Ajutor la examene
 

Buna. Am nevoie de ajutor duhovnicesc pentru examene.Ce rugaciuni si acatiste imi recomandati?

Scuze, dar nu ma pricep sa-ti recomand nimic. Dar sunt curios la ce ai examene, si iti urez spor la invatat!

sunt la istorie, la facultate.

"Doamne, Doamne, Ceresc Tată...."

"... iartă-mă că n-am învățat..."

O umilă recomandare ar fi să cereţi ajutor, nu în vederea examenului, ci în vederea învăţării pentru examen.

Foarte simplu: "Doamne, ajută-mă să pot învăţa temeinic". Sau, mai complicat: "Doamne Iisuse Hristoase, care, copil fiind, ai învăţat Scripturile şi ai uimit învăţaţii sinagogii cu ştiinţa ta, dă-mi harul să pot învăţa această materie, pentru ca, prin cunoaşterea acumulată, să pot mai târziu fi de folos semenilor mei". Ceva de genul acesta.

bine ai venit pe forum!
 

Acatistul către Prea Sfântul si de viată făcătorul Duh, Dumnezeul nostru
(Aducător de multă întelepciune si luminarea mintii pentru învătătură si reusită la examene, spor în casă)

http://logos.md/rugaciuni/acatiste/intelepciune/

:))

Nice combo

orice rugaciune este buna!
ps: vorbeste si cu un preot despre examenele pe care o sa le ai!

Într-adevăr, orice rugăciune este bună. Eu m-am rugat la mai mulți sfinți când aveam nevoie de ajutor, în special la examene. Sfânta Parascheva e un exemplu, apoi m-am mai rugat la Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, la Sfântul Efrem cel Nou, care e un sfânt foarte ajutător la examene. Să nu uităm și de Maica Domnului.
Adevărul e că sunt examene la care, chiar dacă ești pregătit, tot ai șanse mici; spre exemplu: examinatori răi, materii foarte grele, timp puțin de învățat, diferite probleme care te pot împiedica să studiezi cât de mult e necesar ori chiar nu ești o persoană care face față la stres (iar un examen, dacă e luat în serios, oricât de bine ești pregătit, tot îți dă ceva emoții).
Așa că dacă te rogi la sfinți nu înseamnă că nu ai învățat. Ba din contră, sfinții enumerați de mine m-au ajutat NUMAI când eram pregătit.

Da, un examen luat în serios îţi dă întotdeauna emoţii. Unele plăcute, stenice, de uşoară febrilă nerăbdare, de bucurie că vei face o figură frumoasă, un freamăt care îţi face mintea mai elastică, mai concentrată, mai isteaţă...
Dar când nu ai luat în serios examenul şi eşti nepregătit şi îl dai numai din motive de circumstanţă şi nu ai pic de pasiune pentru materia aia.... ce să zic.... ăla nu e examen, ăla e batjocură.

*
Psihologic face bine să te rogi la sfinţi. Te simţi protejat, te simţi ascultat, înţeles, iubit, ocrotit.
Numai că Dumnezeu nu prea are urechi de auzit bolboroseli, cum cred antropomorfii, ăia de cred că Domnul are urechile noastre şi în general însuşirile noastre, de parcă El ar fi după chipul şi asemănarea noastră iar nu noi după chipul Lui. Dumnezeu cunoaşte în taina inimii infinit mai mult decât avem noi impresia că îi cerem atunci când ne rugăm. Nu la vorbele noastre ascultă Domnul, ci la aşezarea inimii. De aceea, un suspin şi un şuvoi de lacrimi fac înaintea Domnului cu mult mai mult decât o carte întreagă de rugăciuni uscate, declarative, formulistice.
Lui Dumnezeu îi place tăcerea - spun cei care au vieţuit, cu El, în tăcere. Cum să te rogi cu adevărat dacă nu taci? Şi oare lui Dumnezeu chiar Îi place să stea la taclale cu omul?
Mă tem că Domnul nu poartă convorbiri nici cu bivolii nici cu viermii.

Probabil va mai trece multă apă pe Dâmboviţa până când vom începe şi noi să pricepem ce e aia rugăciune. Şi de ce nu pricepem? Fiindcă chiar avem impresia că ne rugăm, de câte ori bolborosim formule şi cereri peste cereri.

Rugăciunea e un mod de a fi al inimii, nu o palavră. Palavra risipeşte pe om, tăcerea şi plânsul de căinţă şi de recunoştinţă îl adună. Să nu mai confundăm marfa cu ambalajul!

Deci, la studiu fraţilor! Adică la muncă din iubire.