As vrea sa aflu parerile celor care au cunoscut pacatul si acum traiesc bucuria pocaintei si speranta iertarii.

In ce consta tragedia:( caderii????:hmmm:

Tragedia caderii in pacat...in cel mai cumplit intuneric consta in faptul ca nu cunosteam frumusetea Ortodoxiei inainte si prin urmare traiam dupa propriile mele reguli si nu dupa voia Lui Dumnezeu.Dar minunea s-a produs si acum nadajduiesc ca voi dobandi iertare.As vrea sa aflu ca nu sunt singura, ca au trait si altii in pacat, iar acum incearca sa traiasca dupa voia Lui Dumnezeu.Mi-ar placea sa aud si parerile voastre.Mi-ar prinde bine sfaturile voastre.

Nu inteleg de ce te culpabilizezi atata, si nici la ce ti-ar folosi sa stii ca si altii au cazut in pacat?:hmmm: Eu nadajduiesc ca ceilalti n-au cazut in pacate prea mari, iar daca acum esti bucuroasa, este clar ca-i mai degraba o auto-psiho-dramatizare (ca sa nu-i zic pisico-dramatizare:satisfied:), si este clar ca slava Lui Dumnezeu nu-i nici o tragedie!:)

Ai dreptate.Nu prea imi ajuta sa stiu ca si altii au cazut in pacat, atata timp cat cu totii gresim, fiecare avandu-si pacatele sale, mai mult sau mai putin grave.Oricum ideea nu era ca acum sunt bucuroasa ci ca incerc sa-mi traiesc viata in pocainta.Tragedia este caderea in pacat.Ceea ce vroiam eu sa aflu era daca mai exista persoane care s-au intors la Dumnezeu dupa ce au dus o viata ne-ortodoxa, ca sa zic asa.Observ ca toti din jurul meu,ma refer la cei apropiati de Biserica sunt foarte sporiti in viata duhovniceasca si merg pe drumul credintei de mici iar eu pana nu demult nu aveam tangenta cu Biserica decat foarte rar.Acum incerc sa-L cunosc pe Dumnezeu si ma intreb cum am putut trai atata timp fara El, fara lecturile duhovnicesti.Cam asta vroiam sa zic.

Durerea pacatului nu poate fi constientizata decat de cineva care a avut parte de experienta iertarii Lui Dumnezeu. Hristos prin iertarea Sa iti da o viata noua, dintr-o data te intorci de pe drumul tau si vezi adevarata cale, dragostea lui Hristos te copleseste si nu iti doresti altceva decat sa-L slujesti pe El. Mie Hristos mi-a transformat viata, nu m-as intoarce niciodata de unde am plecat. Traiesc pentru El si vreau sa cunosc mai mult din El. E adevarat ca nu exista pocainta fara o viata schimbata. Prin pocainta se schimba si felul de gandire fiind cuprins de dragostea lui Hristos nu te mai poti gandi la tine ci la voia Lui.

:)Ma bucur pentru tine si iti doresc sa ai parte in continuare de astfel de bucurii. Iar caderile sa nu fie niciodata tragice!:) Si sa fii inconjurat de persoane care nu pacatuiesc, si care au si intelepciunea necesara de a-i ajuta si pe ceilalti sa evite caderea, caderile....:):):):):):):):):):):)

Si mai este ceva, sporirea duhovniceasca nu se masoara in nici un fel, ce vezi tu la altii, Doamne fereste sa nu fie numai spoiala, asta pana nu vin incercarile! Iar tu de fapt nici nu stii cat esti de buna sau nu, sau ce ti-a harazit tie de fapt Dumnezeu, asta pentru ca adancurile Lui Dumnezeu, tot numai Dumnezeu le cerceteaza si le stie.
Asta pentru ca altii, sau ceilalti sunt atata de "sporiti duhovniceste" de se vede de la o posta!
:)

Si mie Hrisos mi-a schimbat viata...nu stiu cum am putut trai atata timp in intuneric...Cateodata simt nevoia insa sa Ii ofer Lui Dumnezeu o pocainta adevarata pentru ca sunt convinsa ca nu ma caiesc destul ptr ce am facut.Oricum nu m-as putea niciodata intoarce la viata pacatoasa pe care o traiam.Nelinistea mea este si in legatura ceea ce am facut inainte...ma intreb daca, avand trecutul pe care il am, ma va putea accepta cineva asa?

