Camine de batrani sau ce facem cu parintii de care nu ne putem ingriji
 

Dragii mei, sunt f tulburata si deznadajduita de mult timp, si ptr ca aici am gasit mereu de-a lungul timpului sfaturi bune, incerc inca o data sa apelez la voi, in speranta ca ma puteti ajuta cu sfaturi.
Problema mea este aceea ca mama mea este bolnava psihic (schizofrenica) si de ani de zile ne luptam cu boala ei care din pacate nu are vindecare.
Ca orice alt bolnav psihic de genul asta refuza tratamentele si nu este in stare nici sa se descurce singura si nici nu accepta ajutorul familiei.
Familie care din pacate se reduce la mine si la sotul meu, ca pe altcineva nu mai are.
Acum 2 ani am avut probleme si cu bunica, mama ei, care intre timp a decedat, si ingrijind-o pe dansa prin spitale, sanatorii si camin privat (avea alzheimer, diabet insulino-dependent si in urma unui atac cerebral isi pierduse controlul functiei vorbirii - vorbea chinezeste, nu se mai intelegea ce zice) ne-am epuizat toate rezervele financiare pe care le aveam.
Nu am adus vorba de bani ptr a solicita ajutor, nu vreau sa se inteleaga asta. Ne descurcam sa ne intretinem familia si copilul (avem un baietel de 2 ani) dar nu mai avem resurse s-o intretinem si pe mama mea.
Ea oricum refuza sa locuiasca cu noi si mereu face risipa cu toate bunurile pe care i le dam.
Am reusit acum 2 ani s-o internam la psihiatrie si sa-i remobilam garsoniera din care vanduse tot ce avea, dar acum a ajuns in aceeasi situatie.
La ora actuala, in urma unei altercatii pe strada cu un golan beat care i-a rupt piciorul, a fost operata (are tija metalica la femur) si am internat-o iar intr-un salon de psihiatrie.
Din pacate o vor mai tine doar 40 de zile acolo apoi va trebui s-o luam acasa
Ptr ca eu lucrez si locuri la cresa de stat nu sunt, platesc bona care sa stea cu cel mic (socrii nu se pot ocupa de el, sunt prea batrani, prea bolnavi si prea departe de noi).
LA noi acasa nu am nici spatiu nici resurse financiare sau de timp s-o ingrijesc, la ea acasa ar lua-o de la capat cu vandutu-l mobilelor (nici nu mai am cu ce sa-i cumpar acum altele, si nici pat nu mai are) si neluandu-si tratamentul, ar ajunge in scurt timp iar sa se certe cu toti vecinii, golanii, si oricine de pe strada.
Acum fiind sub tratament spune ca ar accepta sa fie internata intr-un camin de batrani desi e destul de tanara, are doar 61 de ani
Problema e ca la stat nu sunt locuri iar caminele particulare sunt extrem de scumpe, minim 1500 lei/luna.
Ea are o pensie de doar 600 lei si pe garsoniera ei conf 2 nemobilata si nezugravita am lua o chirie de maxim 600 lei. La 1200 lei luna nu gasesc niciun azil privat :( Plus ca ar costa lunar si medicamentele ei si alte tratamente daca s-ar mai imbolnavi de ceva.
Pana si la caminul de la Manastirea Pasarea costa 1500 lei luna mi-a spus cineva si nici nu sunt locuri.
Ce sa fac cu ea?? Unde s-o duc? Cum sa am grija de ea fara sa-mi neglijez nici copilul de care trebuie sa ma ocup si pe care trebuie sa-l cresc departe de stres si probleme.
Mi-e groaza ca va iesi din spital si va incepe iar sa ne terorizeze venind la noi mereu cu cereri si scandaluri, sunandu-ma vecinii ei ca nu o mai suporta, ca sa facem ceva, dar noi nu mai stim ce sa mai facem
Nu mai vreau sa auda copilul meu tipete si sa fie trezit din somn de urletele ei (desi il iubeste nu tine cont de faptul ca e mic si are nevoie de liniste si somn). Venea la noi de 7 ori/zi la orice ora si noaptea si la 5 dimineata, ne trezea desi noi mergem la serviciu si aveam nevoie de odihna iar copilul la 2 ani inca doarme la pranz dar nici de asta nu tinea cont.
Sunt disperata si nu stiu ce sa fac si nicaieri nu gasesc niciun raspuns.

