asa cum multi stim,la noi in tara,violenta in familie este foarte des intalnita!si eu vorbesc din experienta personala...nu doar familia mea poate fi aici un exemplu,ci majoritatea familiiilor pe care le-am cunoscut pana acum...stiu,sunt familii unde totul se rezolva rezonabil,prin discutii si respect.din pacate,eu nu am avut norocul sa vad foarte des asa ceva!as vrea sa stiu ce comentarii poate face un slujitor al bisericii vis-a-vis de acest subiect!bineinteles,toata lumea este binevenita sa isi spuna parerea.biblia ne spune ca atunci cand primim o palma,sa intorcem si celalalt obraz...chiar asa trebuie facut?daca sotul vine nervos de la lucru si incepe sa isi aminteasca pacatele mele(pe ale lui nu le mai vede) si primesc o lovitura,trebuie sa indur tot in numele dragostei si al sacrificiului familial si religios?cu copiii cum ramane?cum ii voi putea spune baietelului meu,care isi adora tatal,ca acesta a gresit,iar el cand va fi mare nu trebuie sa ii faca sotiei lui asa ceva??cum ii voi putea spune fetitei mele ca atunci cand va fi mare sa nu suporte ceea ce suport eu?si atunci?divortul si moartea spirituala?sau resemnarea si tranformarea copiilor nostri in potentiale victime?ce e de facut?voi ce spuneti?

Oh Domane ce pot sa aud! In locul tau eu nu as putea sa indur asta. In plus e violenta fizica si psihica asupra a doua persoana, tu ca mama si copilul.Daca a ridicat mana asupra ta o data, cu siguranta o va repeta si mai ales daca e rupt cu Biserica. Daca e pentru prima data cand face asta si ai puterea sa il ierti, iarta-l dar e necesara si o discutie foarte foarte serioasa cu sotul tau referitor la aceasta crima: cum te-ai simtit, la umilinta fizica si psihica la care te-a supus fara nici un drept, faptul ca a incalcat legile societatii si legile lui D-zeu la viitorul relatiei etc. In cazul in care va mai repeta trebuie neaparat sa te indepartezi , sa pleci la parinti la o prietena la cineva care te poate intretine o perioada cat sa il "pedepsesti" sa inteleaga ca se pot intampla multe te poate chair ucide si va fi vai si amar de curul lui (nenorocitul!), sa inteleaga ca te paote pierde dar nu in ultimul rand sa mergi la politie de fiecare data cand te loveste. Si daca ai urme...din nefericire dar si fericire pentru tine ar fi un avantaj in plus ...sa dovedeasca faptul ca e violent si nu ar fi capabil sa aiba grija de baietel. baiatul te va ierta nu iti fie grija ai facut ce era bine pentru el in primul rand . Si sa ai o discutie foarte serioasa cu familia ta (mama tata, frate prieteni) in prezenta lui si familiei lui de asemenea. Si daca continua violenta verbala si te simti amenintanta tesfatuiesc sa divortezi ca o astfel de viata e sinucidere. viata ta cat si a copilului pot fi amenintate oricand. si preotul ar avea o astfel de atitudine . Si el are familie si stie ce inseamna un astfel de caz

iti multumesc pentru raspuns,dilema.as vrea sa aud si parerea unui slujitor al bisericii,al unui preot.exista vreunul aici?as vrea sa stiu,el ce ar sfatui o femeie aflata in acesta situatie?nu sunt fara pacat,dar oare cine este in lumea asta!?si ce trebuie facut ?sa iti ispasesti pedeapsa o viata intreaga intr-o astfel de casnicie sau sa dai copiilor o a doua sansa?

Biserica are diferite programe destinate victimelor violentei domestice. Bine ar fi sa te adresezi preotului de la tine din parohie, care te poate indruma spre un asemenea centru unde vei primi consiliere de specialitate, atat din partea unui preot cat si din partea unui psiholog.

