Izbavirea israeliților
 

Buna.

Citesc și nu înțeleg de ce Dumnezeu a invartoșat inima lui Faraon ca să nu asculte de Moise când acesta i-a cerut să lase poporul Lui să-I slujească?

Mai bine decat oricine explica Sf Ap Pavel in Romani cap 9, versetele 17 si 18.

Nu uitati legile fundamentale de studiu biblic:
Art 1: Noul Testament in cel vechi se ascunde
Art 2: Cheia de intelegere a Vechiului Testament este in cel nou.

Deşi fragmentul din Epistola pentru romani este relativ simplu, se poate simplifica şi mai mult: Dumnezeu face ce vrea şi tu n-ai dreptul să comentezi. Dacă vrea să creeze un om ticălos şi să-i mai şi anuleze liberul-arbitru, asta e.

Trebuie, în mod evident, să existe nişte motive pentru care teologia creştină nu a reuşit încă să elaboreze o teodicee convingătoare. Unul dintre ele poate fi întâlnit în chiar fragmentul mai sus citat.

Exista un episod cand Pilat il intreaba pe Isus : ,, Ce ai facut?" Lutul isi intreaba Creatorul ce facuse :)

Subscriu la opinia lui Mihnea. Şi aş completa cu părerea că Domnul, avînd în vedere mereu, mai întâi, pe poporul Lui, lucrează prin învârtoşarea lui Faraon la smerirea şi desăvârşirea evreilor. Inclusiv la desăvârşirea lui Moise.
Să ne amintim cât de înclinat spre răzvrătire era poporul iudeu! Câte legăminte a încheiat Domnul cu ei şi cum le-au încălcat...
Din multele pasaje relevante în acest sens, m-aş întoarce spre exemplificare la acesta:

"O, de ar fi inima lor aşa, ca să se teamă de Mine şi să păzească toate poruncile Mele în toată vremea, ca să le fie bine şi lor şi fiilor lor în veci!" (Deut. 5,29)

Aşadar, se pare că învârtoşarea inimii lui Faraon ar fi putut fi de folos la înmuierea inimii evreilor. Şi la sporul lui Moise, care avea să pătimească multe, mai apoi...
Domnul ţinteşte mereu, mai întâi, la inima omului. Aşa am aflat în Biserică şi aşa cred. Doamne ajută!

Daca ai fi citit in VT ai fi aflat ca acest faraon este acelasi faraon care
atunci cand evreii au cerut o zi libera pt a-si cinsti Dumnezeul, a ordonat
uciderea primului nascut din fiecare familie de evreu.

Ei bine, atunci Dumnezeu s-a decis sa-i arata lui faraon ce inseamna ca
cineva care are putere mai mare decat el, sa-si bata joc de el asa cum
faron isi batea joc de poporul evreu.
(Tot aici Dumnezeu intoarce moneda si trimite ingerul mortii care sa ucida
primul nascut al egiptenilor).

Pur si simplu s-a jucat cu el si apoi i-a dat fatala =))
Fatality .God wins =))

Mda... În viaţa de zi cu zi, cei mai mulţi dintre noi strâmbăm din nas când auzim un părinte folosind, la adresa copilului său, celebra frază "eu te-am făcut, eu te omor".

În mod bizar, atunci când aplicăm principiul la relaţia om - divinitate, nu ni se mai pare la fel de monstruos.

Mihai pot sa-ti adresez o intrebare mai dificila? As aprecia, daca accepti, un raspuns scurt si la obiect.

Poţi, evident. Nu e un forum public ?

Consideri ca Dumnezeu are dreptul de a da viata si a lua viata cand doreste?

Dacă luăm conceptele de "drept" şi de "Dumnezeu" în cheie creştină, situaţie în care Dumnezeu este etalonul absolut al moralităţii, al "dreptului", atunci, evident, Dumnezeu are dreptul să facă ce vrea. Totuşi, în atare situaţie, întrebarea însăşi îşi pierde oarecum sensul.

Dacă mă întrebi despre părerea mea strict personală, subiectivă, atunci răspunsul este "nu". Actul creaţiei implică nişte responsabilităţi, inclusiv din partea creatorului.

In acest caz este evident ca intelegem diferit ce inseamna ,,Dumnezeu" si fiecare isi va urma convingerile in argumentare, plecand de la aceasta diferenta. Oricum multumesc pt raspunsul direct si sincer.

Ei, iartă-L şi tu, fii om cumsecade, înţelegător... La câte are El pe Cap.....

Citind chestia asta, gandul imi zboara la Gen 4:10, unde Dumnezeu mai intai e cel care ii pune aceasta intrebare lui Cain. "Ce ai facut?".
Iata ca, in Noul Testament, pazitorul fratelui Isus este cel care Il intreaba pe Noul Adam, care este si Noul Abel.

