Orice pocainta lipsita de nadejde este o pocainta fara rod! Indemnul "tine mintea in iad si nu deznadajdui" reflecta pe deplin acest lucru.

Intre nadejde si gandirea pozitiva exista o legatura directa. A nadajdui inseamna a gandi binele, a crede in binele care exista si a crede in binele care va veni. A gandi pozitiv inseamna a trai impreuna cu Dumnezeu, a avea incredere in El, a crede in pacea si bucuria pe care o da El.

Haideti sa vedem ce fundamente biblice si patristice putem gasi pentru gandirea pozitiva, pentru nadejde, pentru veselia care trebuie sa il caracterizeze pe un crestin adevarat. Sa vedem totodata delimitarile acestei gandiri pozitive crestine de alt tip de gandire pozitiva.

Ati avut momente in viata cand ati reusit sa va schimbati gandirea negativa in cea pozitiva si sa reusiti sa vi se confirme puterea acestei gandiri pozitive? Ce rol a jucat Dumnezeu in aceasta schimbare?

Iosif,asa este,intre nadejde(speranta)si gandirea pozitiva este o stransa legatura,ca de altfel intre credinta,nadejde si dragoste.Dar oricum,trebuie sa stim un amanunt semnificativ:speranta moare ultima si noi toata viata trebuie sa nadajduim,sa nu cadem in disperare,sa nu deznadajduim nici in momentele de cumpana si de mari incercari,la care suntem supusi cu totii,ca sa se vada de catre Dumnezeu,cine trece testul credintei si slujirii Lui Dumnezeu si cine nu.A nadajdui,a spera inseamna a gandi,a vrea si a face binele,a cauta sa facem binele,dupa puterile noastre,atat cat ne sta in putinta sau sa incercam chiar mai mult decat putem sau facem.Cine gandeste pozitiv e normal sa fie optimist,unii ar zice idealist,dar nu e chiar asa.Altii sunt de parere ca a fi pesimist inseamna de fapt a fi realist,dar eu nu consider asa,caci pesimismul ca si negativismul nu duc la nimic bun,decat la sinucideri sau altceva,la delasare,comoditate,monotonie,etc.Intotdeauna Dumnezeu are rolul primordial si trebuie sa ramana asa,pt.a putea face fata tuturor obstacolelor,piedicilor,incercarilor si ispitelor de tot felul,caci numai crezand si nadajduind,dar si iubind,putem intelege adevarata valoare a acestei gandiri pozitive si asadar optimiste,de o incarcatura asa de mare.Sincera sa fiu,am trecut prin perioade dificile peste care nu ma asteptam sa trec,poate cateodata cu o mare usurinta,dar asta se datoreaza sperantei,credintei,rugaciunii si apelarea la Dumnezeu in momentele de restriste si de cumpana din care nu mai vedeam nici o portita de iesire si bineinteles de salvare sau scapare.Asa ca mie imi place f.mult vorba aceasta:"speranta moare ultima".

:)Iosif,de fapt m-am gandit eu mai bine si am ajuns la o concluzie sigura ca" speranta nu moare niciodata"cum nu dispar nici credinta si nici dragostea.Asadar nadejdea,gandirea pozitiva,optimismul,credinta si dragostea de Dumnezeu raman vesnic,de-a lungul tuturor timpurilor.:)

Nadejdea ca si desnadejdea este strans legata de credinta. Desi uneori avem tendinta de a cadea in ispita deznadejdii, prin spovedanie, ajutor, rugaciune ne ridicam din acest grav pacat. Tine mintea ta in iad si nu deznadajdui este o carte de capatai pentru biserica crestin ortodoxa

