Parenting
 

Pentru ca s-a inceput o discutie la un topic despre cu totul altceva, am infiintat acest topic pentru a se putea continua discutiile, in liniste, la subiect.

Propun, pentru cine doreste, implicare din partea cat mai multor persoane;

Eu inca invat; urmeaza sa fiu mama in cateva luni; am niste principii pe care vreau sa le aplic, dar imi doresc sa aflu si alte pareri, metode, ce a functionat la voi intr-un anumit context etc.; intr-un cuvant, tot ce tine de parinţeala.

Vezi că ai greșit titlul.

Ce găsesc eu mai important:

- alimentație cît mai sănătoasă în sarcină și după
- naștere naturală, caută un medic care crede în asta
- alăptare din primul minut și cît mai mult, de ordinul a 2-3 ani
- fără vaccinuri - părerea mea
- diversificare de la 6 luni dar fără porții, ci gradual, în timp
- imunizare naturală, nu te feri prea mult de bacterii și viruși; fără antibiotice sintetice
- și multe altele

Ce e aia Patenting ? Parenting ? Moah, dar "cresterea copilului" cum suna ?
Ce e asa greu "de invatat" , de invatat ce anume, din moment ce toate astea iti sunt scrise de Dumnezeu in ADN ?

De acord, bravo.

Informațiile greșite din exterior duc la alegeri proaste din partea părinților. Vezi procentajul de cezariene din România.

Spre exemplu, te îmbolnăvești și-ți piere temporar pofta de mîncare, dar tu mănînci că așa zice doctorul și toată lumea în loc să lași organismul să se repare mai repede fără mîncare. Părerea lumii versus codare_ADN.

"Creşterea copilului" nu e cool. Ba e de-a dreptul ţărănesc.

Sa stii ca modern dar si tzaranesc e la moda ca "parentingul" sa-l faca
bunicii in timp ce autorii biologici al copilului isi reiau viatza lor de dinainte
de nasterea copilului.
Practic autorii biologici predeau "anexa" bunicilor.

Dap. D'aia cei 7 ani d'acasă sunt din părţi.

Modern dar și cool e să dai copilul obligatoriu la grădi, altfel îți sare lumea-n cap că nu socializează destul. Din cei 7 ani numai vreo 2-3 sînt de-acasă, restul e și-n sistem.

Cu restul sunt de acord. Cu asta, nu.

O carte exceptionala, scris de un doctor exceptional ( doctor Emil Capraru impreuna cu sotia dansului, doamna Herta Capraru) cred ca iti poate fi de un real folos in viitor. Cartea se numeste ,,Mama si copilul". Dumnezeu sa-ti ajute in toate si sa fii o mama minunata.

Aoleu, ce mă fac? Tudor tocmai a fost (iar) vaccinat. C-a început şcoala, iar băieţii s-au luat la trântă de bucurie şi s-au cam dat cu capul de pereţi iar Tudor a preferat un gard ruginit... Şi i-au spart arcada, cum îi şade bine unui adevărat luptător. Şi l-am dus la Urgenţe să îl coasă fetele (e a treia oară când merge acolo, data trecută a avut de reparat două oase rupte, tot din sporturi extreme), şi după ce l-au cusut, ţuşti! i-au făcut şi vaccinul (antitetanos). Impostorii! Ce-or fi avut cu micuţul, că doar se ştie că tetanosul fortifică organismul - piatră îl face, nu alta!

De crezut, toti cred, numai ca unii au tendinta din motive materiale sa constranga femeile sa faca cezariana. Iar ea ca pacienta, ii poate cere sa nasca natural si daca nu exista probleme care sa puna in pericol viata ei sau a fatului, medicul e dator sa ii respecte decizia. Nu e legal si nici etic sa obligi o pacienta sa faca cezariana impotriva voii ei.


Uite asa vor reveni o groaza de epidemii care fusesera pe cale sa fie eradicate.