Agnus Dei, qui tollis peccata mundi...

Ioan Cezar - Nu ştiu dacă e un subiect care merită tratat la mişto. Până la urmă ese vorba despre durere şi suferinţă umană, despre disperare şi revoltă.

In FA capitolul 4. 27-28 sunt doua versete semnificative, in rugaciunea Apostolului Petru. EL spune asa: Pilat, romanii, Irod si israelitii s-au strans impreuna intr-un scop pe care toti il stim. Fiecare participant a crezut ca a procedat conform propriei vointe (chiar asa a si fost), urmandu-si propriile scopuri, pe care le-au crezut implinite. Fiecare a crezut ca totul s-a terminat odata cu vointa lor, scopul lor si prin actiunile lor. Poate spune cineva ca nu au fost liberi si constienti in alegerile lor? Au fost. Insa cititi cu atentie ce spune Apostolul Petru in versetul 28. Mihai ? :)

Da, ce ? Este doctrina predestinării. Dar cum funcţionează asta ca şi teodicee ?

Eu nu am folosit sintagma ,,predestinare" si nici Apostolul Petru nu a folosit-o in acele doua versete :) A spus doar ca ce si-au imaginat unii, la nivelul lor, ca este doar voia lor era de fapt voia lui Dumnezeu :) Vrei sa le impaci pe ambele, pe un rationament strict uman? Nu poti, o vei distruge fie pe una ( libertatea umana) fie pe cealalta ( suveranitatea lui Dumnezeu). Aceste doua versete ( sunt mult mai multe) arata clar precum cristalul ca ambele exista. Cineva de la noi spunea ca cele doua sunt, dpdv al intelegerii punctului de legatura dintre ele fara a fi in conflict,ca doua rauri care se unesc doar in fata tronului lui Dumnezeu din Imparatie. Nu mai devreme si nu in alta parte.

Probabil raspunsul nu este unul ideal pt tine. Am altele mult mai dure, dpdv la cum as argumenta, dar nu doresc sa nasc discutii aprinse, care se pot intinde pe x pagini, rasfira in toate directiile si care se vor termina fix cum au inceput :)

Îţi închipui că durerea şi suferinţa umană, disperarea şi revolta sunt treburi de care e responsabil Dumnezeu. I le cam pui în cârcă, mândruţ-foc cum te afli. Şi ai aerul că nici nu-ţi dai seama de asta, nu-i aşa? Ba îţi dai foarte bine.
Poate eşti mai atent, totuşi, cu atribuirile.... Nu faci decât paradă de răzvrătire, frumos ambalată, ca de obicei.

Păi, Pelerinule, exact asta e problema, că răspunsul... nu este. Nu înţeleg ce ai vrut să spui cu toată argumentaţia de mai sus.

Dar, cu certitudine, exemplul din Fapte nu este aplicabil la întrebarea celui care a iniţiat topicul, pentru că în speţa din Exod se arată clar şi neechivoc cum Faraonului i s-a "împietrit inima", ceea ce semnifică o anulare a liberului arbitru.

Iar în ce priveşte întrebările mele, iarăşi nu văd cum le răspunde. Eu întreb aşa: ce anume mă împiedică pe mine, creatura, să am dreptul de a cere socoteală creatorului dacă, ulterior actului creaţiei, creatorul acţionează în moduri care pe mine mă rănesc şi mă fac să sufăr ?

Sigur, Ioan Cezar, tu ai toată dreptatea, smerit şi înţelept cum te afli. Uite, se naşte un copil, care la un an moare într-un incendiu provocat de un cutremur. Şi pentru că s-a întâmplat să nu fie nici botezat, mai vine şi Biserica învaţă că sufletul copilului va ajunge în Iad.

Oare cine o fi de vină pentru asta ? Oi fi eu ? Oi fi tu ? O fi Adam ? N-o fi nimeni ? Că Dumnezeu, am stabilit deja, e bun, iar dacă se întâmplă câte ceva rău pe lume, musai să inventăm un artificiu prin care să-l derobăm de responsabilitate.

Da, i le pun. Uite, aşa sunt eu, mândru foc, plesnesc de mândrie, mi-am dat ultimele rămăşiţe de smerenie pe băutură şi ţigări, şi acuma nu mai am deloc, deloc.

Uite, îşi propun un schimb: pentru că tu, în mod evident, nu eşti deloc mândru de smerenia ta, nu vrei să iei puţintică mândrie de la mine, care am prea multă ?

Well, daca vei citi cu atentie cartea lui Iov probabil, la anumite pasaje, vei spune ,,Cam asa ceva vreau si eu sa spun !" :) Iov primeste si el un raspuns, arunca-ti privirea cand ai timp. Raspunsul meu ar fi dupa cum urmeaza si se refera si la mine si reprezinta exact ceea ce cred.