Foarte frumoasa expunerea ta, Sebastiana ! Ce am fi fara dragoste, speranta si nu in ultimul rind far de credinta. Am fi un desert , de fapt n-am mai fi , sensul nostru ar disparea cu desavirsire. M-a impresionat, acum vreo doua zile, un batrin care find intrebat de un reporter la televizor despre fericire, a spus ca ce ar fi fericirea fara necazuri sau greutati ? Nu am mai gusta asa de bine din ea si nu ar mai fi fericirea, fericire in adevaratul sens al ei. Fara credinta si speranta, totul se naruie. Gindirea pozitiva, este un exercitiu extrem de greu in momente puternic incarcate negativ. Sint multe momente in viata grele, de disperare, de cumpana. A sti sa treci peste ele nu se invata nicaieri. Nu exista o formula magica. A da lectii altora , nu mi se pare corect. Totusi ce ne leaga pe toti deopotriva, este dragostea fata de Bunul Dumnezeu , credinta insasi , dragostea in general si speranta. Rugaciunile , postul in general au un rol determinant in atitudinea noastra fata de incercarile la care suntem supusi, incercari de loc intimplatoare.De fapt in asta lume nimic nu este intimplator,de aceea trebuie sa cautam cu discernamint, cauzele multor necazuri sau neimpliniri ale noastre . Pedagogia Divina este bine alcatuita,dar despre asa ceva putem discuta la un alt topic.

Si totusi ce ne impiedica de foarte multe ori sa gandim pozitiv? Cum ajungem la o gandire pozitiva, pentru ca stim cu totii ca nu este un lucru usor!

Iosif,ne rugam Lui Dumnezeu,ne lasam in grija,in seama si in voia Lui,speram,credem,deci gandim pozitiv si ne pastram optimismul caci ce altceva ne mai ramane decat speranta,ca ne va ajuta Bunul Dumnezeu si EL va randui sa se faca voia Sa,dupa
cum si noi credem cu adevarat si sincer,fara sa ne mintim pe noi sau pe Dumnezeu.

Societatea "moderna" in care traim, unde banul a ajuns la rang de virtute, rautatile celor din jur si raceala lor , sint doar citeva elemente ce fac din gindirea pozitiva un exercitiu extrem de greu. Intarirea credintei continu si un autocontrol al nostru pot diminua gindurile negative,iesirile necontrolate. Trebuie tot timpul sa avem in minte, inima si-n suflet dragostea pentru El si sa constientizam ca asta lume este trecatoare cu bune si cu relele ei , pregatindu-ne cu sufletul deschis pentru viata cea adevarata intru vesnicie in Imparatia Lui Dumnezeu. Este greu ,aproape imposibil sa gindim numai pozitiv .Cel ce afirma contrariul, mi se pare nesincer cu el insusi.

Gandirea pozitiva reala este una care se construieste mai ales datorita momentelor dificile. Incepe prin curajul de a crede in bine atunci cand nimic nu pare sa mai fie asa cum trebuie.

Autosugestionare ? Un joc al minti ? A vedea dintr un esec, un nou inceput ? .... .

Depinde pe ce este fundamentat. Daca gandirea pozitiva este fundamnetata pe nadejdea in puterea si ajutorul lui Dumnezeu, atunci aceasta autosugestionare, acest joc al mintii devine o modalitate de a descoperi credinta. E un joc din care avem ce invata, precum si copilul invata multe lucruri din jocuri.

Poi da domnule, sa gandesti pozitiv si sa ai nadejde ca o sa inscrii, ca nu pierzi meciul, mai ales ca in tur ai invins greu dar ai invins cu 2-1. Ai shansa, vei reushi sa invingi. Gandeshte-te si viseaza frumos si maine totul va fi ok. Iar politica? poi da, ca in politica gandirea pozitiva este cheia cu care nadajduieshti ca se deschid toate ushile, toate odata daca se poate. Adica daca eu gandesc cum ca 2+2 fac 5, si maine s-ar putea sa faca 25 ca vin baietzii buni de la public relation si-tzi explica cum ca la ei la firma doar asha sunt tinerii dinamici competitivi si doar pe acestia ii prefera la angajare... din ashtia pt care 2+2 x firma fac 25 si ceva de bonus...
Complicat dar viatza din ziua de azi itzi cere multe sacrificii, printre care sa nadajduiesti cum ca daca vei gandi pozitiv te faci mare si nenea o sa te promoveze... Nu va fie frica, pana la urma cu totzii vom gandi atat de pozitiv incat ni se vor tocii coatele de atata stat cu mutra-ntre palme de vaicareala... :)