In ultima instanta, daca "metodele" pe care ti le-a dat dillema nu dau roade, specilistii dintr-un asemenea centru te pot ajuta sa iti evaluezi in mod realist "sansele" in cazul in care divortul ramane singura scapare din "iadul" familial.

Inainte de a face pasul in intemeierea unei familii , este foarte importanta cunoasterea reciproca , dragostea sa fie una curata lipsita de interese pur trupesti sau materiale. Credinta adevarata intru Bunul Dumnezeu este un factor hotaritor in inchegarea unei familii reusite. Daca totusi s-a ajuns la nechibzuinta si neintelegeri grave, divortul este singura rezolvare, iar cel sau cea ce a generat neintelegerea isi va purta greul pacat in fata Lui Dumnezeu. Unde credinta si dragoste nu e, nimic nu exista !

Nu sunt nici de departe un slujitor al bisericii, dar totusi as vrea sa sugerez ca in postura de mama interesul si binele copiilor vin pe primul loc. Sincer, violenta nu este un mediul propice pentru dezvoltarea lor. Iti doresc numai bine si sper sa iei decizia cea mai buna pentru tine si copii tai, indiferent care va fi aceasta

O casnicie fortata pina la limitele insuportabilitatii, de dragul copiilor poate avea un efect mult mai nociv,decit in cazul transant al divortului.

spui ca "cel sau cea ce a generat neintelegerea isi va purta greul pacat in fata Lui Dumnezeu".dar in viata totul e complicat.nu e totul alb sau totul numai negru...nu e unul vinovat,iar celalalt fara pata.insa ,spre deosebire de femeie,barbatul utilizeaza ca metoda de constrangere si de convingere ,forta...si abuzul psihic,care se rasfrange si asupra copiilor.la noi in tara,ca element culpabilizator pentru femeie,spre exemplu,este viata sexuala inceputa inainte de casatorie...daca la inceput totul e in regula din partea barbatului,cu timpul,cand frustrarile si presiunea sociala devin din ce in ce mai mari,el clacheaza.incepe sa isi aminteasca "pacate " de tinerete ...doar ale nevestei,ca de,el e barbat...si atunci,as fi curioasa,biserica ce solutiii ofera unei femei?sa intoarca si celalalt obraz?
si as vrea sa stiu daca esti slujitor al bisericii.multumesc!

Mihaela, parerea mea este sa nu te grabesti sa iei vre-o hotarire pripita. Pe acest forum bintuie un spiril liberal-feminist care una si buna stie: -"Du-te la Tribunal, politie, DIVORT, nu mai sta pe ginduri"...si ti-ai face un mare serviciu sa le ignori tocmai pe motiv ca trebuie sa te gindesti la copii, subiect la care o sa revin.

Pe de alta parte, din exemplu dat de tine nu se poate intelege cit de mare este problema ta, nimeni de aici nu este in masura sa inteleaga ce se petrece, insa din mindrie, cum aud un zvon cum sar imediat cu sfaturile de despartire. Cel mai bine asa cum ti s-a sugerat de catre unii este sa te duci la un Duhovnic, sa STATI MAI MULT de vorba cu el, nu asa in treacat, iar de sfaturi de pe internet stai departe, deoarece sunt multi suferinzi care, fara sa-si dea seama, se uita in oglida cind iti vorbesc...

