctele fiecăruia de vedere, este îndeplinită cu succes, urmând ca dacă aceste precepte necesare, sunt încălcate şi/sau viaţa oricărei persoane este pusă în pericol, în orice fel, pe termen scurt sau lung, să se intervină în toate formele posibile, făcându-se în acelaşi timp, tot posibilul omenesc necesar, raţional, moral şi etic, ca viaţa nici unei persoane să nu fie pusă în pericol în mod voit, în timpul organizării de reinstaurare a formelor echilibrului exprimate mai sus.

Am fost, suntem şi vom fi, responsabili numai noi şi nimeni alţii, pentru educaţia care o dăm copiilor noştri, modul cum o oferim, repercursiunile formării caracterelor şi personalităţilor copiilor noştri, prin educaţia primită, iar fiindcă familia este mai presus de orice guvern şi formă de organizare politică, fiindcă familia, este aspaţială şi atemporală, părinţii sunt principalii şi cei mai importanţi oameni din viaţa copilului, unde ei, părinţii, au cuvântul cel mai înalt, cu prioritatea cea mai mare, pentru un copil, iar prin urmare, orice forme de organizare umană, politică sau apolitică, să se supună părinţilor şi familiei, care prin referendum poştal cu mandat de primire, al fiecărei primării, familia ca parte integrantă alcătuită din toate persoanele majore componente, fără un număr specific de participanţi (neparticiparea constituie amenda cu plata unei treimi din venitului total al familie care ocupă o proprietate privată, pe o lună calendaristică în curs), hotărăsc deciziile majore în care e implicată familia, cât timp orice decizie presupune complexitatea vieţii copilului-copiilor/fratelui-fraţilor/surorii-surorilor lor şi deci a societăţii.

DACĂ AM GREŞIT CU CEVA, SAU DACĂ CREDEŢI CĂ TREBUIE ADĂUGAT ORICE, VĂ ROG AJUTAŢI-MĂ ŞI/SAU CORECTAŢI-MĂ, SCRIEŢI ŞI VORBIM DESPRE CONCEPT, IDEE, ATITUDINE, ETC.

SCOPUL DECLARAT AL ACESTEI MAGNA CARTA LIBERTATUM A FAMILIEI, ESTE DE A FI PRELUATĂ ŞI APLICATĂ ORICĂREI FORME DE ORGANIZARE POLITICĂ ŞI APOLITICĂ, DIN CARE FACE PARTE, CA ALCĂTUIRE COMPONENTĂ, FAMILIA.

VĂ MULŢUMESC.

Iertaţi-mă, dacă v-am smintit.

Doamne ajută.

MAGNA CARTA LIBERTATUM of FAMILIES
 

God help us.

I turn WORTHY AND WITH RESPECT, TO ALL COUNTRIES, GOVERNMENTS, TO ALL CITIZENS OF THE EARTH, and so to all consciousness and reasoness, N.G.O.S. and any forms of political and apolitical organizations, WHICH AMONG OTHER OPERATING PURPOSES, ARE THE FAMILY:

In the philological-socialo-moralo-ethics inspiration, I offer a variant of

MAGNA CARTA LIBERTATUM of FAMILIES, therefore I compose, affirm and sustain:

We the people, choose: no one and nothing, never, in any time and space, in no political form, any organization of any kind, never, have no right or obligation, as long as life is not in danger, to enter in our family, in our environment of living, our property that is material and spiritual, to impose, dictate, organize, arrange, manipulate, distract, to shape, to work, to influence, to recycle, to renew, adapt, nothing that we choose is not necessary for us, in profitable goal for us to follow, whatever it may be, that does not hinder in any way the freedom of all forms of all people and their lives, but we must be all indebted and obliged to respect each other and in the spaces where beliefs premises are exposed and enter into any possible conflict in those spaces, each is to hit a neutral attitude, without incitement to breach the freedom of precepts of organization by the way of living of others, where neutrality supports coexistence in peace, where true freedom assumed and responsibility of each person assumed, the balance of a healthy society from the points of view of each is completed successfully, the following required if these precepts are violated and / or any person's life is made threatening in any way, short or long term, to intervene in all possible forms, making in the same time, while everything human necessary is done, rational, moral and ethical life of any person to not be jeopardized deliberately during the organization of restoring balance to the above mentioned forms.

We were, are and will be responsible only us and no one other, for education we give to our children, how we offer, training repercussions characters and personalities of our children through their education, and because the family is above any government and form of political organization, because family is spaceless and timeless, parents are the primary and most important people in the child's life, where the parents have the highest word, with the highest priority for a child, and therefore, any forms of human organization, political or apolitical, undergo and obey parents and family who ZIP referendum mandated by the reception of each municipalities, the family as integral form part, gathering fo all major, adult persons, who compose her, consisting of all persons, without a specific number of participants (non-participation is to pay a fine of one third of the total income of the family occupying a private property on the current calendar month), major and principal decisions are to decide by the family, involved in society, while any decision is required in the complexity by life of the child / brother-brothers / sister-sisters and therefore of society.

IF I did something wrong, or if you think ADDED TO ANY, PLEASE HELP ME AND/OR CORRECT ME, WRITE AND TALK ABOUT THE CONCEPT, IDEA, ATTITUDE, ETC.