Abell, stii ma tot intreb eu, daca se schimba felul de gandire, de ce nu se vede????
Adica de ce nu se schimba de fapt felul de faptuire??????;):D:(

Poti sa-mi spui de ce consideri tu ca este asa de grav, trecutul tau? :hmmm:

Urma pacatului nu este numaidecat ceva negativ, din contra...poate fi o suferinta care sa duca la bucurie. Desi erai in pacat, Domnul s-a uitat la tine, te-a ridicat, te-a curatit, te-a vindecat. Daca nu era aceasta uram a pacatului...poate ca nici nu ai fi putut constientiza cine esti de fapt si unde poti ajunge. Cunosc zeci de oameni care nu au cunoscut caderea, dar care sunt plini de mandrie din cauza aceasta. Ori pentru Dumnezeu...conteaza enorm pocainta si smerenia fiului ratacitor, nu furia fiului care nu a gresit niciodata.
Mantuieste-te![color=red]

Cel mai grav lucru din viata unui om este pacatul.Si daca eu nu implineam voia Lui Dumnezeu, deci pacatuiam, incalcand aproape toate poruncile Lui (as renunta la "aproape", dar mi-e frica sa nu smintesc pe multi), atunci cum sa nu fie grav?
Totusi nu-mi pierd nadejdea ca voi fi iertata!

Marele adevar este ca Isus Hristos ne iubeste si ne accepta asa cum suntem nu cum ar trebui sa fim. Daca iertarea noastra ar depinde de efortul nostru ar fi dezastru pentru ca niciodata nu ne-am putea ridica la standardul Sau. In vechime a dat legea ca sa dovedeasca lumea vinovata si nimeni nu aputut sa implineasca legea inafara de Domnul Nostru Iisus Hristos. Acum domneste legea Harului "Prin har suntem mantuiti prin credinta si aceasta nu e de la voi: este darul Lui Dumnezeu" Efeseni 2:8. De aceea nu te mai invinui singura pentru ca Domnul te cunoaste stie trecutul tau dar a decis sa-l uite sa-l arunce in marea uitarii. Tu crede aceasta iertare pentru ca sa intamplat. Iisus a venit in lume ca sa dea viata nu sa o ia. Daca Dumnezeu uita tu de ce nu uiti? Dumnezeu Tatal cand se uita la noi se uita porin fiul Sau. Iisus ne acopera trecutul si pacatele noastre. Noi ii cerem iertare ne pocaim si El ne acopera cu slava Sa. Tatal cand se uita la noi il vede pe Fiul Sau pentru ca El ne acopera.
Iertarea e un dar nemeritat primit prin moartea Lui. Merita Sa-L slavim si sa traim toata viata langa El.

Te v-a putea accepta cineva, doar in masura in care tu te vei accepta! Abia de aici incolo incepe sau poate incepe binele!

:)Vreau sa va multumesc pentru sfaturile incurajatoare pe care mi le-ati dat.Intr-adevar aveam nevoie de aceste vorbe.Voi incerca sa ma accept asa cum sunt, cu trecutul pe care il am, repetandu-mi mereu ca, prin Taina Spovedaniei, Dumnezeu m-a iertat!Sa ne ajute Dumnezeu pe toti sa ne mantuim si sa ne intlnim intr-un coltisor din Rai!

,,Tot omul este pacatos" a spus Proorocul David intr-unul din psalmii sai. Deci nu trebuie sa deznadajduim atunci cand cadem, ci sa ne ridicam si prin pocainta sa iesim din starea pacatoasa. ,,Veniti la mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihnii pe voi."Domnul a spus aceste cuvinte si atunci avand acest liman spre care sa nazuim, avem totul. diavolul este viclean, el ne indeamna sa pacatuim si dupa ce o facem, ne arata urmarile pacatului, ingrozindu0ne si incercand sa ne arunce in deznadejde. Dumnezeu este Pastorul cel Bun care pt. fiecare oaie isi pune viata Sa. Cata Dragoste! Doamne ajuta

Toti cadem in pacat si cred ca nu exista unul care sa nu-si dea seama cat greseste.Important este sa continuam lupta.Preafericitul Augustin spunea :"Ai cazut,ridica-te!Ai cazut iar,ridica-te!".Doamne ajuta!