În primul rând, să-ți dea Dumnezeu gând bun și putere!

În altă ordine de idei, nu pot să cred că nu-s și soluții mai ieftine, de ex în Brăila e un cămin unde e maxim 500lei/lună și condițiile sunt bune.
Problema e cu tratamentul doamnei, de-l va lua, oriunde vei găsi căminul/azilul.

Dragos sunt dispusa s-o duc si in alta localitate desi nu as vrea ca mi-ar fi mult mai greu s-o vizitez. Insa eu nu cred ca exista camin cu 500 lei/luna. Eu nu am gasit nicaieri asa ceva si caut de multa vreme.
Tratamentul la camin il dau infirmierele si e obligata sa-l ia, pe cand acasa nu accepta supravegherea cuiva care sa i-l dea sau sa i-l faca, daca o trece pe tratament injectabil.
As vrea sa gasesc totusi un loc decent unde sa fie tratata omeneste si nu maltratata sau sedata non-stop.

Va inteleg perfect necazul si eu am astfel de probleme cu mama.
Ea a facut un accident vascular cerebral acum cativa ani. A fost spitalizata si nu se intelegea nimeni cu ea, vorbea pe limba ei. Nu a paralizat, cu vorbitul desi isi revenise, cand vorbea normal, cand o lua pe aratura de ziceai ca esti la spitalul de nebuni. Se ridica de pe patul de salon si pleca, apoi se dezechilibra, cadea si se lovea rau de tot. Au externat-o desi era evident ca mai necesita internare, dar asa sunt regulile, pacientul trebuie sa stea un anumit numar de zile in spital, nu conteaza ca el nu e de externat. Mi-au dat-o pachet acasa. De cosmar. Am platit o asistenta sa vina sa continue perfuziile si am platit o femeie sa stea cu ea cat eram la serviciu. Periodic am mai platit si un medic neurolog de la cabiet privat sa vina sa o vada. E de groaza sa gasesti o femeie sa vina sa stea cu un bolnav, ca nu vrea nimeni...
Apoi dupa jumatate de an a inceput sa se tina singura pe picioare prin casa, sa isi mai revina si la cap si la minte si nu a mai vrut femeia prin preajma. Acum e bine in linii mari.
Cu problema legata de camin m-am confruntat si eu la acea perioada si ma confrunt si astazi pentru ca doctorii mi-au spus ca merge spre dementa, spre alzheimer, incet, dar spre asa merge pentru ca uneori, rar, parca nu realizeaza ce ii spun, parca trece dincolo de ea ce vorbesc.
Bine-nteles ca tratamentul medicamentos de la psihiatrie nu vrea sa-l ia cand o mai ia razna, iar de tratament cat exista pe piata pentru memorie pentru incetinirea aparitiei bolii (dementa) nici nu vrea sa auda....
Asa ca problema legata de un camin e si in gandurile mele legate de viitor si nu gasesc nici eu o solutie daca Doamne fereste voi ajunge in asa situatie, dar stiu ca trebuie sa ma gandesc la solutii din timp. Of, in ce tara mizerabila traim...
Nici eu nu stiu ce sa fac.
Si eu tot timpul am gasit aici sfaturi bune si intotdeauna m-au ajutat, in unele probleme implicata fiind direct sau nu, sau ca invatatura.