Copacel, cata dreptate ai aici...cati stiu care fac/au facut asa.
La mine mama ar vrea sa imi creasca ea copilul (sa m intorc eu la munca chipurile - ca avem nevoie de bani), insa eu nu sunt de acord cu asa ceva nici in ruptul captului. E copilul nostru, noi il crestem, iar bunicii sa fie bunici, nu parinti.

Obligatoriu nu cred ca este...adica nah...nu stiu cati parinti chiar isi doresc gradinita neaparat, dar din considerente materiale cam esti nevoit la un moment dat sa o faci. Daca ma ajuta Dumnezeu, voi fi nevoita sa imi las fetita la gradi 4 ore, nu mai mult (daca reusesc sa devin cadru didactic, cum intentionez), desi, daca as avea posibilitatea, cu siguranta as alege sa fiu casnica, sau "stay at home mom" cum se zice la americani.

Am si eu cartea in format doc sau pdf (nu mai stiu exact); ma pregatesc sa o printez.

Florin, intentionez sa nasc natural, cu medicul care va fi de garda. Acum, sper sa si fie posibil, sa nu apara vreo complicatie; pentru ca n-as vrea cezariana deloc. Nici de epidurala nu-s sigura ca voi dori (ma perie ideea e ac in coloana), dar probabil voi avea un kit de epidurala cu mine in spital, just in case.

Adelina, cam asa e cu medicii; in plus, asa e destul e sigur ca nsti cu ei si nu pici pe tura altui medic, si asa isi ia el banutii.

Florin, sunt de acord cu tot ce zici, mai putin cea cu fara vaccinuri. In rest, perfect de acord si sper sa reusesc.

in ADN iti sunt scrise si lucruri gresite; uite-te la unele familii aparant fericite, in care bataia-i rupta din rai, in care interditiile banale-s la ele acasa, in care copilul e privat de dragoste si caldura etc. Informatiile din ADN cu putina educare si informare in ensul cresterii copilului nu are cum sa faca rau. Mai ales acum, cand exist surse de informare, inclusiv de foarte buna calitate.
Iar experientele altor printi nu au cum sa strice (vezi forumurile de mamici si parnti de exemplu sau paginile de facebook pe teme copii/sarcin etc.).


ps: Se poate modifica cumva titlul? Sa-l scriu frumos pe romaneste sau macar sa schimb "t" ul cu "r".?

Felicitari pentru curajul de a naste natural! Este de apreciat.
Epidurala nu inseamna numai ,,ac in coloana". Trebuie sa ii ceri ginecologului tau toate informatiile privitoare la ea pentru ca intr-adevar, cu ajutorul ei scapi de o mare parte din durerile nasterii, insa iti supui copilul unor riscuri. Dar si asupra corpului tau vor fi urmari cat va dura efectul. Ca sa iti dau exemplu: in ceea ce priveste organismul tau: nu te vei mai putea da jos din pat pentru ca membrele inferioare iti vor fi anesteziate, cel mai probabil vei avea nevoie de o sonda urinara, poti prezenta varsaturi si/sau tremor, lactatia poate fi intarziata. O foarte mare parte din anestezic va trece prin placenta la bebe, fapt ce poate avea efecte ca scaderea tensiunii arteriale, scaderea concentratiei de oxigen din sange, travaliul in general e incetinit si copilul poate avea nevoie de ajutor ca sa iasa (de ex cu un forceps). Riscurile astea nu apar la toti... ca sa iti faci o idee, in 3 sapt cat am stat pe sectia de gineco, 2 bebelusi au prezentat scaderea TA si a alurii ventriculare, aproape toate femeile au avut nevoie de sondaj vezical, niciuna nu a varsat din cauza anesteziei, travaliul a durat mai mult la toate. Astea sunt doar cateva aspecte, tu trebuie sa discuti serios cu medicul si sa puneti in balanta avantajele si dezavantajele si sa iei o decizie in cunostinta de cauza.