Da ilma dar e mai usor sa previi decat sa vindeci...................si in plus de asta nu toate ranile se pot vindeca.......raman semne,sechele.

Stiu asta,dar conteaza sa mergem mai departe.Dumnezeu ne iarta daca vede in noi pocainta,dorinta de schimbare si multa vointa de lupta.Doamne ajuta!

Sa previi e mult mai bine decat sa vindeci,dar ce faci cand ai cazut deja in pacat????In nici un caz nu poti ramane asa,nu??:)

ai grija cui iti incredintezi sufletul ca sa te scoata de acolo

de o marturie mai puternica in sensul asta eu nu am auzit..

ma refeream ca unii si-ar vinde si sufletul numai sa nu mai patimesca .......

era comentariul pentru linkul care se pare ca nu am voie sa-l postez, este cu o carte, daca vrei ti-l trimit

ok astept

:)Normal ca mi-as incredinta sufletul lui Dumnezeu.Doar El ma poate ridica.

"Intoarceti-va catre Mine si de vor fi pacatele voastre negre ca sofranul, ca zapada le voi albi" spune Mantuitorul. In situatia ta m-am simtit si eu, mi-am constientizat pacatele, am plans destul de mult pentru ele, dar "Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia". Dar "faradelegea mea inaintea mea pururea". Iar "Unde s-a inmultit pacatul si harul a prisosit"; Dumnezeu mi-a dat ca experienta in pacate s-o pun in folosul credintei si moralei, scotandu-mi in cale la timpul potrivit pe cei mai mari duhovnici ai tarii ca si cartile duhovnicesti, pentru a-mi raspunde la toate nedumeririle. Mi-a dat si o prietena de care mult timp nu m-am simtit vrednic, lucru pe care i l-am marturisit si ei de la inceput, pe langa pacatele savarsite. La randul ei mi-a marturisit micile ei pacate spovedite ca si mine aceluiasi duhovnic pe care ni l-am ales de comun acord si am pornit in viata de la zero hotarati sa ne pastram curatia pana la casatorie, fapt petrecut dupa 5 ani, iara acum am implinit 8 ani de la cununie, si doi copii. Si tie iti poate ajuta Dumnezeu la fel.

Esti binecuvantat Iustin.Dumnezeu sa-ti ajute !:)

Dupa cum sunt toti, si eu am cunoscut caderea, dar nu numai una, ci mai multe, poate chiar sute de caderi. O parte din mine ma impinge mereu s atraiesc usor, fara sa intru pe poarta cea stramta, iar partea cealalta care este cat un punct de lumina imi spune "Stefane, nu mai calca stramb". Este un razboi nevazut in care suntem toti, dar nu prea reusesc sa-i fac fata.

E un subiect plin de bucurie si tristete, as avea multe de spus aici, dar ma rezum la "Tine mintea ta in iad si nu deznadajdui"..Cat despre pocainta, as vrea sa o am dar..... desi am destui ani... nu am reusit inca sa pun inceput bun dar.. sper..

Draga Jenica, am citit de curand despre Parintele Salafiil (din Republica Moldova) in blogul lui Laurentiu Dumitru si am gasit un pasaj, menit sa ne dea speranta noua, celor care nu am pus inca un inceput bun:

