O poveste de dragoste între sfinţi: Grigorie şi Teosevia
 

Simt deja un freamăt de nelinişte în buncărele mentale ale neomaniheiştilor, construite chiar sub streaşina Bisericii dreptmăritoare. În umbra poate celei mai importante teologii din istoria ekklesiei creştine, s-a înfiripat şi desăvârşit un "love story" cu putere de exemplu timp de veacuri pentru generaţii de credincioşi care au ales să trăiască la scara microexperienţei personale unirea mistică, de necuprins cu mintea, între Hristos şi Biserica Sa.

Suntem în Cappadocia secolului IV. Vremurile sunt tulburi, metastaza ariană se răspândeşte în Trupul Domnului şi ameninţă organele vitale. În aer pluteşte o atmosferă de sfârşit al istoriei. Creştinii din enclavele încă sănătoase aşteaptă dintr-un moment în altul să se ivească Hristos pe norii cerului. Să-i salveze de haos, de persecuţii şi de Arie antihristul.

Hristos îi va salva, însă o va face, ca întotdeauna, altfel decât se aşteptau ei. Nu-i va trăzni cu foc din cer pe arieni, nici nu se va arăta în persoană să-i scoată din complicaţiile mizerabile ale lumii sublunare. Dar le va trimite oameni, prieteni şi slujitori ai Lui, plini de Duh Sfânt şi râvnă pentru adevăr.

Pentru trei dintre aceşti pneumatofori, Biserica nu va face economie de figuri de stil pentru a le evoca vrednicia. Ei se numesc Grigorie de Nazianz, Vasile al Cezareei Capadociei şi Grigorie de Nyssa.

În ultimii ani cercetarea patristică, istorică şi filologică privitoare la cele trei mari personalităţi a avansat semnificativ. Graţie acestor progrese s-au mai limpezit multe detalii biografice, cronologii, atitudini, fapte. Am aflat cu bucurie încă din iarnă că un specialist în capadocieni, expert în Grigorie de Nyssa, lucrează la o carte despre legătura dintre Grigorie şi Teosevia diaconiţa, protagoniştii unei experienţe de dragoste fascinante.

În măsura în care subiectul prezintă interes voi încerca să schiţez câteva secvenţe ale acestei poveşti extraordinare, revelatoare a iubirii autentice între bărbat şi femeie întru Hristos, provenite de la autorul cărţii printr-un prieten comun.
Asta înseamnă că mă retrag, temporar, din retragere cu speranţa că topicul de faţă nu va fi un alt "act ratat" al forumului.

vreau, daca se poate.

Eu te-am rugat mai demult să te retragi din retragere.

Aşa e...:1: , dar până acum n-am avut nimic mai deosebit de împărtăşit.

Să începem cu ceea ce se vede. Sfinţii Grigorie şi Teosevia apar rareori împreună în icoane. Am găsit doar două versiuni pe internet cu amândoi şi acelea redactări recente.

http://2.bp.blogspot.com/_qpE5hNwi61...%2Bgregory.jpg

http://40.media.tumblr.com/ca95914b3...d2hgo1_500.jpg

Mai sunt zugrăviţi uneori în soborul sfinţilor familiei lui Vasile del Mare.

http://myocn.net/wp-content/uploads/...il-620x350.jpg

Teosevia este prima din rândul doi, iar Grigorie ultimul din rândul de jos. (de la stânga la dreapta).

În primele două icoane sfânta apare cu un ulcior în mână. Ce reprezintă ?

Care este provenienţa celei de-a treia icoane ?

... ... ...

Aşteptăm, da!

Este un vas cu Sfântul Mir, semn al slujirii diaconale, întâlnit şi în reprezentările femeilor mironosiţe. Acuma ca să-ţi spun sincer, nu-mi dau seama de ce au pictat vase aşa de mari. De regulă se fac mai mici şi mai suple.
De ce are Teosevia un vas cu Sfântul Mir în mâini? În primul rând pentru că a fost diaconiţă, printre funcţiunile cinului său fiind şi mirungerea baptismală a femeilor proaspăt încreştinate. În al doilea rând, fiincă era ea însăşi "amforă a darurilor Sfântului Duh" (cum este numită într-o stihiră) al căror mediator sacramental este Sfântul şi Marele Mir.

A doua icoană este o frescă zugrăvită într-un paraclis din Atena după ce la 4 septembrie 1998 Sfântul Sinod al Bisericii Greciei a hotărât să dedice o duminică specială prăznuirii solemne a familiei Sfântului Vasile cel Mare ca exemplu pentru sfinţenia şi unitatea familiei creştine.