Dumnezeu are tot dreptul sa daruiasca viata sau sa ia viata cand si cum doreste. Ii apartine si este un har nemarginit ca a pus asa ceva intr-o creatura din lut. Nu trebuie sa se justifice in fata creaturii si orice vezi, totul, absolut totul, este sub controlul Lui si nu poate fi in afara voii Lui. Fenomene ale naturii, domni si imparati, oameni si vietuitoare, galaxii sau atomi, viata sau moarte, toate asculta de voia Lui. Faptul ca inca traiesc acum si vorbesc cu tine este doar dovada unui miracol in desfasurare, dovada a milei, dragostei si indurarii Lui pt ca, dpdv al pacatelor mele, pe care le-am facut liber si constient, trebuia ca securea pusa la radacina mea sa o taie demult. In ziua cand se va implini scopul pt care Dumnezeu m-a trimis in aceasta lume, zi pe care Dumnezeu a hotarat-o inainte sa fiu eu, ma va chema la EL si voi da socoteala pt tot ce am facut in miracolul pe care mi l-a daruit, numit viata. Daca ma gandesc la toate pacatele mele si le compar cu suferintele prin care am trecut nu pot decat sa imi plec capul si sa ma cutremur de adancimea bunatatii Lui. Multe din faptele mele au ranit oameni si vor produce consecinte pe care eu inca nu le stiu dar stiu ca Dumnezeu, in suveranitatea Lui, le-a randuit spre a servi binelui, transformand nepuntinta si rautatea mea in prilejuri, pentru altii, de a-i da slava care I-se cuvine.

Stiu ca Dumnezeu este sfant si drept, plin de mila si dragoste si ca indiferent ce a hotarat, si nu trebuie sa stiu eu, nu poate fi decat pentru un scop mantuitor pt oameni chiar daca noi, la nivelul nostru, trecand prin focul vietii, nu reusim sa intelegem mereu. Stiu ca indiferent ce va decide in ceea ce ma priveste, va fi drept. Stiu ca sunt pe deplin responsabil dar stiu, in acelasi timp, ca nimic nu este in afara voii Lui. De foarte multe ori, in trecut, mi-am pus aceleasi intrebari ca tine, inteleg cumva ce simti, desi este o experienta personala in esenta. Acum nu mai am aceste intrebari dar stiu cumva umbrele vaii prin care treci. Doar harul Lui, care mi-a tinut in viata credinta,mica cat o lumanare in bataia vantului, in Fiul Sau, Mantuitorul meu, m-a tinut sa nu ma inec definitiv.

Daca ar trebui sa spun toate indurarile Lui, din viata mea, toata dragostea, iertarea Lui, nu as sti nici cu ce sa incep mai intai si nici cum sa le spun. Cuvintele mele sunt sarace dar singura intrebare pe care o mai am este aceasta: ,, Cum a fost posibil Doamne sa-L dai la moarte pe cruce pe Fiul Tau pt unul ca mine? Eram pierdut dar M-ai gasit, eram orb dar acuma vad". Nu stiu cat de folos iti sunt, sunt oameni, fie si pe acest forum mult mai priceputi in a-ti da un sfat sau un raspuns, dar eu iti doresc ca Dumnezeu Atotputernic sa te calauzeasca prin aceasta lumea iar cand iti va veni ceasul sa te duca in Imparatia Lui.

Hai s-o luam altfel.Daca tie un conducator/leader/big boss din alta tzara
ti-ar omora copilul ca asa vrea el, tu ce ai face ?

Şi. Pelerinule, un copil evreu care se îndreaptă împreună cu părinţii (sau după ei) spre camera de gazare de la Birkenau, ar putea să-şi însuşească şi el credinţa ta, exprimată în citatele de mai sus ?

Sau, să zicem, un tată care şi-a văzut copilul încă nenăscut, spintecat cu baioneta şi extras afară din pântecele mamei (sunt relatări în acest sens din Yugoslavia anilor 40); sau un copil care a asistat la vioalrea surorii sale de către tatăl lor (asta e din propria experienţă profesională) - toţi ăştia ar trebui să spună la fel, resemnaţi, că au meritat să treacă prin aceste suferinţe, ca pedeapsă pentru păcatele lor ? Şi, eventual, să se cutremure şi ei de adâncimea bunătăţii lui Dumnezeu, a milei şi dragostei Lui ?

E foarte frumos să credem că, în final, tot ce se întâmplă se întâmplă cu un scop final, mântuitor pentru toţi oamenii, aşa cum spui tu că crezi, dar, până una alta, există oameni care trec prin astfel de situaţi şi rămân marcaţi pe viaţă, cu sechele psihice, cu valorile iremediabil distruse, cu umanitatea alterată.

