Dupa moarte
 

Odata ce ai ajuns in iad mai este vreo sansa sa scapi de acolo ?
Aveti vreo idee despre cum iti vei petrece timpul daca ajungi in rai ?
Odata ce ai ajuns in rai , vei mai fi bantuit de "gandurile negre " ?
Daca exista iadul in care ar trebuii sa fie diavolul , cum poate diavolul sa-ti aduca tie ganduri negre sau chiar sa intre in tine ?

scuze daca am pus niste intrebari stupide dar ma macina curiozitatea si speram ca poate aveti vreun raspuns macar la unele din ele :D

Daca ar sti cineva aceste lucruri, crezi ca am mai avea atatea religii diferite pe pamant?

Potrivit doctrinei catolice, si daca prin iad intelegeti locul (sau starea) sufletelor reprobate, nu. "Lasati orice speranta, voi, ce intrati aici" a scris geniul lui Dante chiar la poarta de intrare in iad.

Mai intai, trebuie observat ca "timp" nu este un concept adecvat pentru a descrie realitatile ultime. Timpul, asa cum il cunostem acum, este intim legat de transformare, adica de universul material, care a facut pe un presocratic ce observase ca nu se poate scalda de doua ori in aceeasi apa a unui rau sa exclame: "Totul curge!". Asadar, aceasta "curgere" este o caracteristica definitorie a timpului, deci acolo unde nu avem curgere nu avem timp.

In rai vom avea (cei de care se va indura Domnul sa avem) o stare de fericire care nu poate fi pe deplin inteleasa (dar a fost experiata de multi mistici, incepand cu Sf Pavel). Personal, am avut de cateva ori intuitia fericirii din rai la Sfanta Liturghie.
Ceea ce stim despre starea de fericire din rai:
-este supranaturala, incomparabila cu starea de fericire de pe pamant, care e o fericire naturala
-este infuza, altfel spus: cumva este o stare care se revarsa inauntrul nostru
-este pleromica, adica o fericire impartita cu toti cei de acolo: Dumnezeu, ingeri, sfinti, fara ca aceasta impartire sa o diminueze
-este in legatura cu viziunea beatifica (=vederea lui Dumnezeu). Aceasta vedere permanenta "fata catre fata", aceasta contemplare permanenta este ceea ce genereaza fericirea din rai. Sau, cum formula Sf Toma Aquinas "mantuirea este viziunea beatifica".

Nu, niciun gand rau nu este posibil in rai, tot asa cum niciun gand bun nu e posibil in iad.

Diavolul este spirit. Poate intra in cineva (om sau animal) care e in trup. Acesta e sensul propriu al sintagmei "drac impielitat". Orice drac trimis pe pamant are pornirea naturala sa se "impieliteze", el cauta oameni (fiindca sufletul omului e marea miza). Se poate multumi, o vreme, si cu impregnarea anumitor locuri.
Prin urmare, nici chiar in iad (ca sa nu mai vorbim de rai) diavolul nu poate intra in tine, fiindca nu poate un spirit sa intre in alt spirit, ci numai intr-un trup.

Eu as vrea sa stiu de unde vin teoriile acestea?
Ca doar n-a venit inca nimeni de dincolo sa povesteasca ce s-a intamplat cu el/ea si unde a ajuns si cum este.
De unde provin imaginile astea despre iad si rai?
Si poate ca multi nu ajung in iad. De unde stim noi cum ne judeca Dumnezeu?

Păi după spusele Lui.

1) Luca 16, 27-28
"Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,
Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin."
Acum ce să credem: că bogatul nu se afla în iad? Sau că în iad sunt, totuşi, posibile gânduri bune? Sau că gândul bogatului pentru fraţii săi nu este un gând bun?

2) Relaţia dintre spirite/duhuri nu este un spaţială, în sensul concret al unei realităţi obiectuale. Gândirea de acest tip este obiectualistă şi nu are de-a face cu natura însăşi a celor duhovniceşti. Duhurile nu se judecă/înţeleg/cunosc în mod obiectualist, naturalist, concret (ca natură opusă celei abstracte).
Aşadar un spirit poate să se contopească cu alt spirit, să se "amestece" prin interinfluenţă, prin comunicarea însuşirilor, prin contagiune etc.

Nu e vorba despre teorii, acestea fiind ipoteze omeneşti, opinii de-ale noastre, mai mult sau mai puţin testate/evaluate.
E vorba despre Revelaţie. (Pe de altă parte, în Biserică vorbim şi despre o "taină a morţii".)
Scrie, aşadar, în Evanghelie (am pus în postarea precedentă, către Mihnea, un exemplu), în textele care alcătuiesc Noul Testament şi în cărţile din Tezaurul Bisericii (opera patristică şi alte cărţi ziditoare de suflet).
Mai este exprimat şi în pictura bisericească precum şi în cântările care alcătuiesc slujbele Sfintei Biserici.
O mai spun şi sfinţiţii slujitori, preoţii, păstorii noştri duhovniceşti.
Mai sunt şi alte surse... Apar date în împărtăşirile dintre noi, uneori, deşi nu toate sunt credibile.