Domnule, optimismul si scepticismul sunt doua curente philosophale ale unor shcoli de gandiri serioase. Dar nadejdea deja este altceva... ceva care se inspira din amandoua ajungand sa sucombe in situatzii pleismogorice adica in locurile unde eshti gasit cu matza-n sac chiar daca tzi-ai scos de acolo intretimp capatzana, sau in diferite situatzii de pe shosea, cand dai intr-o groapa care-tzi face geanta praf cand tocmai tzi-ai luat ultimul model de jeepan... te consolezi oricum rapid ca defapt mai ai inca unul in garaj, dar cu situatzia ca trebuie sa stai in spate la un tir care scoate fum, fiindca pe undeva a fost ambuteiaj si trebuie sa respectzi coloana, deja e prea mult, cazi intro consolare deznadajduita incat niciogandire pozitiva nu te salveaza vre-o cateva ore... si atunci mai scapi nishte vorbe deochiate si frumushele... shi nishte clanxoane pe masura...

Gandirea pozitiva, este un nonsens. Poi cine a mai vazut ceva pozitiv pe lumea asta... si ala care a inventat aceasta sintagma cred ca a avut un umor negru demn de cartea recordurilor... auzi tu acolo... tocmai gandirea? Daca ar fi zis strategia, sau filozofia, sau altele... dar a zis gandirea, adica sa ai tu asha un cap scos din sac, asha pozitiv saracul de el, un cap pozitiv... capatzana pozitiva... chiar ma gandesc cum ca aceasta gluma chiar merge, sa-i spui unei dame...
-esti asha... cum sa spun... avetzi un cap asha de pozitiv... vreau sa zic gandirea... chiar va sta bine cu gandirea asta pozitiva. Apropo, unde v-o oaranjatzi? hm??!

Iosif draga, iar ai adus pe tapet nishte subiecte pline de umor negru... auzi tu acolo, nadejdea shi gandirea pozitiva... daca ar fi fost despre nadejde shi gandirea pozitivirulenta poate mai aveam ceva de discutata... dar asha ramane doar un banc sec trist si fara umor:

-de ce se ascunde elefantul in ciresh?
-de ce?
-fiindca are ochii roshii

-ai vazut vreodata un elfant in ciresh?
-nu
-ei vezi cat de bine s-a ascuns?

-sau ca si militzianul care shia insushit gandirea pozitiva si care in fiecare seara ishi pune langa pat un pahar plin cu apa dar si un pahar gol
-de ce?
-poate se trezeshte si i se face sete... sau poate nu.

-sau de ce e ingropat inventatorul bancurilor seci pe un deal?
de ce?
-fiindca acolo era cimitirul

Trei lilieci pe o creanga, doi cu capul in jos, unul cu capul in sus. unul din cei cu capul in jos zice: "Uite ma, asta iar a lesinat" !

ANUNT mica publicitate:
Tanar frumos, student, nu beau, nu fumez, am o masina beton, casa cu 15 camere, parinti bogati, nu vreau nimic, doar ma laud.

-Un om mergea pe strada.
Si deodata dispare...
De ce?
L-au ros pantofii.

Un joc cit se poate de serios, al maturitatii noastre in care daca o singura regula nu o respecti, totul se naruie si trebuie sa o luam de la inceput. Un joc in care autoanaliza este f. f. importanta. Un joc pe care-l jucam pina la sfirsitul nostru din asta lume.Un joc in care nimeni nu pierde .

Nu confundam gandirea pozitiva cu nadejdea, nadejdea include gandirea pozitiva si o depaseste in acelasi timp. Nadejdea nu este un exercitiu mental de incarcare pozitiva, ci izvoraste din credinta care naste convingerea ca suntem in Mainile lui Dumnezeu, ca El nu ramane indiferent la neimplinirile noastre. Insa nadejdea nu se dobandeste pur si simplu, crestem in credinta pe masura ce avem curajul sa nadajduim in bine, ne dezvoltam continuu in masura in care credem in dragostea lui Dumnezeu si in ajutorul Lui, dobandim binele in momentul in care ne daruim binelui, in momentul in care il primim in casa inimii noastre. Si ca sa intre in inima noastra, binele trebuie sa umple mintea noastra. De la minte la inima este o cale lunga si o strabat doar cei care au vointa si cer continuu ajutorul lui Dumnezeu, stiind ca fara El nimic nu vor putea face.