Este o vorbă: sătulul nu-i crede celui flămând.

Trecând peste cele de mai sus, îţi mulţumesc pentru intenţiile bune. Nu te grăbi să îmi răspunzi, meditează o vreme la cele pe care le-am scris.

Exista un film ,,God on trial". Sa-l vezi cand ai timp, semeni mult cu unul dintre evreii din film :) Raspunsul este da, poti crede in continuare, multi evrei, dintre cei care au scapat, au ramas credinciosi, in felul dansilor.Urmasii lor au ramas si ei credinciosi,cum inteleg dansii. Am vazut cu ochii mei, vorbesc strict din proprie experienta.

Toate acele experiente descrise de tine sunt adevarate, asa este, sunt ingrozitoare si este multa suferinta in ele.Intr-o lume in care exista pacat vor exista si ele.Apostolul Pavel spunea asa: ,, Eu socotesc ca suferintele de acum nu sunt vrednice sa fie puse alaturi de slava viitoare, care are sa fie descoperita fata de noi". Si el a fost un om care a trecut prin multe suferinte si in final a si murit pentru credinta sa in Hristos. Este foarte greu sa raspunzi pt ca oricine ar putea spunea :,, Iti este usor sa spui asta, sa te vad cum ai fi tu in aceea situatie". Ma rog si cred din toata inima ca Dumnezeu este alaturi de acei oameni, in caile de EL stiute si ii va alina, cum doar EL o poate face. Unui om care trece prin asemenea experiente este foarte greu sa-i spui ceva, doar Dumnezeu iti poate da gandul cel bun pentru acel om.

Mi-as dori sa-ti spun ca am raspuns la toate aceste probleme.Nu am raspunsuri despre judecatile lui Dumnezeu, dar stiu ca aici totul este trecator, indiferent cat de frumos sau infiorator ar fi, pe cand in Imparatia Lui nu va mai fi nici moarte, nici durere si nici lacrimi. Poti sa incerci sa-i ajuti pe oameni aflati in asemenea situatii dar cred ca cea mai sigura cale este rugaciunea ca Dumnezeu sa-i intareasca, sa-i aline. Parintele Galeriu spunea ca Dumnezeu nu-i da nimanui o cruce mai grea decat poate duce.
https://luminapentrucandeladinsuflet...utem-noi-duce/
Daca Dumnezeu a ingaduit asta inseamna ca in intelepciunea Lui, si in dragostea Lui, a hotarat si calea pt a-i alina si izbavi.

Intrebarea e stupida. Evident ca, daca Mihai ar avea cum sa il termine pe acel vierme, ar face-o (fereasca Dumnezeu pe oricine si toata lumea de asa o incercare, de a ii fi ucis copilul), si probabil in moduri care i-ar reflecta furia si durerea.

Little Tree, vorbesti cu prea multa usurinta de lucruri cu adevarat ingrozitoare. Probabil ca daca ai fi acum in Siria, prins intre Frontul Al-Nusra si Statul Islamic, ai uda toti nadragii cumparati de iubita, si nu cu transpiratia desertului. Nu neg ca si eu as face exact la fel, probabil ca in plus, date fiind micile mele tigle absente la mansarda, as baigui ceva coprolalii/scatodulii, si blesteme, ca ultima sfidare. Cine stie?

Problemele puse de Mihai sunt foarte serioase, profund umane. De cand este omul om, au existat aceste intrebari. Si ceva imi spune ca in pozitia evlavioasa este multa frica, de genul "sefu', sa traiti, eu aprob ce ziceti intotdeauna, chiar si scrasnind la oa dica, da' nu ma uitati, daca imi trimiteti vreo incercare, ca am tinut in argumentatie cu Tine". Cam pe acolo. Poate m-am exprimat cam nebulos, dar asta e ideea. Nu e vorba de a ridica pumnul la cer, ca toti damnatii de stanga, fie ei scriitori de geniu precum gen Kazantstakis sau Istrati, ci de a pune lucrurile la locul lor.
Dumnezeul filosofilor este un soi de papusa facuta din concepte. Dumnezeul Bibliei, daca e privit prin prisma VT sau a dogmei predestinarii, e foarte greu de indurat.
Pur si simplu, pe Dumnezeul meu Il gasesc partial in NT, partial in elemente din alte credinte, si partial in Natura (Biserica Acheironita). Si Dumnezeu nu este nedrept, pentru ca are o relatie de iubire si de sustenanta cu orice fiinta vie, inclusiv cu sentientii cazuti gen umani si demoni, pe care purururea ii cheama la ratiune, respectiv la incetarea disidentei.
Multe din episoadele din VT sunt doar mituri tribale. Nu exista, n acele vremuri, zona de pe planeta in care sa zicem, tribul cutare, dupa ce samanii/preotii intrau in transa mistica, eventual ajutati de ceva alcaloizi, si incep sa urle "Zeul a vorbit! Vom porni la lupta asupra alora din tribul Y, ii vom macelari si le vom viola fiicele virgine! Va curge lapte si miere o mie de ani!", tribul X, sa nu intre in frenezie ucigasa, si sa nu inceapa, odata adunat sub steag, sa lupte fara mila, ca de, Zeul a vorbit, i-a ales, etc.
E un tablou atat de recurent...Sincer, il inteleg perfect pe Mihai. Sincer, cred ca suntem multi care preferam sa punem scrierile tribale ale "alesilor" sau altora intre paranteze, pur si simplu.
Paradoxal, am aceleasi sentimente ca si Pelerinul cand ma gandesc la raportul pacatele mele/ajutorul lui Dumnezeu. Insa la el, aceste sentimente sunt conditionate si dogmatic, caci pentru confesiunea sa, pentru care am mult respect, indeosebi din motive istorice (calvinii ardeleni maghiari sunt primii care au pus o pana de gasca muiata in cerneala in mana unui roman, cu un secol inaintea Scolii Ardelene), Dumnezeu este Suveranul Absolut in orice si toate.
E mult de spus, dar nu ma pot opri sa nu vad, in evlavie, multa ipocrizie speriata.. Si NU ma refer la Scotian, la care, cum am scris, este conditionare dogmatica sincera.