Copiii:
Eu lucrez cu foarte multi copii din familii despartite si-ti spun cu mina pe inima sa nu faci prostia sa divortezi doar pentru o palma(chiar si doua) ocazionala, certuri, abuz verbal.
Cu multa tristete in suflet vad cum majoritatea copiiilor cu parinti divortati sau separati sunt pur si simplu DEVASTATI sufleteste. Este o suferinta CUMPLITA cum numai cineva care a trecut in copilarie prin asa ceva, si face efortul sa-si aminteasca poate intelege. Nu exista cuvinte care sa descrie sentimentul efectiv ca de moarte, de iad, fara exagerare prin care trece copilul cind un parinte isi face bagajul si pleaca, mai ales daca copiii au tinut mult la el/ea. Iti spun din ce am vazut si auzit din guritele lor cind ni se destainuiesc si pling. Asta este un aspect. Altul este cel IREVERSIBIL, al sechelelor si gravelor dereglari de comportament( in rau, social) in urma acestui soc sufletesc, iar daca unii se bucura initial ca copilul lui nu are nimic si nu are nici o dereglare PREA mare, se inseala amarnic. Unii copii stiu sa ascunda si imping aceste stari cumplite cit mai adinc in subconstient, insa dupa un timp explodeaza intr-un fel sau altul ...si nici atunci, parintele care a ramas in egoismul feroce de care des da dovada, va nega ca ceva este in neregula cu copilul sau....sunt multe de spus dar eu una iti spun si te implor

NU DIVORTA, asa bun rau cum este, tine-l pe aproape, exista legaturi sufletesti intre copil si tata care nu se vad, si nevazindu-le tindem sa credem in orbirea noastra ca ele nu exista si deci nu sunt asa de "vitale" si putem sa-l trimitem la "plimbare"

Andrei, m-a impresionat tare mult mesajul tau... si eu gandesc la fel dar nu cred ca as fi putut-o spune atat de bine cum ai facut-o tu. Nu am avut parte de despartiri in familie, slava Domnului, iar eu si sotul meu nici nu avem copii deocamdata, dar ma gandesc cu groaza de ex. cat ar suferi nepoteii mei, in sufletelul lor, daca parintii lor s-ar desparti, cum mai zice cumnata-mea cateodata, mai in gluma mai in serios. Sper ca Mihaela sa tina seama de sfatul tau si de altele asemenea. Doamne ajuta!

un sfat excelent, valabil ptr noi toti; eu cred ca de fapt asta inseamna, practic, "sa intoarcem si celalalt obraz". si sa avem incredere ca Dumnezeu nu ne va lasa la nevoie.

Asa e Cozia...ale naibii feministe care au pretentia sa nu fie batute..saci de box sunt femeile. Bietii copii traumatizati ai caror parinti nesabuiti se despart(evident din vina femeii si dorinta ei de emancipare, adica sa nu mai fie batuta)...mai bine sa vina taticu acasa in fiecare seara, le mai da cate o scatoalca, doua, o violeaza putin pe mamica, dar totul e bine, taticu e acasa, nu?

Mihaela.

Incep prin ati spune ca orice vei face sa faci fie dupa cum iti spune constiinta fie duhovnicul. Incearca sa iei decizii majore din sfaturile prietenilor, celor de pe forum sau ale mele.

Pot sa`ti spun ca o famile (barbat, femeie si copil) va fi fericita daca este ortodox practinta. Nu pot sa cred ca sotul tau te va lovi daca va merge in fiecare duminica la biserica. Nu pot sa cred ca te va lovi daca in fiecare post se va spovedi la acelasi duhovnic cu tine.

Nu pot sa cred ca daca o femeie merge in fiecare duminica la biserica Dumnezeu nu are grija de ea si de familia ei.

Asa ca prim sfat iti spun ca daca veti merge impreuna spre mantuire veti fi fericiti si cu o casa de piatra. Daca el nu merge pe aceasta cale, sa stii ca pe tine nu te impiedica nimic sa mergi pe ea.

Si al doilea sfat: pe lume, pe langa Dumnezeu mai este si vrajmasul. Gandeste ca de fiecare data cand este lovita, nu sotul tau te loveste. Ci sotul tau este mai slab, si vrajmasul da prin el in tine. Daca el acum este cazut si nu`l poti ajuta prin rugaciune, iubire, dreapta povatuire etc si daca vei cadea si tu poti sa`mi spui ce se va intampla?

Daca insa vei indura batjocura vrajmasului (ATENTIE NU VORBESC DE SOTUL TAU CI DE RAUL CE`L DOMINA TEMPORAR) carbuni de foc vei pune pe capul lui.