Ioana daca vrei adresa unui camin privat bun cu ingrijire f buna si aproape de Bucuresti (la Baneasa) specializat ptr persoane cu alzheimer te pot pune in legatura cu dna care are caminul unde am avut-o eu pe bunica mea. Din pacate e f scump, 1700 lei/luna. Ptr bunica mi-am permis ca avea pensie mai mare si inca nu trebuia sa platesc bona pentru cel mic.
Noi am fost multumiti de conditiile de acolo, o tratau omeneste si era f curat, mancarea buna, doamna patroana o pers credincioasa aducea mereu preotul sa-i spovedeasca/impartaseasca pe batrani, ne-a ajutat si cu inmormantarea cand a fost cazul.
Noi atunci am inchiriat casa bunicii si cu banii de chirie si cu banii de pensie (am facut cerere la casa de pensii si i-o virau direct acolo la camin) plateam taxa ptr camin.

Multumesc pentru raspuns si detalii, din pacate e prea departe pentru mine, caut un camin prin zona Iasi, Roman, Piatra Neamt, Botosani pentru a o putea vizita si "tine situatia sub control" si sa nu-i tina cu somnifere etc.

Din pacate pe acolo nu stiu dar e bine sa incepi sa cauti din timp.
Multa sanatate si putere iti doresc. Sa-ti ajute Bunul Dumnezeu sa fie totul bine ptr voi si poate ca da Domnul sa nu ajungeti totusi sa aveti nevoie de camin si mama ta sa ramana langa voi pana in ultima clipa.

Ba să crezi, e al primăriei Brăila și acum un an pentru un bătrân se plătea maxim 480lei. Restul e subvenționat din bugetul local.

Ah, in camine de stat costa 500 lei/luna? Si cine nu are nici banii astia oare ce face?
La stat oricum nu exista locuri si cand exista se dau pe spagi si doar daca cunosti pe cineva si doar in zona unde are buletinul se poate repartiza :(

Ce spui tu este pentru cei normali care pot sa aiba grija de ei.
Pentru banii aia stau de obicei 2 in camera si li se ofera 3 mese pe zi.

In cazul unui pacient cu alzheimer/dementa, treaba e inca buna, de obicei sunt docili dar deja ar avea nevoie de supraveghere constanta - depinde insa de la caz la caz.

Daca vorbim de un schizofrenic, treaba se schimba total, o lunga perioada de timp pot fi ok, insa cand o iau razna, trebuie regim special.

Tratamentul pentru boala in sine, de obicei nu costa, e decontat de Stat, oricum sunt niste medicamente generice si deci ieftine, boala asta practic nu se trateaza, doar crizele de moment.

Insa trebuie practic o institutie specializata, nici nu stiu daca sunt particulari la noi cu asa ceva.
Sa zici mersi daca gasesti in tara, nu "undeva aproape".

Logica investitorului e simpla: de ce sa-t bati capul cu nebuni, care pot pati tot felul de chestii inclusiv personalul trebuie sa fie mai dur si poti risca si procese, pentru doar 1500 ron cand cererea e mare si poti avea in grija oameni cat de cat normali si responsabili pentru banii astia.

Ceva ceva exista dar mai degraba pe partea de recuperare, te interneaza cateva saptamani si pe urma acasa.

S-ar putea sa existe niste centre de Stat pentru astfel de pacienti, dar nu trebuie sa te astepti sa fie tratat prea bine.
Probabil toti pacientii sunt "zombizati" cu doze masive de neuroleptice, cum se dau si somnifere la bebelusi in sectiile de neonatologie.

Nu uita, cand intrebi de un camin de batrani, trebuie sa precizezi si despre ce persoana e vorba ca altfel s-ar ptuea sa te refuze sau sa te trezesti ca la o saptamana dupa internare ti-o aduce acasa, conform contract pe care l-ai semnat ca primarul.

Rude/copii.
Daca n-are nici din astia, moare in strada si ajunge ca material didactic la Facultatea de Medicina.

Nu e adevarat, depinde de oras, cerere si oferta, chestia cu zona e cel mult un pretext acolo unde se asteapta spaga.