Stiu si efectele adverse, insa eu inca nu pot trece nici peste ideea de ac in coloana. Am zis ca, in cel mai rau caz sa fie folosita daca chiar nu mai pot, desi eu sper sa pot naste natural, ca pe vremuri (ma refer ca fra anestezii si 1000 de medicamente si hormini); treaba e ca eu ma simt tare nerezistenta la durere (insa in acele clipe nu am de unde sa stiu cum voi fi).

Decizia mea ramane natural, doar in caz de urgenta epidurala; in caz de nevoie (pe bune), cezariana. Acum...cum vrea si Dumnezeu; nu depinde doar de cum vreau eu.

ps: mie mi se pare putin mai riscanta cezariana, din considerentul ca totusi, se taie uterul, muschii, pielea... mi se pare mai greu de suportat dupa si perioada de refacere.
Mama mi-a zis ieri un lucru care-mi va ramane in minte multa vreme de acum, referitor la cezariana la cerere: "Copilul acela nu are o zi e nstere precisa; ca nu el a ales sa vina pe lume in ziua respectiva. De ce sa nu ii oferi copilului o zi de nstere adevarata, atunci cand vrea el sa vina pe lume?" Sincer, m-a emotionat lucrurl asta; nu m-am gandit niciodata asa la cezariana la cerere, desi m-am gandit ca copilul trebuie sa iasa cand e el pregatit (chiar daca nu sunt deloc ok cu idea - nu e pentru mine)

Titlul se poate modifica imediat de deschizi topicul, dar acum e tîrziu și doar adminul îl poate schimba dacă tu îi ceri asta în privat.

Cezariana nu e o metodă de naștere la cererea părinților. Nici doctorul nu are voie să apeleze la cezariană decît dacă e neapărată nevoie, să nu uiți asta! El va trebui să încerece mai întîi nașterea naturală și, dacă nu reușești, va alege epiziotomia sau cezariana. El va trebui să scrie motivul și să dea cu subsemnatul pe documente ce vor rămîne la arhivă, iar acest lucru nu-l va face împotriva voinței tale. Cu excepția cazului extrem cînd mama e încăpățînată să-și pună viața în pericol sau viața bebelui, atunci medicul va escalada cazul la comisie și mama nu va mai avea libertatea de a alege (cazuri rare).

La noi, prima oară a fost cezariană după vreo 20 de ore de încercare a nașterii normale, debutate cu ruperea membranelor. Probabil că ar fi reușit pînă la urmă dacă madam doctorița ar fi avut mai multă răbdare. La al doilea copil am căutat și am găsit altă doctoriță care i-a făcut cîteva teste, a văzut că operația s-a refăcut bine după 3 ani, că bebele nu era așezat pe operație și iată că bebe2 s-a născut normal. Or așa ceva în România se zice că nu se poate. Ba da, doar dacă se și vrea. Ambele nașteri au fost la stat.

Este și o șmecherie pe care trebuie s-o știi. Din momentul cînd încep durerile nașterii sau din momentul cînd ți se rupe apa (lucru care nu-i obligatoriu să se întîmple), stai cumințică acasă. Nu alerga la spital din prima. Încearcă să te odihnești cît poți, dormi, nu te stresa. E mai bine să fii în primă fază la tine în pat decît în mediul spitalicesc cu tot ce presupune el. Așa ai mari șanse să naști normal, de exemplu la bebe2 soția a ajuns cu dilatație 7 sau 8 parcă (după o noapte nedormită cu dureri periodice), oricum n-a mai durat mult pînă la final. Uneori în străinătate dacă vii chiar la început ești trimisă acasă cîteva ore bune.

Din ce am observat, se obicei se intampla exact invers.
Femeia are frica sa nasca si cere cezariana.
Sau se lasa "convinsa" ca e musai sa nasca prin cezariana.

Cel mai prost model de parenting.
De obicei bunicii care au fost zbiri cu copiii trec la extrema cealalta cu nepotii, le ingaduie toate, le fac toate mofturile si rezultatul final nu e greu de intuit.