MAGNA CARTA Libertatum of FAMILY IS BEING to download and apply to any form of political and apolitical organization, WHICH IT BELONGS, as constituting component parts, who is FAMILY.

THANK YOU.

Forgive me if I made you any harm.

God help us.

Igor, dar tu devii grandios, omule!
Ai luat altitudine, volum, planetă, nu glumă!
Mai nou, un elan planetar te face să te adresezi, iată, tuturor oamenilor! Nu doar în limba natală ci şi în limba planetei albastre!
Măi, tu eşti sigur că nu eşti noul apostol, de Timişoara, al neamurilor?
Şi pe când, nestăvilite tribun, ne vei pricopsi pe forum cu un mesaj către toate planetele, către toate galaxiile, toate universurile, toate epocile, toată fiinţarea posibilă şi imaginabilă, precum şi către cea imposibilă şi inimaginabilă?

P.S. Igor, ultima dată când ai fost aşa expansiv/liber/de necuprins: îţi mai aminteşti ce a urmat?

Doamne ajută, frate Ioan.

Mă bucură mult intervenţia ta. Mă bucură mult modul de îndreptare. Să ştii, că îmi cunosc "lungul nasului", cum spunea bunicul meu.

Mi-l cunosc prea bine, dar asta nu înseamnă că dacă vrem să spunem ceva de folos pentru oameni, trebuie să tăcem.

Ştii frăţia ta ce a spus Hristos, nu? "Îndrăzniţi". Şi adaogă: "Eu am biruit lumea". Şi ne cheamă să-I urmăm. Să biruim şi noi lumea.
Chiar a fost azi, poate cele mai expresive Apostol şi Evanghelie citite la Sfânta Liturghie, din tot anul. Printre altele spunea: "Cine mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, Îl voi mărturisi şi eu pe el, înaintea Tatălui Meu Care este în Ceruri şi cine se va lepăda de Mine, mă voi lepăda şi Eu de el, înaintea Tatălui Meu, care este în Ceruri."
Printre altele: "Au rătăcit în munţi, în peşteri, în scorburi de copac, în crăpăturile pământului." Şi printre altele: "Cine iubeşte pe mamă tată, soţie, fii, frate, soră, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine."

Doar Benedict al 16-lea, Patriarhul eretic al Romei, a spus la un trust de presă italian: "extratereştrii sunt prietenii noştrii." Da, cu adevărat extratereştrii sunt prietenii "romano-catolicilor", adică franco-latinilor, aceia ce sunt în extra terră, demonii, ce sunt în văzduhuri, spune Sfântul Apostol Pavel. Necuraţii sunt prietenii rătăciţilor.

În schimb, noi, creştinii, ne luptăm cu ei, şi cu ideile pe care ei, demonii, le inoculează oamenilor; oameni care au căzut în cele 3 mari ispite pe care vrăjmaşul i le-a întins şi lui Hristos.

MAGNA CARTA LIBERTATUM A FAMILIEI, este o metodă foarte eficace de protajare a familiei, care nu ţine de religie, gen, culoare, etc., ci protejează familia şi educaţia sănătoasă a copiilor, oferită de părinţi.

Ai citit măcar, frăţia ta, CARTA, cap-coadă? Sau doar varianta ei în engleză ţi-a sărit în ochi ca un pai, şi ai şi privit imediat cu celălalt ochi, la bârna din ochiul meu? :)
Poate poţi să o îmbunătăţeşti cu ceva, m-aş bucura. Să fi co-autor. E pentru toţi oamenii până la urmă.

Să mă ierţi frăţia ta şi să mă pomeneşti, că precum vezi, sunt neputincios, dar măcar atâta să fi sigur, că s-a milostivit Domnul de mine şi învăţ din greşelile trecutului sau greşelile altora, ca să mă pot sili, să fac cât mai puţine greşeli, în drumul spre mântuirea mea.

Hristos în mijlocul nostru.

Pe mine un singur lucru ma mira, si anume ca nu ti-ai tradus productia, mai intai, in limba rusa.

He, he - aşteaptă tu, aşteaptă. Deocamdată, tribunul nostru lucrează, se pare, la variantele în ebraică şi greacă veche, poate chiar la traducerea latinească, nu? Aşa cum îi şade bine unui masterand în Teologie.
A tradus mai întâi în română (da!) şi în engleză, prin pogorământ - pentru starea noastră a muritorilor de azi, se înţelege....

Pentru că Rusia are mai puţină nevoie de CARTĂ, la ruşi, precum probabil ştim, familia e temelia de bază a societăţii lor, fiind profund creştini.

Iar limbile moarte, latina şi greaca veche, nu sunt vorbite, decât în medii universitare şi de traducere, deci nici ele nu au nevoie de CARTĂ.

Engleza e singura limbă străină ce o vorbesc fluent, astfel încât am putut traduce Carta.

Dar frăţiile voastre sunteţi mai tribuni ca mine, eu sunt un biet creştin. Pomeniţi-mă.

Nu frate, suntem doar buni sau, mă rog, încercăm să fim buni şi să te tragem de mânecă spre binele sănătăţii tale sufleteşti.
Aşadar suntem deocamdată di-buni şi trag nădejde că, venind şi alţii, vom deveni tri-penta-hepta buni, atât cât ai frăţia ta nevoie ca să te mai linişteşti cu zelul....