Theo, sa te intreb ceva :) Tu crezi in Dumnezeu Tatal, Fiul si Sfantul Duh asa cum sunt ei aratati in credinta ortodoxa?

Da, in mare masura. Si, in acelasi timp, Il vad pe Dumnezeu ca pe un Gardian vesnic prezent in toata Creatia, permeind totul si intretinand totul cu Preasfantul Sau Duh. Cumva, Il vad mai mult ca pe un Parinte decat ca pe un CReator. Nu stiu cum sa iti explic mai personal si mai clar...E ceva prea intim ca sa pot pune in cuvinte nevolnice.

Am inteles. O singura intrebare mai am,scuze ca abuzez de rabdarea ta :) Care a fost, din punctul tau de vedere, de la Creatiei si pana in prezent, cel mai distructiv cataclism, hotarat de Dumnezeu,care a lovit civilizatia umana?

Multi sunt sfintii lui Dumnzeu care au trecut prin situatii teribile. Sfintii "de care lumea nu era vrednica". Multi, culmea! l-au descoperit pe Dumnezeu tocmai ca urmare a acestor suferinte si cealalta parte a vietii lor Lui au dat-o. Toate cartile istorice ale VT se pot rezuma astfel: cum Il redescopera pe Domnul poporul sau la vreme de incercare si cum Il uita la vreme de belsug. Suferinta este un mare dar de la Dumnezeu. Este o sansa pe care ne-o ofera El pentru ca sa ne curete, pentru ca sa ne smereasca, pentru ca sa ne incerce spre a fi ca aurul lamurit in foc.

Unul din episoadele savuroase, aproape umoristice din Biblie este acela in care Iona, alt caz caruia Dumnezeu ii calca in picioare liberul arbitru punand sa fie inghitit de o dihanie marina si readus acolo unde trebuia sa fie, se aseaza la oarecare distanta, ca sa vada cum Dumnezeu va face praf cetatea Ninive. Dumnezeu face sa creasca miraculos de repede o planta (un vrej, poate) care sa-i faca umbra. Omul nostru se aseaza comod, la umbra si ferit, ca sa admire episodul "Sodoma si Gomora 3". Dar, iata ca un vierme distruge planta care crescuse atat de repede. Iona are cuvinte de repros fata de Dumnezeu, care i-a luat "planta lui".

Alta varianta este sa recitim "Harap Alb". Un preot ortodox a scris acea minunata poveste. Acolo, vedem cum cei doi frati mai mari ai lui Harap Alb o rezolva repede si comod: cand vad ursul, o taie inca de la inceputul basmului si intelegem ca au trait bine mersi. Dar, pentru Harap Alb, urmeaza niste incercari si niste suferinte crunte.

Sincer? E foarte greu sa ma opresc la unul. Voi defini trei. Intre noi, aflati, culmea, pe baricade politice vesnic in razboi, cam ca Roboam si Ieroboam (ca tot suntem in context VT :) ) nu exista micniuni si dat la intors. E bizar, dar cum am mai zis, pe forumul asta respect cel mai mult proocccidentali ca tine, Mihai G si Mihnea Dragomir. Asta e, dinamica sufletului uman. :) Revenind la obiect: primul, potopul, apoi cele zece plagi si iesirea Israelitilor, cu genocidele subsecvente asupra populatiilor din Canaan, apoi, in ansamblu, deciziile luate la Mediolanum, Thessaloniki si Niceea (adica iesirea Bisericii Primare din catacombe si trecerea ei in parteneriat cu statul). Acestea trei, iar la concurenta cu ultimul as mentiona revolutia franceza si, nu-chiar-asa-paradoxal-in-ce-ma-priveste, dupa cum te asteptai, reintoarcerea burgheziei la putere in Estul Europei dupa 1989. Stiu, de fapt sunt mai mult grupuri de situatii si evenimente, dar asa simt/gandesc.