Incepe sa ti post, sa citesti cu el un capitol din evanghelie si ai sa vezi ca raul va iesi. Poate cu tipete, poate cu furie dar va iesi. Citeste cu copii tai si sotul tau va veni la tine.

Marea taina care este a voastra (a ta si a sotului), casatoria, nu poate fi desfacuta. Dar vrasmasul incearca nu sa va desparta ci sa va autodistrugeti.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, ai mila de noi pacatosii robii tai si alunga cu lumina Duhului Tau vrajmasii din casele noastre.

Mihai

da, si eu cred ca a te casatori fara binecuvantarea parintilor este o greseala. cunosc si eu un asemenea caz, cand fata s-a casatorit pe ascuns, intr-o tara straina. parintii au aflat de la prietenii fetei si s-au mahnit f. tare. mama ei - cam tare de cerbice! - nici nu mai vorbeste cu ea si nu o mai primeste in casa, iar bunicul ei care avea 94 ani si era o persoana f. activa (avea stupi cu miere si in general nu ii placea sa stea degeaba) in scurt timp dupa vestea asta s-a imbolnavit si a murit. ???

CORECT krabule sustin parerea ta.

nu stiu cu ce te ocupi,daca spui ca ai de a face cu copii.insa ar trebui sa stii ca un copil care traieste intr-un mediu violent,dezvolta INTOTDEAUNA un comportament antisocial si agresiv.cu alte cuvinte,cand acesta va fi mare,va fi in mod sigur un inadaptat si un posibil infractor si agresor.un copil care are parintii despartiti,sufera o trauma psihologica,insa nu atat de mare ca aceea pe care o traieste cand tatal zice ca o omoara pe mama.eu,nu sunt intr-o astfel de situatie.am trait asa ceva in copilarie.si stiu sigur ca ai mei copiii nu vor avea parte de asa ceva(indiferent de ce inseamna asta).insa as fi vrut sa aud parerile unor oameni ai bisericii si ai celor ce traiesc cu frica lui Dumnezeu.divortul nu inseamna ca as rupe copiii de langa tatal lor(in nici un caz) si nici ca l-as denigra complet.acei copii "devastati sufleteste" e care spuneai ,sunt sigura ca au asistat la lucruri grave i casa lor...din aceasta toleranta a femeii fata de barbat,s-a ajuns la cazuri foarte grave(de omor) care s-ar fi putu evita...sunt NON-VIOLENTA si NON-ABUZ EMOTIONAL!nu ai idee ce inseamna asta pentru un copil.il face sa se gandeasca la MOARTE,la SINUCIDERE!

spune-mi ,te rog,esti preot?

Nici pe departe. Sint un simplu muritor de rind, care totusi a trecut si vazut multe in viata , cu bune cu rele. Am avut si eu multe momente de ratacire , multe incercari, ispite si pacate. Semnul pe care mi la dat EL ,m-a trezit definitiv la realitate intru dragoste de Dumnezeu. Am o familie de 24 de ani si pot sa spun ca drumul nu a fost presarat numai cu flori, dar avind incredere si nadejde in Dumnezeu am ajuns la 24 de ani de casnicie. Am avuta ani de iroseala si de impliniri. Viata de aici per ansamblu este o incercare si o lupta continua dintre bine si rau, dintre urit si frumos, dintre dragoste si ura , dintre lumina si intuneric, este o lume a contradictiilor si a discrepantelor , o lume a extremelor, a ispitelor si a caderilor in pacat. Important este sa stim sa ne ridicam si sa mergem mai departe , sa fim mereu in minte, inima si-n suflet cu BUNUL DUMNEZEU. El toate le poate, noi nu putem nimic fara el.

