Despre mantuire
 

Chiar de curand am asistat la o discutie pe o tema importanta. Intrebarea era daca e necesar sa cerem in rugaciune dobandirea Duhului Sfant. Eu cred ca de cerut putem sa cerem, dar pe langa rugaciune mai e nevoie de ceva. Ioan Scararul ne spune clar sa nu ne amagim: daca nu dobandim in timpul vietii pamantesti Duh Sfant, sansele de a ne mantui sunt minime. Asta presupune inaltime spirituala, iertarea dusmanilor, respectarea poruncilor evanghelice, dupa care vom fi judecati.


Frumoase sunt pelerinajele, frumoase sunt convorbirile teologice, frumoase sunt cartile duhovnicesti, insa daca in inima noastra n-am castigat batalia cu gandurile rele, suntem inca de plans. E bine sa constientizam acest lucru, pentru a ne putea smeri un pic. Nu exista mantuire pentru cei mandri. Sfantul Ioan Scararul ne atrage serios atentia sa ne protejam inimile de ganduri nepotrivite. De ganduri, nu mai zic de vorbe si de fapte… Scara este o carte care ofera un ajutor pretios celor dornici de mantuire.



Mantuirea nu e o prajitura pe care o primim cadou, ci se ia prin osteneala zilnica de a fi pe placul lui Dumnezeu. Nu-mi place sa citesc rugaciuni care sugereaza ca unitatea credintei e chiar mai importanta decat dobandirea Duhului Sfant... Pentru mireni, e importanta si milostenia, sustine Ioan Scararul.

Perfect de acord.

Omul trebuie sa caute, sa nazuiasca cu mult dor dupa Duhul Sfant, sa-L simta in inima lui.

Acesta este miezul invataturii - toate celelalte miscari sunt nefolositoare (lucrari care par bune in afara dar sunt gaunoase inlauntru).

'Aşadar, prin libera ascultare, ne unim cu Sfânta Treime într-un mod tainic în Biserică. In acest chip, voia mea va trebui să se identifice cu voia dumnezeiască.'

Voia noastra se aliniaza cu voia dumnezeiasca in doua feluri.

1.Intelegand ca voia Lui Dumnezeu este aceea de a se uni cu sufletul - iar sufletul raspunde acestei vointe deschizandu-se si primindu-L ca Domn.


2.Intelegand ca voia dumnezeiasca este aceea de a se uni cu sufletele tuturora - iar omul se deschide pentru a lasa aceasta Iubire Sfanta, de Sus, sa lucreze prin el mantuirea tuturora.

In acest fel, Hristos revine din nou in lume, se naste din nou, prin acela care il primeste inlauntrul Lui - pentru a lucra mantuirea tuturora.

Hristos este bucuros sa patimeasca din nou orice greutate si suferinta in aceste persoane - alte rastigniri in lume - prin care isi continua opera mantuirii universale.

(astfel de persoane se numesc in buddhism Bodhisattva - iar acest fel de rabdare minunata, prin Duhul, pentru binele tuturora - rabdare desavarsita -paramita)

Omul devine, astfel, o extensie a Duhului care-si continua fara incetare lucrarea mantuitoare in lume.

Aceasta este ceea ce doreste Hristos de la noi - sa se oglindeasca perfect in fiecare si prin fiecare sa lucreze fara incetare mantuirea tuturora, fara deosebire de rasa, credinta, bogatie, pacatosenie...

Caci mantuirea nu este doar primire de mangaiere ci mai ales daruire de mangaiere, in toate directiile, catre toti.

Pentru cadrarea discutiei, trebuie precizat ce anume intelegem prin "dobandirea Duhului Sfant". Deosebim:
1) Darurile Duhului Sfant (cele 7)
de
2) Roadele Duhului Sfant (cele 12)

Darurile Duhului Sfant le-am primit oricum. De asta se numesc daruri, neavand legatura cu meritul nostru. Toti botezatii au cele 7 daruri ale Duhului Sfant, care le pot fi de ajutor in lupta contra celor 7 pacate capitale. Pe de alta parte, ele pot fi acoperite de straturi de jeg sufletesc, care le amortesc eficienta ca sa zic asa. Omul e singura faptura din lumea vizibila care se poate opune Duhului Sfant si Ii poate arunca darurile in obraz. Deci, pentru dobandirea darurilor Duhului Sfant nu trebuie vreo rugaciune speciala, ci doar sa facem operatiunea inversa: in sensul purificarii.