Mulţumesc sincer, frate Ioan.

De ce este greşit să fi zelos ? Sfântul Apostol Petru a fost zelot.
Sfinţii Părinţi, toţi au fost zeloşi.
Nebunii pentru Hristos, sunt zeloşi. Sfinţii Mucenici, Sfinţii Apostoli.

Chiar am scris mai sus: "cei ce au rătăcit prin pustiuri, peşteri, scorburi de copac, crăpăturile pământului", de care se vorbea azi în Apostol, din Epistola către Evrei.

Ei au fost zeloşi. Un creştin adevărat e zelos. E un nebun pentru restul lumii, pentru "societatea minunată".
Sau poate spun prea radical, reformulez: cu cât vrei să fi mai creştin cu putinţă, cu atât vei fi luat şi considerat mai nebun şi tot mai nebun.

Monahii, călugării, sunt "inaptaţii societăţii", sunt ciudaţi, sunt numiţi cu felurite nume şi forme. Nu sunt ei oare zeloşi, în iubirea lor pentru Hristos ?

Chiar Hristos ne-a chemat azi, chiar azi, acum 5 ore, aproape 6, la Sfânta Liturghie, la Evanghelie şi a zis:

"Cel ce iubeşte pe tată, mamă, fraţi, soţ, soţie, surori, fii, fiice, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine". Unde-au fost urechile noastre ?

Şi tot azi, în urmă cu 5 ore, a mai zis Hristos: "Cel ce lasă pe mamă, tată, fraţi, surori fii, fiice, şi vine şi-Mi urmează Mie, înmiit va avea încă din viaţa aceasta şi în Împărăţia Cerurilor şi o va moşteni". Unde-au fost urechile noastre ?

Crezi că degeaba am scris mai sus, aceste câteva versete ce s-au citit azi, frate Ioan ? Nu degeaba. Am simţit ce este în inima ta. Şi iată, ai confirmat.

Să ne dea Dumnezeu zel, în a iubi nemăsurat, a ierta veşnic pe oricine, a înmulţi virtuţiile, a fi pe placul lui Dumnezeu, căci doar aşa poate fi trăită viaţa omenească, fără să ne autodistrugem noi singuri şi unii pe alţii. Doar cu zelul iubirii, zelul gândirii noului testament.

Să fim nu tri-buni, di-buni, ci cât mai buni, urmând pe Hristos !

Amin.

Frate Igor, mai multă cumpătare, mai puţină confundare a identităţii personale cu Identitatea Domnului şi a Apostolilor, mai multă ascultare (de duhovnic, de medic, de fraţi), mai multă cugetare la pildele sfinţilor cufundaţi în isihie (liniştire, frate Igor, liniştire).
Doamne ajută, frate, pacea Domnului fie cu tine, în tine!

Mulţumesc din suflet, din nou, pentru vădita intenţie bună, gândul curat şi inima iubitoare.

Mântuirea e personală. Fiecare ajunge la ea, cum crede el de cuviinţă.
Sigur că e imposibil să ne identificăm cu cineva din cei ce au fost, sunt şi vor fi. Taina persoanei, nu a individului, face totuşi parte dintrun întreg, pe care-l accesează prin comuniune. Asta păgânii, ateii, medici, şi alţii nu vor înţelege niciodată.

Când Pavel prigonea creştinii şi Hristos i se arată pe drumul Damascului, îl întreabă Hristos pe Pavel: "de ce mă prigoneşti?" Întrebarea e: ce i-o făcut Pavel la Hristos? Absolut nimic. Deci prigonind creştinii, Pavel, prigonea pe Hristos, fără să-şi dea seama.

Şi astfel, Duhul Sfânt, scrie prin Sfântul Apostol Pavel:

"4. Ci precum într-un singur trup avem multe mădulare şi mădularele nu au toate aceeaşi lucrare,
5. Aşa şi noi, cei mulţi, un trup suntem în Hristos şi fiecare suntem mădulare unii altora;" (Romani 12, 4-5)

"12. Căci precum trupul unul este, şi are mădulare multe, iar toate mădularele trupului, multe fiind, sunt un trup, aşa şi Hristos.
14. Căci şi trupul nu este un mădular, ci multe.
19. Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul?
20. Dar acum sunt multe mădulare, însă un singur trup.
22. Ci cu mult mai mult mădularele trupului, care par a fi mai slabe, sunt mai trebuincioase.
25. Ca să nu fie dezbinare în trup, ci mădularele să se îngrijească deopotrivă unele de altele.
26. Şi dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; şi dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună.
27. Iar voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare (fiecare) în parte." (I Corinteni 12)

"Anume că neamurile sunt împreună moştenitoare (cu iudeii) şi mădulare ale aceluiaşi trup şi împreună-părtaşi ai făgăduinţei, în Hristos Iisus, prin Evanghelie" - Efeseni 3, 6.

"Din El, tot trupul bine alcătuit şi bine încheiat, prin toate legăturile care îi dau tărie, îşi săvârşeşte creşterea, potrivit lucrării măsurate fiecăruia din mădulare, şi se zideşte întru dragoste. Pentru aceea, lepădând minciuna, grăiţi adevărul fiecare cu aproapele său, căci unul altuia suntem mădulare. " - Efeseni 4, 16, 25.

"Pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui şi din oasele Lui." - Efeseni 5, 30.

"Nici să nu puneţi mădularele voastre ca arme ale nedreptăţii în slujba păcatului, ci, înfăţişaţi-vă pe voi lui Dumnezeu, ca vii, sculaţi din morţi, şi mădularele voastre ca arme ale dreptăţii lui Dumnezeu." - Romani 6, 13.

"Căci precum aţi făcut mădularele voastre roabe necurăţiei şi fărădelegii, spre fărădelege, tot aşa faceţi acum mădularele voastre roabe dreptăţii, spre sfinţire." - Romani 6, 19-

"Au nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos? Luând deci mădularele lui Hristos le voi face mădularele unei desfrânate? Nicidecum!" - I Corinteni 6, 15.

"De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre? Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi pizmuiţi şi nu puteţi dobândi ce doriţi; vă sfătuiţi şi vă războiţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi. Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri." - Iacov 4, 1-3.

"4. Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine.
6. Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădiţa şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard." (Ioan 15, 4-6)

Să mă ierţi, te rog, frate Ioan, dacă te-am smintit, am încercat să-ţi fiu de folos. Nu ştiu cât am reuşit.

Doamne ajută.

Grandios! Miscate pana in adancul sufletului, natiunile lumii, in frunte cu guvernamintele lor, se vor grabi sa subscrie la aceasta Magna Carta a mileniului al III-lea de la Nasterea Domnului. Fiindca, da! Am spus bine! Asa cum oamenii au un suflet, asa au si natiunile un suflet al lor, in care se cuprinde, intr-un mod pe care mai degraba il intuim decat il pricepem, sufletul fiecarui fiu si fiecarei fiice a poporului aceluia. Oare nu vorbim noi, cu admiratie, despre "sufletul poporului rus" ? Si daca intaiul dintre popoare are un suflet, ce anume ne-ar impiedica sa credem ca toate popoarele au suflet, unul, desigur, proportinal mai mic ? Ei bine, toate aceste popoare, animate de toate aceste suflete, vor raspunde intr-un cor, intr-un glas: "Da, Igor!". Foarte curand, mai curand decat ar dori dusmanii lui Dumnezeu si ai oamenilor, guvernele lumii, atente la nazuintele popoarelor lor, isi vor instrui ambasadorii sa dea komunikate de adeziune la aceasta miscare mondiala pe care cu vibratie, cu eroism aproape si, de ce nu, chiar cu geniu ati initiat-o, frate Igor! Iar aceasta miscare, odata pornita, nu va putea nici inceta, nici fi infranta de nimeni si nimic, ci, ca o avalansa, se va intari, va face pamantul sa tresalte si ii va inghiti pentru totdeauna pe toti cei care vor indrazni a cuteza sa i se opuna.

Cer privilegiul de a fi primul care ma alatur acestei miscari mondiale si va rog, pe aceasta cale, de a ma considera inca de pe acum un soldat fidel, gata de lupta si, de va fi nevoie, de sacrificiu, in slujba acestei nobile cauze.

Fie ca Dumnezeu, in mana Caruia se afla popoarele si conducatorii lor, sa va fie vesnic recunoscator pentru magnanimitatea pe care ati dovedit-o prin acesta chemare ce aduna planeta sub un stindard atat de stralucitor. Fie ca victoria sa fie aproape!

..................:))))))))))))))))))))))

Hm! As vrea sa rad. Pentru ca... nu-i asa?... e de ras! Dar e de-a rasu-plansu' si nu pot... E adevarat ca prin ironie subtila, putem indrepta pe cineva mai bine decat cu "nuiaua", numai ca pe de o parte devine "un precedent", iar pe de alta riscam sa descoperim ca ironia este luata chiar in serios.
Asa cum am spus-o si pe celalalt topic (acolo unde un "iarta-ma", ironic, a fost luat in serios) daca tot dorim sa fim cu totii de aceiasi parte a baricadei, oricat am avea mancarici la limba si oricat am fi de "zgandarati", tot rabdarea si mila lui Dumnezeu este cea care rezolva lucrurile in final. Fara exceptie, TOTI avem cate o problema, nu doar el. In alte conditii, pe un forum de alta "nuanta", acest gen de greseli precum le face bietul om ar fi facut deliciul multor "razvratiti". El aici se simte (inca) acasa, desi cam... prea "acasa". Mimeaza rabdarea si dragostea, cand si un copil sesizeaza egoismul, superficialitatea si tendinta spre "EU SUNT"! Lasati-l sa fie. Daca asa se simte omu' bine, de ce-i demolati visul?

Popoarele n-au suflet, Mihnea Dragomir.

Popoarele au duh. Sau înger păzitor. Fiecare clădire are un duh, bun sau rău.

Fiecare haine, ţinută, transmite un mesaj, are un duh, bun sau rău, de mărturisire a lui Hristos sau a demonilor-patimilor care ţin stăpânire peste acel trup.

Eşti bine venit să înţelegi şi să promovezi CARTA, care nu ţine cont de religie, tocmai pentru a proteja religia, nu ţine cont de gen masculin sau feminin, tocmai pentru a proteja genul masculin şi feminin, nu ţine cont de conceptele de viaţă, tocmai pentru a proteja conceptele de viaţă, nu ţine cont de nimic, tocmai pentru a proteja totul, la fel ca pustnicii, dar la o dimensiune socială.