Si eu cred ca Potopul a fost. Toata populatia pamantului, cu exceptia celor din arca lui Noe, au fost exterminati prin inec. Batrani sau tineri, femei sau copii,nou-nascuti, sanatosi sau bolnavi, toti pana la unul.Fara exceptie. Dupa ce s-au retras apele, medical vorbind, pe fata pamantului probabil erau mai multe cadavre decat oameni in viata. Dumnezeu care a hotarat si a pus in aplicare aceasta este Dumnezeu Tatal , Fiul si Sfantul Duh. Nu este un alt Dumnezeu decat cel din Noul Testament, Fiul era alaturi de Tata cand s-a intimplat asta.

In Noul Testament nu exista nici macar un pasaj in care Iisus sa fi spus ca Dumnezeu ar fi gresit, in oricare din situatiile din VT, sau ca ar fi trebuit sa procedeze diferit. Si tu crezi in Iisus ca Mantuitor si Fiu al lui Dumnezeu. Mai mult decat atat, cand satana l-a ispitit, Iisus, citand din Vechiul Testament a spus: ,, Este scris: Domnului Dumnezeului Tau sa te inchini si numai Lui sa-i slujesti".. Adica a spus sa te inchini si sa-i slujesti doar acelui Dumnezeu pe care il vezi tu si in Vechiul Testament. Si Iisus a luat foarte in serios scrierile VT.

Cum iti explici?

Imi explic prin aceea ca VT este scriere care reflecta partial adevarul. Apologetica, evident, nu este obiectiva. Sunt convins ca au existat multe variabile. e mult de spus; cred ca e mai bine sa discutam pe privat, oricand vrei. Daca as spune tot ce cred despre aceste subiecte, as fi iarasi banned, oricat de decent ar fi limbajul meu. Si ast apentru ca eu sunt un subiectiv al obiectivismului, si anume exact unde, conform majoritatii religiilor de pe Pamant, omul nu trebuie sa fie obiectiv si impartial: in exercitarea unei credinte date.
OK, sa iti pun si eu o intrebare, doar una: crezi sincer ca stramosii tai si/sau ai mei, ca erau picti, gali sau daci, erau un soi de "catei de sub masa" , ca si cananeanca? (Mie mi se urca sangele la cap vazand prejudecatile rasiale ale iudeilor, precum si prejudecatile fasciste ale antisemitilor, deopotriva. Primele au exterminat popoare intregi, celelalte au provocat un Holocaust, adica cel mai mare genocid cunsocut vreodata, pe care doar prostii il pot nega).
Toti oamenii sunt egal creeati de Acelasi. Pictii sau aborigenii sau dacii sau malgasii nu erau gunoaie, iar iudeii ingeri-in-trup, dupa cum arienii lui hitler nu erau "rasa superioara", iar khazarii, "doar niste "jidani"". Toti, din orice popor ar fi, circumcisi sau nu, sunt fiinte umane si au dreptul la toata intelegerea datorata omului de catre fratii sai. Nu cetatilor masacrate de la prunc la mosneag, nu camerelor de gazare in care comunitati intregi au pierit. O bruta coprolalica, mizantropica, misogina si zeflemitoare ca mine a lacrimat citind carti de Simon Wiesenthal. Evenimente precum uciderea primilor nascuti si Holocaustul sunt cu adevarat culmile oribilitatii sanguinare, si trebuie sa nu mai se repete vreodata, cu orice pret. (Btw, primii nascuti cred cu sinceritate ca au fost ucisi de o drona (ma rog, ceva de genul, stii ca Antichitatea are multe enigme tehnologice tulburatoare) apartinand unei societati de initiati. Dar, despre aceasta afirmatie, pentru voi blasfemica, mai mult pe privat sau alt topic).

Eu cred cele scrise in VT ca s-au intimplat exact asa cum sunt descrise desi sunt multe aspecte care ma depasesc. Daca pt Iisus, Fiul lui Dumnezeu, VT a fost de incredere atunci trebuie sa fie si pt mine. Daca nu as crede asta ar trebui sa-l contrazic pe Mantuitor, sa-i spun ca se inseala, chiar daca l-as considera Fiul lui Dumnezeu. Cu greu imi pot imagina ceva mai straniu de atat.
Ori il crezi in tot ce a spus ori il respingi. EL insusi nu a lasat cale de mijloc. Este ceva foarte serios, este o alegere cu cutremuratoare implicatii. Cat despre stramosii nostri cred ca erau pagani idolatrii carora Dumnezeu, la timpul randuit de EL, le-a trimis lumina mantuirii. Si cand spun asta as face referire la multe versete din NT dar trebuie sa plec si vom continua discutia cu prima ocazie. Multumesc frate pt bunavointa, mergi cu Dumnezeu.