Roadele Duhului Sfant rezulta din cooperarea omului cu Duhul Sfant. Ele nu sunt nici gratuite (nu sunt daruri), nici nu sunt prezente la toti botezatii. Nicio Sfanta Taina nu ne poate da roadele Duhului Sfant. Rugaciunea e foarte buna in aceasta privinta, indispensabila chiar, dar nu e destul. Ele vin din lucrare, din slefuirea indelungata a sufletului, dintr-un "soul building" practicat timp de multi ani.

In ceea ce priveste dobandirea de daruri speciale (charismele speciale), e bine sa avem multa prudenta. Nimeni nu se mantuieste cu ele, in schimb isi poate rata mantuirea, fiind ca o piatra de poticnire pentru multi. Cercetand in vietile sfintilor, vom vedea ca unii au avut charisme exceptionale in mod supra-abundent, in timp ce altii nu au avut nicio charisma speciala. Dupa cum bine zicea un avva, daca ar trebui sa ne rugam staruitor pentru dobandirea unei charisme, aceea ar fi darul cunoasterii propriilor pacate... ACEASTA este charisma care ne poate, cu adevarat, ajuta.

Cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura Marcu - 4
Cine scoate sabia, de sabie va pieri Matei - 26
Si ne iarta noua, precum si noi iertam... dar pe aproapele meu am sa-l fraieresc, am sa-l jefuiesc am sa-l distrug si am sa-l ucid...
Iata perspectiva mantuirii! Dezarmnt de trista.

Dar Dumnezeu, care este bogat in indurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit....Cel ce iubeste pe tata sau pe mama mai mult decat pe Mine...De ce imi spuneti mie Doamne, Doamne daca....Nu oricine imi zice Doamne, Doamne va intra....N-am facut noi semne si minuni in numele Tau....Cine zice ca ramane in EL trebuie sa traiasca....Du-te, vinde tot ce ai, da la saraci si.....Toate cate cereti, rugati-va, sa credeti ca....Dar lucrurile care erau pentru mine castiguri, le-am socotit ca o pierdere din pricina....Caci nu am avut de gand sa stiu intre voi altceva decat pe....Fac un singur lucru, uitand ce este in urma mea si aruncandu-ma spre.....Si umblarea dupa lucrurile firii pamantesti este...carnea pofteste impotriva...Vegheati dar caci nu stiti....Caci chipul acestei lumi va....noaptea aproape a trecut si ziua este....

Imparatia lui Dumnezeu ar trebui sa fie in inimile noastre. Din Scara, reiese că ar trebui sa simtim pacea divina ca semn ca suntem impacati cu toti semenii si cu Dumnezeu inca din viata aceasta. Si iar ma gandesc la filmul

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/...ral-subtitrat/. In acest film este vorba despre puterea pocaintei de a mentine pacea divina in suflet. Parintele Anatolie deja savarsea minuni mari, insa continua sa se pocaiasca pentru a nu cadea in mandrie. in acest fel, el reusea sa-si mentina darurile primite.

In cartea http://sfantulioancelnou.trei.ro/car...smereniei1.htm, de asemenea se accentueaza rolul smereniei in mentinerea unei relatii corecte cu Dumnezeu. Dumnezeu sa ne ajute.


Dumnezeu sa ne ajute sa urmam sfaturile marilor traitori ai ortodoxiei.

Cerem zilnic spunînd: Împărate ceresc, Mîngîietorule, Duhul Adevărului, vino și Te sălășluiește întru noi. Și apoi: vie Împărăția Ta, adică să vină Împărăția Tatălui, unde Împărăția este Duhul Sfînt în interpretarea unor Părinți.

Pentru noi cei aflati sub simturi, Imparatia nu poate fi conceputa decat tot ca o lume fenomenala - "o lume spiritualizata" (lume - in sensul de fenomene compuse si miscari ale acestora).

Cu totii o intelegem astfel, cel putin la inceputul calatoriei noastre.

Mintea nelucrata in cele ale Duhului, nu poate concepe altfel "Imparatia".

