Comportamentul meu de neexplicat
 

Nu stiu si nu inteleg de ce cu propriul meu copil sunt rece,nu imi alint copilul nu am rabdare cu el,in il ascult si toate cele...iar cu nepotelele din partea sorami si a cumnatei le iubesc din suflet si pe pup toata ziua,le alint,le vb frumos!O Doamne,propriul meu copilas sufera si e geloasa!Doamne cum se poate asa ceva,ce suflet am,ce se intampla cu mine,nu pot sa inteleg!Are cineva idee carui fapt se datoreaza asa comportamant?Eu nu imi pot explica si as vrea sa ma schimb!

Poate că nu petreci suficient timp împreună cu el. Dar de ce adică nu-i dai atenția și dragostea cuvenite?

poate ai resentimente la adresa tatalui copilului, si de acolo raceala fata de propriul copil.

oricum, ar fi indicat sa vb cu un psiholog si cu un preot; te vor ajuta sa iti dai seama mai usor de ce te comporti asa.

la cest lucru m-am gandit si eu...cand m-am casatorit am avut parte numai ce certuri,injuraturi,la scurt timp am aflat ca am cancer fiind si insarcinata,si certurile ientelegerile,copilul care plangea mereu,mereu......m-au facut sa fiu rece si sa simt ca nu trebuia sa am copil.... :(

Eu cred ca situatia ta ar avea rezolvare, daca esti si tu dispusa sa lupti, sa afli de unde vine poblema si sa o confrunti. Se poate!

Succes. Daca iti doresti, sunt convinsa ca vei reusi sa treci de aceasta bariera. :*

Acum mai ai cancer? De cînd, ce fel? Faci tratament?

OMG :( ! Si copilul de partea cui e, e mai atasat de tata si de socri, te trateaza siel cu raceala ( de parca i-ai fi doar bona, nu mama adevarata), nu te asculta ? Te simti exploatata n acea familie, ca si cum ai fi doar o servitoare,'care si-a facut datoria facnd copilul, iar acum trebuie sa-l ingrijeasca, in timp ce partea cu iubitul, jucatul, simtitul bine le revine doar lor? Te cearta cand pateste fata ceva, daca plange, nui convine ceva, etc?
Si mie mi-a fost frica la inceput ca familia lui imi va acapara copilul, il,va iubimsi rasfata mai mult ca mine, iar eu voi fi aia rea care trebuie sa-l certe, sa-l educe, sa-l puna sa faca ce trebuie chiar dc nu-i place ( sa manance sa se spele sa faca lectii etc)...

socrii sunt ca toti,nu vor sa certi copilul,sotul da ma cearta injura daca face copilul ceva,,,nu am rabdare sa ascult,nu ma pot deschide sa fiu dragastoasa fata de copil!Si fata nu prea ma asculta,e atasata de mama mea ca ea se poarta ca o bunica iubitoare!Cand realizez ca se mareste si vad,,,se va asunde de mine,cine stie ce lucruri va face si cand va vorbi cu baieti cum sunt ei in ziua de astazi ......sa o pacaleasca........of....... :(

Cauze pot fi mai multe, poate nu-ti place tatal copilului si deci iti displace ideea de a avea un copil cu el iar asta se rasfrange si asupra copilului.

Poate ti-e tema ca atasandu-te de el, vei fi dezamagita la un moment dat.

E normal ca unii copii sa traga mai mult la bunici pentru ca unii bunicii sunt mult mai permisivi decat parintii, ei se gandesc mai putin la copil, la educatia si caracterul lor si mai mult la ei insusi, sa castige afectiunea, nu-i intereseaza cum va fi copilul peste 10-15 ani ca deh, nu mai traiesc ei atat.

Solutia e sa-ti schimbi atitudinea fata de copul, sa petreci cat mai mult timp cu el, sa-i arati si afectiune, pentru ca primind afectiunea va accepta si autoritatea, altfel nu se poate.

Buna, Florentina!Din ce ai scris reiese ca iti pasa, ca suferi pentru copilul tau.Chiar daca nu simti nevoia sa o alinti sau sa te joci cu ea, nu inseamna ca nu o iubesti.Daca ar fi asa toate astea ti-ar fi indiferente.Nu zic nici ca e bine, fetita simte ca ai o suferinta si o afecteaza.Poate ca in copilarie, parintii tai(sau macar unul dintre ei) au fost mai reci fata de tine, desi te-au iubit.Poate si ei au avut o suferinta a lor, pe care nu au putut sa o depaseasca.Poate ai avut o copilarie grea si ca sa supravietuiesti te-ai "anesteziat" afectiv.Adica te-ai impietrit sufleteste.Sau poate ai facut o depresie.Diagnosticul de cancer, in sarcina( care si asa e problematica din punct de vedere hormonal) mi se pare cumplit.Plus un sot care poate nu te intelege si injura.Cred ca majoritatea femeilor ar trece prin depresie.Nu sta asa, mergi-asa cum bine ai fost indemnata mai inainte- la un parinte duhovnic si daca poti, si la un psiholog.Iti vei reveni daca vei face ceva in sensul asta, nu e o situatie fara iesire.

Crezi ca dupa ce a crescut in tine iti mai poate displace fiindca e copilu' lui tac'su?
A, ca ulterior te dezamageste, ca iubeste mai mult pe taica-su, fiindca il rasfata si nu il cearta, desi tu sti ca faci mai mlte pt el, si mai importante...te simti tradata, ti se pare ca " il cumpara" ,ca il indeparteaza de tine...si tu sti in sinea ta ca nu e spre binele lui ce ii ofera ei, ci ce ii oferi tu, ca mama, si te doare sufletul...

Dar e o povara, o responsabilitate...care poate daca ai fi stiut cat va fi de grea - si nu
atat din cauza copilului in sine, ci din cauza tatalui care nu va fi intelegator si te va certa si ocari pt orice prostie sau deranj face copilul.....

Se pare ca da, indiferent de cauza.

Sa fim seriosi


Situatia reala, adusa de persoana care a deschis topicul sau temerile tale vizavi de relatia ta?