Sa nu uitam ce a facut Domnul Hristos si sa-I urmam exemplul, El ne da adevarata si cea mai buna pilda de viata. Ce s-ar fi intamplat daca ar fi reactionat si El ca noi atunci cand a fost scuipat, batjocorit, lovit si...omorat? Sa ne gandim ca El a rabdat totul cu dragoste si a preferat sa moara in chinuri pentru noi, eu cred ca noi nu realizam cu adevarat cat de mari au fost chinurile indurate de Mantuitor, atat cele fizice cat si lipsa de dragsote a noastra, a celor pentru care a coborat din Slava Sa pe pamant...si cu toate astea nu a renuntat, nu a "divortat" de noi, ci a rabdat toate din DRAGOSTE pentru noi...eu cred ca acesta trebuie sa fie modelul nostru si mai cred ca dragostea adevarata poate sa inmoaie si cel mai impietrit suflet, important e sa nu renuntam.

Multumesc Lui Dumnezeu ca nu am avut parte de violenta in familie (ma refer la parinti), dar am avut si noi problemele noastre, poate unora li s-ar parea banale, dar pentru noi au fost destul de grave intrucat au distrus linistea si armonia si numai cu dragoste si rabdare am reusit sa trecem peste ele.

Eu nu am inca o familie si nu am multa experienta in privinta relatiilor dintre soti, decat ce am vazut in jurul meu, asa ca nu am dreptul sa dau sfaturi nimanui, dar pot sa spun ca eu cred in dragoste, in iertare si in puterea pe care o au in fata rautatii.

Dumnezeu sa ne dea intelepciune tuturor sa luam deciziile cele mai bune si multa dragoste si intelegere.

Doamne ajuta!
Ioana

Din pacate nu numai prin violenta se poate distruge o casnicie si copii sa aibe groaznic de suferit. Va pot marturisi ca sora mea n-a fost batuta de sot niciodata, nici copii, insa din cauza serviciului, sotul cam pleca noptile de acasa. S-a incurcat cu prietena lor de familie si finalul a fost ca sora mea n-a vrut sa creada pana nu a vazut cu ochii ei. Divortul a fost iminent, sora mea l-a parasit si s-a intors acasa cu cei 2 copilasi, care isi iubeau tatal cu disperare, ei n-au inteles atunci gestul mamei lor. Au trecut niste ani, din relatia extraconjugala s-a nascut o fetita si din prima casatorie mai avea un baiat. Nepotii mei sufereau tare de dorul dupa tatal lor si din pacate, nepoata mea a si murit din aceasta cauza ( s-a imbolnavit , medicii nu stiau ce diagnostic sa-i puna, ba ca a facut meningita, ba hepatita, cert este ca a facut leucemie si la 18 ani ne-a parasit. Dumnezeu s-o odihneasca ! Dupa cativa ani, am auzit ca fostul meu cumnat, nu si-a schimbat naravul, o insela si pe "prietena de familie" cu care se casatorise intre timp, dar a fost gasit mort . Se pare ca murise in timpul actului sexual cu o "alta". Copii sufera cel mai tare din despartirile dintre parinti. Sa ne ajute Dumnezeu sa traim in pace si armonie in familie ! Pana la urma, chiar ca, fiecare isi are crucea lui de dus si deciziile le ia fiecare dupa cum simte. DOAMNE AJUTA-NE! icamilin

copiii sufera cand cei doi se despart.insa asta nu inseamna ca raman fara mama sau fara tata.eu cred ca este mult mai rau pentru copil sa asiste la bataile si amenintarile din casa.vreau sa spun ca din doua rele il aleg pe cel mai mic:decat sa sufere de groaza si de frica,mai bine sa ii fie dor.pentru ca isi poate vedea oricand tatal.iar daca situatia s-ar remedia,adica s-ar renunta la violenta,atunci familia s-ar putea reintregi!iar copilul va fi unul mandru de parintii lui,si nu unul ingrozit de viata si de familia din jurul lui!

Nu pot sa cred ca Dzeu care e iubitor de oameni cere femeii supunere pana la agresiune fizica. La taina cununiei ii cere femeii supunere, dar nu supunere de sclava, iar barbatul sa o iubeasca cum a iubit Hristos biserica.