Ai mare dreptate,cel putin eu am trecut si trec prin momente destul de grele pe care le trec destul de greu. Revolta interioara impotriva propriei persoane si faptul ca nu mai am rabdarea de alta data ma apasa destul de mult. Singurul lucru care ma face sa nu clachez, este EL. Chiar in asta seara am meditat la acest lucru. Singurul in care am incredera deplina este EL. Numai Tu mi-ai mai ramas DOAMNE si ma incredintez tie. Asa m-am adresat Lui. Iti dai seama ca daca nu aveam aceasta credinta, unde as fi ajuns. Intradevar El toate le poate, eu fara El nu pot nimic. Acest lucru il am tot timpul in suflet, asta ma mentine draga Iosif.

Tot darul lui Dumnezeu este si acesta sa putem sa ne lasam in voia Lui. Vine cu timpul, cu cat suntem mai deschisi si mai constienti de valoarea harului Sau. Gandirea crestina este una prin definitie pozitiva, este marcata de credinta, de nadejde, de curajul de a crede in Binele suprem in ciuda tuturor descurajarilor. Este o jertfa si aceasta, este o lupta permanenta. Adevaratii crestini sunt oameni cu totul si cu totul speciali.

asa este, iosif. am sa redau mai jos un pasaj deosebit, dintr-un articol aparut recent pe site, vizavi de marele pacat al mandriei si antidoturile ei:

Sa nu va inchipuiti ca daca veti intalni un om intr-adevar umil, el va semana cu cei carora multa lume din zilele noastre le spune "umili". Omul cu adevarat umil nu va fi o persoana lingusitoare si mieroasa, care-ti tot spune ca nu valoreaza nimic. El ti se va infatisa, probabil, ca un tip optimist si inteligent care este cu adevarat interesat de ceea ce tu ii spui lui. Daca nu-ti va placea omul acesta inseamna ca esti cam invidios pentru ca el se bucura atat de usor de viata. El nici nu se va gandi la umilinta si nu se va gandi deloc la sine insusi.

De nu am avea gandul la bine si nadjede in Bunul Dumnezeu, totul s-ar narui si viata noastra ar lua o intorsatura din care cu greu ne-am reveni. Gandul bun, pozitiv, este trairea efectiva intru Hristos. Citeam ACATISTUL SLAVA LUI DUMNEZEU INTRU TOATE si atata adevar reiesea din el, un adevar simplu, la indemana oricui . Orb sa fi sa nu-L vezi pe DUMNEZEU la fiece pas fie in micuta floare, sau in surasul pruncului, sau in luminatorii cerului, sau in multimea vietatilor, in tot si-n toate. Primul lucru ce-l fac cand deschid ochii dimîneata ,este in a da Slava Lui DUMNEZEU si astfel gandul meu se limpezeste , se-ncarca pozitiv. Este un exercitiu ce l-am dobandit in timp, un exercitiu venit din voie libera, dintr-o chemare launtrica fara de care acum nu pot sa mai respir, nu pot sa mai traiesc. Gandul bun, pozitiv e lumina, venit din lumina, intru care ne luminam mintea, sufletul plin de atatea si atatea patimi. Daca la toate greselile noastre, la patimile ce ne apasa, am refuza lumina, ne-am cobori in cele mai de dedesupt fara a mai avea sansa revenirii si indrepatrii noastre. De multe, multe ori spun cu atata si atata amar in suflet"Doamne atat te iubesc ca nu stiu ce m-as face fara tine, dar Doamne atata pot sa gresesc fatata de tine , si ma caiesc cu durere in fata Ta"! Dialogul cu DUMNEZEU trebuie sa fie continuu , chiar si mai ales in caderile noastre si este imposibil , sa nu apara gandul cel bun ce de la El purcede.