Asta oferă neutralitatea, respectul şi neconflictul celuilalt, oferite prin MAGNA CARTA LIBERTATUM A FAMILIE.

Nu ştiu cât au înţeles fraţii ortodocşi (văd că mai degrabă scolastica se forţează să înţeleagă şi înţelege că toată lumea are de câştigat), dar ne silim să explicăm şi la ortodocşi, de fiecare dată mai mult, nu-i bai. Domnul dă, că are de unde, noi numai să vrem să-L primim, să-L urmăm. nu vrea să ţină ascunsă iubirea şi iertarea, noi numai să-L primim în vieţile noastre, prin Noul Testament, prin Sfinţii Părinţi, prin Sfintele Canoane, dorind mântuirea.
MAGNA CARTA protejează acestea. Protejează Ortodoxia. Protejază şi erezia. De ce? Oferă fiecărui om, să trăiască liniştit în ceea ce a ales, conform versetului: "cel ce desfrânează, desfrânează-se, cel ce se sfinţeşte, sfinşească-se".

Deci avem nevoie să fim lăsaţi în pace să ne sfinţin, să nu ne fie atacată constant integritatea educaţiei ce o vrem dată copiilor noştrii.

Ştiu că analiştii, care vor citi pe aici, nu le vor place nicidecum idea CARTEI, fiindcă ei vor să ne tot bage pe gât fel de fel de inculaţii, prin televizor, internet, prin media, prin societate, prin atitudini, prin planuri, pe termen lung sau scurt, iar CARTA tocmai asta le retează.

Pe baza CARTEI, pot fi date o serie de legi, în orice sistem politic, care să protejeze familia, care este ultimul bastion al civilizaţiei şi normalităţii, al creştinismului, dar şi al ateismului.

Dar dacă nu vom mai fi lăsaţi să fim creştini, dacă nu suntem lăsaţi să oferim educaţia potrivită copiilor noştrii, ci ne este asasinat sufletul, peste voia noastră, fiindcă nu putem chiar toţi să mergem în sate şi munţi să ne ascundem de nebuniile ce vor veni, nu ? Vrem să trăim paşnic, împreună cu ateii, cu păgânii, vrem să mergem la Biserică, să mărturisim pe Hristos, vrem să purtăm crucea la gât, ca mărturie, şi vrem să-i lăsăm în pace şi pe ateii care ne lasă în pace pe noi.

Vrem să credem, să iubim, să iertăm şi să fim lăsaţi să facem aceste lucruri.
Să fim lăsaţi să fim ortodocşi, să fim lăsaţi să fim creştini, să fim lăsaţi să avem dialoguri cu ereziile, sau dialoguri sociale, morale, etice, sau să ne organizăm cultural, poetic, prozatoric, în fiecare parohie, fără să ne fie invadat şi încălcat de legi stupide, care ne îngrădesc libertatea.

Vrem să fie lăsată posibilitatea să ocolim, să refuzăm locurile şi practicile atee, păgâne, sexuale, de orice tip şi fel şi formă, din orice timp. Vrem să avem posibilitatea să ne cumpărăm terenurile noastre, unde să creştem, să ne înmulţim, să umplem pământul şi să-l stăpânim, conduşi fiind de Hristos.

CARTA Familiei, oferă şi garantează aceste drepturi, obligaţii şi leibertăţi, atât pentru creştini cât şi pentru atei, deci pentru toţi oamenii.

CARTA este scrisă pentru viitor, când, dacă tot aşa o ţinem, cu războaie, presiuni, ideologii atee forţate şi impuse, Ortodoxia va fi pusă în pericol. Ori dreptul fundamental la libertate, neutralitate, acceptare fără instigare, (deci de exemplu, homosexualii nu se etalează pe stradă, iar noi nu ne luăm de ei, fiindcă suntem neutri unii faţă de alţii) CARTA asigură tocmai drepturile din naştere, la echitaţie, la educaţie creştină, dacă părinţi sunt creştini, şi posibilitatea alegerii ateismului, şi dreptul la educaţie atee, şi posibilitatea alegerii creştinismului mai târziu. Deci dreptul de a lua sau a lepăda păcatul, fără să fim constrânşi de nimeni şi nimic.

Despre asta-i CARTA.
E pentru creştini şi necreştini, deopotrivă. Pentru toţi. Dar câţi a-ţi avut răbdarea şi priceperea să o citiţi şi să o înţelegeţi ?
Toată lumea câştigă. Şi e lăsată în pace.

Iertaţi-mă şi pomeniţi-mă.

Sunt visuri şi visuri...
Vezi tu, doctorul nu poate uita că e doctor: unele visuri (şi vise) ucid, Moshule... Asta ţi-o confirmă şi psihologul, o ştie şi Moşneagul prea bine, o ştie şi poetul (îţi aminteşti visul de grandoare al lui Baiazid, din Scrisoare?) etc.

Acu să îţi zic una tehnică: ştii că unii oameni înnebunesc în (prin) vis? Vorbesc cât se poate de serios. Visul e un material foarte preţios pentru analiză dar şi un fapt sufletesc cu implicaţii uneori foarte semnificative în viaţa omului. Inutil să îţi amintesc de câte ori s-a dovedit asta, fără echivoc.