Interpretarea acestor Parinti dezvaluie aspectul profund al rugaciunii,
o Imparatie in Dumnezeu Insusi, dincolo de cele supuse simturilor si intelegerilor asociate acestora.

Duhul Adevarului care "pretutindenea esti" - unindu-se cu noi inlauntrul nostru, ne aduce si pe noi "pretutindenea" - intr-un chip dincolo de miscare, de perceptii fragmentate ale realitatii.

Eu mi-am format concluzia ca iubirea este calea mantuirii si sta la baza tuturor lucrarilor. Sfantul Cosma Etolianul spunea ca doua iubiri mantuiesc: iubirea fata de Dumnezeu si iubirea fata de aproapele. Avva Efrem Filotheitul spunea ca daca aceste doua virtuti lipsesc, celelalte n-au niciun fundament. Parintele Arsenie Boca spunea ca toate poruncile lui Dumnezeu se unesc in porunca iubirii. Deci daca iubim pe Dumnezeu, tinem cuvantul lui. La inceput mai greu, cum putem, pana se despatimeste sufletul si ajungem sa simtim iubire adevarata. Toate poruncile lui Dumnezeu sunt spre binele nostru, chiar daca par grele.

Intr-adevar, multi atei au o intelegere gresita, cum ca Dumnezeu ar cere de la om o atentie de care el, ca cel mai presus de timp, ar avea nevoie de ea ca un soi de despot ce sufera de cultul personalitatii.

Ori, ceea ce ce Dumnezeu cere omului, este ca acesta sa se intoarca cu fata spre Izvorul Binelui, spre binele sau, caci in lipsa Sa, nici cele mai bune intentii nu se pot materializa pozitiv.

Si eu credeam asa inainte chiar daca sunt ortodoxa. Am mai citit intr-o carte de rugaciuni ca pacatul este cauza tuturor relelor. E greu tare, sunt atatea minciuni, ba ca planeta asta e de miliarde de ani si acum cu ecumenismul asta, iubirea universala, suna asa bine, dar...

Nu are nici o importanta ce varsta are planeta atat timp cat informatia stiintifica nu se grefeaza pe platforma ideologica ateista.

Iubirea universala, fratia, egalitatea, binele social, etc. au mai fost teoretizate dar in mainile omului fara Dumnezeu, lucrurile astea in practica s-a tradus prin ghilotina, lagare, camera de tortura, etc.
E dovedit istoric.

Adică nu orice formă de iubire este mântuitoare, iubire cu discernământ, în toate avem nevoie de discernământ şi mai ales de Dumnezeu.

Iubirea universala a fost miezul invataturii Lui Hristos.

Omul se aseamana Lui Dumnezeu numai daca iubeste totul si toate.

Ura Lui Hristos este doar impotriva pacatului, niciodata impotriva omului.

Hristos nu face diferente intre religii, natii, etnii, confesiuni.

Dragostea Lui straluceste cu putere peste toti.

Iisus este Ecumenistul care urmareste reunirea tuturora in Adevar.

Cine simte sau instiga la ura, dispret impotriva omului nu este cu Hristos.

Cum adica ?

Hristos nu face diferente intre oameni, nu dispretuieste, nu uraste, nu izoleaza, nu divizeaza.

Hristos este ecumenist in modul Sau de a privi toata faptura.

Este un pacifist care indeamna pe fiecare sa caute Adevarul.

Hristos nu a facut/nu face diferente intre natii si religii. Era si este interesat de om, nu de religia, confesiunea acestuia.

Este ecumenist pentru ca doreste sa ne uneasca, infrateasca pe toti in lumina adevarului. Sa locuim cu totii in El (oekumene).

Fiecare dintre noi ar trebui sa privim cu acelasi ochi lumea, cu ochiul Lui Hristos.

Deci nu este nici o diferenta intre cei care i-au Sfanta Impartasanie si cei care
nu i-au ?
Care adevar ? Al cui adevar ?

Este o diferenta doar intre cei ce iubesc si cei care nu iubesc.

Sfanta Impartasanie se ia pentru ca omul sa poarte in el dragostea Lui Hristos.

Iar dragostea Lui Hristos nu face diferente, iubeste cu putere fiecare suflet in parte.

Este ecumenica, universala.

Omul devine purtatorul dragostei Lui Dumnezeu. Nu mai iubeste cu dragostea lui omeneasca, ci cu iubirea perfecta a Lui Hristos care se salasuieste in el.