ai perfecta dreptate! dar eu ,care am scris tocmai impresii din pelerinajje de anul asta din luna iunie ,cind ne-a intors de la podul LAINICI ,aflindu-ne la sute km de casa si ne-a intors din drum apoi ce gindire pozitiva sa fi avut ,cind mi-am dat seama ca politia rutiera romana din luna ianuarie nu si-a facut timp sa puna indicatoare cu aceasta priblema!..adio plan de pelerinaj ...adio MAN lainici si prislop...ce sa mai zic ,.Acuma cind ortodoxia e pusa pe foc in oala de fierbere ce gindire pozitiva si netulburata sa ai! NADEJDE ..asta DA ,ca nu tre sa deznadajduim ,dar sa mai fie obligati cei care s-au inscris in pelerinaj pt manastirea PRISLOP in special si nu mai pot ajunge ,ce gindire pozitiva sa mai aiba!?doar am nadajduit sa nu patim nimica rau pe drum la asa mare ocol ce am fost siliti sa facem ..de catre scumpa politie a noastra rutirea rimana ...care,,e plina de respect fata de cetatenii tarii:dozingoff:???

"Cand cugetam la inaltimea nesfarsita a lui Dumnezeu, sa nu ne pierdem nadejdea in iubirea de oameni a Lui, ca si cand n-ar ajunge pana la noi din pricina inaltimii; iar cand ne gandim la adancul nesfarsit al caderii noastre din pricina pacatului, sa nu ne pierdem credinta in invierea virtutii noastre omorate.

Caci amandoua sunt cu putinta la Dumnezeu: si sa coboare ca sa lumineze mintea noastra prin cunostinta, si sa invie iarasi virtutea in noi ca sa ne inalte impreuna cu Sine, prin faptele dreptatii" (Sfantul Maxim Marturisitorul, Capete teologice, in Filocalia II).

Foarte pretios e indemnul Cuviosului Nichita Stithatul: "Daca ai cazut in adancurile relelor, sa nu deznadajduiesti nicidecum in ridicarea ta din nou, chiar daca te-ai rostogolit pana la ultima treapta a iadului rautatii.

Caci daca ai pus mai inainte, cu caldura, temelie evlaviei, prin virtutile cu fapta, chiar daca casa acesteia, zidita de tine din diferite pietre ale virtutii, s-a surpat pana la pamantul patimas al relelor, Dumnezeu nu va uita de vechile tale osteneli si sudori, daca ai inima zdrobita pentru caderile tale, si-Si aminteste de zilele cele de odinioara si se caieste de caderea ei cu suspine inaintea Lui.

Caci cautand va cauta la tine degraba, facand sa vibreze cuvintele Sale (Isaia LXIV, 2) si-ti va atinge nevazut ochii inimii tale indurerate si va intari temelia virtutii, pusa de tine mai inainte cu osteneala; si-ti va da o putere mai mare si mai desavarsita decat cea dinainte, ca, in caldura unui duh fierbinte, sa dobandesti iarasi, cu rabdare, faptele virtutii celei surpate din pizma celui rau si, in duh de smerenie, sa ridici din nou casa evlaviei, mai stralucita decat cea dintai, spre odihna vesnica a Lui" (Cele 300 de capete despre faptuire, Suta intai, c.54, Filocalia VI).

Smerenia, ca dar divin, descoperă în om puținătatea (trăirea prin sine) omului, dar și închiderea posibilităților creșterii și împlinirii umane, într-o stare de păcat. Deschiderea spre infinitatea manifestării divine în propria finitudine arată marea taină și intimitatea între om și Dumnezeu. Pentru că tot ceea ce umple Dumnezeu prin harul Său, ca revărsare iubitoare, depășește putința de cuprindere și simțire – înțeleasă a omului. Cutremur și despicare a minții noastre lumești ești Cuvântule!

http://ciulaciprian.simplesite.com/418546481

Mai simplu, aşa, dacă se poate...
Deci?