Pe de altă parte, e limpede că nimeni nu-i demolează visul lui Igor. Doar reacţionăm la el, ne exprimăm poziţia fără a-l demola - că doar nu sugerezi să intrăm înlăuntrul "găurii de vierme" cu târnăcoapele, aşa-i?
Problema, în final, nu îmi pare visul. Ci visătorul...

"I have a dream" - spunea Marthin Luther King Junior.

Setea de Dumnezeu din el, striga, chiar dacă nu făcea parte din Biserica lui Hristos.

Dar visurile lui erau realizabile. Şi în loc să înnebunască el, au înnebunit din cauza visurilor lui, alţii, şi l-au ucis. Prin sângele vărsat, ucis fiind de alţii, Martin Luther King Junior, e Sfânt Mucenic, fără să-şi dea seama, prin botezul sângelui, a devenit ortodox, fără să vrea, la fel ca toţi oamenii ucişi de alţi oameni, care probabil au strigat la Hristos, în ultima lor clipă de viaţă.

Sfântul Arhidiacon şi Mucenic, Ştefan, primul martir, la fel şi apoi toţi mucenicii de după el.

CARTA nu e un vis, e un fapt care acum a fost expus public, deci nu mai poate fi vis, e deja realitate, mai trebuie aplicată.
Şi în niciun caz nu e o gaură de vierme :) ce comparaţie.

Psihologia înnebuneşte minţile oamenilor, frate Ioan, şi e un domeniu foarte tânăr, copil chiar. Domeniu pe care oamenii ce-L respingeau pe Hristos, l-au separat de adevărata lui esenţă, teologia.

Iar eu, dacă par problemă, nu mă supăr, să fiu problemă. Roagă-te pentru mine, frate Ioan, pomeneşte-mă, că precum vezi, am mare nevoie. Şi vorbesc foarte serios. M-am rugat şi eu pentru tine, făţarnic, dar m-am rugat. Fă şi tu la fel, pentru toţi "visătorii".

Sunt multe de vorbit. Lăsăm pe Dumnezeu să lucreze mai departe, dacă are un plan. Dacă nu, oricum mila şi pronia Domnului în toate, cu toţi. Amin.

Păi zi aşa, frate!
Uf, şi eu care mă simţeam atât de presat în prezent...
Deci o adresezi popoarelor, guvernelor, europelor, americilor, galaxiilor, realităţilor din zările albastre, din cosmosurile încă neexplorate... Lumi noi, ere nenăscute încă! - sunt îngrijite, iată, de-un Pasluşnik.
Da pentru ăştia necăjiţi de azi, care luptăm cu igrasia vieţii ăsteia chinuite, n-ai frate vreun vis, vreo doftorie, ceva? Atâtea familii care tragem spuma zilelor peste ochi, în fiece colţ de lume: ţi-am rămâne profund îndatoraţi, zău aşa!

:) Ai tu ce ai, frăţia ta, cu galaxiile alea îndepărtate. Te-a prins şi pe frăţia ta, filonul ăsta al stiinţei, prăpădita.

Viitorul, frate Ioan, începe la fiecare răsărit de soare. Fiecare zi, e o nouă şansă pentru mântuirea noastră.

La fiecare aproximativ 7 secunde, pe pământ, moare câte un om. Deci în 8 ore de somn, îţi dai seama, câţi oameni nu mai văd răsăritul soarelui ? 8 ori 60 de minute ori 60 de secunde, peste 4000 de oameni, nu mai văd răsăritul. Aproximativ 12.000 de oameni, nu mai apucă celelalte 24 de ore. Au de lucru, puterile nevăzute, nu glumă.

Pentru mine asta e fascinant. Mă face să îmi doresc mântuirea şi să mă gândesc cu drag şi dor la ea. Ce este, unde este, cum se poate obţine, prin ce, cum, etc.

Pentru mine, viitorul este şi peste 5 minute, că nu ştiu dacă-l mai apuc, nu ştiu dacă nu cumva voi face un infarct şi voi fi chemat să stau de vorbă cu Hristos şi mă înspăimânt de acele clipe. Ce-i voi spune pentru nebuniile şi patimile mele. El a spălat păcatele, dacă noi vrem asta, dar nu patimile, pe care noi le dorim constant în viaţa noastră, El nu ni le ia cu forţa. Trebuie noi să renunţăm la ele. Ce-i voi spune? Vai mie...

Mă gândesc la un verset:
"Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei." - Matei 6, 34
Asta se referă la cele materiale. Dar la cele spirituale, Doamne ? Pentru viitorul de peste 5 minute, Doamne, eu nu mă voi mântui... nu sunt vrednic de mântuire...

Iertaţi-mă şi pomeniţi-mă, pe mine, "visătorul cu probleme", că sunt slab, gol şi mic, sec şi rău.