Nu-ti sare nimeni in cap. Dar nu cred ca relatia mama copil e suficienta.
Sa zicem ca poate socializeaza la iesirile in parc, dar ma indoiesc.

Cum adica "numai 2-3 sunt de acasa"?
Poti sa-l dai la gradinita la program scurt si chiar daca il dai la program prelungit, timpul de la 6 la 9 si weekend -ul cu cine il petrece?
Aaa..n-au parintii timp de el nici atunci? Pai cine e de vina?

Sunt curios daca atunci cand ti se imbolnaveste copilul nu-i mai dai de mancare cateva zile macar asa...

Pai asta este modelul pe care merg majoritatea.
Am vazut copii pt care "bunii" = "mama"
Adica practic copilul avea impresia ca el are doua mame. Si uneori incurca
denumirile cand se adresa uneia dintre ele.Dar pe ele nu parea sa le
deranjeze aceasta confuzie.

Mai degrabă ai tu impresia cum că copilul are impresia...
Ai studiat mulţi copii? Ai mulţi pe-acasă? Ai lucrat sistematic cu ei?..... Nuuuu? Şi atunci?......

Dar ca să îţi cânt în strună, află că adeseori, în fluxul rapid al exprimării, copiii încurcă chiar şi denumirile "mamă" şi "tată". Mai încurcă şi "doamna" cu "mama" şi "doamna" cu "domnu" etc. Ceea ce nu înseamnă nimic anormal sau problematic, e doar o chestiune de selecţie a rutinelor în veriga executorie a limbajului oral, care ţine de dificultatea naturală a vârstei la nivelul mecanismelor prosexice.

Dar tu poţi să speculezi la nesfârşit.... Cine ştie, poate chiar faci pe careva să cadă pe spate de compasiune pentru bieţii copii "abuzaţi"....

Nu bre, kinderul ala se adresa cu "bunii" mamei lui si cu mama bunicei.
Apoi le inversa iarasi, uneori le mai nimerea.Din in capul lui notiunea
de bunica=mama.

Bine, bine... da, da....

E posibil sa fie cazuri de genu, nu contest.

Mie pur si simplu mi se pare anormal sa fac un copil, apoi sa il pasez pasintilor sau socrilor sa mi-l creasca. Mi se pare un gest oarecum lipsit de dragoste si lipsa de esponsabilitate.

Nu zic ca nu o sa imi las copiii la mama sau la soacra sau la cumnata cateva ore sau in vacante 2-3 zile, dar nu sa ii creasca si duce ei. Copacel cred ca la czurile astea se referea. Si atunci e normal sa inurce pe mami cu buni, dupa ani e zile de facut treaba asta: exemplu: daca copilul sta la bunici 5-6 zile din 7 si isi vede parintii foarte rar.

De gradinita oricum e nevoie de l o varsta, mcar e la 4 ani; copilul are nevoie de socializare cu alti copii de varsta lui, are nevoie sa isi faca prietenii, invata empatia, compasiunea si invata sa se poarte in mediul social, unde oricum va ajunge. Si daca esti casnica, se recomanda ca, copilul sa mearga la gradi. Pentru cine are posibilitatea, programul normal, de la 8-12 e perfect. Cum zice si Alin, de la 12 si in weekend esti cu copilul. Si e preferabil la gradi decat cu buniii, tocmai pentru mediul social-educational.

Copiii sub 14 ani nu prea au voie cică să postească.

Fiică-mea a primit enterocolită în urma unei vizite. Nu a mîncat nici seara, nici dimineața, pînă ziua următoare cam la amiază și nici nu am insistat să mănînce. Și nu a mai fost tristă, nu i-a mai fost rău.

Ideea e că dacă nu-ți cere, nu-i da.

Ba sare, zic din experinență?
Păi nu e.
O, și încă cum! Noroc de parcul din apropiere, alții nu au unul la îndemînă și poate merg mai rar.
Program prelungit = îți educă altcineva copilul. O mare parte din viața lui, din primii 7 ani, o petrece în compania altora. Sincer, prefer varianta cu bunica - dar bunica aia ideală care să nu facă ce nu vor părinții, mă refer la chestiunile de importanță majoră.