Exista tratament permanent cu care este tinuta boala sub control. Si la caminele particulare in cele mai multe primesc si schizofrenici, dar costa extrem de mult.
Da, medicamentele ptr boala psihiatrica sunt decontate de stat, cele mai slabe, cele care nu-si prea fac efectul, daca vrei un tratament bun, nu cu neuroleptice banale care doar sedeaza pacientul si nu-i fac bine pe termen lung (au efecte secundare), trebuie sa scoti bani din buzunar.
Plus ca un om de la o varsta incolo are tot felul de alte probl de sanatate, mama de ex sufera si cu rinichii, acum are si incontinenta urinara (pampersii ii duci tu si la spital si la camin) etc.
Centre de stat pentru astfel de bolnavi nu mai exista :( S-a desfiintat si celebrul Balaceanca, sau mai bine zis functioneaza doar ca spital, pe o anumita perioada se interneaza pacientii si apoi ti-i da acasa sa te descurci cu ei cum stii si cum poti.
Nu mai spune ne somnifere la bebelusi ca innebunesc!!!!!!!! Cum sa faca cineva asa ceva? Doamne in ce tara traim!!!

la ce te refereau cu "tratament bun"?

Ce medicamente, mai exact?

Stiu un astfel de caz.

Maria,

Cumpără cartea asta și citește cele cîteva capitole dedicate cu precădere bolilor psihice. Cercetătorii ruși au petrecut vreo 40 de ani (da!) studiind efectele postului la bolnavii de tot felul, în special cei cu probleme psihice. Un post aspru care la ruși presupune apă fără mîncare vreo cîteva săptămîni, dar la nemți a reușit și varianta ortodoxă de genul foarte puțină mîncare tot cîteva săptămîni, maxim 200 de calorii pe zi (vezi cartea).

E 27,55 de lei, dacă vrei ți-o cumpăr eu. Oricine ar trebui s-o aibă acasă.

Florin multumesc mult pentru sugestie. Cartea nu am citit-o recunosc dar am citit destule articole pe tema asta si marturii ale celor care au incercat metoda. Insa nu am nici cea mai mica sansa s-o conving pe mama sa incerce asa ceva. Una dintre particularitatile acestei boli este accea ca acesti bolnavi nu-si recunosc afectiunea, ei pretind ca sunt sanatosi si refuza orice fel de tratament, doar cand sunt spitalizati reusesti sa-i tratezi.

AlinB, nu e cazul sa intram in amanunte legate de tratamentul pe care-l face mama. Problema mea este legata de cazarea si ingrijirea ei.
Sufera de aceasta boala de f mult timp si am incercat extrem de multe tratamente si niciodata nimic nu da rezultate care s-o puna pe linia de plutire definitiv. Schizofrenia nu se vindeca, si ea a trecut de varsta la care ar putea avea reveniri spectaculoase, mai ales ptr ca refuza tratamentele cand nu este spitalizata. Deci,orice tip de medicament ar fi cineva trebuie sa i-l administreze, si asta presupune ca ea sa fie undeva sub supraveghere medicala. De noi nu asculta si nici nu accepta sa locuiasca cu noi, oricum am mai scris ca nici nu am posibilitatea de a locui impreuna cu ea ptr ca am un copil mic si e prea periculos sa stea in aceeasi casa cu el. Are uneori accese de furie si daca eu eram suficient de mare ca sa ma apar cand s-au manifestat prima data, nu as risca niciodata sa-mi expun copilul la contactul permanent cu un bolnav imprevizibil.

Si inca un motiv pentru care nu as putea pune in practica genul asta de tratament cu mama este ca are si diabet si o dieta minimala ar avea consecinte dezastruoase.

Nu reusesti un om normal sa-l faci sa tina post negru, pe unul cu probleme din astea care nici macar pastilele nu vrea sa si le ia cand are crize ca e convins ca-l otravesti, crezi ca te lasa sa-l infometezi?

Si problema mea e legata de ce medicamentatie se mai foloseste.
Stiu un astfel de caz care ia niste chestii cam generice si nu prea dau rezultate.
Revenirea defenitiva se stie ca nu e posibila in boala asta.

Raspunde-mi macar pe privat.