Amandoi barbatul-femeia sunt egali in fata lui Dzeu, amandoi sunt facuti de El si el si ea sunt fiinte cu demnintate, cu personalitate etc si nu trebuie sa fie relatii de subordonare psihica sau cu pumnul.

Tine si de gradul de educatie.
Nici nu inteleg cum poti sa mai faci dragoste cu sotul care inainte te-a agresat verbal sau fizic. Ce viata e asta?

Personal nu as accepta asa o viata.

Aveti dreptate, copii sufera cel mai mult din cauza neintlegerilor dintre parinti. Daca ar exista credinta in aceea familie, n-ar exista neintelegeri iar copilasii ar trai fericiti,lipsiti de grija de maine, insa din pacate bautura, curvia si mandria sunt patimi grele care duc la dezastru in familie. Stiu persoane care au sotul cu patima bautului si care afirma ca atunci cand nu bea " e painea lui Dumnezeu" dar daca bea, e agresiv, bate si cand se trezeste se roaga sa-l ierte, plange ca nu va mai bea si tot felul de promisiuni desarte. Fereasca Dumnezeu pe toata lumea de astfel de pacate!

si din punctul tau de vedere ce ar fi de facut intr-o asa situatie?

:)Barbatul este 1/2-a femeii si femeia este 1/2-a barbatului,asa ca ei amandoi fac un intreg,si ei trebuie sa se sfatuiasca,sa ia decizii impreuna,sa se consulte, sa se respecte reciproc, sa se iubeasca reciproc,si sa nu treaca unul peste hotararile celuilalt.Femeia isi va lasa mama,tata,etc.,pt.a fi cu sotul ei,iar el isi va lasa mama,tata,etc., pt.a fi cu nevasta sa,si amandoi impreuna vor fi un singur trup,un intreg asa deci.;)

Problema se pune asa cred eu. Cel fara de credinta este fara de frica. Cel fara de frica este rau, egosit, predispus sa conduca. Ceea ce putem noi face e sa ii invatam cu rabdare sa Il cunoasca pe Hristos,( fie barbat fie femeie) apoi sa ii cerem sa respecte familia. Daca nu va avea credinta nici iubire, mila , responsabilitate nu va avea. Unui suflet mort nu ii poti cere sa simta!
Familia are scut binecuvantarea nuntii dar, ea este cu ei numai daca au o viata crestina amandoi!

Ce este interesant mi se pare faptul ca, in afara de desfranare, nici un parinte (citit pana acum) nu spune ca violenta in familie are voie sa duca la divort. Este interesant ca bataia dintre soti (ca sunt posibile doua variante) nu da voie celui batut sa plece din familie. In Legea cea Veche se datea voia ca, din pricina rautatii evreilor, sotiile sa poata pleca de langa ei, prin carte de despartire, insa Hristos a oprit aceasta. Nu spun eu asta, ci Evanghelia.

Nu spun ca bataia este mai usoara decat adulterul, insa pentru adulter se da voie a se parasi sotul/sotia, insa pentru bataie nu. Aceasta este invatatura crestina inca dintru inceput. Nu imi cereti mie socoteala. Eu spun ce stiu. Fiecare sa rabde cat poate si Domnul va vedea, caci El stie toate.

Cu toata sinceritatea, prefer sa fiu batut de sotie (chiar daca poate suna comic) decat sa ma insele. Si cred ca la aceasta subsriu multi dintre voi. Pacatul bataii afecteaza pacea familiei, insa adulterul o rupe din temelii.

Greu de raspuns. Un om care iubeste nu-si loveste persoana iubita, dimpotriva, se jertfeste. Pe de alta parte o persoana care ia bataie, nu stiu cata putere mai are de a-l iubi pe cel ce o bate.

Of Doamne, cat de frumoasa e viata si noi ne batem joc de ea. In loc sa iubim, uram; in loc sa luam de mana persoana iubita, o lovim...