Da, sistemul e ticălos și funcționează. Majoritatea părinților nu au de ales, știu și regret. Dar ce ne facem cu părinții care îți permit să trăiască din salariul tatălui, însă mama preferă să se întoarcă la lucru din varii motive care mai de care mai iraționale?

Oops! A fost banat Ioan Cezar?
Vroiam sa spun ca nu sunt de acord cu metodele Corinushei si ale Mariei.
Am scris si la discutia de pe umaintare unde Maria spunea de copil ca trebuie lasat cum vrea si nu impune reguli si etc.

Marturisesc ca sunt socata de ceea ce citesc pe internet si imi dau seama ca s-a schimbat mult lumea si nu mai sunt sanse sa mai fie vreodata copii si oameni bine educati si manierati. Acum este moda sa lasam copiii de capul lor.

Am citit ca parintii nu se mai ating de copii, ca vezi doamne capata probleme psihice. Au voie sa faca orice.
Am vazut copii (si adulti) care nu stiu sa tina tacamurile in mana. Nu stiu sa manance. Am vazut in restaurant, pe viu. Nu i-a invatat nimeni. Probabil nici pe parinti...
Sunt derutati si nu stiu ce sa faca in viata, ce profesie sa aleaga.
De la 10-12 ani se preocupa de prieten, sex, par vopsit, piercing, tatuaj,
haine nu stiu de care, smarturi etc.
Dar oare cand invata?

Sunt rasfatati de nu se poate si fac ce vor.

Si nici parintii nu au clar cred ce vor cu copiii.

Eu nu sunt fan gradinita, cresa si cum se mai cheama azi. Dar stiu ca unii copii (nu toti), au nevoie de anturaj, chiar de reguli care se invata si la gradinita.
Nu inteleg de ce daca ai posibilitate si mai ales ti se ofera, sa nu lasi copilul cu bunicii. Si ce e aia sa nu faca ce nu vor parintii? Inseamna ca ei au fost la randul lor parinti rai, sau cum?
Si asa in ziua de azi bunicii sunt ca si inexistenti, pentru ca lucreaza pana tarziu sau nu se ocupa deloc.
Mi se pare ca trebuie sa fie si ei implicati.
Exista si bunici care nu se baga si isi vad de viata si pensia lor si este pacat.
Eu cand vad oameni care nu se desprind de serviciu sa iasa la pensie sa vada si de nepoti si alte cele in viata, nu-i inteleg.

Si revenind imi este greu sa inteleg parintii din ziua de azi.
Activitati si sporturi, dar cand au timp frate? Cand isi fac lectiile?
Copii care nu stiu decat sa faca sport si nu pot altfel. Nu stiu ce sa faca altceva. Cand se joaca si ei cu alti copii, cand sunt copii?
Dar pe de alta parte ce spuneam mai sus de la 10-12 ani. Nu stiu anumite reguli, maniere, nu stiu ce drum vor in viata.
Eu nu aveam timp de alte lucruri, aveam atata de invatat. Si stiam din clasele primare ca trebuie sa invat suplimentar daca vreau o profesie, o facultate. Si stiam ca exista un program de odihna pentru toata lumea si ca nu trebuie sa fac galagie, sau sa vorbesc tare prin mijloace de transport.
Azi toti tipa in celulare, urla muzici peste tot.
Copii derutati si parinti derutati.

Si ii vezi ca au probleme ca nu sunt parinti cool! Daca interzic ceva, sau impun o regula.
Pai daca asa sunt invatati copiii de mici, fara reguli, nu mai ai ce sa le faci.

Stiu si vad, ceea ce ne-au invatat parintii pe noi, alte generatii, nu mai exista, nu mai sunt bune. Si este trist. Foarte trist.

Si nu mai sunt copii. Asta este cel mai grav. Nu mai sunt copii. Sunt prea maturi, mai ales la exterior (imbracaminte, par, aparaturi, etc.).