O carte folositoare pentru aprofundarea subiectului ar fi lucrarea lui Serafim Rose, "Sufletul după moarte".
Iată aici o serie de trimiteri care te pot ajuta să te lămureşti:
http://int.search.tb.ask.com/search/GGmain.jhtml?searchfor=via%C5%A3a+de+dup%C4%83moar te+serafim+rose&tpr=hpsb&p2=^AYZ^xdm007^YYA^ro&n=7 81b8aba&st=hp&ptb=6EC42238-0654-4EE5-9FDB-9B2D7FB90331&qs=&si=CLi8sJqvzsYCFUnItAodErgCBQ&ts= 1437337222673

Lucifer a decazut din rai , si a ajuns in iad, pentru el de ce a fost posibil sa aiba ganduri intunecate .
Din moment ce el a ajuns in iad din rai , de ce nu e posibil sa se intample asta si cu noi , sau viceversa ?
De ce dam tot timpul vina pe el atunci cand avem ganduri intunecate , lui cine i-a adus gandurile intunecate din moment ce gandurile noastre intunecate trebuie sa fie aduse sigur de diavol ?
A urma calea diavolului e una , dar a da vina pe el pentru fiecare gand negru cred ca-i alta .

Un mod de a da vina mai departe?

Teoretic DA. Depinde pe de o parte de faptele noastre bune care inca nu si-au atins scopul (spre exemplu am plantat o livada dar pana vor aduce rod celor ce vor multumi lui Dumnezeu, mai dureaza o vreme...) Iar pe de alta parte e foarte important ca in urma sufletului nemantuit si ajuns in iad (de obicei traim sub semnul incertitudinii, intrucat avem indicii limitate daca acel suflet s-a mantuit sau nu), sa ramana cel putin o persoana care sa fie preocupata in mod expres de scoaterea sufletului din iad. Altfel, toate slujbele si parastasele si ce se mai face pentru sufletele celor plecati, ar fi o parodie ieftina. Nu acelasi lucru se intampla cu cei ce si-au luat singuri viata, sau au adus hula impotriva Duhului Sfant (sinucigasii si ateii). Pentru ei practic sansele de a scapa de iad sunt apropiate de 0%. Totusi am citit de un caz cand un sinucigas a avut sansa sa aiba o sora care se ostenea intr-o manastire de maicute, iar aceasta, cu binecuvantarea duhovnicului, a postit indelung, mai multe etape de cate 40 de zile, si s-a rugat pentru fratele ei in fiecare noapte sau citind anumite rugaciuni recomandate de duhovnic. Astfel incat, fratele a scapat din iad, dar NU A AJUNS IN RAI, ci undeva intr-un loc lipsit doar de suferinta, nu in preajma Luminii si Harului lui Dumnezeu.

Intrebare fara sens. Imagineaza-ti ca ai adormit si visezi frumos. Mereu. Iar din acest vis nu te mai trezesti. Cam cum iti imaginezi ca-ti petereci "timpul" visand? Te bucuri de ceea ce vezi, ceea ce simti, ceea ce auzi, dar e ceva ce noi inca nu realizam, fiindca doar unora dintre sfinti pentru indelungata lor rabdare si smerenie au mai primit in dar o farama din ceea ce vor avea... nelimitat.

Pai iarasi o intrebare fara sens. Ce este Raiul, daca nu Iubire? Nimic din ce nu e Iubire, nu poate intra in Rai. Ori, "gandul rau" este "filtrat" de Har!

Nu inteleg de unde obsesia gandurilor negre? Atat timp cat esti constient de starea de neputinta si deznadejde, ce fel de gand negru sa mai ai? Nu mai depinzi prin nimic de tine insuti, ci esti la mila lui Dumnezeu (care deja a dat o sentinta dreapta), si a celor ramasi in viata, daca isi va mai aminti cineva de tine, ceea e prea putin probabil ca, amintindu-si sa si lucreze sa te scoata... de urechi de-acolo. Poate daca ar avea zilnic, imagini in direct cu suferinta ta, cu siguranta si-ar face mila si s-ar ingriji si de tine si de sine, dar asa, avem fiecare liberul arbitru. Stim din Sfintii Parinti, din Sf. Scriptura, din toata invatatura crestina ca asa este, suntem deci pe deplin constienti, dar ori amanam ori nu ne pasa.