Dacă e de tipul 1 normal că nu are voie, dar dacă e de tipul 2 atunci să știi că postul negru a dat rezultate bune. Erau și explicații pe undeva.

[COLOR=black]http://www.fasting.com/diabetes.html[/COLOR]
[COLOR=black]http://www.theguardian.com/lifeandst...etes-diet-cure[/COLOR]
[COLOR=black]http://romaniaraw.freeforums.org/pos...a-t493-30.html[/COLOR]

Dar tu știi mai bine situația ei și dacă ar putea cineva să-i limiteze forțat dieta la vreo cîteva sute de calorii pe zi timp de 3-4 săptămîni. Imposibil, știu.

Oricum, cartea aia cumpărați-o și citiți-o. Sau măcar uitați-vă la rezumatul cărții: https://www.youtube.com/watch?v=HqGGHeomXW4 .

Da, astia pe toti din jur ii vad dusmani si nebuni, numai el e normal la cap.
Urate bolile astea de cap. Cele mai urate.

Cele generice sunt mai ieftine pentru ca nu sunt de calitatea celor originale, la unii li se potrivesc si acelea, dar la altii deloc. Desi sunt mai scumpe, merita folosite doar cele originale, au in spate ani de teste dintre substanta de baza si celelalte componente.

Si ce facem? in cazurile in care traim in asa tara unde nu sunt azile pentru cei cu probleme, trebuie ca unul din familie sa renunte la serviciu si sa stea acasa pentru a-l ingriji, sa se sacrifice pana la sfarsit? asta e viata?
Si noi la randul nostru daca vom ajunge neputinciosi va trebui sa repetam istoria? adica sa-ti obligi un copil sa te tina?

Ionuţ, mulţumesc pentru acest documentar, trecând, bineînţeles, peste înţelegerea greşită a postului. :)

Apropierea de Dumnezeu implică întodeauna o curățire. De orice fel.

Nu, normal. Îi încuiem într-o cameră, stingem lumina, aruncăm cheia și plecăm.

Foarte dur spus, Dragos. Dar ai dreptate, asta face societatea post-moderna cu batranii oamenilor.

Hai sa fim seriosi.

Exista cai de mijloc, doar ca interesele unor factori de decizie nu prea coincid in cazul asta si nu se materializeaza mai nimic concret.

La noi cel putin.

Afara cred ca sunt solutii decente. Si aia sunt atei si mai rau.
Nu e cazul sa generalizam cu "societatea post-moderna".

Dacă n-ai bani te mănâncă câinii.

Cei din documentar nu "postesc" pentru apropierea de Dumnezeu, ci pentru vindecarea trupească. E posibil ca unii dintre ei să apuce pe calea spre Dumnezeu, nu exclud această posibilitate. Nu poate fi vorba de post în adevăratul sens al cuvântului, ci mai degrabă de o dietă sau un regim alimentar. Oricum, documentarul mi-a fost de folos. Mulţumesc. :)

Din pacate, Dragos are mare dreptate. Nici macar nu are nevoie sa aduca rgumente. E suficienta perceptia realitatii.
Langa unde stau eu, e un centru social al Bisericii (asta si ca raspuns la ai de coprofagesc la adresa "preotilor bogati"), cu sa zic asa, hramul Sf. Nicolae, si subordonata Arhiepiscopiei Bucurestilor. Cei din voi care sunteti bucuresteni v-ati prins cred.
Asa ca Biserica face. Cat poate, cum poate si mai ales cu ce poate. Daca afemeiatul cu cioc de tzap si mecla ipocrita, care pentru unii cu mintea ramasa la nivelul manualelor de istorie ceausiste este eroul (!?!?) national cuza, nu ar fi confiscat proprietatile Bisericii, acum criza economica si mai ales somajul ar fi fost subiect de bancuri pentru cei numiti de crainicii de la teveuri "oameni de rand" (nu va enerveaza si pe voi sintagma asta?).
Nu exista, pe vremea bolnitelor si azilelor patronate deopotriva de ortodocsi si catolici, batran, oricat de sarac, mort de foame/frig/boala in strada. De ce? Ca era o societate superioara celei actuale. Nu, nu era perfecta. Misticism, bigotism, prostie cat cuprinde. Aroganta de sus, supusenie de jos. Dar...omul era privit ca fiind lucrarea suprema a Domnului, nu ca resursa nu stiu care in inventarul unei corpooratii, fie acea corporatie Statul. Reificarea umanitatii e notiune necunoscuta in vocabularul si gandirea BO si BC.