In astfel de situatii raman fara grai. Cert e ca am cunoscut persoane care toata viata au fost batute. Ochii mei nu au vazut mai multa rabdare ca in acele persoane. Rabdarea lor nu a fost expresia lipsei de inteligenta, ci a unei iubiri pe care nu o pot comenta.

Asa este Dorin. Insa ce facem cand violenta in familie merge pana la punerea in pericol a vietii?
Biserica Ortodoxa Rusa printr-o rezolutie din 1918 recunoaste si alte motive valide pentru divort precum: atentate la viata si la sanatatea sotului sau copiilor, incestul, bolile mentale etc

familie si violenta sunt doua notiuni opuse,un om violent nu merita sa aiba familie si nici sa fie iubit de acestia.Cum se poate culca o femeie langa un barbat care a lovit-o,cum poate concepe copii cu el,cum ii poate gati si spala?Dupa parerea mea un om care este violent are nevoie de tratament psihiatric si nu ar trebui sa aiba capii.

familie si violenta sunt doua notiuni opuse,un om violent nu merita sa aiba familie si nici sa fie iubit de acestia.Cum se poate culca o femeie langa un barbat care a lovit-o,cum poate concepe copii cu el,cum ii poate gati si spala?Dupa parerea mea un om care este violent are nevoie de tratament psihiatric si nu ar trebui sa aiba copii.

"Mangaiere si Recunostinta"
 

Dragilor,
Biserica a infiintat un program intitulat "Mangaiere si Recunostinta". La mine in oras acesta "funcioneaza" in toate Bisericile. Intamplator fac parte din comitetul parohial chiar pe aceasta latura.
Credeti-ma, da roade!
Spre exemplu cei care au in familie alcoolici au nevoie ei insisi de sprijin si "tratament" pentru a putea ajuta la randul lor pe cel cazut. Spunea cineva odata la un astfel de seminar ca pentru a putea tamadui trebuie sa ma tamaduiesc eu intai.

Pentru a putea lua decizii bune in aceste cazuri (abuz, alcoolism, boala, droguri, prostitutie) avem nevoie sa ne lipezim intai. Pentru ca o minte tulburata si o inima plina de ura va lua intotdeauna decizii gresite!

Uitati-va peste acest link:
http://www.vremeanoua.ro/preoti-in-loc-de-psihologi

N-am sa inteleg niciodata, absolut niciodata, ce o determina pe femeie sa ramana langa sotul ei dupa ce este agresata fizic (si psihic( in repetate randuri.
Efectiv, nu mi-l inchipui pe sotul meu dandu-mi o palma....dar, nici nu pot spune niciodata,:" niciodata ", insa, cu siguranta lucrurile s-ar schimba.
Deci, nu rabdati pentru ca nu aveti pentru ce, naravul din fire nu are lecuire, viata merge inainte si fara nemernic, ba, chiar poate fi mai frumoasa fara el, doar o viata aveti, nu v-o calcati singure in picioare acceptand asemenea oameni langa voi !
Credinta ? ! Hmm ! Lasa de dorit, daca este sa cantarim statisticile unor astfel de familii cu sau fara de credinta.
De respect, ce sa mai spunem ! ! !

Aici e buba... avem doua, adica una vremelnica pe pamant urmata de una vesnica. In timpul vremelniciei noastre trebuie sa ne castigam vesnicia...

da, dar nu batute de soti...in nici un caz !

Ory draga, subiectul asta cu sa-ti lasi partenerul daca te abuzeaza sau sa nu-l lasi mereu a creat discutii si daca le asculti pe toate , la toate le dai dreptate. Pentru fiecare caz de violenta in familie este unic. De fiecare data cand am ascultat la un caz detaliile si implicatiile erau asa de ramificate si diferite fata de alt caz. Nimeni nu poate spune daca ai facut sau ai facut rau ca ai plecat dintr-o familie violenta. Numai Dumnezeu poate sa stie.