Adevarul are aceasta forma de dragoste.

Omul care se impartaseste, dar care nu da rodul iubirii, la ce_i foloseste?

Omul care se impartaseste dar dispretuieste pe altii ce fel de lucrare face?

Eu nici nu stiu cum sa cred in Dumnezeu sa fiu sincera.. pana acum nu stiam prea multe stiam ca tre sa te inchini dimineata si seara si sa nu faci rau...apoi 1 an jumatate am citit Osho si mi a mers f bine eram linistita sufleteste..apoi dupa ce n am mai crezut in concepetele alea si m am apucat de ortodoxie a inceput sa mi mearga rau: boala peste boala..nu mai pot..3 zile liniste..apare altceva..poate am un virus care mi scade imunitatea nu stiu...analizele au iesit bune..dar nu mai rezist.caderi de calciu, cosmaruri, am anexita si ma ustura toata zona din aprilie.apoi din august am facut rinita si nu trece, ma inec cu lichidul ala daca nu l inghit la timp mi se incetoseaza ochii, vad alb am stare de lesin..inima bate puternic.am fost la atatia dr nimeni nu mi face mare lucru, pastile peste pastile, parca traiesc intr o conspiratie, pierd si persoana iubita, nici familia nu ma intelege..prieteni nu mai am...deci din ce eram am ajuns zero. Gandurile sunt confuze, ce agraveaza si mai tare situatia..Cum se poate asa ceva? Toate astea au inceput de la un pacat de al meu pe care l am spovedit dar degeaba..ori ma pedepseste Dumnezeu pentru ca n am stiut sa apreciez deloc binele..

Si nu pot sa ma rog ca am inima de piatra si ganduri urate..nu simt NIMIC

"spre iertarea pacatelor" iti spune ceva?

Nu se poate da un raspuns exact pentru ca drumul spiritual este asimptotic.
Dar in schimb sunt mai multe certitudini despre cei care NU se impartasesc, chiar daca au auzit de Hristos prefera sa traiasca prin filosofii inventate si cuvinte goale.

E usor sa aluneci la vale. "larga e calea" cum zice Sf. Scriptura, de urcat nu mai e asa usor, bunele intentii nu se traiesc doar la nivel declarativ, ci trebuiesc dovedite, sa inoti impotriva curentului nu e asa usor, dar astfel vointa in cele bune se intareste si credinta la fel.

Si ucenicii lui Hristos au fost cu el cat timp facea minuni si ei in numele Lui, cand a fost arestat aproape toti s-au facut nevazuti.
Pana si cel care i-a luat apararea cu sabia, putin mai tarziu de El s-a lepadat.

Chiar daca anumite lucruri care ni se intampla le putem percepe ca o pedeapsa (care nu o meritam, vine un gand) adevaraul este ca Dumnezeu ingaduie anumite lucruri neplacute spre un mai mare folos al nostru decat binele care l-am fi avut in lipsa lor.

Din boli invatam adevarul despre trup, ca nu este o unealta a placerii, despre necazurile in relatiile cu cei din jur sa ne punem mai inainte de toate nadejdea si dragostea in Dumnezeu si nu in capriciile naturii omenesti, etc.

Iar in momente de mare incercare, ti-as recomanda sa citesti Cartea lui Iov.

Puteti sa va rugati lui Dumnezeu pentru mine daca e voia Lui, sa mi ia bolile astea? Si eu in timp o sa lucrez la caracterul meu, inca nu stiu cum, o sa merg la biserica.

Urmareste filmul http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/...ral-subtitrat/

De la parintele Anatolie se poate invata ca trebuie sa ne rugam mereu pentru iertarea pacatelor noastre, chiar daca prin rugaciunile noastre deja Dumnezeu face minuni. Gresim mereu cu vorba, cu fapta si cu gandul si avem nevoie de mila lui Dumnezeu pentru a nu cadea in ispite peste puterile noastre.

Doamne, Iisuse Hristoase, ajuta-ne sa facem voia Ta!

Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostrii, Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu,
miluieste-ne pe noi, Amin.

7. Şi pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc.
8. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca să-l îndepărteze de la mine;
9. Şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos.
10. De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare.

12Corinteni cap. 12