Exista metode mult mai eficiente de a invata un copil ce e bine si ce nu decat bataia.

parenting vs patenting
 

Corinusha, trimite un mesaj la admin ca să îti corecteze titlul thread-ului.

Sophia, metoda "mea" (ca nu e a mea) nu contrazice regulile si limitele. Doar ca sunt lucruri pe care copilul le poate face cand se simte el pregatit (cum e cu invatatul la olita); de ce sa il fortez de la cateva luni, pentru a face economie la bani?!
Problema e ca generatiile noastre am avut reguli si limite fara sens, iar educatia de facea cu violenta, fie ea psihica sau fizica. Eu nu sunt de acord cu asa ceva. Copilul se poate educa si fara sa imi stie de frica. Eu nu vreau ca, copilul, sa imi stie de frica; nu-s calaul lui; sunt parintele lui. frica si respectul nu-s sinonime, desi asa se credea si inca in multe locuri parintele se crede respectat daca copilului ii e frica de el;
Si da, unele lucruri lasa traume; eu nu am fost batuta, in schimb mi s-au spus lucruri nu tocmai frumoase (e drept erau spuse in momente mai putin lucide ale tatalui meu); dar m-au marcat pe viata si unele cuvinte n-o sa le uit cate zile voi avea, desi el nu-si aminteste sa-mi fi zis asa ceva. Nu am putut avea o relatie cat de cat sanatoasa cu ai mei pana nu am plecat din casa lor. Nu vreau sa repet istoria cand vine vorba de copilul/copiii mei.

Nu e nici cool nici modern sa dai copilul la gradi, din pacate nu ai incotro, cine-si permite sa stea acasa in ziua de azi?

Nici eu. Sunt pro vaccinare. In rest sunt de acord cu cele din acea postare. Cu toate.

foarte invechita, informatii depasite.

Daca-ti permiti o gradinita privata da. Daca insa nu ai bani, decat sa-l dai la o gradi de stat mai bine cu buni. Eu caut o gradinita ok de ceva timp si sunt efectiv socata de tot ce aud/citesc mi se povesteste despre cum se poarta educatoarele/ingrijoarele in sistemul de stat cu ei. Din pacate nu am alta optiune insa deja am cosmaruri noaptea.
Nu-i duce nimeni la baie se duc singuri, nu verifica nimeni daca s-au spalat pe maini dupa sau nu, daca nu termina de mancat in 20 min strang masa chiar daca copilului ii mai e foame, tipa la ei, ii bat, ii injura, le dispar cercelusii fetitelor din urechi, si astea ar fi doar cateva exemple de care am auzit doar in ultima luna :(

recomand aceasta carte viitorilor si actualilor parinti.

Copiii mei au mers la grădiniţe de stat, în Bucureşti, în sectorul 3. Nu am avut probleme de genul celor descrise de dumneavoastră. Noi i-am dat la grădiniţă după ce au împlinit 3 ani şi se descurcau singuri, cu succes, cu mersul la baie şi cu spălatul pe mâini. Mâncau dimineaţa şi la prânz la grădiniţă (mâncare gustoasă-după cum spuneau ei, variată şi sănătoasă-după cum constatam noi) iar la ora 13 îi lua cineva, nu rămâneau la dormit. Aveau (contra cost) ore de dans, de engleză, pian. Din ce am văzut, e mai aglomerat la grădiniţele de stat faţă de cele particulare, asta ar fi un inconvenient, în rest, pe mine grădiniţele particulare nu m-au convins.

Vad ca nu s-a schimbat nimic comparativ cu acum 18-19 ani. Putem adauga faptul ca de la unele gradinite de stat copiii pot pleca din institutie fara sa ii opreasca nimeni, eventual se observa lipsa peste 2-3 h.