Mă bucur că l-ai urmărit, citește și cartea că de acolo afli mai multe.

Eu m-am referit la noi cei care vrem cică să ne mîntuim, uitînd că sîntem trup și suflet, nu numai suflet. Mîntuirea asta trebuie să fie pe toate planurile. De folos mi-au fost conferințele ieromohanului Marcel de la Oașa care-l citează îndeosebi pe Sfîntul Nicolae Velimirovici apropo de încercarea la care l-a supus pe un ucenic de-al lui cînd a ajuns în mănăstire. Adică, fără să-i spună de ce și cît, acel om a răbdat 11 zile de post total (fără nimic) și fără pregătire plus încă 6 zile cu apă sub supravegherea Sfîntului care a făcut la fel. Dacă vrei, îți dau înregistrarea audio.

Părintele Marcel este preot de mir. :)
Dacă ai ocazia îţi recomand să mergi la Oaşa, cu siguranţă te vei folosi.

Dar nu uita că ucenicul era deja sub aripa Sf. Nicolae...în ascultare. Acela nu a fost numai un post alimentar, iar Sfântul se ruga pentru el. Sper să sesizezi diferenţa. :)

Te rog, pe privat. S-ar putea să o am...am câteva înregistrări pe care nu le-am ascultat.

Eu nu fac asa ceva.
Vorbesc la modul general pentru ca asta nu e viata normala pentru cel bolnav (nu e el de vina ca s-a imbolnavit, dar trebuie sa ia un tratament pe care nu-l vrea de buna voie, e o persoana care s-a degradat si trebuie ingrijita, nu un obiect) si nu e normal nici fata de familie (care are obligatii de serviciu, familie, plus ca mediul de a convietui in casa este nociv, e ca la spitalul de nebuni cand au crize sau mai tot timpul), cice trece prin asa ceva, stie ce vorbesc.
Nu asta e normalitatea.

Surpriză! De la căderea lui Adam nu mai trăim în normalitate!:77:
Şi dacă se întâmplă cele ce povesteşti, nu tre' să uităm de crucea pe care ne-o dă Dumnezeu a o duce. Nicioadată, după cum El ne asigură, nu e mai mare decât o putem duce.

Teorie, Dragos. Teorie pura. Ai trecut prin asa ceva? Eu, nu, insa oameni cunoscuti indeaproape de mine, da.

Da, am trecut. Și e o teorie foarte adevărată.

DragosP asa obisnuiam si eu sa zic cata vreme a fost vorba doar de mine. Dar acum, cand actiunile persoanei suferinde (respectiv mama mea) afecteaza direct dezvoltarea psihica normala a copilului meu (care are doar 2 ani) nu mai pot gandi asa. Nu consider ca am voie sa las sa-i fie afectata stabilitatea emotionala sau sa-i pun in pericol viata obligandu-l sa traiasca in casa cu un schizofrenic. Nu pot sa cred ca Dumnezeu ar fi de acord cu asa ceva. Este datoria mea de parinte sa veghez la sanatatea sa morala, fizica si psihica pana in momentul cand va deveni adult.

Oricum, din pacate, acest topic a divagat de la subiectul lui, asa ca revin cu rugamintea de la cei care au sugestii, idei care m-ar putea ajuta sa gasesc un camin/azil sau alte solutii unde as putea s-o duc pe mama sa aiba parte de o ingrijire adecvata starii ei de sanatate.
multumesc

Imi poti povesti te rog si mie cum te-ai descurcat? ce masuri ai luat? cum s-a rezolvat pana la urma situatia ta?