De ce m-am temut, se pare ca n-am scapat. Probabil ar fi fost mai bine sa ne limitam la un "precedent", decat sa ne convingi ca transformi ironia in vorbe de lauda.
Oamenii, din bun simt (inca), ti-o spun sub o forma sau alta cum ca ai ratacit cararea. In alte conditii, asa cum spuneam, ai fi fost luat pe sus si umilit ingrozitor. Aici in principiu, lumea se abtine la atacuri dure, (desi multi le gandesc), si procedeaza mai "cu perdea, asa cum tot incearca sa faca fratele Cezar. Dar tu nu: "Badman! Badman!"
Cand nu esti capabil sa realizezi gafa si sa te rusinezi singur ca nu se cade sa te "desfasori" precum Hitler, (el si-a inceput carnetele de partid de la 501, sugerand naivilor ca deja numara 500 de adepti), daca tot ai un vis, fii si un bun diplomat si supune ideea unui test, ca sa vezi reactia celorlalti. In nici un caz nu indrazni sa te autoproclami "semanator de inalta clasa", atat timp cat nimeni nu crede in tine. Barba nu face pe nimeni, filozof. Nici pe tine, cartea, tocul si calimara. Cu atat mai putin... CARTA! Tu vorbesti de lucruri sfinte, in timp ce fapta te vadeste pe contrasens.
Am vazut ca ai editat mesajul in care apucasesi sa scrii ca tu niciodata nu spui iarta-ma, sub forma ironica. Da-mi voie sa nu te cred, fiindca te simt un adevarat vulcan. Tu ti-ai permis sa consideri ca a fost un abuz fiindca am indraznit sa pun acel topic la "spiritualitate", fara macar sa intri sa vezi filmuletul sa nu te smintesti. Pai daca esti deja "format" in sanul Bisericii, de ce te temi tu oare? Intentionat am pus acel topic acolo, fiindca imi doresc discutii ziditoare, legate de credinta noastra, nu a paganilor. Ironia ti-am adresat-o sa-ti vezi de ale tale, dar tu chiar crezi ca esti in masura sa fii celorlalti "Invatator"! Chiar daca esti intr-un fel sau altul, nu te pretinde astfel, fiindca vei fi taxat si vanat cand te astepti mai putin.

Nu mă tem pentru mine, frate Neagu. Fiindcă eu ştiu că sunt un păcătos, ştiu că sunt vrednic de iad.

Mă tem pentru cei ce vor citi bazaconiile frăţiei tale, pentru că-i sminteşti, cu acel filmuleţ, te superi că ţi-am rănit orgoliul şi ai postat prostioarele celor neputincioşi, ce promovează religia urii, a sângelui şi războiului, îmbrăcând-o mereu în haine strălucitoare, asemenea demonilor care i-au chip de înger de lumină? Ei bine, nu rănesc orgoliul tău, ci te apăr pe tine, şi Biserica lui Hristos, pe care o iubesc.

"Iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării." - Matei 18, 6.

Uite cu ce te protejez. Cu Matei 18, 6. Uite cu ce te mustru în Hristos, din iubire. Chiar dacă spui că-i falsă, nu-mi pasă de înşelarea ta, eu ştiu că nu-i falsă şi chiar te iubesc cu adevărat şi îţi vreau binele şi mântuirea.

Da, fiecare creştin, trebuie să fie un vulcan de iubire, de iertare, de virtuţi şi rod bun.

CARTA nu ridică nici un pai împotriva altui om, nu ridică soldaţi, cum se vede MIHNEA DRAGOMIR deja, luptând şi dându-şi viaţa pentru cauze, ucigând pe cei care nu cred în cauze. Creştinismul nu e o cauză, asta nu înţeleg oamenii. Creştinismul nu are definiţie. Nu e o atitudine, nu e omenesc. Creştinismul e ceresc. Nu are inchiziţie, nu obligă, nu forţează, nu impune, nu ridică cruciade, nu răstoarnă guverne, nu ucide oameni. N-are treabă cu lumea, de ce nu înţeleg oamenii? Creştinismul e pentru lume. Aduce cerescul în inima omului, ca să-i ridice să-i facă şi trupul ceresc, la Judecată. Creştinismul, nu face rău nimănui. NU ! NICIODATĂ ! Asta n-ar mai fi iubire. Şi n-ar mai fi creştinism. Dar este, creştinismul există cu adevărat. E definişia purităţii, a iubirii, a virtuţiilor, a idealurilor neimpuse, e iertării, a tot binele ce a existat şi va exista vreodată pe pământ. Iar ceea ce face rău altui om, în numele creştinismului, acela nu-i creştinism. E o minciună şi o imitaţie, cum a devenit de exemplu, din 1054, "biserica romano-catolică". Totul e clar şi limpede. E lucid. Ce minunat e să fi creştin !

CARTA este dedicată strict familiilor, nu are nevoie de adeziuni, de membri, nu e un partid, nu e o mişcare populară, nu e o constituţie, nu e o lege. E o temelie. Pe care se construieşte. Temelie pe temelie. Dorirea inimii, dragostea şi voia oamenilor, puse pe temelia Dumnezeu Hristos, care este Calea, Adevărul şi Viaţa, pe Dumnezeu Tatăl, care este Libertatea, Dreptatea, Răsplătirea, pe Dumnezeu Duhul Sfânt, care este Sfinţitorul, Mângâietorul, Îndumnezeitorul. Împreună sunt Una, Dumnezeu Unul, Sfânta Treime.