Majoritatea oamenilor lucreaza pana la ora 18 si gradinitele de stat cer sa iei copilul la ora 17. Nu toti avem cum sa luam copilul la 13 de la gradi.
Va invit pe grupul crese, gradinite, scoli, bone de pe facebook sa cititi ce povestesc mamicile despre gradinite.
Va arat un exemplu luat cu copy-paste (nu-mi apartine, fiul meu inca nu e la gradinita):

"Dragi mamici,
Astazi am avut parte de cea mai stupefianta intamplare, la care nici nu am stiut cum sa reactionez. Am copilul la cresa Neghinita, din drumul taberei. La 12:30 cand m-am dus sa il iau, am avut "onoarea" de a ajunge exact in mijlocul unei discutii dintre sefa grupei 8 (Felicia nu mai stiu cum) si un baietel de aproximativ 3 ani, pe care din pacate nu l-am retinut, socul a fost foarte mare. Doamna Felicia era aplecata la copil si ii zicea pe un ton rastit sa se culce si pana la 17:30 sa nu deschida niciun ochi. Ai inteles? Ca daca nu intelegi, il sun pe bunicu si nu te mai ia o saptamana acasa. Ai grija ce faci, ca scot cutitul si iti tai pula (scuze de expresie, dar fix asa s-a adresat micutului). Acum hai da-mi un pupic, iar copilul chiar i-a dat unul (bineinteles, pe gura....). Copilul nu parea traumatizat, dupa ce i-a dat acel pupic chiar a plecat vesel spre patut. Cand s-a intors doamna felicia spre mine si m-a vazut a facut o grimasa si apoi, aducandu-mi copilul a zis: haideti doamna ca m-ati prins si vorbind urat,si radea. Eu eram socata la propriu.. mi-am luat copilul in brate si ea tot vorbea (o auzeam ca prin vis) cum ca a mancat tot copilul meu, ca nu a plans, etc. Am apucat doar sa ii zic ca nu mi s-au parut ok amenintarile pt baietel si mi-a zis razand: eh,asa mai ne permitem noi cu ei sa ii facem sa doarma, stati linistita.
Ideea e ca nu stiu ce sa fac mai departe.. imi e teama sa spun prea multe pt a nu ii face si copilului meu la fel, el fiind mic nici nu ar stii sa imi spuna daca s-ar intampla ceva.
Scuze pt postul lung, dar voi ce ati face in locul meu?"

O alta poveste din gradinitele noastre de stat (tot de pe facebook luata)