Andrei, nu stiu ce varsta ai, dar gandirea ta este una matura, sanatoasa.

Simt analitic, curaj de a rationa.

Bravo.

florin.oltean75 nu incerc sa pun la indoiala ce scrie in Biblie si n-o sa-mi slabeasca credinta nici o intrebare la care eu nu-mi pot raspunde legat de Dumnezeu si Biblia Ortodoxa ( vechiul testament ma depaseste complet) . Ma gandeam ca cineva cu mai multe cunostinte decat mine imi poate explica pe intelesul meu anumite curiozitati pe care le am .

De exemplu tata a incercat sa-mi explice azi cum ca lucifer era un inger ( asta logic ca stiam ) dar un inger nu este acelas lucru ca si sufletul unui om fie ca e mort sau viu ( asta nu am luat in in calcul cand mi-am pus anumite intrebari )
Mi-a reamintit si ca , noi atunci cand ne botezam primim un inger pazitor, si tot cand suntem mici suntem insotiti si de unul rau .
Si-am inteles ca nu putem creea noi raul sau binele , e gresit sa ne comparam cu ingerii fie ca sunt rai sau buni , si ca noi putem doar alege dintre stanga sau dreapta .

Ingerii au avut de trecut testul lor. In prezent, ingerii nu mai sunt in perioada de probare. Ingerul dv pazitor nu are ganduri intunecate. Nici nu e posibil sa cada.

Pentru oameni, perioada de probare e in timpul vietii lor pe pamant. Asa cum copacii, in ce directie se apleaca, in aceea vor cadea si in ce parte vor cadea, in aceea vor ramanea, tot asa si oamenii vor ajunge in starea lor definitiva, fie in rai, fie in iad.

Nu inteleg la cine sau la ce va referiti. Cine spune ca gandurile intunecate trebuie sa fie aduse sigur de diavol ? Unde ati citit asta ?

Am citit despre ispitele diavolului si despre asocierea lui cu fiecare gand rau si ori ce alt pacat .
N-am vazut nicaieri sa se precizeze despre generarea unui gand rau fara sa i se atribuie " meritele" diavolului .
Sau cel putin am trait mereu cu ideea formata ca gandurile rele vin de la diavol , excluzand astel posibilitatea de a creea un gand rau fara ajutorul diavolului , si am interpretat ca atare de fiecare data cand auzeam de ganduri rele .

Pai daca ar fi asa ce rost ar mai avea judecata ? Daca omul nu ar fi responsabil pentru gandurile si faptele sale ? Ar fi usor, am arunca totul in carca dracului si gata. :71:

ma gandeam ca noi avem libertatea de a alege dintre gandurile alea rele sau gandurile bune si de a le inlatura pe cele care le dorim
rolul pe care si l-a creat diavolul este de a te ispitii in cele rele , nu ?

chestiile astea ma depasesc ori cum

la partea cu iesitul din iad , ce parere aveti despre marturia asta ? http://www.ganduridinierusalim.com/d...a-lui-din-iad/

Gandurile rele pot avea trei surse: diavolul, noi insine si lumea.

Noi insine, adica pulsiunile noastre rele, puternica aplecare pe care o avem fata de pacat (="concupiscenta", cum e denumita in teologia apuseana). Lumea inseamna nu lumea cu frumusetile ei, cu comorile ei de arta, etc, ci oameni, uneori apropiati noua, care ne insufla credinte gresite despre Dumnezeu, sau credinta ca Dumnezeu nu ar exista si sunt rele exemple pentru noi.

Sa revenim mereu la studiul pacatului ancestral, fiindca e paradigmatic pentru toate pacatele. Diavolul nu apare de la inceput in arena. Eva singura s-a plasat intr-un loc in care nu trebuia sa se plaseze: in vecinatatea pomului oprit, in singurul loc rau din acel rai pe pamant. Diavolul a aparut dupa aceea, pe cand statea ea asa, si se uita la roadele rele, contempland deja ideea de a gusta din ele.

Iar diavolul actioneaza prin clatinarea credintei. "A spus Dumnezeu ca veti muri ?" intreaba el insidios. "Nu, nu veti muri" raspunde tot el, un verset mai incolo. Dupa care il vedem teolog, explicand Evei de ce ar fi dat Dumnezeu aceasta porunca foarte simpla.

Vedem, deci, ca diavolul are, in pacatul originar, un rol in acelasi timp fundamental si accesoriu. Fundamental, fiindca "justifica" incalcarea poruncii, o face sa para normala, ba chiar omul are mult de castigat incalcand-o: va fi asemenea lui Dumnezeu. Accesoriu, fiindca rolul lui este de "trigger factor" in raport cu ceva ce Eva era oricum pe cale de a face.

In speranta ca ajuta,
M.D.