CARTA dăruieşte şi garantează libertatea creştinilor şi ateilor, de a urma orice au nevoie să urmeze şi să creadă, în mediul privat al lor şi a se respecta reciproc în mediul comun.
Cu ce am greşit ? Dar tu pleci de la premisa că tu nu greşeşti când îmi spui ceva, şi că eu trebuie să greşesc neaparat, că altfel nu mi-ai spune una "sănătoasă", spre mântuire.

Fi sigur, că oricine a terminat o şcoală, are ce să înveţe, sau ce să vorbească din domeniul în care a terminat. Fie şi pătimaş, din neputinţele lui, necioplit, lipsit de înţelepciune.

Dar mai ales fi sigur, că o fată/femeie, care se călugăreşte, ea devine "Maică", chiar dacă a terminat un liceu de electromecanică. Un băiat/bărbat, la fel, devine "Părinte", chiar cu un bacalaureat în mecanici auto. Fiindcă sunt Părinţi şi Maici, au ce să înveţe! Dar în lipsa discernământului tău şi judecarea ta aspră a aproapelui, cum să vezi aşa ceva? Poate nici nu accepţi aşa ceva.

La fel cum un absolvent de teologie, e cel puţin... un absolvent de teologie, ca să nu zic mai mult. Şi are ce să vorbească, chiar dacă mai nepotrivit pentru unii sau alţii. Nu poţi să-i mulţumeşti pe toţi. Nici Hristos nu i-a mulţumit pe toţi. Deci unii zic, unui absolvent de teologie, teolog, dar eu refuz numele de teolog, fiindcă Teologi, sunt Sfinţii şi oamenii îndumnezeiţi, nu licenţiaţii în Teologie, care poate nu sunt nici măcar curăţiţi.

N-ai decât să mă taxezi şi să mă vânezi, la fel fac şi eu, precum ai văzut, cu bazaconia ta de filmuleţ pe care eu unul, n-o să-l vizionez niciodată, ca să mă ţin protejat pe cât pot, de întuneric, de ideile pe care Biserica le-a condamnat, dar care frăţia ta, le scoţi la lumină şi le pui în minţile creştinilor, celor mici, pe care-i sminteşti. Şi apoi dacă eşti tras de mânecuţă, de un frate, care desigur, nu-i vrednic să te tragă de mânecuţă, tot tu eşti cel suferind şi atacat. O vai mie...
Destul este că suntem asaltaţi de toate spurcăciunile, zi de zi, mai lipseşte şi noi să ne ispitim şi să ne slăbim unii pe alţii. Filmuleţ care-i pus şi la "spiritualitate ortodoxă", gândeşti că cine ştie ce spiritualitate ortodoxă-i acolo, şi el săracul e un filmuleţ despre un islam murdar de sânge, nervos şi transpirat, mascat cu o faţă de plastic zâmbitoare. Veselia vrăjmaşilor. Doamne fereşte şi miluieşte.

Revin, CARTA am gândit-o de la oameni, pentru oameni, pentru echilibru, ea se poate aplica oricărui guvern, nu are nimeni de suferit, oricărei ideologii politice, fără să răstoarne pe nimeni, pentru că scopul ei este omul, sau omenirea, cum am explicat şi mai sus.

Pomeniţi-mă.

În contextul de mai sus, "Fi" se sicrie cu doi "i".
"Fii sigur, nu fi sigur".
Din carta verbului "a fi" citire.

Intradevar, familia este elementul de baza in orice societate, deoarece in primul rand familia este cea care asigura cresterea si educatia copiilor, iar statul are obligatia de a proteja familia traditionala, intemeiata de un barbat si o femeie.

..........:)))
Daaaa, da-da-da-da-da-da!

Şi se "scrie", e cu un singur "i", nu cu doi "i", cum ai scris frăţia ta: "sicrie". Că n-o murit încă nimeni.

Vezi? De aceea există o regulă a scrisului pe internet, anume că se permit greşeli, că le comiţi intenţionat, la tastatură.

Deci ce rost au aceste tente de ironie sardonică "îndreptătoare", nu ştiu. Că la mântuire nu ajută, nici ce am scris eu acum, nici ce ai scris frăţia ta mai sus, Dragoş. Şi nici ce a scris fratele Ioan.
CARTA e cât se poate de serioasă, deşi rămâne o gândire nepotrivită "dezvoltatorilor" lumii, şi nu o aplică.

Cred ca o sa lesin de ras. Splendid sarcasmul lui Mihnea. Intotdeauna am spus ca acestia trei: Delia, Ioan Cezar si Mihnea Dragomir, ingroapa talantul nescriind carti. La ei, limbajul elevat este ca respiratia. Sarcasmul lor nu arde, ci odihneste.

Mie, "carta" asta de amploarea flatulentei de Podura aquatica intr-o baltoaca de 10*10 cm patrati, imi duce gandul la un eveniment cosmic de o amploare zguduitor de mare: vedeti pe Youtube "Matabele ants vs. Macrotermes termites", sau ceva de genul. Pai da, cam alea sunt proportiile luptei evocate de acea "carta", cam si ca faza cu colembola aia din baltoaca. Moshneagul are dreptate.

M-am gândilit că decât să-i ducem dorul mai bine să nu-i simțilim lipsa.

cate greseli gramaticale am gasit pe acest forum, ar trebui sa corectez la 3,4 mesaje...

nga :26: dar o doza de intelegere nu strica... eu ma inteleg greu cu tastatura de pe tel de ex...