"Luni, 14.09.2015 a fost prima zi de gradinita a fiicei noastre Delia – in grupa mica, step-by-step, a dnei educatoare Vezeteu Liliana de la Gradinita de stat Zana Florilor, nr 197, din sectorul 6. Cand ne-am dus cu ea aproape alerga de nerabdare sa mearga la copii. Ii plac foarte mult copiii, am dus-o mult timp la locuri de joaca, am invatat-o independenta atat cat s-a putut, astfel incat sa nu sufere ca o vom lasa la gradinita si nu va fi langa cineva cunoscut. La fecare treapta a scarii pe care o urca scotea cate un chiuit de bucurie. Doamna educatoare, Vezeteu Liliana, era pe hol chiar in acel moment, a venit foarte curioasa sa vada cine ar putea sa chiuie de bucurie pe scari si a spus mirata “E bine ca unii mai si chiuie, ca nu plang cu totii!”. Vorbisem cu Delia mult legat de inceperea gradinitei, ii spusesem ca noi vom pleca acasa, ea ramane acolo la copii cu Doamna, ca va fi frumos, ca se va juca acolo cu alti copii si orice lucru are nevoie sa ii ceara Doamnei, de ex. pipi la baie, apa sa bea, etc... Am ajuns, am schimbat-o pe hol la bancute, am intrat in sala cu ea, era foarte vesela, entuziasmata a inceput sa se joace, am intrebat-o daca putem pleca, ne-a zis ca da, ne-a spus “Pa mami, pa tati, ne vedem mai tarziu!” I-am spus “Bine, atunci plecam, venim mai tarziu sa te luam.”
Dupa ce am lasat-o pe ea in sala, ca niste parinti grijulii, ne-am ocupat de treburi organizatorice. Am venit cu colacel reductor pt toaletele de adulti instalate in baia copiilor(de ce?! Nu se stie...si de ce are voie gradinita sa functioneze in felul acesta?!), pt ca din ce am inteles, fiecare trebuie sa aduca colacelul lui de acasa, altfel este pus direct pe colacul mare de toaleta si sta si el acolo cum poate sau cum nu poate... Ne-am dus si i-am spus ingrijitoarei, dnei Vali, ca am adus colacel si am intrebat-o daca il lasam in baie. Prima reactie a fost ca “Nu, nu trebuie nimic! Pt ce?! Ii tin eu!!! Merg eu cu ei la baie!” Zic “da, mergeti cu ei, fireste, ca oricum sunt foarte inalte toaletele si n-ar putea sa se urce singuri, dar cum stau acolo? Acesta este colacel din acela reductor care se pune peste colacul de adulti.” Zice “A, da, e bun, lasati-l acolo in baie!”. L-am pus pe primul wc din incapere, din cele 6, altul nu mai era adus.
Pe la ora 11 ma suna un angajat al gradinitei, Bogdan Vasilescu (care e pe partea de tehnic cred, ceva de genul, nu stiu exact cu ce se ocupa, oricum nici intr-un caz cadru didactic), sa imi spuna ca a trecut pe hol pe langa sala si a auzit plansete, a intrat si a vazut ca plangea Delia, de spaima plansetelor unui baietel care plangea foarte tare si ca nu a reusit sa o linisteasca prea curand, ca a si vomat si apoi s-a mai linistit, abia dupa ce a reusit el sa il convinga pe baietel sa nu mai planga, intrebandu-l “Ce esti tu? Baiat sau fata? “ Mi-a mai spus ca doamna Liliana Vezeteu i-a spus lui: “Aaa, pai daca esti tu aici, atunci eu pot sa ma duc sa beau o cafea!” iar cand acesta a vrut sa plece din sala, Delia nu il lasa sa plece, se tinea cat putea de el.
E drept ca pe Bogdan Vasilescu il mai vazuse de 2 ori inainte de inceputul gradinitei, o data pentru 10-15 minute (la inmormantarea surorii lui, dna Mela, Dumnezeu sa o odihneasca!, fosta doamna director a gradinitei, in memoria careia am si hotarat sa o dam pe Delia la gradinita Zana florilor, crezand in naivitatea noastra ca si restul personalului ar putea fi la fel de minunat pe cat era dumneaei) si inca o data pentru 5 min (cand venisem cu o saptamana inainte sa vedem ce acte trebuie sa aducem la dosarul medical)....in orice caz, asta nu il facea pe Bogdan o persoana apropiata Deliei, ci tot un strain era practic!
Intrebarea mea este: Cine avea acesti copii in grija? Adica un om angajat pe alta functie, care are alte sarcini de indeplinit a putut sa-si faca mila de acesti copii ca plangeau si educatoarea nu?! Ba mai mult se bucura la gandul ca ar fi putut pleca eventual la o cafea?!
Cand am luat-o de la gradinita la ora 13 educatoarea si ingrijitoarea mi-au spus asa: ”A mancat FOARTE putin, a plans si a vomat de 3 ori si apoi a adormit cu capul pe masa in sala!” – raport sec. Concluzia pe care a tras-o dna educatoare Vezeteu Liliana a fost ca “Este FOARTE mica, de-asta!”. Fiica mea implinind in noiembrie 3 ani, iar in regulament fiind mentionat la criteriile de admitere la gradinita ca trebuie sa aiba 3 ani impliniti pana la 31 dec 2015, de altfel daca ar fi fost PREA mica nici n-ar fi fost primita la gradinita si nici noi nu am fi vrut sa o dam la gradinita daca am fi simtit ca nu e pregatita pentru intrarea in colectivitate.


Restul il puteti citi aici ....
https://www.facebook.com/gina.stamat...c_location=ufi