A propos, recrudescenta antisemitismului si nazismului, mai ales in Tarile Baltice si Ucraina eurolatrizata, este extrem de ingrijoratoare. Cretinii violenti si rasi pe devla goala care latra la adresa poporului evreu habar nu au in ce iad se baga singuri. Observ fenomenul, dat fiind ca am o slabiciune pentru acea zona, si ma mahneste ce se intampla. Dupa cum, in alta zona, monoteismul fanatic al statului islamic varsa rauri de sange. Sunt semne ale mortii, ale unei noi ere de sange si lacrimi. Fie ca niciodata sa nu mai gustam rugina radioactiva a portilor iadului!

OK, frate, multumesc mult, mergi cu Dumnezeu. Mai vorbim despre asta, daca nu zbor de aici.

Pentru că Faraon s™i-a invartosat-o singur.

Hai sa vedem trei situatii de invartosare a inimii:
1. Inima se invartoseaza singura. Cand omul vede minuni ale lui Dumnezeu în viata lui, a familiei lui, a bisericii lui, a poporului lui. Când Dumnezeu lucrează, îsi arata dragostea, vorbeste prin oamenii Lui, dar omul îsi vede de caile lui proprii, nu asculta de Domnul, traieste din pacat in pacat si nu vrea sa se pocaiasca, inima lui se impietreste. Devine indiferent, nepasator, surd la orice lucrare a lui Dumnezeu.
2. Omul insusi isi invartoseaza inima. Elementul dinstinctiv in acest caz este premeditarea, intent›ia. Cu buna stiinta omul lucreaza impotriva planurilor si poruncilor Domnului.
3. Dumnezeu invartoseaza inima cuiva. Cazul cel mai tragic, mai fara de speranta.

In ce-l priveste pe faraon, Dumnezeu, în precunoasterea Sa, a vazut ca inima lui faraon se va invarstosa si ca faraon insusi isi va invarstosa inima. Asa ca, inca din Ieşirea 4:21, pe Horeb Dumnezeu descopera faptul ca va veni momentul cand El va invartosa inima lui Faraon. In Ieşirea 7:3, inainte de aparitia plagilor, Domnul repeta ceea ce-i spusese lui Moise la Horeb.

Dar cand plagile sunt aduse asupra Egiptului, poate fi observata o succesiune:
- s-a învârtoşat inima lui Faraon. Ieşirea 7:13, 7:22, 8:19, 9:7
- Faraon şi-a învârtoşat inima. Ieşirea 8:1, 8:32
- Domnul a învârtoşat inima lui Faraon. Ieşirea 9:12

Observa că abia în 9:12 Domnul a pus in aplicare ceea ce spusese la inceput: a invartosat inima lui faron.
Pana la acel moment in 6 (sase) pasaje este scris că inima lui faraon s-a invartosat si ca Faraon si-a invartosat singur inima. Erau trepte spre cadere si spre pedeapsa, de aceea in fiecare verset este scris: €ždupa cum spusese lui Moise, Domnul

Excelente analizele Penticostalului Traditional si ale lui Pelerin spre Rasarit; ca de obicei (neo)protestantii sunt biblisti profunzi.
Bun, atunci nu cumva e un caz de "celui ce are, i se va mai da, iar celui ce nu are, i se va lua si ce crede ca are"? Sper ca nu e stupida intrebarea. Ma refer la stadiile puse in evidenta. Multumesc mult.

Inima n-are cum sa faca asa ceva singura.Tot si toate ce tin ale omului
sunt dictate de liberul-arbitru.Nu merge inima asa singura teleleu .:D