In primul rand e frica care le tine acasa la dispozitia violentei, frica ca daca pleaca vor fii gasite si omorate sau mutilate sau mai rau copiii vor fii luati , mutilati , omorati sau Doamne fereste ce alte lucruri se mai intimpla. Si sant oameni asa de cruzi ca acestea s-au intimplat in care ele au plecat si au fost gasite si omorate, sau copiii omorati.

Apoi la multi sant copiii, teama ca de ce spune lumea, teama ca vor fii singure in lume si nu se vor putea descurca ( pentru ca femeile astea sant si psihic abuzate nu numai fizic).

Fereasca Dumnezeu pe toate lumea de asa necazuri, ca in ziua de azi sant tot mai multe cazuri din astea.

"sa nu faci prostia sa divortezi doar pentru o palma(chiar si doua) ocazionala, certuri, abuz verbal."

Nici nu ştiu cum să încep să exprim câtă indignare îmi provoacă afirmaţia aceasta. Cum adică e o prostie să divorţezi pe motiv de abuz? În momentul în care soţul tău, cel care a jurat în faţa lui dumnezeu că va fi alături de tine, te va iubi şi te va proteja şi te va respecta, şi-a încălcat jurământul (pentru că o palmă, indiferent că e ocazională sau e un caz singular, e lipsă de respect şi iubire), trebuie să te gândeşti la tine, la demnitatea ta ca om, ca femeie. Copiii? Sigur, sentimentele lor trebuie luate în calcul, dar pentru că şi eu lucrez cu copii, ţin să te contrazic. Divorţul părinţilor este, într-adevăr, o încercare grea pentru ei. Dar e mult mai bine decât să-şi vadă tatăl lovind-o pe mama lor. Gândeşte-te la impactul pe care asemenea scene de violenţă domestică l-ar avea asupra unor minţi fragile de copilaşi. Băieţeii vor învăţa din asta că e în regulă să fii violent, că e un comportament normal, pentru că ei învaţă prin imitaţie. Şi imită ceea ce văd acasă, la părinţi, zi de zi. Fetiţele vor dezvolta o androfobie acută care poate merge până la stadiul de boală cronică, dacă tatăl îşi va vărsa furia şi asupra lor.
Un bărbat care e în stare să abuzeze de o femeie, mai ales de soţia lui, nu merită privilegiul de a fi tată. Să ştii că a fi părinte nu e ceva ce ţi-e dat, pur şi simplu. Doar pentru că ai dat viaţă unui copil nu înseamnă că ai dreptul să îl distrugi. Dimpotrivă, ai obligaţia de a-l creşte într-un mediu armonios, plin de pace, de bună înţelegere şi de veselie.
Copiii vor creşte, iar la momentul oportun părinţii le pot explica adevăratele motive care i-au împins la divorţ. Vor înţelege, odată cu trecerea timpului, că aşa a fost mai bine. Şi le va fi şi lor mult mai bine să îşi vadă părinţii fericiţi separat decât nefericiţi împreună.

Nu cred ca se pune problema de oameni cu credinta care recurg la aceste manifestari,deci despartirea de un om condus de draci este cat se poate de benefica pt oricine(sotie,copii)daca situatia tinde sa puna in pericol vieti.
Nu am resurse la indemana,insa imi amintesc ca am intalnit o gramada de cazuri in care,de nervi tatal si-a ucis in bataie copiii!
Oare de cata violenta credeti ca este nevoie ca sa omori in bataie un copil?Numai dintr-o zmucitura poti sa-i rupi gatul...

Primul gand pe care l-as avea ca sotie abuzata s-ar indrepta catre copiii;si chiar daca nu sunt copii la mijloc,tot pui in balanta ce fel de existenta poti duce cu un om care pune in pericol viata ta si a copiiilor?!?!?
Sa dorm cu un astfel de om in casa?Probabil ca as face-o in camere diferite,cu yala la usa!