" 30. Părintele era întru toate ca un Pateric viu. Toate cuvintele, miscările, felul în care mînca erau asa cum citesti în Pateric. Într-o zi părintele mi-a zis: „Eu nu eram asa dintotdeauna, că nu stiam cum trebuie să fie un călugăr. Da’ cînd am venit aici, fratele care era cu mine la chilie, mi-a citit din Patericul Sfîntului Sava. Eu nu mai citisem cartea asta, că pe vremea noastră nu era. Si acolo am aflat cum trebuie să fie un călugăr, carevasăzică. L-am pus pe frate să-mi citească în fiecare zi, ca să învăt eu pe de rost ce scrie acolo si să le spun celor ce vin la mine. De atunci am pus început bun si n-am mai făcut faptele de mai înainte. Pînă a citi cartea asta eu nu eram desăvîrsit, da’ pe urmă m-am făcut desăvîrsit”. Părintele a intrat la 16 ani în mănăstire şi s-a nevoit din toate puterile sale cum a stiut. Atunci cînd a citit cartea care l-a schimbat era trecut de 85 de ani, dar chiar si la această vîrstă el a găsit putere si vointă să se schimbe cu o rîvnă mai înflăcărată decît a tinerilor.

Asa ca , vezi, mai avem timp, doar ravna parintelui Salafiil sa o avem.

Pana ajungem si noi la varsta de 85 ani, sa ne straduim ca parintele Salafiil si sa fac

Ceea ce este important: sa IL cautam din toata inima!
Cu siguranta IL vomm gasi!
Doamne ajuta!

P.S.: Seraphim Rose... va spune ceva?
Merita citit ceea ce a scris.

Speranta...

Nu sunt pe cale
numai petale
ofrande pale
de trandafiri...
Dar stim ca spinul
si-a pus rubinul
chiar si pe crinul
primei iubiri!
Nu ne-aduc anii
numai Betanii,
dulci spovedanii
in vreun apus.
Dar stim ca ura
si-a-ntins masura,
varsandu-si zgura
si pe Iisus!
Si nu-i prea lesne,
cu serpi la glezne,
carari prin bezne
a-ti netezi.
Dar scris e doara
ca-ntai e seara
si noapte-amara.
Si-apoi e zi!

FERICITULE!!!!!!Domnul sa iti ajute si mai departe! In sfarsit am auzit o familie fericita. Slava Domnului sa o vad si pe asta!!!

:)mULTI AU CUNOSCUT TRAGEDIA CADERII..SI EU..DAR AM FOST NOROCOASA PENTRU CA DUMNEZEU M-A AJUTAT SA MA OPRESC LA TIMP,PENTRU CA NU AM MURIT,PENTRU CA MI-A MAI DAT O SANSA.
AM INCREDERE IN PLANURILE LUI DUMNEZEU SI MA STRADUI SI EU CU PASI DE FURNICA,SAU DE RAC SA MERG INAINTE

important e sa te accepte Dumnezeu in primul rand, iar in rest Dumnezeu le va aranja cum e bine pt tine.

si eu ma aflu printre cei ca Iustin. Cu toate ca viata mea a fost un dezastru am un sot bun cu care ma mandresc si care ma iubeste asa cum sunt. Suntem casatoriti de 8 ani si ne putem mandri si cu cei 3 copii ai nostri - Mihai-6ani; Theodor-3ani si Iustina 1an. Daca oamenii se accepta unii pe altii asa cum sunt atunci chiar daca intampini greutati in casnicie poti trece peste ele.

Ii multumesc lui Dumnezeu ca nu m-a lasat sa imi gasesc sfarsitul vietii in secta in care eram, si nici copii nu mi-a daruit (prima sarcina am pirdut-o cand eram in secta)cat timp am stat acolo, dupa ce m-am intors in ortodoxie imediat am primit de la Dumnezeu copii.

caderea in pacat
 

Nu este vorba de a cadea in pacat. Ca doar ne nastem pacatosi, avem grmenul pacatului in structura noastra fireasca. Psalmistul spune aceste cuvinte la care am face bine sa luam seama. In pacat ma zamislit mama mea.Biblia are si alta expresie de a ne face cunoscut ca sintem pacatosi pina in maduva oaselor. Citim ca Toti am pacatuit si prin pacat a intrat moartea. Si pentruca toti au pacatuit moartea a trecut asopra tuturor oamenilor .
Nu stiu daca frumusetea ortodoxiei te scapa de aceasta osinda care planeaza asupra omuli.Ce stiu este ca ; venind inaintea lui Dumnezeu cu o inima sincera la el gasim indurare. Psalmistul spune asa de frmos prin ce a trecut el. Mi-am marturist Domnului vina pacatelor mele si El a iertat vina mea.