"De aceea, pentru ca Faraon trebuia sa fie sfaramat, Dumnezeu, Iconomul cel priceput si intelept al sufletelor, a randuit sa i se duca vestea si sa ajunga cunoscut tuturor, ca, prin patania lui, sa fie de folos celorlalti oameni; ca Faraon nu mai putea fi vindecat din pricina marii lui rautati.
Dumnezeu i-a invartosat inima, iar prin indelunga Sa rabdare si prin amanarea pedepsei a marit rautatea lui, pentru ca, dupa ce rautatea lui va depasi orice margine, sa fie invederata tuturor dreptatea pedepsei dumnezeiesti. Desi Dumnezeu a gradat necontenit pedepsele date lui Faraon, de la cele mai mici pana la cele mai mari, totusi nu i-a muiat cerbicia, ci a vazut ca Faraon dispretuieste ingaduinta Sa, obisnuindu-se cu nenorocirile venite asupra lui. Dar nici asa Dumnezeu nu 1-a dat mortii, pana ce nu si-a gasit singur moartea prin inec, indraznind in mandria inimii sale, sa mearga pe drumul celor drepti, cu credinta ca Marea Rosie va fi si pentru el, ca si pentru poporul lui Dumnezeu, cale batuta.
Afland deci acestea de la Dumnezeu si putand singur sa stii cate feluri de rele exista, cunoscand ce este cu adevarat raul si ca rau este pacatul, al carui sfarsit este pieirea, cunoscand ca rele care produc dureri simturilor sunt rele aparente, ca ele au, in realitate, puterea de a face bine, cum sunt de pilda suferintele abatute asupra noastra pentru incetarea pacatului, a caror roada este mantuirea vesnica a sufletelor, inceteaza de a mai murmura impotriva celor randuite de Dumnezeu!
Pe scurt, nu socoti pe Dumnezeu autor al existentei raului si nici nu-ti inchipui ca raul are o existenta proprie.
Raul nu exista aparte, ca o fiinta oarecare, si nici nu putem sa ni-1 imaginam ca o fiinta independenta si de-sine-statatoare.
Raul nu este decat lipsa binelui.
Ochii au fost creati; orbirea are loc prin pierderea ochilor. Deci daca ochiul n-ar fi fost facut dintr-o natura supusa stricaciunii, orbirea n-ar fi avut loc. Tot asa si raul: nu exista prin el insusi, ci este o consecinta a betesugurilor sufletului.
Raul nu este necreat, dupa cum sustin ereticii, care acorda raului aceeasi valoare ca si naturii binelui, ca si cand si binele si raul ar fi fara de inceput si vesnice si anterioare creatiei lumii; dar nici creat.
Daca toate sunt de la Dumnezeu, cum e cu putinta ca raul sa derive din bine? Nici uratul nu deriva din frumos si nici viciul din virtute.
Citeste Cartea Facerii lumii! Vei gasi acolo scris ca "toate erau bune si bune foarte". Deci raul n-a fost creat impreuna cu cele bune. Dar nici creaturile spirituale, facute de Creator, n-au fost aduse la existenta amestecate cu raul. Daca in momentul creatiei, creaturile materiale nu au avut in ele insele raul, cum ar fi putut creaturile spirituale, care se deosebesc atat de mult de cele materiale, si prin curatenie si prin sfintenie, sa aiba vreo partasie cu raul?
Dar mi se poate spune: Raul este o realitate si efectele lui se vad raspandite din belsug de-a lungul intregii vieti. De unde-si are, dar, existenta, daca raul nu-i nici necreat, nici creat?

VI

Cei care cerceteaza unele ca acestea sa raspunda la urmatoarele intrebari: De unde vin bolile? De unde betesugurile trupului? Ca nu se poate spune ca boala este necreata, dar nici ca este creatie a lui Dumnezeu. Nu! Fiintele au fost create cu o structura naturala potrivit firii lor si au fost aduse la viata avand desavarsite toate madularele; se imbolnavesc atunci cand isi pierd starea naturala de vietuire; isi pierd sanatatea sau printr-o vietuire rea, sau dintr-o pricina oarecare ce aduce imbolnavirea trupului. Deci Dumnezeu a facut trupul, nu boala; a facut sufletul, nu pacatul; sufletul se inraieste cand se indeparteaza de starea lui naturala!

- Dar in ce consta pentru suflet binele pe care il avea inainte de a se inrai?
- In aceea ca era aproape de Dumnezeu si unit cu El prin dragoste. Dupa ce sufletul a cazut din aceasta stare, a fost stricat de fel de fel de boli.
- Dar, pe scurt, pentru ce sufletul primeste raul?
- Pentru ca este inzestrat cu vointa libera, unul din titlurile de glorie ale fiintelor inzestrate cu ratiune. Slobod de orice constrangere si creat de Creator.cu vointa libera - pentru ca a fost facut dupa chipul lui Dumnezeu -, sufletul concepe binele, cunoaste desfatarea ce vine din savarsirea binelui; are capacitatea si puterea de a-si pastra starea sa naturala, daca staruie in contemplarea binelui si in desfatarea bunatatilor spirituale; dar are si capacitatea de a se indeparta uneori de bine; aceasta i se intampla cand, saturat de desfatarile cele duhovnicesti, ca ingreunat de somn si alunecat de la cele de Sus, se amesteca cu trupul, spre a se desfata cu placeri rusinoase.
"
Extras din Omilii si Cuvantari, Sf Vasile Cel Mare.