Multumesc, Mihailc.

Am întrebat despre a treia icoană pentru că mi se pare deosebit modul de reprezentare a fizionomiei; respectă pe de o parte erminia bizantină, şi în acelaşi timp duce foarte mult spre realism (e corect cuvântul realism în acest context?). A se vedea în special primul sfânt din stânga jos. Pare aproape copiat după o fotografie.

Lucrarea a fost cu siguranţă comandată de Sfântul Sinod, prin urmare meşterul a mers pe un drum bine bătătorit ca să nu producă niciun fel de surprize privirii evlavioase. Iar în Grecia cel mai bătut drum în arta bisericească este cel inaugurat de marele maestru Manuil Panselinos.

Desigur, nu putem vorbi de naturalism fiindcă persoanele reprezentate se uită la noi din cosmosul transfigurat al Împărăţiei. Însă există o expresivitate reţinută a chipului, trăsătură stilistică specifică lui Panselinos. Dacă vă uitaţi cu atenţie, soborul are o unitate fizionomică formidabilă care pune în lumină comuniunea dintre ei şi a tuturora cu Hristos şi Maica Domnului. Este o lucrare cuminte, fără pretenţii prea mari, dar corespunzătoare evenimentului pentru care a fost zugrăvită.

Şi povestea?
Ca de obicei....
Nu-i bai.

Poate era mai nimerit un preambul despre (ne)răbdare. N-am prevăzut că declanşez o stare de aşteptare atât de frenetică.

Povestea întreagă cu introducere, cuprins şi epilog, o vom savura când e gata cartea. Până atunci ne mulţumim cu pregustări, atâta cât ne dă bucătarul. Lucrarea are la bază o argumentaţie multidisciplinară foarte solidă din punct de vedere ştiinţific, nu este o ficţiune romanţată construită din indicii vagi. De pildă, aflăm multe lucruri interesante despre ethosul epocii, fundalul mentalitar general, cadrele culturale ale căsătoriei şi iubirii, istoria unei prietenii între nişte oameni care vor influenţa decisiv identitatea dogmatică a Bisericii etc.

Cu siguranţă aş fi nespus de fericit să pot conversa toată ziua (şi noaptea) despre lucruri de-astea frumoase şi odihnitoare, dar, ca orice sclav al capitalismului postmodern demn de acest nume, am de executat propriul slalom printre nimicurile vieţii cotidiene.

Care carte? Cine scrie?
Vreau si eu povestea.
Imi plac si icoanele! De unde sunt?

Autorul este francez, numele său este mai cunoscut doar între cercetătorii şi cunoscătorii vastului domeniu al istoriei şi culturii ecleziale, iar titlul încă nu e stabilit. Din câte ştiu, ediţia franceză va ieşi de sub tipar cel târziu în decembrie, urmând ca lansarea să aibă loc în 10 ianuarie anul viitor cu ocazia praznicului Sfinţilor Grigorie de Nyssa şi Teosevia diaconiţa. Traducerea românească nu stiu să spun când o să apară, dar o să apară cândva.

Următoarea postare va fi dedicată primului episod. Este binevenită orice contribuţie, sub orice formă (nedumerire, obiecţie, protest etc.).

Relatia intre un barbat si o femeie capata o culoare aparte in lumina harului lui Hristos.
Si eu simt un freamat special atunci cand citesc vietile sfintilor casatoriti: Hrisant si Daria, Adrian si Natalia, Vasile si Emilia. Dar daca vietile sfintilor mucenici, le simt pe un piedestal special, aproape imposibil de atins, vietile sf cuviosi imi ofera o mangaiere mai mare.
MAi mult decat atat, mi se inunda sufletul de o bucurie sfanta cand vad ca iubirea sfanta naste sfinti . Iar familia marelui Vasile este cel mai elocvent exemplu de sfintenie perpetuata, din generatie in generatie.
Apreciez frumoasa ta intentie , dar m-as bucura mai tare daca mi-ai da si titlul cartii. Bucuria cufundarii in lectura unor timpuri incarcate de sfintenie este cu mult mai pretioasa decat putinele faramituri de pe forum. Sper sa nu ma intelegi gresit.

P.S Ma bucur de revedere...

Îndată ce apare în limba română o să anunţ. Nu ştiu în ce măsură te-ar ajuta coordonatele editoriale ale versiunii franceze. Din câte ştiu, ediţia princeps o să apară abia în ianuarie.

Mulţumesc pentru postare şi îţi împărtăşesc bucuria revederii!

Ce se mai aude cu povestea asta ?